Informatia Bucureştiului, iulie 1961 (Anul 8, nr. 2460-2481)

1961-07-01 / nr. 2460

I A apărut La fiecare început de vară, umo­riştii profesionişti, neprofesionişti, a­­matori sau diletanţi capătă, fără re­partiţie, materie primă de bună cali­tate, care li se pune la dispoziţie prin mijloacele de difuzare CFR sub numele de „Mersul trenurilor“. Acolo, chiar şi un umorist neexersat, poate găsi cu uşurinţă lipsuri in cantitate de cel puţin un foileton, două-trei note şi o mulţime de epigrame, ţepi, săgeţi şi alte mijloace cu haz pentru stim­it voioşia cititorilor. Iar­ după ce toate acestea apar în gazete, cei ce l-au editat analizează faptele, îşi însuşesc critica şi in ediţia urmă­toare lipsurile semnalate nu mai a­­par. Apar alte lipsuri, nesemnalate încă şi nebănuite de umorist, pentru care vestea că a apărut „Mersul tre­nurilor“ echivalează cu ce-i pentru altul vestea că a cîştigat la „Prono­sport“. In plus, anul acesta, „Mersul" a apărut ca un fel de „Pronosport" cu premii speciale. Ajunge doar să-l deschizi... Să zicem că l-ai deschis la pag. 233. Acolo scrie că trenul rapid 32 pleacă din gara București Nord la ora 23,20. Să zicem că l-ai deschis la pag. 185. Acolo scrie că rapidul 31 nu pleacă... niciodată, pentru că nu există nici un rapid 31. Există numai acceleratul 31. Pentru o cit mai bună deservire a umoristului care are nevoie de ma­terial critic inedit, „Mersul" a fost bogat asortat cu informaţii variate despre gara Chitila. Despre această gară se arată la paginile 281, 294, 185, 202, 233, că are un bufet. Despre aceeași gară afli la paginile 297, 304, 247, că n-are nici un bufet, dar are un restaurant. Ambele­­ ipoteze sunt combătute la pag. 382 și 383, de unde afli că gara Chitila n-are nici restau­rant și nici bufet. N-are nimic. Toate trei ipotezele sunt infirmate la pag. 161, unde se menţionează că gara Chitila are de toate, şi restaurant, şi bufet. N-ai decit să alegi de unde vrei să iei gustarea. Autorul acestor rinduri n-a avut răbdare să citească tot „Mersul“, dar n-ar fi rămas deloc surprins să afle la alte pagini că în gara Chitila se află opt restaurante şi cinci bufete, pe lingă un debarca­der pentru vapoarele care acostează in portul Constanţa. O grijă deosebită o acordă autorii „Mersului" pentru somnul călătorilor. De aceea, la pag. 31, călătorii sunt sfătuiţi să folosească vagoanele cu paturi. Şi, în consecinţă, se dă tari­ful suplimentelor de pat pe diverse rute, cum ar fi: ruta Bucureşti-Timi­­­­şoara prin Piteşti sau ruta Bucure­şti- Vatra Dornei. Pe ambele rute există tarife stabilite dar nu există trenuri stabilite, întrucit cele e­­xistente nu au vagoane cu paturi. In schimb, acceleratul de noapte Bucureşti—Vatra Dornei—Cluj are vagon... restaurant. Şi-or fi făcut so­coteala cei de la C.F.R. că spre Va­tra Dornei nu merg­­călători care dorm noaptea. Merg­­ călători care mănincă noaptea. Nu putem decit să le urăm poftă bună gurmanzilor că­lători nocturni şi visuri plăcute ce­lor care alcătuiesc „Mersul trenuri­lor“. Reumaticii care doresc să folosească „Mersul trenurilor", sunt sfătuiţi la pag. 18 ca, mergind la băile Techir­­ghiol, să coboare din tren in gara Constanţa. • E ca şi cum ai spune că pentru Periş, cel mai bun lucru este să te dai jos in gara Bucureşti. Ori­cine a fost vreodată pe litoral sau a consultat cartea de geografie, ştie că pentru Tech­irghiol, te dai jos în gara Eforie. In gara Eforie, şi nu in gara Constanta, despre care afli la pag. 359 şi 360 că are restaurant iar la pag. 367 şi 368 că n-are restau­rant... Şi pentru ca nu cumva umoriştii să şi-o ia în cap, crezînd că numai ei ştiu să descopere greşeli, autorii „Mersului“ au descoperit ei înşişi vreo citeva. Mai exact, au găsit 5 greşeli, din care au alcătuit o erată. O erată în care, din cele cinci greşeli enu­merate, trei sunt semnalate... greşit (cele referitoare la trenurile 207, 201 şi 308). Adică, dacă te uiţi in erată,­­ afli că in mers a apărut greşit şi trebuie corectat cu ceea ce scrie în erată. Iar dacă te uiţi in mers, afli că in erată a apărut greşit şi trebuie corectată cu ce apăruse bine in mers. N-a mai rămas decit să apară o erată la erată, in care să se arate cum trebuie corectate greşelile din erată, care n-au fost trecute in mers, şi cum trebuie corectate greşelile din mers, care n-au fost trecute în erată ! VICTOR PITIGOI O vestie bună pent­ru umorişti. Mersul trenurilor“ Operatorul cinematografului „Vasile Roaită“ dovedeşte neglijenţă în serviciu, iar uneori taie din filme pentru a scurta reprezentaţia.­­ Onorat public, avînd treabă în oraş, întrerup filmul. Dar vă spun sfârşitul: inginerul brunet se căsătoreşte cu studenta, după ce ambii au constatat că neînţelegerea se datora intrigilor răuvoitoare fie mătuşii arţăgoase care... Desen de FRED GHENADESCU Instantanee La Unitatea 32, piaţa Sf. Gheorghe, articole de menaj din materiale plas­tice . Marţi. — Mi-ar trebui citeva cirlige pen­tru rule. — N-avem. — Eu văd cel puţin citeva sute. •— Nu sint de vinzare. — Şi pentru ce vi le-a trimis In comerţ ? — Decor. Prindem cartoanele cu preţuri. — Şi nu-mi puteţi da citeva ? — Nu. Miercuri. — Aveţi cirlige de prins rute ? — N-avem. — Tovarăşe responsabil, îmi tre­buiesc citeva cirlige de prins rute. — Multe ? — Cinci... şase... — Atîtea da ! Serviţi tovarăşului citeva clame. — Poftiţi cinci clame. — Bună ziua. Am să mă duc zilnic să cer doar cite trei, pină le voi descompleta de­corul. îngheţată populară pe bd. Hristo Botev colţ cu piaţa Rosetti. — O îngheţată, vă rog. — Poftim. Vă rugăm să aruncaţi hîrtia la coş. — Voi avea grijă, mai ales că aveţi şi un placat cu îndemnul Rog Arun­caţi Hîrtiile La Coş. Cu majuscule ! Asta impune ! Rog Revizuiţi Urgent Felul De A Scrie ! — E 15 ? — 15. — Un bilet pină la gară. — N-aveţi o hîrtie de o sută ? Sau măcar de 25. — N-am. — Cel puţin una de zece sau de cinci. Am prea mult mărunţiş... Dacă vreţi să mă credeţi... s.m.r. ...Şi destrăma sistemul! ★ ★ UN FEL DE ODIHNĂ Alto ! Geta? Bună, dragă, eu sunt, Sanda!... Ce să fac, dragă Geta, sunt disperată!... Auzi tu, am fost ieri cu soţul meu la medic şi i-a spus că are neapărată nevoie de munte !... Ei cum o să mă duc, dragă, la mun­te, tu ştii ce rochie de plajă mi-ani făcut eu? O nebuniei... Şi domnul Cos­tică şi-a găsit tocmai acum să aibă ne­voie de munte! Poftim? Nu, dragă, nu ne am dus la policlinică! Doctorul e un prieten al lui şi neam dus la el acasă ! I-a dat o consultaţie amicală ! L-a ciocănit, l-a controlat şi i-a interzis să calce la mare Ce ? Nu, eu sînt sănătoasă tun, pot să mă duc oriunde ! Dar doctorul mi-a spus să mă duc cu Costică , munte! Cică are nevoie de îngrijire !... Bine, dragă, îngrijire, îngrijire, dar am nişte papuci de plajă excepţionali ! Unde să-l port? Pe Diham ?... Ce?... Da, cică are nevoie de aer curat şi odihnă totală !... Cum ? Da, dragă, înţeleg, totală, totală, dar am­ un costum de baie că dacă-l vezi ră­­mîi aşa !... Şi Costică mi-a venit cu muntele!... Cum ?... înţeleg, dragă, bine, e bolnav, dar pe mine cine mă înţelege ? Sigur că ţin­e el şi să­nătatea lui e lucrul cel mai impor­tant, dar nici pălăria mea de pai nu pot s-o arunc! Ce? A, nu ştii că mi-am luat o pălărie de pai ? Cum, dar e o nebunie ! O, da, numai la mare. Ce să fac cu ea pe Omul şi Caraiman ?... Eh ! Ce să mai vor­besc ! Am o perlă de bărbat ! Cînd să zic şi eu că o să mă distrez două săptămîni la mare, îmi vine dum­nealui cu fel de fel de Predealuri şi Buşteni! Voi ce faceţi? Andrei al tău e bine? Da? Bravo ! Şi voi mergeţi­­ mare, nu ?... Ei vezi ? Şi eu cu Costică al meu, în copaci!... Ce spui ? Bine, dragă, sînt de acord că e necesar ! Dar tot anul m-am gîndit că o să îmbrac la „Perla Mă­rii“ rochia mea nouă de mătase na­turală ! Anul trecut am dansat seară de seară ! Da, pînă k 3, pînă k 41 Era minunat! Acuma, gata! Inter­zis ! Pe el dansul îl îmbolnăveşte şi mie dansul îmi dă o sănătate! Dragă, e clar, nepotrivire de carac­ter ! Cum ?... Ei, n-o să divorţez eu pentru asta, dar nepotrivire el Tu nu vezi ? Cum se potriveşte mun­tele lui cu rochia me­a de plajă sau cu aia de „Perla Mării“? Andrei al tău dansează ? Da ? Bravo ! Voi o să dansaţi între 15 iulie şi 1 august şi eu o să tai frunze la cabana Trei Brazi !... Mersi !... Cum ?... Are ne­voie de odihnă ? Dar după amiezile acasă ce face? T­aie lemne? Doarme! Noaptea doarme ! Ce mare oboseală k mare? Uite, i-am spus doctoru­lui că n-o să-l mai ţin la dans pînă k 4 dimineaţa 1 Pînă la 2! Nici n-a vrut să audă 1... Asta-i ! Auzi, Geta dragă 1 k şi pune-m­i tu, pe acolo pe k mare lui este şi o staţiune mai muntoasă? Nimic? Nici aşa, măcar una mai sus ? Stai, care-s acolo ? Vasile Roaită, Eforie, Mamaia și Mangalia 1... Mangalia asta care-i ul­tima nu-i mai sus? Nu? A, e mai departe ! Și cum tu, sînt toate la același nivel ? Precis ? Am un ghi­nion... Bine, Geta dragă !... La reve­dere ! Trebuie să închid că vine Cos­tică la masă... Te mai chem eu ! La revedere... — Noroc, Costică ! — Să trăieşti, dragă Andrei ! — Ce-i cu tine, mă ? Nevastă-ta a dat ieri un telefon Getei că plecaţi la munte ! — Da, dragă ! — Cum se face ? — Vreau să mă odihnesc, înţelegi ? Vreau să mă culc la zece şi să mă scol la şapte, să respir aer de munte şi să mă plimb şi să citesc ! Cinci ani la rînd am dansat la mare pînă la patru dimineaţa ! înţeleg să merg­i mare, dar nu numai pentru dans, rochie de p­ajă şi pălărie de pai ! Vreau odihnă! Mă înţelegi? — Te înţeleg !... Eşti şi bolnav ? — Aiurea ! — Păi... — Am aranjat cu un coleg de bi­rou să facă pe doctorul şi m-am dus la el acasă! Dar te rog, nici o vorbă ! — Care nici o vorbă, mă? Dă-mi adresa ! SADU­RUDEANU Cu alpenstockul... Unui chefliu Spre muriţi nu simte vreo chemare, C-aici se merge... pe-o cărare ! Urcuşul unui cîntăreţ de operă — Cît urci anume de la sol ? — Urc de la „sol“ la... „si bemol“! Unui înfumurat Pe nasul său de m-aş sui Ajung la... cota:2.000! Turismul unuia Văzîndu-i fruntea cu broboane. El urcă munţi sau... geamantane ! Unui carierist In munţi, prilej i se oferă S-ajungă şi la o... carieră ! SIG. HOR0V1TZ ^ NEl­L* I — Ce m-ai adus, dragă, M vizită­i ăștia, tocmai la un film pe care l-am văzut ? Schimb de locuri, la un teatru de vară. Ospătarul: — Vă rog, potoliţi-vă ! S-au răcit fripturile, s­au de zece minute toată grădina rîde în hohote... răcit micii din farfurii Sînt un scandalagiu... Călcătura cetăţeanului din faţa mea m-a nimerit exact pe bătătură, întrucit cetăţeanul mă întrecea cu două capete, mi-am înăbuşit strigătul de durere şi i-am spus : ,,Scuzaţi“. Colosul s-a întors, m-a privit mai mult de sus în jos decit de jos în sus, zicîndu-mi : — Ce vrei să spui cu vor­ba asta ? — Păi... — Eşti cumva profesor la I.T.B. să-mi dai lecţii în tramvai ? — Pii... — Sau educatoare la creşă ? FARA CUVINTE Desen de G. BADEA Am tăcut, căutînd să evit discuţia asta. — Acuma taci ? — continuă el. — Păi... — Vasăzică îţi cauţi ceartă cu lu­minarea ? — Păi... — Ce, vrei să mă bați ? — Păi... — Te cerți acasă cu nevasta și pe urmă te iei de oameni în trarru­­vai... — Păi, nici nu sînt însurat, îngăi­­mai eu. — Aha, răspunzi obraznic... Nu mă scoate din sărite că nu te văd bine. Mi-am dat seama că n-are nici un rost să-l determin să-și pună mintea cu mine. In consecință am tăcut. — ■ Iar taci? După ce mă jigneşti, taci ca un peşte... — Păi... — Ai mare noroc că-s calm şi mă stăpînesc, că altfel te-aş învăţa eu minte... — Păi... — Iar începi ? Să ştii că mă su­păr! Şi cind mă supăr am mină grea ! Sau nu mă crezi ? — Te cred. Pari om de cuvînt... — Aha... Crezi că nu pricep ? Mă faci bătăuș ? Ți.arăt eu ție. Începi cu insultele ! Scandalagiule ! R. R. EPIGRAME Unui birocrat S-au scris atîtea despre tine, îneît sînt în dilemă , mare , decît să plagiez, mai bine îţi solicit o... amînare. Unuia care gîtuieşte critica Iţi place critica (ştiu bine) şi-atît o îndrăgeşti îneît, de cîte ori o vezi că vine, înflăcărat, o iei... de gît. MIRCEA CODRESCU Părculeţul din vecinătatea pieţei „13 Septembrie“ are ron­duri fără flori. Părcuţul ăsta cu aspect bizar Fără-ndoială, dacă ar putea S-ar duce-ntins la sfatul popular C-un bucheţel de flori... „Nu mă uita". E portarul echipei .Arta“ Desen de N.­ÁRION ***** Un locatar conştiincios Tovarăşe administrator, Caracterul şi educaţia dobîndite de mine pe bază de autodeservire mă determină să trag concluzia că eşti un reclamagiu. A­m primit citaţia tri­bunalului împreună cu reclamaţia dumitale împotriva mea, fapt ce mă miră din cale afară întrucit eu sînt un locatar sensibil, solitar şi tăcut ca o romanţă fără cuvinte. • In reclamaţie afirmi că am ars parchetul aparta­mentului ce-1 ocup . Şi ,că nu am luat nici o măsură în consecinţă, fe­ţii­ şeii ! Peste arsuri am pus imediat un covor, aşa că n-a mai rămas nici urmă din ceea ce afirmi dumneata în reclamaţie. Eşti de acord că nu pu­team să acopăr arsurile cu „jecolan“ întrucit alifia asta este­­ indicată nu­mai împotriva arsurilor de pe piele, nu şi împotriva celor de pe parchet. In alta ordiine de idei, ţin să-ţi de­clar că nu-mi explic deloc atitudi­nea dumita.' privitoare la restanţa mea cu plata întreţinerii pe ultimele 16 luni de cînd locuiesc în blocul ăsta. In loc să vii­ să-mi ceri banii, aşa cum ai făcut­ o lună de lună, a­­cum t­e pretezi să mă reclami, ca şi cum eu nu ţi-aş fi pr°m­s în fiecare lună că am să plătesc luna viitoare. Reiese deci că dacă nu sînt la zi cu plata, cel puţin sînt la zi cu... pro­misiunile ! Şi promisiunea, tovarăşe, este ceva solemn, nu o bagatelă pe care dumneata nu pui nici o bază. Asta mă jigneşte şi mă demoralizea­ză, ba, ceva mai iTM1!; mă face mici, din care cauză nici, n-am să-ţi mai răspun­d cînd îmi dai „bună di­mineaţa“ că acum îţi cunosc terti­pul ! Cu vorba asta vrei să­ intri în dialog cu mine ca p­ orma să mă în­trebi cînd am de gînd­ să plătesc cheltuielile de întreţinere. Dacă vrei să ştii, află că nu este nevoie, să-mi tot baţi capul cu problema asta, de­oarece eu sînt un locatar conştiincios care îşi cunoaşte obligaţiile că doar... am mai fost evacuat de două ori pină acum. In încheiere îţi spun în mod ca­tegoric: retrage-ţi reclamaţia că sit­i şi mă mut ! Asta e tot şi să ştii că nu glu­­mesc! Nici nu te salut! MACHE CIRCOTAŞU pt. cont. RADU RADu­LESCU File din carnetul meu estival I N PAR­C... — In /zen|a" — Sub albastrul cer de vară Stau in somnolenţă Rupt de tot ce mă-nconjoară... Doar in aparenţă. Căci doi ochi frumoşi de fată. Plini de inocenţă, Mă fixează deodată Cam cu insistenţă. Simulez o plictiseală Şi-o indiferenţă Cercetind-o cu migală Şi cu... competenţă. Fata-i caz, caz de frumoasă Şi nu-i o stridenţă In făptura-i vaporoasă... Am doar experienţă ! Simt în inimă şi-n minte O efervescenţă Ce plăcut mi-aduce-aminte De adolescenţă. Da, începe pentru mine Altă existenţă Căci privirile-i senine Au doar elocvenţă. Văd pornirea ei firească Şi că din decenţă Nu-ndrăzneşte să-mi vorbească Fără reticenţă Cînd deodată­­ ce minune ! - Splendida prezenţă Se ridică şi îmi spune, Ca o confidenţă: „De un ceas vă urmăresc (...Ce coincidenţă !...) Dar trataţi bunul obştesc Cu indiferenţă. Staţi pe iarbă, ru­peţi flori Cu perseverenţă. Parcul doar e-al tuturor... Asta-i în esenţă !“ . Şi-a plecat ca o furtună In mare urgenţă Asta-i tot ce-avea să-mi spună 7 Ce impertinenţă ! ATANASIU ATLAS In patru rinduri Blocul de 19 etaje din Pia­ţa Splaiului a fost terminat. Blocul Turn îşi spune-n sine Cînd îl vede-n depărtare: — S-a născut mult după mine, Insă mi-e frate... mai mare! G.A.S. Popeşti-Leordeni a obţinut la expoziţia de la Er­furt (R.D.G.) Medalia de aur pentru roşiile de seră din so­iul „Scelandia". Cu siguranţă, mîncăcioşii îşi spun, făcind pe spiritualii: — Pe Ungă bulion, din roşii Se pot obţine şi... medalii ! Locatarii din vecinătatea res­taurantului „Parcul Trandafi­rilor“ sînt nemulţumiţi că sta­ţia de amplificare a localului funcţionează la maxim­um. Dar responsabilul şi-a pus în gînd S-aplice o metodă foarte bună. Va cere­ orchestrei ca, din cînd in cind, Să cînte şi bucata... „Noapte bună“. [VICTOR TEODOR *

Next