Informatia Bucureştiului, februarie 1962 (Anul 9, nr. 2643-2666)

1962-02-01 / nr. 2643

Pag.2-a. Pe ecrane „Pretutindeni trăiesc oamenii Original in acest corespondent ceh al producţiei DEFA „Doctorul din Bothenow“ e faptul că analiza proce­sului de conştiinţă al medicului care nu vrea să muncească la ţară este realizată prin prisma altor personaje. Eroul filmului, tînărul medic Mirele Vodak, a fost repartizat în micul sat Luzany, in pofida eforturilor depuse de rude şi prieteni pentru a-l „salva“. Vodak doreşte să rămină in Praga nu numai din pricina comodităţii sale de citadin, dar şi pentru că e atras de problemele activităţii la clinică, şi pentru că în oraş îl aşteaptă un ca­min pe care plănuia să-l înfiripeze alături de o fată pe care o iubeşte. Nu-i de mirare că plecînd totuşi la Luzany, Mirek nu intenţionează ci­tuşi de puţin să rămină acolo. El nă­dăjduieşte că în scurt timp îşi vor face efectul numeroasele intervenţii depuse, şi să fie transferat. Tînărul descoperă insă la Luzany şi alţi amatori de „evadare". Pacsak de pildă, fost responsabil al coopera­tivei, caută să se facă cu tot dinadin­sul nefolositor pentru ca cei din gos­podăria colectivă să-şi piardă răbda­rea, să se descotorosească de el, şi in felul acesta să ajungă din nou la oraş în mod „onorabil“. lată de ce Pacsak simulează fără încetare boa­la, atunci cînd nu chiuleşte pe faţă. Olga, funcţionara de la poştă, deşi a studiat cîndva conservatorul, nu s a mai apropiat de ani de zile de pian, pentru că „n-are pentru cine ciuta“. Satul trăieşte o viaţă intensă, o rapidă ridicare, se înalţă noul cămin cultu­ral, oamenii dornici de cultură por­nesc seara cu autobuzul gospodăriei la teatrul orăşenesc să vadă specta­cole, dar pe Olga n-o impresionează cituşi de puţin acest lucru. Ca şi Pac­­sak, Olga duce un mod de viaţă e­­goist, care o împiedică să vadă e­­senţialul : că satul însuşi pare a merge în întimpinarea oraşului, că oamenii care vor cu toţii să trăiască mai bine, mai confortabil, mai civili­zat ştiu că lucrul acesta se poate obţine numai prin efortul unit al tu­turor, numai prin dezvoltarea socialis­tă a satului. Cei doi reflectă — e drept, amplifi­cat — în atitudinea lor ceva din po­ziţia iniţială a lui Mirek. Acesta însă îşi opreşte mereu mai îndelung pri­virile, cu admiraţie şi respect, asupra predecesorului său, doctorul Mrazek, care se pregăteşte să iasă la pensie. Bătrînul medic a muncit o viaţă în­treagă să-şi vadă visul cu ochii, adică să pună pe picioare un ultramodern dispensar comunal. Şi acum desigur că îi vine greu să-şi părăsească bol­navii şi să se despartă de cei pentru a căror sănătate şi viaţă a vegheat­­ timp de decenii. Şi este in această despărţire o emoţie pătrunzătoare pe­­ care spectatorul o înţelege bine. Mra­­zek reflectă şi el o altă faţă a pro­cesului de conştiinţă pe care îl trăieşte tînărul doctor Vodak, care rămine la postul său chiar şi atunci cînd i s-a­­ anunţat aprobarea mult doritului transfer. Este meritul regizorilor Jiri Hanibal şi Stepan Skalski, ca şi al interpre­tului principal Ivan Paice, că a fost redată cu toată claritatea ideea de bază a filmului. Vodak, medicul cel tinăr, rămine la ţară nu din resem­nare, ci pentru că a înţeles faptul că „pretutindeni trăiesc oameni“, că pre­tutindeni sănătatea acestora trebuie slujită şi viaţa lor apărată. T. CARANFIL N.R. : Dintr-o defectuoasă pro­gramare, filmul „Pretutindeni tră­iesc oameni" a fost prezentat pe ecrane într-un interval de timp prea apropiat de alte filme ase­mănătoare în tematică, ca : „Doc­torul din Bothenow", producţie a studioului DEFA-Berlin, şi „Poveste despre o fată", realizat de studioul „Gruzia-film". S-ar cuveni o mai mare atenţie şi în acest aspect al programării filmelor, urmărindu-se nu numai o variaţie de titluri, de producţii şi genuri, ci şi o varietate în tematică. Imn Palce şi Jam Hlavacom In valurile doctorului Vodak şi logodnicei sale Eva La Lectoratul central al S. R. S. C. • „Probleme actuale ale si­tuaţiei internaţionale“ este te­matica ce face obiectul confe­rinţei care va avea loc azi 1 februarie la ora 18. Expunerea va fi făcută de tovarăşul Zamfir, Brumanu — director general adjunct al Agenției române de presă „Agerpres“. Va rula apoi filmul artistic „Vint de liber­tate“. • Vineri, la ora 18, va fi or­ganizat un interesant caleidos­cop cultural al lunii februarie. El va cuprinde expunerile : „Dumitru Voi­nov — reprezen­tant de seamă al ştiinţei româ­ne­şti" (conferențiar­ prof. ul div. Constantin Mofa? — directorul Institutului de speologie „Emil Racoviţă“), „125 de ani de la moartea marelui poet rus A. S. Puşkin" (conf. univ. Tatiana Ni­­colescu) şi „170 de ani de la naş­terea compozitorului G. Rossini“ despre care va vorbi muzicolo­gul Felicia Donceanu. AZI, IN LIBRĂRII Cezar Petrescu: „întunecare“, vol. I şi II, Editura pentru literatură, co­lecţia „Biblioteca pentru toţi“, nr. 106—107, 828 pagini, 10 lei. D. Sleahtenea: „Cartea tencuito­­ru­lui“, Editura Tehnică, 188 pagini, 5,65 lei. E. Pasere — G. Bărbulescu : „Apa­rate electrice şi electronice în labora­toarele industriale“, Editura Tehnică, 804 pagini, 19,60 lei. ^ TT Operaţii simultane de asamblare a spiţelor Convins că de fiecare dată mai trebuie făcut ceva pentru ca rezulta­tele muncii să fie mai spornice, Ra­­iu Voicu, asemenea sutelor de­ munci­tori de la Uzinele de­­ pompe şi maşini agricole este într-o continuă căutare a noului. Asamblarea spi­ţelor la roţile de la semănătoarea de porumb se făcea pînă nu de mult în cîteva operaţii suc­cesive. .Lăcătuşii Radu Voicu şi Vir­gil Dragomir au socotit că se poate şi altfel. Discuţii, cărţi de specialita­te, schiţe în nume­roase variante şi... s-a născut o inova­­­­ţie. O maşină care­­ nu-şi mai găsea în­trebuinţare a fost adaptată pentru e­­xecutarea simultană, a tuturor operaţii­­­­lor de asamblare.­­ Munca mai multor oameni e făcută acum de unul sin­gur, timpul de a­­samblare a fost re­dus la jumătate, se realizează impor- , . ... fante economii, iar calitatea s-a îmbunătăţit simţitor. Destule motive pentru ca cei doi lăcătuşi să fie mulţumiţi de roadele căutărilor lor. In fotografie, Radu Voicu cercetează calitatea spiţelor asamblate după noua metodă. Recital A intrat in practica instituţiilor noas­tre muzicale de a organiza recitaluri vocale sau instrumentale, dind astfel unui număr de artişti ocazia de a-şi a­­firma posibilităţile pe parcursul unui program variat, alcătuit pe măsura pre­ferinţelor lor. In acest cadru s-a înscris şi recitalul organizat săptămăna trecută de Filarmonica de Stat „George Enescu“ la sala „Dalles“, cu concursul mezzo­­sopranei Valeria Samt, al tenorului Ion Fălculete, al basului Gabriel Gheorghiu şi al pianistei acompaniatoare Letiţia Flavian. Cele aproximativ 10 piese, foarte di­verse ca gen (lieduri, arii, duete, can­ţonete ) executate de fiecare cintăreţ — incluzînd şi „bis“-urile oferite la solici­tarea publicului — ne-au permis să cunoaştem mai îndeaproape personalitatea artistică a celor trei interpreţi. Valeria Saru, de pildă, a constituit pentru noi o adevărată revelaţie. Tinăra mezzo-soprană, pe care nu am avut pri­lejul s-o ascultăm pe scena Teatrului de Operă şi Balet decit în roluri mărunte, are o voce amplă, viguroasă, penetrantă pe toată întinderea,­­o dicţiune clară, de aici şi frazează cu inteligenţă, stăpîneşte cu au­toritate o mare varietate de mijloace expresive. Succesul de care s-a bucurat la recital a constituit confirmarea unor calităţi de prim ordin, care ar merita să găsească un cadru de afirmare corespun­zător. Pe tenorul Ion Fălculete­­ am ascul­tat pentru întîia oară la acest recital. Ceea ce impresionează la el este vi­goarea şi strălucirea registrului acut, pus în valoare îndeosebi în ariile din „Rigoletto“ şi „ToscaAm apreciat la Fălculeţe şi modul de interpretare — adecvat genului — a unor cunoscute can­ţonete italiene („Ideale“ şi „V­orrei mo­­rir“ de Tosti). Direcţia spre care ar trebui să-şi îndrepte atenţia in vederea perfecţionării chitului său este aceea a obţinerii unei mai mari supleţe a glasu-­ lui, mai ales in registrul mediu. Basul Gabriel Gheorghiu ne era bine cunoscut din creaţiile sale pe scena Tea­trului de Stat de Operetă. De această dată l-am întâlnit în ipostaza — inedită pentru noi — de interpret de lieduri și de arii din opere. Intr-o asemenea îm­prejurare ni s-a cristalizat opinia că factorul determinant al artei cîntăreţului îl constituie sensibilitatea sa, capacitatea sa de pătrundere şi de redare sinceră a conţinutului şi atmosferei specifice a fiecărei piese interpretate. Datori­­ aie dub­­ ­lă acestor indiscutabile calităţi, am fost adeseori determinaţi să nu privim cu toată severitatea anumite defecţiuni, totuşi importante, legate de emisiunea sa vocală și, în general, de tehnica citi­tului. Gipsul lui sună adeseori haotic, în registrul înalt, îndeosebi, sunetele sînt lipsite de claritate, voalate, cu ten­dință spre acea supărătoare „bătaie“ a vocii. Relevînd în încheiere acompaniamen­tul discret şi muzical al pianistei Letiţia Flavian, am vrea să combatem, totodată, practica — după părerea noastră incom­patibilă cu prestigiul instituţiei organi­zatoare şi al interpreţilor înşişi — de a se executa, ca „bis“-uri, piese neinclu­­se în program­, de-a lungul întregului recital. Asemenea suplimente se acordă, potrivit tradiţiei statornicite în viaţa muzicală, eventual cu prilejul ultimei apariţii a unui artist, rămînînd ca suc­cesul unei interpretări, pe parcursul reci­talului, să determine cel mult repetarea lucrării respective. După cum s-a putut constata şi la recitalul de faţă, per­manentele piese suplimentare, oferite cu dărnicie de către cei trei artişti aproa­pe la fiecare apariţie au creat o atmos­feră nu întrutotul conformă cu ţinuta sobră, Uzuală, a manifestărilor Filarmo­nicii. E. ELIAN Limba noastră B ÎMPRUMUTA Este îndeobşte cunoscut sensul verbului aşezat în fruntea rîndurilor de față. A împrumuta — după cum se ştie — înseamnă a da cuiva ■— sau a lua de la cineva — ceva, sub rezerva restituirii, în ambele cazuri. De pildă, în bună limbă romînească, se spune : împrumut această carte unui coleg de-al meu, sau : am împrumutat această carte de la un coleg de-al meu. In primul caz, verbul a împrumuta se construieşte cu un substantiv în dativ (împrumut unui coleg sau colegului), în cel de-al doilea, cu o parte de vorbire în acuzativ precedată de prepoziţie, ca în exemplul nostru (am împrumutat de la un coleg) sau ca în alte situaţii. Bunăoară . Motivele inspiraţiei poetului sînt împrumutate din folclor). Nu o dată se întîmplă, însă, ca în unele texte tipărite verbul a îm­prumuta să ne apară ca fiind folosit în afara sistemului gramaticii al limbii noastre. Iată, în acest sens, cîteva pasaje desprinse din unele studii literare care au apărut la date diferite şi nu aparţin aceluiaşi autor, ceea ce poate denota tendinţa de generalizare a unui procedeu sintactic cu totul ne­­recomandabil : „Din primii ani ai copilăriei a stat cu auzul a­lin­at (e vorba de Ion Creangă, n.n.) la povestaşul iscusit, care-şi torcea şi el firul minunat, după cum învăţase la rîn­­du-i de la un alt rapsod rustic, şi acela plin de meşteşugul trecut din generaţie în generaţie. I-a înţeles mimica, i-a prins gestul, i-a împrumutat comentariile. Sau: „...în descrierea plaiurilor Biso­­cei, unde comparaţiile şi metaforele sînt împrumutate domeniului valorilor vizuale...“ Sau: „Mult mai numeroase sînt elementele lexicale, formele şi con­strucţiile pe care le împrumută Bălcescu limbii vechi — elemente, forme şi con­strucţii păstrate în parte şi în limba populară“... Şi: „Motivul poemului e, de altfel, împrumutat poeziei noastre populare“. In exemplele semnalate — şi în altele, asemănătoare lor, pe care, din economie de spaţiu, nu le mai cităm — verbul a împrumuta e construit cu o parte de vorbire în dativ (i-a împrumutat comen­tariile, adică lui, rapsodului rustic; sînt împrumutate domeniului; le împrumută limbii vechi şi e împrumutat poeziei populare) şi nu cu un substantiv (sau cu substitutul lui) în acuzativ cu prepo­ziţie (a împrumutat comentariile de la el; sînt împrumutate din domeniul va­lorilor vizuale ; le împrumută din limba veche și e împrumutat din poezia noastră populară). , ,»*1 Introducîndu-1 pe a împrumuta în con­strucții de felul celor amintite, autorii textelor respective au ajuns să exprime altă idee decit cea dorită. Căci, după cum am văzut, a spune cărţile împrumu­tate unui coleg înseamnă cu totul altce­va decît cărţile împrumutate de la un coleg ! N. MIHAESCU Expoziţia regională de arte plastice ION IRIMESCU „Floarea“ Cea dintîi înregistrare integrală „Electrecord", în domeniul operei Datorită popularităţii de care s-au bucurat în ultimii ani discurile „Electrecord“ cu anii din cele mai cunoscute opere ale repertoriului universal, Casa noastră de discuri, imprimînd, anul trecut, pe bandă opera „Bărbierul din Sevilla“, de Rossini, a efectuat prima înregi­strare integrală de operă. • înregistrările au fost realizate în optime condiţii tehnice, la sala Pa­latului R.P.R., cu concursul Teatrului de Operă şi Balet al R.P.R. • Distribuţia cuprinde cunoscuţi cîntăreţi ai primei noastre scene li­rice : Nicolae Herlea (Figaro), Magda Ianculescu (Rosina), Valentin Teodo­­rian (contele Almaviva), Valentin Loghin (Don Basilio), Constantin Gabor (Don Bartolo), Maria Săndu­­lescu (Berta) şi Ştefan Petrescu (Fiorello şi Ofiţerul). Cintă corul şi orchestra Teatrului de Operă şi Balet al R.P.R., sub conducerea dirijorului Mihai Brediceanu (dirijorul corului — Cornel Trăilescu), înregistrările s-au făcut în limba italiană. • Opera ■„ Bărbierul din Sevilla“ va apărea pe trei discuri micro de 30 cm diametru : ECE-068, ECE-069 și „Bărbierul din Sevilla" ECE-070. Discurile vor fi prezentate într-un album, care va cuprinde, de asemenea, libretul integral al operei, în limbile romînă și italiană și o prezentare muzicologică semnată de criticul Alfred Hoffman. Albumul este bogat ilustrat cu vignete reali­zate de Matty Aslan şi cu fotogra­fiile interpreţilor. Coperta o semnează Iosif Molnár. • Albumul cuprinzînd discurile cu opera „Bărbierul din Sevilla“ va apărea pe piaţă la începutul acestei luni An editorial 1962 Vă prezentăm cîteva din lu­crările incluse in planul de apariţii al Editurii ştiinţifice, pe anul in curs. ŞTIINŢĂ, TEHNICA „Probleme ale desăvîrşirii con­strucţiei socialismului în R.P.R.“ reprezentînd una din valoroasele­­lucrări ale editurii pe anul 1962, analizează prin prisma etapei în care a păşit ţara noastră — etapa desăvîrşirii construcţiei socialiste — probleme de cea mai mare ac­tualitate, cum sînt: creşterea rolu­lui conducător al P.M.R., avîntul industrializării şi al progresului tehnic, transformarea socialistă a agriculturii, structura socială a ţării, dezvoltarea democraţiei socialiste şi avîntul revoluţiei culturale în ţara noastră. Tot o lucrare cu caracter teoretic, volumul „Ştiinţa şi tehnica în epoca trecerii societăţii de­­la capitalism la comunism“ de Valter Roman pre­zintă un tablou al dezvoltării ştiin­ţei şi tehnicii în U.R.S.S. şi în celelalte ţări de democraţie popu­lară, făcînd totodată o comparaţie cu situaţia ştiinţei şi tehnicii din ţările capitaliste. Al treilea titlu pe care îl men­ţionăm, „începuturile materialismu­lui modern“, de Al. Posescu, re­prezintă o contribuţie originală la reconsiderarea operei lui Bacon şi Descartes. DICŢIONARE, LUCRĂRI DE FILOLOGIE Anunţat mai de mult, „Dicţio­narul de maxime“, de Tudor Vianu înmănunchează un număr mare de maxime din operele gînditorilor înaintaţi — poeţi şi artişti, filozofi şi oameni de ştiinţă — pe care i-a cunoscut omenirea din timpurile cele mai îndepărtate şi pînă în epoca contemporană. La capitolul „filologie“ se anunţă lucrările: „Problemele studierii limbilor literare romanice“, de R. A. Budagov şi „Fonetica limbii en­gleze“, de M. Bogdan. Prima carte include o prezentare succintă a principalelor probleme legate de studierea istoriei limbii literare române şi a celorlalte limbi literare romanice. A doua, un studiu ştiin­ţific valoros, tratează pentru pri­ma oară în literatura noastră Editura J • • J • W ştiinţifica lingvistică problema foneticii limbii engleze, vorbite pe teritoriul Angliei şi al S.U.A. PENTRU BIBLIOTECILE ÎNTREPRINDERILOR In bibliotecile întreprinderilor, cu siguranţă că îşi vor găsi utili­tatea volumele „Rentabilitatea şi căile ei de creştere în întreprinde­rile Industriale“, de E Iţicovici şi „Conducerea, organizarea şi func­ţionarea­­întreprinderi­lor“, de V. Stănescu şi A. Keresztes. Prima lucrare tratează probleme legate de creşterea continuă a ren­tabilităţii întreprinderilor, condiţie importantă a dezvoltării economiei naţionale în ansamblu şi a fiecărei întreprinderi în parte. Ţinînd seama de sarcinile trasate de cel de-al IlI-lea Congres al P.M.R., de im-, bunătăţire a conducerii şi organi­zării întreprinderilor, a doua lu­crare tratează problemele funda­mentale ale conducerii (forme, me­tode şi stil de muncă), funcţionării fiecărui compartiment din întreprin­dere, ale organizării producţiei, specializării şi cooperării întreprin­derilor, ale organizării muncii etc. CALATORII ŞI CĂLĂTORI CELEBRI In anul 1849, un explorator cu­rajos a pornit prin ţinuturile ne­cunoscute şi pline de primejdii ale Africii, înfruntînd, timp de 30 de ani, neajunsurile unei clime greu de suportat şi atacul animalelor sălbatice din ţinuturile ecuatoriale: David Livingstone. Din lucrarea „Călătorii şi cercetări l­­ Africa de Sud“, aparţinînd marelui explora­tor, cititorii vor cunoaşte figura luminoasă a savantului înaintat care şi-a dedicat toată viaţa şi ac­­tivitatea cunoaşterii vieţii şi cul­turii băştinaşe, combătînd­­i cu ar­doare exploatarea nemiloasă a ne­grilor din Africa. O altă lucrare asemănătoare, în lucru la Editura ştiinţifică, apar­ţine lui A. Safonov şi este dedicată descrierii vieţii cunoscutului ex­plorator şi savant enciclopedist Al. Humboldt. Cartea insistă în spe­cial asupra interesantelor expediţii ale exploratorului prin America de Sud şi prin Rusia. O a treia carte din domeniul călătoriilor, este „Istoria începe la Sumer“, o traducere din limba en­gleză, care cuprinde descrierea unor aspecte din civilizaţia sume­riană, studiate pe baza unor re­marcabile descoperiri. I Realizări şi obiective ale tinerilor bucureşteni PE şantierele MUNCII PATRIOTICE • Tinerii bucureşteni îndrumaţi de organiza­ţiile U.T.M. şi-au adus o contribuţia însemna­tă la activitatea de fo­los obştesc în anul tre­cut. Cele aproape 3.980 brigăzi utemiste de muncă patriotică au lucrat cu mult entu­ziasm pe şantierele de construcţii şi de înfru­museţare din toate porţile oraşului. Pe şantierele din Drumul Taberei, şoseaua Mi­­hai Bravu, cartierul Giuleşti, şos. Ştefan cel Mare, bd. Muncii, Ga­ra de Est etc. ca şi pe cele din incinta între­prinderilor, cei peste 127.400 de tineri au e­­fectuat mai mult de 10.000. 000 ore muncă patriotică, aducînd ast­fel peste 13.760.000 lei economii. Pe lîngă acestea, în cursul anului trecut, ti­nerii au mai colectat și trimis oțelăriilor pa­triei o cantitate de 61.000. 000 kg fier vechi, cu 1.000.000 kg mai mult decît pre­vedea angajamentul. În fruntea acestei ac­ţiuni se numără brigă­zile de muncă patrio­tică ale tinerilor din raioanele V. I. Lenin, 23 August, I. V. Stalin Gheorghe Gheorghiu- Dej ş.a. * Pe baza rezultatelor obţinute tinerii bucu­reşteni şi-au propus ca în anul 1962 să colec­teze 62.000.000 kg fier vechi şi să efectueze un număr mai mare de ore de muncă patrio­tică pe şantierele de construcţii şi de înfru­museţare a Capitalei. • Şi tinerii colecti­vişti din comunele sub­ordonate au înregis­trat anul trecut reali­zări importante. Efec­­tuînd un volum de peste 25.400 mc de săpături de pămînt, ei au redat agriculturii a­­proape 280 de hecta­re. De asemenea, și-au adus o contribuție în­semnată la lucrările de irigare a unei suprafe­ţe de aproape 500 de hectare, față de 40 cît era prevăzut. Ei au mai însilozat peste 3.300 tone furaje pen­tru animale, au plan­tat mai mult de 27.500 pomi fructiferi şi or­namentali, din care peste 22.000 în gospo­dăriile agricole colec­tive. IN ÎNTREPRINDERI Muncind alături de vîrstnici în întrecerea socialistă pentru înde­plinirea şi depăşirea sarcinilor din cadrul planului economic de stat, tinerii aduc un aport tot mai mare la executarea unor pro­duse de calitate. Apli­­cînd larg procedeele şi metodele avansate de lucru şi folosind cu pricepere materia primă şi sculele, ei au obținut peste 41.664.000 lei econo­mii, depăşindu-şi cu peste 6.000, uult angajamentul da 18.000.000 lei. La obținerea acestor rezultate, cea mai mare contribuţie şi-au a­­dus-o cele 2.580 bri­găzi de producție ale tineretului. Dintre ele, un număr de aproape 290 au şi cucerit titlul de brigăzi fruntaşe, ia­tă numai cîteva: bri­gada condusă de Ion Cristea de la turnăto­ria de metale nefe­roase de la uzinele „23 August", cea condusă de Nicolae Petcu, de la sculăria uzinelor „Griviţa Roşie", şi bri­gada de ştanfori con­dusă de Paul Dîndă­­reanu de la fabrica de încălţăminte „Kirov". Mişcarea de inovaţii se bucură de o largă participare a tineretu­lui. Cei 5620 de tineri muncitori, ingineri şi tehnicieni din fabrici şi uzine au propus în anul trecut 3327 de inovaţii, din care pes­te 2100 au şi fost apli­cate. Ele au adus e­­conomii de peste 16.214.000 lei. Pentru a-şi însuşi mereu cele mai noi cuceriri ale tehnicii, mai mult de 43.860 de tineri au frecventat cursurile de ridicare a calificării. Anul acesta, prin grija organizaţiilor U.T.M., cu sprijinul or­ganizaţiilor de partid din întreprinderi, vor fi cuprinşi în cursurile de ridicare a calificării 44.000 de tineri, iar în mişcarea de inovaţii UN ABUZ ŞI LIPSĂ DE OMENIE (Urmare din pag. I) adresat din nou tribunalului popular al raionului 23 August, cerere care prin sentinţa 6110 din 3 noiembrie 1961 este respinsă ca neîntemeiată. Lucrurile erau, aşadar, clare. To­varăşei Ecaterina Niculescu trebuia să i se plătească drepturile legate în care se includeau şi sumele ce i se cuveneau pentru concediu şi aju­torul de naştere. Cine avea să plă­tească aceşti bani ? Conducerea între­prinderii ? Nicidecum. Jurisconsultul N. Ionescu, nici atît. Trebuiau căutate deci noi chichiţe care să împiedice punerea în drepturi a salariatei. Deci... încă o cerere la Tribunalul Capitalei. Dar „cunoştinţele“ şi „ingeniozitatea“ jurisconsultului N. Ionescu s-au dove­dit a fi din nou deficitare. Tribunalul Capitalei respinge şi această cerere, introdusă de I.C.I.L.-Bucureşti împo­triva sentinţei din 3 noiembrie ca neîntemeiată şi menţine cele două hotărîri judecătoreşti anterioare. „Povestea“ Ecaterinei Niculescu se opreşte deocamdată aici. Fără îndo­ială, că pină la urmă, ea îşi va re­căpăta în întregime drepturile ce i se cuvin şi din care, în mod abuziv, a fost scoasă. Am vrea însă să înche­iem raidurile de ţaţă cu o întrebare: Ce au de spus organizaţia de partid din întreprindere şi conducerea Direc­ţiei generale respective din M.I.A. ? Poate că, în sfîrşit, acum, cei care se fac vinovaţi de desfacerea abuzivă a contractului de muncă, care şi-au permis să ignoreze şi să nesocotească principiile elementare ale dreptului nostru muncitoresc vor fi aduşi la realitate. Cinci scări, opt etaje şi... cinci ascensoare care stau Blocul nr. 1 din calea Griviţei 164— 168, dar in folosinţă la sfîrşitul lunii noiembrie 1961, este unul din cele mai mari din Capitală. Locatarii celor 165 apartamente rînduite pe 5 scări princi­pale sînt în general multumiţi de felul în care constructorii s-au achitat de în­datoririle lor. Un singur lucru îi nemul­ţumeşte : cele cinci ascensoare, deşi sînt în perfectă stare, totuşi nu funcţionea­ză. Motivul: la recepţie s-a constatat că nu au prevăzute sisteme de încălzire, ele­­fiind omise din proiectul întocmit de Institutul de proiectări Bucureşti. Eroarea a fost însă rectificată pe par­curs, dar constructorul — I.C.M. 4 —• a refuzat să o mai execute, cu toate că era o operaţie foarte simplă. Insistenţele locatarilor s-au soldat după 5 săptămîni cu dispoziţia pe care conducerea întreprinderii a dat-o birou­lui producţiei (ing. Vasilescu) de a se executa lucrarea. Lucrarea a început — cu încetinitorul însă — fiind trimis doar un singur lucrător pentru cinci ascen­soare. S-a lucrat cîteva zile, apoi, din nou pauză. După toate calculele, pentru ca lucrarea să fie gata şi ascensoarele să pornească spre cele opt etaje, ar mai fi nevoie de circa 15—20 ore de lucru/ om. Conducerea I.G.M. nr. 4 nu găseşte însă de cuviinţă că ar fi cazul ca după mai bine de două luni de zile de la da­rea în folosinţă a blocului, să func­ţioneze şi ascensoarele. De aceea locatarii s-au adresat şi zia­rului nostru cu rugămintea de a sesiza şi public necazul lor. Poate în felul acesta vor înţelege şi tovarăşii de la I.C.M. nr. 4 că obligaţiile asumate de a pune la dispoziţia locatarilor blocuri cu lut confortul, trebuie respectate. I. B. Sortiment mai bogat de fiori Un fapt, remarcat de numeroşi ce­tăţeni in ultimul timp, lipsesc florile din florării. Orişicit ai căuta in magazinele de specialitate, nu ai să gă­seşti decit 2—3 sortimente (siclame, garoafe şi foarte rar crizanteme), in rest, decorul florăriilor noastre este completat de o sumedenie de ghi­vece şi ele sărace la capitolul varie­tăţi. In faţa unei astfel de situaţii, oa­menii se întreabă pe drept: — Unde sínt florile î­­n unităţile pe care le-am vi­zitat, ni s-a spus că cererile sínt mari, dar ele numai pe acestea, care sunt expuse, le primesc. Ştim că in jurul Capitalei sînt numeroase sere de flori. Anul acesta nu au produs decît siclame şi garoafe? In ziua cînd am vizitat cîteva uni­tăţi de florărie, un tinăr căuta pentru logodnica sa un buchet de trandafiri. In magazinele de pe bulevardul N. Bălcescu, piaţa M. Eminescu, strada Edgar Quinet, nu a găsit. A plecat m­ai departe in speranţa că va reuşi să cumpere florile dorite, deşi, in toate unităţile, vînzătorii l-au asigurat că încearcă inutil acest lucru. L-am reintîlnit după cîteva ore cu un buchet frumos de trandafiri in bra­ţe. Era mulţumit de achiziţia sa şi ne-a spus secretul: — Duceţi-vă în Piaţa Unirii ! A­­colo găsiţi orice fel de flori doriţi ! Am reţinut faptul că se pot găsi şi altfel de­ flori decit siclaniene şi ga­roafe. Tovarăşii care răspund de buna aprovizionare a magazinelor de flori trebuie să manifeste mai multă grijă pentru a realiza sarcina ce-o au. D. L. C­UVINTE Crt­it ORIZONTAL: 1. Scriitor eston, au­torul lucrării „Cartea gheţurilor“, dis­tinsă cu Premiul Lenin pe anul 1961 — Culoare dintr-un cunoscut roman de Stendhal — Avocat. 2. Poet romîn con­temporan, autorul volumelor „Poet şi ostaş“, „Cornul pădurarului“ şi „Eu nu cînt că ştiu să cînt“ — Volume. 3. Literatura 1 — Roman de M. Sadovea­­nu — Ţinut in Maramureş. 4. „Cartea unui an“ este intitulat volumul acestui poet ardelean — File de album ! 5. A scris cărţile „Nopţi udeştene“, „Tur­mele“, „Negura“, „Inimi fierbinţi“, „Poarta furtunilor“ — Adausuri la unele cărţi. 6. Umanitari — Scriitor sovietic, autorul volumului de nuvele „Cartea de aur“. 7. Personaj din „Năpasta“ — Sînt — Mihail Sadoveanu. 8. Gîndurile autorilor, aşternute în stihuri sau în proză — Ţinut calea. 9. Titlul unui vo­lum de Fedor Gladkov — Greşeli care pot fi şi de... tipar. 10. Vulcan în Sici­­lia — Aseară. 11. Ambarcaţii — Re­mediu—Literă grecească. 12 „..Şase“, roman de Nie. Ţie — Coautor al cărţii „Drum printre aştri“ — Mişcat din loc. 13. Auxiliar al viitorului — Urmează după tipăritul unei cărţi — Specific fie­cărui scriitor. VERTICAL: 1. „Clopote şi struguri“ „Printre stele“ şi „Carul de foc“ sînt primele volume din romanul „Desculţ“ al acestui scriitor — A scris cartea „Un om înfruntă vijelia“ şi piesa „Trenul blindat 14—69“. 2 Face mare — Scriitor din Ame­rica Latină, autorul roma­nelor „Cavalerul Speran­ţei“, „Pămîntul fructelor de aur“ şi „Secerişul roşu“ — Lucra pămîntul 3. .....poveste carte de Radu Tudoran apărută in Editu­ra Tineretului — Studia­ză... cărţile şcolare, a. Au­torul cărţilor „Flăcăul de pe tanc“, „Ora de istorie“ şi „Pină dincolo de Pădurea vieneză“ — „Timp...“, roman de Va­lentin Rataev. 5. într-un volum! — Scriitor so­vietic de popularizare a ştiinţei, a scris printre altele .Povestea căr­ţii“ — Prepoziţie — Neon. 6. Libră­ria „Cartea...“ — Colecţia da... note sau de titluri ale, cărţilor scoase de sub tipar. 7. Dunărea din recentul roman al scriitorului Radu Tudoran — Mulţi ani... în literatură. 8. Anton Cehov -■■■■­ Una şi alta! 9. Scriitor (prese.) —­ Lui i-a închinat Vlalniţă versurile : „Tot mai citesc măiastra-ţi carte. Deşi fi-o ştiu pe dinafară“... 10. Două vocale — O carte... subţire — In cursă! 11. Gen literar cu multă cău­tare în rîndul iubitorilor cărţii — Des­pre cel de fier a scris un roman Serafi­­movici. 12. Ultima parte dintr-o pre­faţă­­ — O carte­„ groasă — Porţii. 13. Autorul lucrării dramatice „Tragedia optimistă“ — Atletism (abrev.). I. PASCAL DEZLEGAREA JOCULUI ANTERIOR „Teatru muzical“ ORIZONTAL': 1) Habanera — Ivan. 2) Aramă — Aida — Ie. 3) Labo _ Cuvînt — M. 4) Oberon — Arioso. 5) Peter — Iz — NM — R. 6) KL — Zerlina — BI. 7) Alb — La — AA — Rin. 8) Ariodante — Zo. 9) G — Au­rie — Vie. 10) Ivir — Traviata. 11) Dalila - C. TN­­­L. 12) Un.­­ 1 _ Padrona. 13) La — Luna —­ Vesti. 1 Cartea

Next