Informatia Bucureştiului, ianuarie 1963 (Anul 10, nr. 2927-2952)

1963-01-02 / nr. 2927

Pag­­a 2-A4 Creaţii muzicale în cinstea celei d­e a XV-a aniversări Simfonia a II-a de Gheorghe Dumitrescu Cu recenta sa lucrare, închinată celei de a XV-a aniversări a Republicii, compozitorul Gheorghe Dumitrescu se întoarce, după mulţi ani, în genul muzicii simfonice în care debutase, înainte de a scrie oratoriul „Tudor Vla­­dimirescu“ şi cele patru opere, cu o simfonie şi o serie de poeme simfonice. Cea de a doua simfonie, ascultată pentru prima oară joia trecută, sub con­ducerea lui Iosif Conta, pune în evidenţă influenţa pe care îndelungatul con­­tact cu muzica de operă o exercită şi asupra creaţiei de concert a compo­zitorului care oricum este un temperament prin excelenţă dramatic. Această se referă nu numai la amploarea mijloacelor sonore folosite (orchestră mare, cor şi patru solişti vocali) ci şi la caracterul însuşi al muzicii, care chiar şi in părţile pur instrumentale — de pildă în polifonica mişcare iniţială — este în­sufleţită de o pulsaţie dramatică spectaculoasă. Se poate astfel spune că simfonia continuă pe planul muzicii de concert arta viguroasă a compozitorului de operă Gheorghe Dumitrescu, marcînd însă, totodată, o evoluţie spre un caracter mai complex din punct de vedere ar­monic, in special în primele două părţi. Această simfonie prezintă particularitatea de a acorda o funcţie expresivă deosebit de însemnată vocii omeneşti care susţine (înfruntând uneori certe dificultăţi de intonaţie) însăşi esenţa imaginilor muzicale în partea a doua — o „Passacaglia“ armonios construită — şi în final — un amplu cîntec de mase pe versuri de N. Labiş — unde corului i se adaugă şi grupul de solişti; în sfîrşit, partea metodană a „scherzoului“ este un cîntec pe versuri populare, care revine baritonului solo. Prin alternanţă de imagini muzicale şi poetice — luptă încordată, durere şi meditaţie, exuberanţă şi optimism viguros — Simfonia a II-a de Gh. Du­­mitrescu ne apare ca un omagiu adus poporului nostru şi marilor lui reali­zări, de un artist cu mijloace de expresie şi un stil specific, cristalizat, care îl definesc in peisajul muzicii romineşti de astăzi. Dirijorului Iosif Conta, orchestrei Radioteleviziunii, soliştilor Dan Iordă­­chescu, Arta Florescu, Zenaifia Pally şi Cornel Stavru şi în primul rind co­rului, pregătit de Al. Șumski, li se cuvine toată lauda pentru buna prezen­tare a simfoniei. RADU GHECIU C­ĂRŢI N­O­I [ Iordan Leopa, C. Năstase, Florea Bîra CONSFĂTUIRILE DE PRODUCŢIE 80 pag. 1,25 lei Lucrarea împărtăşeşte cititorilor ex­perienţa din Uzinele metalurgice „Timpuri noi“, Uzina de maşini elec­trice şi Uzina de laminate neferoa­se din Bucureşti cu privire la orga­nizarea consfătuirilor de producţie pe locuri de muncă, pe secţii şi pe între­prinderi. Autorii arată grija deosebită pe care o au organele sindicale şi conducerile administrative din aceste uzine pentru pregătirea temeinică, buna organizare şi desfăşurare a con­sfătuirilor de producţie, pentru apli­carea propunerilor făcute, precum şi pentru atragerea oamenilor muncii la rezolvarea principalelor probleme de producţie şi la generalizarea metode­lor înaintate de muncă. Gh. Codin, C. Matache METODE DE MUNCĂ ALE COMITETULUI SINDICATULUI NOSTRU 96 pag. 1,40 lei Cum îşi desfăşoară activitatea co­mitetul sindicatului pentru a mobiliza cu bune rezultate colectivul întreprin­derii la realizarea sarcinilor de plan? Ce metode foloseşte pentru asigurarea condiţiilor necesare participării mem­brilor de sindicat la activitatea orga­nizaţiei? Care sînt mijloacele folosite pentru instruirea activului sindical ? Cum sînt asigurate desfăşurarea unei munci şi conduceri colective, plani­ficarea judicioasă a activităţii orga­nelor sindicale, controlul îndeplinirii hotărîrilor? Răspunsuri la aceste întrebări, care interesează pe orice activist sindical, dă lucrarea „Metodele de muncă ale comitetului sindicatului nostru", rea­lizată pe baza experienţei comitetului sindicatului de la Uzina de pompe şi maşini agricole din Bucureşti. AFRICA AZI Scurt îndreptar politico-economic S60 pag. 9 iei Îndreptarul ilustrat „Africa azi“ este destinat cercurilor largi de citi­tori care se interesează de viaţa şi lupta popoarelor africane. îndreptarul este alcătuit din două părţi : prima parte prezintă date ge­nerale despre bogăţiile naturale şi economia continentului african, des­pre populaţia lui, despre istoria sîn­­geroasă a înrobirii coloniale şi des­pre lupta de eliberare naţională a popoarelor Africii. A doua parte cu­prinde o prezentare politică şi eco­nomică a ţărilor Africii. C. Bogdănescu, C. Popişteanu PROPAGANDA DE RĂZBOI — ARMA A POLITICII AGRESIVE I 112 pag. 1,65 lei Lucrarea analizează rolul pe care-l joacă propaganda de război in poli­tica agresivă a imperialiştilor, conţi­nutul acestei propagande, mijloacele prin care se desfăşoară, împotriva cui e îndreptată şi interesele cui le slujeşte. In lucrare este arătat cum dăunează propaganda de război bunei desfăşurări a relaţiilor internaţionale. Autorii scot in evidenţă faptul că re­zistenţa maselor din întreaga lume faţă de planurile agresive dovedeşte că propaganda de război este tot­ mai ineficientă. Un capitol al broşurii se ocupă de lupta ţărilor socialiste pentru inter­zicerea propagandei de război, pre­zintă poziţia R.P.R., împotriva aţâţă­torilor la război, pentru destindere în relaţiile internaţionale. Carnet plastic 1—E­xpoziţiile lui Dumitru Negrea­ni ,şi Mihail Gion cuprind într-un­­sele două lumi. Fiecare expo­ziţie—o lume. Prima (Galeriile din calea Victoriei 132), aparţine trecu­tului, întinzindu-se pe zeci ,şi zeci de ani, aşa cum se desfăşoară în expo­ziţie, de la descinderea in ţară a di­nastiei odioase şi pivă la instaurarea, prin lupta poporului condus de partid, a Republicii. E o lume apusă, hulită şi aurită, dar nu uitată. Refuzi să ţi se şteargă din minte abuzurile şi fă­rădelegile patronate de coroana Ho­­henzolenilor şi afli deplină satisfac­ţie citind, in imagini şi in vorbe, pamfletul pe care Negrea il scrie cu pricepere şi măiestrie. Artistul ne oferă un ciclu de desene satirice per­fect închegat. Simplitatea compoziţiei şi judicioasa ei alcătuire, fie pe pla­nuri diverse (unul în culori,­­celălalt numai in linii de contur) sc­oţînd in evidenţă fapte istorice, evenimente şi idei in antagonism, fie pe un sin­gur plan, cu elemente capabile să poarte, generalizat, un simbol, sim­bolul luptei poporului împotriva vîr­­furilor celor mai­ înalte ale■­­ coali­ţiei burghezo-moşierimii ■ din Romî­­nia de altădată. Expoziţia adu­ce l un "eftigiu acestei lupte a partidului care a organizat-o şi condus-o, muncito­rilor şi ţăranilor care au purtat-o, in­telectualilor care i s-au alăturat. Pamfletul lui Negrea continuă tra­diţia graficienilor şi pictorilor mili­tanţi care n-au pregetat să atace şi să demaşte monarhia in vremurile ei de huzur. Artistul satirizează aceleaşi instituţii şi aceiaşi exponenţi ai in­tereselor burghezo-nibsierimii, dar interpretările sale sunt noi. Tot atit de autentice ca şi ale artiştilor noştri militanţi din trecut, Ne­grea reuşeşte să realizeze un ade­vărat film în care „maiestăţile lor“, cu trăsături caracteristice cunoscute, capătă înfăţişări noi. Cămătarul (Ca­rol 1), Urechilă (Ferdinand 1), Mălă­­ieţu (Carol II) şi Gîngu (Mihai 1) sunt „onoraţi“ de admirabile portre­tizări. Cititorul ziarelor şi vizitatorul ex­poziţiilor, care a urmărit manifestă­rile artistului in grafică, remarcă, de astă dată, cu satisfacţie s certa evo­luţie a lui Dumitru Negrea, pe dru­mul graficei satirice, stadiul superior la care a ajuns. C­ealaltă expoziţie (Galeriile din bulevardul Magheru 20) oglin­deşte lumea căreia îi aparţi­nem. Lumea de azi, aşa cum a vă­zut-o Mihail Gion. Ne aflăm din nou, în faţa unui ciclu de desene, consa­crat de artist unor semnificative as­pecte de la sesiunea extraordinară a Marii Adunări Naţionale, din pri­măvara anului trecut, prilejuită de importantele evenimente ale încheie­rii colectivizării agriculturii n­oastre. Degajat, aşa cum­ desenează—de obi­cei, artistul creează cele mai diverse imagini surprinzînd in­notaţii spon­tane — prelucrate­­ulterior pentru a obţine, prin simplificare, o mai pro­nunţată expresivitate, tipuri auten­tice de colectivişti. Indiferent unde se petrece acţiunea momentului ales­­ la gară printre primii oaspeţi ai Capitalei, in timpul lucrărilor sesiu­nii şi mai ales in pauze printre co­lectivişti, gazetari şi artişti, pe stră­zile oraşului care merită să fie cer­cetat, Gion dovedeşte o preţioasă ca­litate, aceea de a şti să redea at­mosfera de bunăstare şi bună dis­­poziţie, specifică participanţilor la sesiune cu simbolicul număr de 11 000 de delegaţi şi invitaţi. Prelucrarea datelor oferite de carnetele cu note e făcută de grafician in sensul unei regii capabile să dea grupurilor de­senate interpretarea artistică nece­sară. Oamenii sunt vii, autentici. U­­neori chipurile su­­t deosebit de ex­presive : colectivistele din Dobrogea, ţăranii din „Schimb de experienţă", de pildă, unele portrete de preşedinţi ai G.A.C. ,ş.a. In ansamblu, expoziţia ne dezvă­luie imagini proaspete ale unei lumi noi, desenele exprimînd, in acelaşi timp, omagiul pe care artistul îl a­­duce acestei lumi. H. HORŞIA DOUĂ LUMI Lăcătuşi, forjori, ingineri... artişti amatori CUPLETE ŞI... SĂGEŢI ! Cu cîteva zile în urmă, sunetul si­renei care trebuia să anunţe pauza de la ora zece era aşteptat mai altfel decit în alte zile. Muncitorii sectoru­lui mecanic-şef fuseseră anunţaţi că în pauză li se va aduce ceva nou la cunoştinţă. Şi iată că zgomotul maşinilor s-a întrerupt. Un moment s-a făcut linişte. Apoi... surpriză. O melodie a străbătut atelierul. De unde ? O chitară şi un acordeon. Se acompaniau... reciproc. In mijlocul halei fusese improvi­zată ad-hoc o scenă. Pe ea au apărut apoi membrii... primei brigăzi artis­tice de agitaţie la locul de muncă din cadrul Uzinei „Vulcan“. Compo­nenţii ei erau tovarăşii de muncă ai... spectatorilor: Mihai Stan — lăcătuş, Ileana Costache — funcţionară, Gheorghe Bodnar — lăcătuş. „Săge­ţile" cupletelor au pornit în toate părţile. Primele ţinte au fost întîrziaţi­ de la lucru. Au urmat autorii rebuturi­lor, rămaşii in urmă etc. N-au scăpat nici fruntaşii. Numai că lor li s-au aruncat „flori“ şi le-au primit cu fruntea sus, mindri. E cazul tova­răşilor Ştefan Stingă şi Constantin Uşurelu. Pauza a fost scurtă. Desigur nu s-a spus tot. Multe au rămas pen­tru... data viitoare. Am aflat apoi , că exemplul celor de la mecanic­­șef a devenit molipsitor. Dovada ? Au fost deja alcătuite textele cores­punzătoare pentru brigăzile de la atelierele montaj-armături și meca­nică grea, iar­­la serviciul proiectări brigada și-a spus deja........cuvîntul“ „SECRET...“ In uzină este un om care nu lu­crează în nici un atelier, la nici un serviciu. In schimb e foarte cunoscut și îndrăgit de colectivul uzinei. Este vorba despre medicul Cornel Con­­stantinescu. Oamenii îl știu de me­dic bun­, cu experienţă, dar şi de pri­ceput îndrumător al brigăzii artistice de agitaţie a uzinei. Numai că, con­cret, pînă la data spectacolului, nu se putea afla în nici un fel ce pregăteşte brigada în cinstea aniver­sării Republicii. Repetiţiile s-au fă­cut cu... uşile închise. Cîţiva curioşi au încercat să afle despre ce e vor­ba. Răspunsurile au venit însă prompt. — Secret ! în momentul de faţă „secretul“ este cunoscut de toată lumea. El a fost „divulgat“ în ziua de 19 decembrie pe scena Teatrului de stat de ope­retă şi în aceeaşi seară la Casa de cultură a raionului 1 Mai, de către forjarul Gheorghe Ionescu, contabilul Nicolae Pîslaru, dactilografa­lEcateri­­na Nițoi şi alţii. Programul lor „Un ritm de sesenal“ a fost răsplătit de spectatori cu fi­­plauze... ritmice şi bis-uri NU. NU POT... Ştiam că pe data de 15 decembrie corul uzinei şi-a susţinut progra­mul pregătit pentru concurs la Casa de cultură a raionului 1 Mai. Am­ aflat că acelaşi repertoriu a fost dat şi în uzină pe data de 28 de­cembrie. Vroiam să aflu însă numele cîtorva oameni evidenţiaţi în con­curs. Tovarăşul Niculescu, responsa­bilul cultural, n-a putut să-mi răs­pundă. — Inchipuiţi-vă, sînt aproape 130 Majoritatea a pus suflet... Intr-adevăr, aşa stau lucrurile. Sub bagheta dirijorului Constantin Mar­­cu, cîntecele „Mîndrie şi cîntec ne eşti, Romînie“ de Matei Socor, „Brîul amestecat“ de Pretorian Vlaiculescu, „La gospodărie“ de Gheorghe Marcu, „Cîntăm partidul“ de Vasile Po­­povici şi altele, au fost şi vor fi in­terpretate... cu suflet. — Nu fiţi necăjit că nu vă dau exemple. Dar aş nedreptăţi pe Ma­ria Diaconu dacă v-aş da numele Elenei Ştefan sau pe lăcătuşul I. Lambru, dacă aş evidenţia pe turnă­torul Ştefan Nicolau şi aşa mai de­parte. Vă rog să mă credeţi, nu pot... Şi intr-adevăr, responsabilul cultu­ral al Uzinei „Vulcan“ avea dreptate. LAURENŢIU D. Comparaţii — Ce a fost aici în trecut ? Maria Dumitrescu sau Ştefan Recu, tineri de vreo 22 — respectiv 25 de ani, ridică din umeri. Parcă au auzit de la cineva ceva, dar ce anume, nu-şi amintesc. Ei ştiu doar că aici se află întreprinderea la care lucrea­ză. Să căutăm prin urmare un alt interlocutor. — Ce-a fost aici în trecut, nea Du­­ţan ? — Pe locul ăsta ?... O coşmelie in care se înghesuiau vreo 40 de mun­citori minţiţi ca nişte coşari şi slabi parcă erau numai piele pe os. Asta vedeai aici acum 16—18 ani. Bărba­tul scund, care a trăit pe puţin 50 de ierni, cuprinde din priviri hala mare cu două nivele şi, bătînd cu piciorul în asfaltul de pe alee, continuă : nici nu visam pe atunci să vedem ceea ce avem astăzi aici. Marin Duţan are dreptate. Pe vre­mea cînd lucra la patronul „Can­­cen“, într-o magherniţă, nici cu visul nu se putea avînta la dimensiunile modernei întreprinderi de azi. Au trecut anii. După naţionalizare, „Can­cenul“ a devenit o secţie a U.C.R., care cu fiecare an îşi mărea produc­ţia, se dezvolta, pentru ca din 1953 să devină întreprindere independentă. In acel an i se consemnează „naşte­rea“ pe numele „Tehnica nouă“. De atunci ea s-a dezvoltat de cîteva zeci de ori, s-a modernizat. Şi tot de cîteva zeci de ori a sporit nu­mărul muncitorilor, al utilajelor. Dar iată şi cîteva date comparative mai apropiate de prezent : faţă de 1955 producţia globală a întreprinderii a sporit de mai bine de două ori. O dată cu producţia au crescut produc­tivitatea muncii, salariul mediu pe cap de muncitor, s-au profilat pro­dusele , astăzi pe porţile întreprin­derii ies zilnic bunuri de consum din cauciuc şi materiale cauciucate, tal­pă microporos, furtunuri de absorbţie şi refulare pentru pompele ce deser­vesc sistemele de irigaţie, articole de protecţia muncii, furtunuri şi sor­buri pentru industria petrolieră şi o variată gamă de produse din cauciuc pentru industria grea şi farmaceu­tică. In întreprindere domină tineretul. Dar şi viaţa vîrstnicilor e alta. Ele­na Moldoveanu, din simplă munci­toare, a devenit maistru, iar astăzi conduce un sector. Ea este şi inova­toare. In întreprindere sunt ateliere, de pildă, cel al mecanicului şef, în care fiecare muncitor e un inovator sau un raţionalizator. Activitatea muncitorilor poate fi ilustrată şi prin succesele întreprin­derii : planul de producţie — reali­zat şi depăşit lună de lună; econo­mii, în 11 luni — peste 1 990 000 lei faţă de 1 500 000 lei angajamentul pe întregul an ; angajamentul la bene­ficii realizat ritmic. Acum, în patru luni şi 16 zile întreprinderea produ­ce tot atîta cit în întreg anul 1953. — Te uiţi la clădirile astea mari, intri prin hale, vezi maşinile şi cu­­geţi, multe s-au mai schimbat în vremea din urmă. Are dreptate Marin Duţan. In ul­timii ani fiecare întreprindere, fie­care colţ al Capitalei a trecut prin asemenea prefaceri. v. L. Vedere parțială a întreprinderii „Tehnica nouă“, construită în anii puterii populare. Pe ecrane. . Filmul debutează cu o contagioasă şi antrenantă izbucnire de tinereţe pe străzile încărcate de tradiţii ale Lon­drei. Elevi şi funcţionari, muncitori şi studenţi se îndreaptă către clubul lor, ameninţat de poftele capitalistului Ha­milton Black. Clubul este — aşa cum îl vedem — o cabană prăpădită, dar tinerii cărora nimeni nu le-a creat un loc mai reuşit de întâlnire, ţin la el şi sunt gata să se ia la harţă cu puterea ocultă a banului, pentru drep­tul lor la tinereţe. Printre ei se află şi fiul capitalistului. Incognito, bineîn­ţeles ! Dar ştiţi de ce ? De ruşine ! Ei e ruşine că este fiu de capitalist! Lău­dabil sentiment ! Orice s-ar spune, fil­mul poate fi semnificativ in ce pri­veşte starea de spirit a tinerei gene­raţii britanice ! După cum semnificativă este şi ve­hemenţa cu care eroii filmului pornesc la luptă împotriva puterii lui Hamil­ton. Forţele sunt evident inegale. Hamil­ton Black are în mină poliţia, legea, poate fixa o chirie cu neputinţă de a­­chitat, cumpără sălile de teatru în care tinerii şi-au propus să dea spectacol. Nimic nu rezistă in faţa lirei sterline în afara sunetului omului tinăr. Şi toc­mai pentru asta ne şi devin simpatici eroii filmului. In această luptă inegală, soluţiile pe care le găsesc ei sunt evi­dent convenţionale şi neverosimile. Dar ele exprimă în mod indirect şi am putea spune , pe plan fantastic, sentimentul de nesupunere al tinereţii în faţa unei orînduiri îmbătrînite, conservatoare. Pe acest pretext, ale cărui implicaţii ne par acum interesante, Stanley Furie a alcătuit broderia muzical-coregrafică a revistei sale. Un cîntăreţ excelent, Cliff Richard, melodii de bună calitate în covîrşitoarea lor majoritate, cu texte care se merită evidenţiate pentru bo­găţia ideilor şi poeziei, cu o coregrafie modernă şi numai pe alocuri stridentă. N E fiii ff ff 1 cu o vervă nesecată, Furie a creat lin film cu totul antrenant şi agreabil. A­­ceasta Insă pînă aproape de final cînd... Cînd descoperim spre surprinderea noastră un alt film ! S-a schimbat pe neaşteptate totul, şi decenţa tratării ar­tistice, şi esenţa relaţiilor dintre perso­naje. Intr-un film care excelase prin gust şi măsură, a fost intercalată sec­venţa de încăierare şablon, apoi sălbă­ticia generală continuată în sala de spectacole, unde publicul receptează is­teric jazzul. Nimic din prospeţimea şi simplitatea umană ce caracteriza filmul n-a mai rămas în final. Cât despre ti­nerii noştri „furioşi“, ei se înţeleg pe neaşteptate cu Hamilton, care deşi le trage o bună chelfăr­eală, se dovedeşte un filantrop accesibil şi cumsecade. A­­tît de acută este contradicţia dintre în­treg filmul şi finalul lipit, incit ai cer­titudinea că autorii au fost literalmente siliţi să facă o Întoarcere de ISO de gra­de pentru a marca împăcarea eroilor lor cu realitatea. Şi dacă cineaştii bri­tanici n-au dovedit pînă la capăt con­secvenţă in filmul lor, nu ne rămine decit să judecăm filmul făcînd abstrac­ţie de falsul din final. T. CARANFIL (Expoziţia „Viaţa nouă a patriei“) . „Peisaj de iarnă“ Foto G. STINEA f I . Rezultatele tragerilor C.E.C. din 31 decembrie 1962 TRAGEREA LIBRETELOR DE ECO­NOMII CU DOBINDA ȘI CISTIGURI La tragerea pentru trimestrul IV 1962, a libretelor C.E.C. de economii cu do­­bîndă și câștiguri, libretele cu nr. 130117; 299 322; 317 331; 542 292; 854 873; 862 332; 1 066 693 și 1 149 006 au cîş­­tigat obiecte in valoare de cîte 10 000 de lei. Libretelor cu terminaţia 70 776 leau fost atribuite 12 câştiguri a cîte 5 000 de lei, iar celor cu terminaţiile 01190, 27 159, 40 949, 60 245, 95 819 le-au fost atribuite cîte 12 cîştiguri a cite 2 000 de lei. Libretele cu termina­ţia 5 821 şi 7 936 (cîte 120 de serie) cîştiga fiecare cite 1 000 de lei. Li­bretele cu­ terminaţia numărului : 0 677, 5 383, 6 323, 8 346 şi 9 303 (cite 120 de serie) câştigă fiecare cîte 500 de lei. TRAGEREA DE BAZA A OBLIGA­ŢIUNILOR C.E.C. CU CISTIGURI La tragerea de bază din 31 decem­brie 1962 la depunerile pe obligaţiuni C.E.C. cu câştiguri au ieşit câştigătoare următoarele obligaţiuni: seria 10 011 nr. 03 — lei 75 000; seria 54 917 nr. 22 — lei 50 000; seria 15 417 nr. 24 — lei 23 000; seria 32 463 nr. 34 — lei 10 000, iar seriile 01 434 nr. 42, 05 761 tur. 28, 17 515 nr. 09, 24 938 nr. 02, 36100 nr. 07, 38 799 nr. 18, 39 366 nr. 29 şi 57 763 nr. 24 câştigă cîte 5 000 de lei. Obligaţiunile ale căror nu­mere din serie se termină cu cifrele 313 nr. 01, 635 nr. 41, 869 nr. 24, cîştigă cîte 2 000 de lei. Obligaţiunile cu ter­minaţiile seriilor 71 nr. 05, 80 nr. 38, 93 nr. 32 cîte 800 de lei. Cîştigurile suplimentare au fost atri­buite următoarelor obligaţiuni C.E.C. : seria 35 480 nr. 09 şi seria 39 386 nr. 03 cîte 25 000 de lei, iar seriile 00 439 nr. 01, 01 448 nr. 31, 09 322 nr. 12, 12 257 nr. 33, şi 14 402 nr. 06 cîştigă cîte 10 000 de lei TRAGEREA SUPLIMENTARA A OBLIGAŢIUNILOR C.E.C. La tragerea suplimentară din 31 de­cembrie 1962 la depunerile pe obliga­ţiuni C.E.C. cu cîştiguri au ieşit câşti­gătoare obligaţiunile C.E.C. seria 22 984 nr. 37 cu 100 000 lei; seria 45 655 nr. 01 cu 50 000 de lei; seriile 05 715 nr. 17 şi 27 965 nr 15 cu cîte 25 000 de lei; seriile 02 238 nr. 27, 18 466 nr. 35, 35 299 nr. 21, 46 781 nr. 28 şi­­18 507 nr. 25 cu cîte 10 000 de lei. Obligaţiunile cu seriile 19 979 nr. 17, 26 589 nr. 15, 28 969 nr. 27, 29 873 nr. 39, 32 147 nr. 16, 37 078 nr. 50, 42 948 nr. 01, 47 856 nr. 39, 50 389 nr. 37, şi 58 651 nr. 13 cîştigă cîte 5 000 de lei. Obligaţiunile C.E.C. ale căror serii se termină cu cifrele 280 nr. 08, 544 nr. 50, 573 nr. 29, 600 nr. 08, 863 nr. 21 cîştigă cîte 2 000 de lei, iar cele terminate cu cifrele 54 nr. 46 şi 91 nr. 24 cîştigă cite 800 de lei. Au fost atribuite în total 920 de cîştiguri în obiecte la tragerea pentru trimestrul IV 1962 la libretele de eco­nomii cu dobîndă şi cîştiguri, 1992 cîş­­tiguiri la depunerile pe obligaţiunile C.E.C. cu cîştiguri la tragerea de bază din 31 decembrie 1962 şi 1 519 cîşti­guri la tragerea suplimentară din 31 de­cembrie- -1962. * T---v. Transportul în comun în... cifre • Vehiculele de transport în co­mun ale orașului fac în prezent, în fiecare zi, 2 700 000 de călătorii de două ori mai multe decît cu un de­ceniu și jumătate în urmă. • Parcul de transport în comun a parcurs în 1962 un număr de vehi­­cul-kilometri de 3,5 ori mai mare decît în anul 1948, ceea ce echiva­lează cu 14 ocoluri zilnice in jurul pămîntului. • Numărul vehiculelor I.T.B. a sporit astfel: cu 650 la vagoane de tramvaie , cu 367 la autobuze și cu 172 la troleibuze. • In decembrie a.c. circulă in oraș cu 30 la sută mai multe troleibuze decît cu un an în urmă. • In Capitală există la ora actua­lă 25 de linii de tramvaie care cir­culă pe trasee în lungime de 260 ki­lometri (50 km sunt realizaţi în ul­timii 18 ani) , 38 de linii de auto­buze care străbat străzi in lungime de 340 km (noile trasee au o lungi­me de 150 km) şi 8 linii de trolei­buze în lungime de aproape 90 km cale dublă (transportul cu troleibu­zul s-a introdus în anii puterii popu­lare). • Printre liniile de tramvaie nou construite se numără cele de pe : şoseaua Alexandriei ; spre Jilava ; spre Uzinele „Semănătoarea“ ; între Cotroceni şi Giuleşti. • în 1962 au luat fiinţă : linia de autobuze 44 (de la Piaţa Splaiului la Uzinele „Danubiana“ — Popeşti- Leordeni) ; linia 86 de troleibuze (str. Delea Nouă — gara Băneasa) etc. Au fost prelungite unele linii, printre care linia 59 (la gara Pro­gresul). • Tot în 1962 numărul taximetrelor care deservesc zilnic orașul a ajuns la 300, al taxifurgonetelor la 130, al taxi-camioanelor la 30. ÎNCRUCIȘATE ORIZONTAL: 1) Că­măruţa probelor — înfă­şurare vestimentară. 2) Autorul tablourilor „Doamnă în rochie nea­gră“ — Îmbrăcăminte ja­poneză. 3) Fibră de la Săvineşti — Scoase din... fire ! — Dobrogea! 4) Articol — Hainele celui plouat — Pînza prin care storci brînza. 5) Le sînt rezervate gulerele — Al­ternanţele nopţilor. 6) Dînsa — Căuş — Riu în Germania. 7) Diminuări la croşetat — Poale de giubea. 8) Auxiliară la ţesut — A degaja. 9) Cuvînt... introductiv — Consoanele gamei! — Sínt destinate strict fe­meilor şi... bărbaţilor din Scoţia. 10) Trebuie căl­cat mereu — Dialect fra­ncez. 11) Cadru pen­tru halat şi papuci — Repetare! — Sport în alb şi negru. 12) Pe ele — A da margine — Aici se poartă blă­nurile veşnic. 13) Broboade — I. VERTICAL: 1) Autorul sculpturii „Macedoneancă“, reprezentînd o fată în costum pitoresc (Boris) — între­cere de floretă. 2) Apare şi ea în „Bal mascat“ (Verdi) — Pieptare. 3) Dans şi muzică în costume adecvate — Intră pe mina croitorului. 4) Mică planetă — Infinitivul rufelor spălate — Mulţimi... în uniformă. 5) Blană preţioasă — Rocă compusă din cuarţ, feldspat şi mică. 6) Voinicel cu aţa după el - Podoabă purtată de femei Vestimentară 123456789 10 11 12 la anumite ocazii — Şase. 7) Una din insulele Hebride — Feminin (abr.) — Cingătoare. 8) Fibră textilă — Stofă ţesută cu fir de aur (pop.). 9) Sprijin vestimentar (pi.) — «... Și cămeşa“, po­vestire de Ion Creangă — 3.14. 10) Cloş la mijloc ! — Poartă fee... şi nu e interes — Campion — La gura so­bei ! 11) Spadele împletitoarelor — Haine vechi. 12) Haină pentru unele solemnităţi ! — Expozant la Arta mo­dei. Cuvinte cunoscute mai puţin : ILM, HIE, GH. CORJOS Adevărata tinereţe — Priveşte fabrica noastră. Nu-i aşa că îţi place ? Vorbeşte cald Maria Draguleiu. Pe faţa ei brăzdată de trecerea anilor înfloreşte un zîmbiet tinăr. Gîndurile omului se întretaie ca liniile de cale ferată la acele maca­zurilor, apoi îşi urmează drumul. Pri­virea i s-a întunecat. Nu-i face plă­cere să-şi aducă aminte. ...Cit să fie de cînd lucrez ? Azi, mîine, patruzeci de ani. O viaţă de om am tot bătut la porţile fabricilor. Apoi, arsenalul armatei... Muncă chi­nuitoare, sub privirea iscoditoare a sentinelei. După terminarea războiu­lui, am rămas iarăși fără lucru. Par­că-mi sună și acum în urechi cuvin­­te­le patronului: — Unde ai mai lucrat ? — Peste tot. — Halal muncitor! Ce meserie știi? Așa era. Ani de zile trecuse de la o meserie la alta, pentru că femeile erau angajate numai atunci cînd era mare nevoie de mină de lucru. — Am lucrat şi la arsenal... — Aşa mai merge. înseamnă că ai ochi format pentru muncă de preci­zie. La noi nu este cazul, dar poate că ai să faci treabă... Aşa am ajuns în fabrică. Preten­ţios cuvînt. De fapt, era o clădire neterminată, în care stăteau îngră­mădite cîteva utilaje vechi, uzate, carde, selfactoare, maşini de prepa­raţie. Purta titlul pompos de „Fil­­com“, dar era o biată filatură care folosea d­eşeurile de bumbac şi lină fără întrebuinţare în alte fabrici. Din zdrenţe işi scotea patronul aurul şi din truda oamenilor. Cam aşa a fost, de mult. Au tre­cut anii. Proclamarea Republicii, naţionali­zarea. Evenimente care au pătruns în inima oamenilor. — Priveşte fabrica. Nu-i aşa că îţi place ? Ce să admiri mai întîi ? Linia ar­monioasă a clădirii, porumbeii gu­reşi, pete pestriţe pe albul imaculat al zăpezii ? Maşinile automate al că­ror principal organism îl constituie tabloul de comandă ? Sau... Dar mai bine treci prin fabrică. Hale mari, spaţioase, cu aspectul unor expoziţii tehnice: mozaic multi­color, lumină fluorescentă, ghivece cu flori şi, în sala de la etajul trei, 9 stabile-bust. — Produsele fabricii ? Mergi pe stradă. Aproape la fiecare trecător vei vedea unul sau altul din mate­rialele produse de ţesătoria „Tudor Vladimirescu“. O bluză, o rochie, o cămaşă, un balonseide, o canadiană. Firul argintiu de relon se împleteşte aici şi devin­e ţesătură. Milioane şi milioane de metri ies anual pe poar­tă fabricii. — Oamenii ? Ei da, dacă ar fi să vorbeşti despre el, nu-ţi ajung zile. S-a scris şi se mai scrie. Tinereţea este aici la ea acasă, în tot ce se vede. Să ştii că la noi media de vîrstă abia depăş­eşte douăzeci şi cinci de ani. — Mă-ntrebi ce s-a petrecut în viaţa mea ? Multe. Am o căsuţă aşa cum am visat-o de mult de tot, mo­bilă, radio şi tot ce-i necesar într-o gospodărie din vremurile noastre. Vezi, poate nu-i de crezut, dar eu aşa simt, că am întinerit cu treizeci de ani. In jurul meu totul este nou: oameni, maşini, ziduri, materie pri­mă. Prin mîinile mele trec zilnic mii de metri de ţesături. Rampa die con­trol marchează, marchează. Şi cînd aparatul nu mai poate înregistra, îl întorc din nou la zero. Aşa-i astăzi. Nici ceasurile nu pot ţine pasul cu noi. Ţesătura fină, împletită parcă din fire de paing, îşi trece pe alei ultimul examen, înainte de a lua drumul ma­gazinelor. Ca să compari cu trecutul, nu *­ ce. Doar loourîie au rămas aceleaşi. In plus e totul: ţesătorie, finisaj, cen­trală termică, parcul străjuit de bănci, cantina, tignitul porumbeilor... Aş vrea să dau anii înapoi. Ade­vărata tiner­eţe abia acum o trăiesc, o dată cu fabrica, cu oamenii aceştia zîmbitori pentru care fiecare zi În­seamnă un prilej de noi bucurii. M. PANDURU T­ragerea la sorţi a libretelor de economii C. E. C. cu cîştiguri La 31 decembrie 1962 a avut loc tragerea la sorţi trimestrială a libre­telor de economii C.E.C. cu cîştiguri. La această tragere la sorţi au ieşit cîştigătoare toate libretele de econo­mii C.­E.C. cu cîştiguri ale căror ter­minaţii au următoarele numere : 500 cu 250% ; 180 cu 200% ; 438 cu 100% ; 891 cu 50% ; 011 ; 079 ; 246 ; 299 ; 325 ; 498 ; 664 ; 775 ; 793 ; 801 ; 982 cu 25 %. Cîștigurile ce revin acestor librete se calculează în raport cu soldul mediu pe care l-au avut libretele respective in trimestrul IV/1962.

Next