Informatia Bucureştiului, ianuarie 1963 (Anul 10, nr. 2927-2952)
1963-01-02 / nr. 2927
Paga 2-A4 Creaţii muzicale în cinstea celei de a XV-a aniversări Simfonia a II-a de Gheorghe Dumitrescu Cu recenta sa lucrare, închinată celei de a XV-a aniversări a Republicii, compozitorul Gheorghe Dumitrescu se întoarce, după mulţi ani, în genul muzicii simfonice în care debutase, înainte de a scrie oratoriul „Tudor Vladimirescu“ şi cele patru opere, cu o simfonie şi o serie de poeme simfonice. Cea de a doua simfonie, ascultată pentru prima oară joia trecută, sub conducerea lui Iosif Conta, pune în evidenţă influenţa pe care îndelungatul contact cu muzica de operă o exercită şi asupra creaţiei de concert a compozitorului care oricum este un temperament prin excelenţă dramatic. Această se referă nu numai la amploarea mijloacelor sonore folosite (orchestră mare, cor şi patru solişti vocali) ci şi la caracterul însuşi al muzicii, care chiar şi in părţile pur instrumentale — de pildă în polifonica mişcare iniţială — este însufleţită de o pulsaţie dramatică spectaculoasă. Se poate astfel spune că simfonia continuă pe planul muzicii de concert arta viguroasă a compozitorului de operă Gheorghe Dumitrescu, marcînd însă, totodată, o evoluţie spre un caracter mai complex din punct de vedere armonic, in special în primele două părţi. Această simfonie prezintă particularitatea de a acorda o funcţie expresivă deosebit de însemnată vocii omeneşti care susţine (înfruntând uneori certe dificultăţi de intonaţie) însăşi esenţa imaginilor muzicale în partea a doua — o „Passacaglia“ armonios construită — şi în final — un amplu cîntec de mase pe versuri de N. Labiş — unde corului i se adaugă şi grupul de solişti; în sfîrşit, partea metodană a „scherzoului“ este un cîntec pe versuri populare, care revine baritonului solo. Prin alternanţă de imagini muzicale şi poetice — luptă încordată, durere şi meditaţie, exuberanţă şi optimism viguros — Simfonia a II-a de Gh. Dumitrescu ne apare ca un omagiu adus poporului nostru şi marilor lui realizări, de un artist cu mijloace de expresie şi un stil specific, cristalizat, care îl definesc in peisajul muzicii romineşti de astăzi. Dirijorului Iosif Conta, orchestrei Radioteleviziunii, soliştilor Dan Iordăchescu, Arta Florescu, Zenaifia Pally şi Cornel Stavru şi în primul rind corului, pregătit de Al. Șumski, li se cuvine toată lauda pentru buna prezentare a simfoniei. RADU GHECIU CĂRŢI NOI [ Iordan Leopa, C. Năstase, Florea Bîra CONSFĂTUIRILE DE PRODUCŢIE 80 pag. 1,25 lei Lucrarea împărtăşeşte cititorilor experienţa din Uzinele metalurgice „Timpuri noi“, Uzina de maşini electrice şi Uzina de laminate neferoase din Bucureşti cu privire la organizarea consfătuirilor de producţie pe locuri de muncă, pe secţii şi pe întreprinderi. Autorii arată grija deosebită pe care o au organele sindicale şi conducerile administrative din aceste uzine pentru pregătirea temeinică, buna organizare şi desfăşurare a consfătuirilor de producţie, pentru aplicarea propunerilor făcute, precum şi pentru atragerea oamenilor muncii la rezolvarea principalelor probleme de producţie şi la generalizarea metodelor înaintate de muncă. Gh. Codin, C. Matache METODE DE MUNCĂ ALE COMITETULUI SINDICATULUI NOSTRU 96 pag. 1,40 lei Cum îşi desfăşoară activitatea comitetul sindicatului pentru a mobiliza cu bune rezultate colectivul întreprinderii la realizarea sarcinilor de plan? Ce metode foloseşte pentru asigurarea condiţiilor necesare participării membrilor de sindicat la activitatea organizaţiei? Care sînt mijloacele folosite pentru instruirea activului sindical ? Cum sînt asigurate desfăşurarea unei munci şi conduceri colective, planificarea judicioasă a activităţii organelor sindicale, controlul îndeplinirii hotărîrilor? Răspunsuri la aceste întrebări, care interesează pe orice activist sindical, dă lucrarea „Metodele de muncă ale comitetului sindicatului nostru", realizată pe baza experienţei comitetului sindicatului de la Uzina de pompe şi maşini agricole din Bucureşti. AFRICA AZI Scurt îndreptar politico-economic S60 pag. 9 iei Îndreptarul ilustrat „Africa azi“ este destinat cercurilor largi de cititori care se interesează de viaţa şi lupta popoarelor africane. îndreptarul este alcătuit din două părţi : prima parte prezintă date generale despre bogăţiile naturale şi economia continentului african, despre populaţia lui, despre istoria sîngeroasă a înrobirii coloniale şi despre lupta de eliberare naţională a popoarelor Africii. A doua parte cuprinde o prezentare politică şi economică a ţărilor Africii. C. Bogdănescu, C. Popişteanu PROPAGANDA DE RĂZBOI — ARMA A POLITICII AGRESIVE I 112 pag. 1,65 lei Lucrarea analizează rolul pe care-l joacă propaganda de război in politica agresivă a imperialiştilor, conţinutul acestei propagande, mijloacele prin care se desfăşoară, împotriva cui e îndreptată şi interesele cui le slujeşte. In lucrare este arătat cum dăunează propaganda de război bunei desfăşurări a relaţiilor internaţionale. Autorii scot in evidenţă faptul că rezistenţa maselor din întreaga lume faţă de planurile agresive dovedeşte că propaganda de război este tot mai ineficientă. Un capitol al broşurii se ocupă de lupta ţărilor socialiste pentru interzicerea propagandei de război, prezintă poziţia R.P.R., împotriva aţâţătorilor la război, pentru destindere în relaţiile internaţionale. Carnet plastic 1—Expoziţiile lui Dumitru Negreani ,şi Mihail Gion cuprind într-unsele două lumi. Fiecare expoziţie—o lume. Prima (Galeriile din calea Victoriei 132), aparţine trecutului, întinzindu-se pe zeci ,şi zeci de ani, aşa cum se desfăşoară în expoziţie, de la descinderea in ţară a dinastiei odioase şi pivă la instaurarea, prin lupta poporului condus de partid, a Republicii. E o lume apusă, hulită şi aurită, dar nu uitată. Refuzi să ţi se şteargă din minte abuzurile şi fărădelegile patronate de coroana Hohenzolenilor şi afli deplină satisfacţie citind, in imagini şi in vorbe, pamfletul pe care Negrea il scrie cu pricepere şi măiestrie. Artistul ne oferă un ciclu de desene satirice perfect închegat. Simplitatea compoziţiei şi judicioasa ei alcătuire, fie pe planuri diverse (unul în culori,celălalt numai in linii de contur) scoţînd in evidenţă fapte istorice, evenimente şi idei in antagonism, fie pe un singur plan, cu elemente capabile să poarte, generalizat, un simbol, simbolul luptei poporului împotriva vîrfurilor celor mai înalte ale■ coaliţiei burghezo-moşierimii ■ din Romînia de altădată. Expoziţia aduce l un "eftigiu acestei lupte a partidului care a organizat-o şi condus-o, muncitorilor şi ţăranilor care au purtat-o, intelectualilor care i s-au alăturat. Pamfletul lui Negrea continuă tradiţia graficienilor şi pictorilor militanţi care n-au pregetat să atace şi să demaşte monarhia in vremurile ei de huzur. Artistul satirizează aceleaşi instituţii şi aceiaşi exponenţi ai intereselor burghezo-nibsierimii, dar interpretările sale sunt noi. Tot atit de autentice ca şi ale artiştilor noştri militanţi din trecut, Negrea reuşeşte să realizeze un adevărat film în care „maiestăţile lor“, cu trăsături caracteristice cunoscute, capătă înfăţişări noi. Cămătarul (Carol 1), Urechilă (Ferdinand 1), Mălăieţu (Carol II) şi Gîngu (Mihai 1) sunt „onoraţi“ de admirabile portretizări. Cititorul ziarelor şi vizitatorul expoziţiilor, care a urmărit manifestările artistului in grafică, remarcă, de astă dată, cu satisfacţie s certa evoluţie a lui Dumitru Negrea, pe drumul graficei satirice, stadiul superior la care a ajuns. Cealaltă expoziţie (Galeriile din bulevardul Magheru 20) oglindeşte lumea căreia îi aparţinem. Lumea de azi, aşa cum a văzut-o Mihail Gion. Ne aflăm din nou, în faţa unui ciclu de desene, consacrat de artist unor semnificative aspecte de la sesiunea extraordinară a Marii Adunări Naţionale, din primăvara anului trecut, prilejuită de importantele evenimente ale încheierii colectivizării agriculturii noastre. Degajat, aşa cum desenează—de obicei, artistul creează cele mai diverse imagini surprinzînd innotaţii spontane — prelucrateulterior pentru a obţine, prin simplificare, o mai pronunţată expresivitate, tipuri autentice de colectivişti. Indiferent unde se petrece acţiunea momentului ales la gară printre primii oaspeţi ai Capitalei, in timpul lucrărilor sesiunii şi mai ales in pauze printre colectivişti, gazetari şi artişti, pe străzile oraşului care merită să fie cercetat, Gion dovedeşte o preţioasă calitate, aceea de a şti să redea atmosfera de bunăstare şi bună dispoziţie, specifică participanţilor la sesiune cu simbolicul număr de 11 000 de delegaţi şi invitaţi. Prelucrarea datelor oferite de carnetele cu note e făcută de grafician in sensul unei regii capabile să dea grupurilor desenate interpretarea artistică necesară. Oamenii sunt vii, autentici. Uneori chipurile sut deosebit de expresive : colectivistele din Dobrogea, ţăranii din „Schimb de experienţă", de pildă, unele portrete de preşedinţi ai G.A.C. ,ş.a. In ansamblu, expoziţia ne dezvăluie imagini proaspete ale unei lumi noi, desenele exprimînd, in acelaşi timp, omagiul pe care artistul îl aduce acestei lumi. H. HORŞIA DOUĂ LUMI Lăcătuşi, forjori, ingineri... artişti amatori CUPLETE ŞI... SĂGEŢI ! Cu cîteva zile în urmă, sunetul sirenei care trebuia să anunţe pauza de la ora zece era aşteptat mai altfel decit în alte zile. Muncitorii sectorului mecanic-şef fuseseră anunţaţi că în pauză li se va aduce ceva nou la cunoştinţă. Şi iată că zgomotul maşinilor s-a întrerupt. Un moment s-a făcut linişte. Apoi... surpriză. O melodie a străbătut atelierul. De unde ? O chitară şi un acordeon. Se acompaniau... reciproc. In mijlocul halei fusese improvizată ad-hoc o scenă. Pe ea au apărut apoi membrii... primei brigăzi artistice de agitaţie la locul de muncă din cadrul Uzinei „Vulcan“. Componenţii ei erau tovarăşii de muncă ai... spectatorilor: Mihai Stan — lăcătuş, Ileana Costache — funcţionară, Gheorghe Bodnar — lăcătuş. „Săgeţile" cupletelor au pornit în toate părţile. Primele ţinte au fost întîrziaţi de la lucru. Au urmat autorii rebuturilor, rămaşii in urmă etc. N-au scăpat nici fruntaşii. Numai că lor li s-au aruncat „flori“ şi le-au primit cu fruntea sus, mindri. E cazul tovarăşilor Ştefan Stingă şi Constantin Uşurelu. Pauza a fost scurtă. Desigur nu s-a spus tot. Multe au rămas pentru... data viitoare. Am aflat apoi , că exemplul celor de la mecanicșef a devenit molipsitor. Dovada ? Au fost deja alcătuite textele corespunzătoare pentru brigăzile de la atelierele montaj-armături și mecanică grea, iarla serviciul proiectări brigada și-a spus deja........cuvîntul“ „SECRET...“ In uzină este un om care nu lucrează în nici un atelier, la nici un serviciu. In schimb e foarte cunoscut și îndrăgit de colectivul uzinei. Este vorba despre medicul Cornel Constantinescu. Oamenii îl știu de medic bun, cu experienţă, dar şi de priceput îndrumător al brigăzii artistice de agitaţie a uzinei. Numai că, concret, pînă la data spectacolului, nu se putea afla în nici un fel ce pregăteşte brigada în cinstea aniversării Republicii. Repetiţiile s-au făcut cu... uşile închise. Cîţiva curioşi au încercat să afle despre ce e vorba. Răspunsurile au venit însă prompt. — Secret ! în momentul de faţă „secretul“ este cunoscut de toată lumea. El a fost „divulgat“ în ziua de 19 decembrie pe scena Teatrului de stat de operetă şi în aceeaşi seară la Casa de cultură a raionului 1 Mai, de către forjarul Gheorghe Ionescu, contabilul Nicolae Pîslaru, dactilografalEcaterina Nițoi şi alţii. Programul lor „Un ritm de sesenal“ a fost răsplătit de spectatori cu fiplauze... ritmice şi bis-uri NU. NU POT... Ştiam că pe data de 15 decembrie corul uzinei şi-a susţinut programul pregătit pentru concurs la Casa de cultură a raionului 1 Mai. Am aflat că acelaşi repertoriu a fost dat şi în uzină pe data de 28 decembrie. Vroiam să aflu însă numele cîtorva oameni evidenţiaţi în concurs. Tovarăşul Niculescu, responsabilul cultural, n-a putut să-mi răspundă. — Inchipuiţi-vă, sînt aproape 130 Majoritatea a pus suflet... Intr-adevăr, aşa stau lucrurile. Sub bagheta dirijorului Constantin Marcu, cîntecele „Mîndrie şi cîntec ne eşti, Romînie“ de Matei Socor, „Brîul amestecat“ de Pretorian Vlaiculescu, „La gospodărie“ de Gheorghe Marcu, „Cîntăm partidul“ de Vasile Popovici şi altele, au fost şi vor fi interpretate... cu suflet. — Nu fiţi necăjit că nu vă dau exemple. Dar aş nedreptăţi pe Maria Diaconu dacă v-aş da numele Elenei Ştefan sau pe lăcătuşul I. Lambru, dacă aş evidenţia pe turnătorul Ştefan Nicolau şi aşa mai departe. Vă rog să mă credeţi, nu pot... Şi intr-adevăr, responsabilul cultural al Uzinei „Vulcan“ avea dreptate. LAURENŢIU D. Comparaţii — Ce a fost aici în trecut ? Maria Dumitrescu sau Ştefan Recu, tineri de vreo 22 — respectiv 25 de ani, ridică din umeri. Parcă au auzit de la cineva ceva, dar ce anume, nu-şi amintesc. Ei ştiu doar că aici se află întreprinderea la care lucrează. Să căutăm prin urmare un alt interlocutor. — Ce-a fost aici în trecut, nea Duţan ? — Pe locul ăsta ?... O coşmelie in care se înghesuiau vreo 40 de muncitori minţiţi ca nişte coşari şi slabi parcă erau numai piele pe os. Asta vedeai aici acum 16—18 ani. Bărbatul scund, care a trăit pe puţin 50 de ierni, cuprinde din priviri hala mare cu două nivele şi, bătînd cu piciorul în asfaltul de pe alee, continuă : nici nu visam pe atunci să vedem ceea ce avem astăzi aici. Marin Duţan are dreptate. Pe vremea cînd lucra la patronul „Cancen“, într-o magherniţă, nici cu visul nu se putea avînta la dimensiunile modernei întreprinderi de azi. Au trecut anii. După naţionalizare, „Cancenul“ a devenit o secţie a U.C.R., care cu fiecare an îşi mărea producţia, se dezvolta, pentru ca din 1953 să devină întreprindere independentă. In acel an i se consemnează „naşterea“ pe numele „Tehnica nouă“. De atunci ea s-a dezvoltat de cîteva zeci de ori, s-a modernizat. Şi tot de cîteva zeci de ori a sporit numărul muncitorilor, al utilajelor. Dar iată şi cîteva date comparative mai apropiate de prezent : faţă de 1955 producţia globală a întreprinderii a sporit de mai bine de două ori. O dată cu producţia au crescut productivitatea muncii, salariul mediu pe cap de muncitor, s-au profilat produsele , astăzi pe porţile întreprinderii ies zilnic bunuri de consum din cauciuc şi materiale cauciucate, talpă microporos, furtunuri de absorbţie şi refulare pentru pompele ce deservesc sistemele de irigaţie, articole de protecţia muncii, furtunuri şi sorburi pentru industria petrolieră şi o variată gamă de produse din cauciuc pentru industria grea şi farmaceutică. In întreprindere domină tineretul. Dar şi viaţa vîrstnicilor e alta. Elena Moldoveanu, din simplă muncitoare, a devenit maistru, iar astăzi conduce un sector. Ea este şi inovatoare. In întreprindere sunt ateliere, de pildă, cel al mecanicului şef, în care fiecare muncitor e un inovator sau un raţionalizator. Activitatea muncitorilor poate fi ilustrată şi prin succesele întreprinderii : planul de producţie — realizat şi depăşit lună de lună; economii, în 11 luni — peste 1 990 000 lei faţă de 1 500 000 lei angajamentul pe întregul an ; angajamentul la beneficii realizat ritmic. Acum, în patru luni şi 16 zile întreprinderea produce tot atîta cit în întreg anul 1953. — Te uiţi la clădirile astea mari, intri prin hale, vezi maşinile şi cugeţi, multe s-au mai schimbat în vremea din urmă. Are dreptate Marin Duţan. In ultimii ani fiecare întreprindere, fiecare colţ al Capitalei a trecut prin asemenea prefaceri. v. L. Vedere parțială a întreprinderii „Tehnica nouă“, construită în anii puterii populare. Pe ecrane. . Filmul debutează cu o contagioasă şi antrenantă izbucnire de tinereţe pe străzile încărcate de tradiţii ale Londrei. Elevi şi funcţionari, muncitori şi studenţi se îndreaptă către clubul lor, ameninţat de poftele capitalistului Hamilton Black. Clubul este — aşa cum îl vedem — o cabană prăpădită, dar tinerii cărora nimeni nu le-a creat un loc mai reuşit de întâlnire, ţin la el şi sunt gata să se ia la harţă cu puterea ocultă a banului, pentru dreptul lor la tinereţe. Printre ei se află şi fiul capitalistului. Incognito, bineînţeles ! Dar ştiţi de ce ? De ruşine ! Ei e ruşine că este fiu de capitalist! Lăudabil sentiment ! Orice s-ar spune, filmul poate fi semnificativ in ce priveşte starea de spirit a tinerei generaţii britanice ! După cum semnificativă este şi vehemenţa cu care eroii filmului pornesc la luptă împotriva puterii lui Hamilton. Forţele sunt evident inegale. Hamilton Black are în mină poliţia, legea, poate fixa o chirie cu neputinţă de achitat, cumpără sălile de teatru în care tinerii şi-au propus să dea spectacol. Nimic nu rezistă in faţa lirei sterline în afara sunetului omului tinăr. Şi tocmai pentru asta ne şi devin simpatici eroii filmului. In această luptă inegală, soluţiile pe care le găsesc ei sunt evident convenţionale şi neverosimile. Dar ele exprimă în mod indirect şi am putea spune , pe plan fantastic, sentimentul de nesupunere al tinereţii în faţa unei orînduiri îmbătrînite, conservatoare. Pe acest pretext, ale cărui implicaţii ne par acum interesante, Stanley Furie a alcătuit broderia muzical-coregrafică a revistei sale. Un cîntăreţ excelent, Cliff Richard, melodii de bună calitate în covîrşitoarea lor majoritate, cu texte care se merită evidenţiate pentru bogăţia ideilor şi poeziei, cu o coregrafie modernă şi numai pe alocuri stridentă. N E fiii ff ff 1 cu o vervă nesecată, Furie a creat lin film cu totul antrenant şi agreabil. Aceasta Insă pînă aproape de final cînd... Cînd descoperim spre surprinderea noastră un alt film ! S-a schimbat pe neaşteptate totul, şi decenţa tratării artistice, şi esenţa relaţiilor dintre personaje. Intr-un film care excelase prin gust şi măsură, a fost intercalată secvenţa de încăierare şablon, apoi sălbăticia generală continuată în sala de spectacole, unde publicul receptează isteric jazzul. Nimic din prospeţimea şi simplitatea umană ce caracteriza filmul n-a mai rămas în final. Cât despre tinerii noştri „furioşi“, ei se înţeleg pe neaşteptate cu Hamilton, care deşi le trage o bună chelfăreală, se dovedeşte un filantrop accesibil şi cumsecade. Atît de acută este contradicţia dintre întreg filmul şi finalul lipit, incit ai certitudinea că autorii au fost literalmente siliţi să facă o Întoarcere de ISO de grade pentru a marca împăcarea eroilor lor cu realitatea. Şi dacă cineaştii britanici n-au dovedit pînă la capăt consecvenţă in filmul lor, nu ne rămine decit să judecăm filmul făcînd abstracţie de falsul din final. T. CARANFIL (Expoziţia „Viaţa nouă a patriei“) . „Peisaj de iarnă“ Foto G. STINEA f I . Rezultatele tragerilor C.E.C. din 31 decembrie 1962 TRAGEREA LIBRETELOR DE ECONOMII CU DOBINDA ȘI CISTIGURI La tragerea pentru trimestrul IV 1962, a libretelor C.E.C. de economii cu dobîndă și câștiguri, libretele cu nr. 130117; 299 322; 317 331; 542 292; 854 873; 862 332; 1 066 693 și 1 149 006 au cîştigat obiecte in valoare de cîte 10 000 de lei. Libretelor cu terminaţia 70 776 leau fost atribuite 12 câştiguri a cîte 5 000 de lei, iar celor cu terminaţiile 01190, 27 159, 40 949, 60 245, 95 819 le-au fost atribuite cîte 12 cîştiguri a cite 2 000 de lei. Libretele cu terminaţia 5 821 şi 7 936 (cîte 120 de serie) cîştiga fiecare cite 1 000 de lei. Libretele cu terminaţia numărului : 0 677, 5 383, 6 323, 8 346 şi 9 303 (cite 120 de serie) câştigă fiecare cîte 500 de lei. TRAGEREA DE BAZA A OBLIGAŢIUNILOR C.E.C. CU CISTIGURI La tragerea de bază din 31 decembrie 1962 la depunerile pe obligaţiuni C.E.C. cu câştiguri au ieşit câştigătoare următoarele obligaţiuni: seria 10 011 nr. 03 — lei 75 000; seria 54 917 nr. 22 — lei 50 000; seria 15 417 nr. 24 — lei 23 000; seria 32 463 nr. 34 — lei 10 000, iar seriile 01 434 nr. 42, 05 761 tur. 28, 17 515 nr. 09, 24 938 nr. 02, 36100 nr. 07, 38 799 nr. 18, 39 366 nr. 29 şi 57 763 nr. 24 câştigă cîte 5 000 de lei. Obligaţiunile ale căror numere din serie se termină cu cifrele 313 nr. 01, 635 nr. 41, 869 nr. 24, cîştigă cîte 2 000 de lei. Obligaţiunile cu terminaţiile seriilor 71 nr. 05, 80 nr. 38, 93 nr. 32 cîte 800 de lei. Cîştigurile suplimentare au fost atribuite următoarelor obligaţiuni C.E.C. : seria 35 480 nr. 09 şi seria 39 386 nr. 03 cîte 25 000 de lei, iar seriile 00 439 nr. 01, 01 448 nr. 31, 09 322 nr. 12, 12 257 nr. 33, şi 14 402 nr. 06 cîştigă cîte 10 000 de lei TRAGEREA SUPLIMENTARA A OBLIGAŢIUNILOR C.E.C. La tragerea suplimentară din 31 decembrie 1962 la depunerile pe obligaţiuni C.E.C. cu cîştiguri au ieşit câştigătoare obligaţiunile C.E.C. seria 22 984 nr. 37 cu 100 000 lei; seria 45 655 nr. 01 cu 50 000 de lei; seriile 05 715 nr. 17 şi 27 965 nr 15 cu cîte 25 000 de lei; seriile 02 238 nr. 27, 18 466 nr. 35, 35 299 nr. 21, 46 781 nr. 28 şi18 507 nr. 25 cu cîte 10 000 de lei. Obligaţiunile cu seriile 19 979 nr. 17, 26 589 nr. 15, 28 969 nr. 27, 29 873 nr. 39, 32 147 nr. 16, 37 078 nr. 50, 42 948 nr. 01, 47 856 nr. 39, 50 389 nr. 37, şi 58 651 nr. 13 cîştigă cîte 5 000 de lei. Obligaţiunile C.E.C. ale căror serii se termină cu cifrele 280 nr. 08, 544 nr. 50, 573 nr. 29, 600 nr. 08, 863 nr. 21 cîştigă cîte 2 000 de lei, iar cele terminate cu cifrele 54 nr. 46 şi 91 nr. 24 cîştigă cite 800 de lei. Au fost atribuite în total 920 de cîştiguri în obiecte la tragerea pentru trimestrul IV 1962 la libretele de economii cu dobîndă şi cîştiguri, 1992 cîştiguiri la depunerile pe obligaţiunile C.E.C. cu cîştiguri la tragerea de bază din 31 decembrie 1962 şi 1 519 cîştiguri la tragerea suplimentară din 31 decembrie- -1962. * T---v. Transportul în comun în... cifre • Vehiculele de transport în comun ale orașului fac în prezent, în fiecare zi, 2 700 000 de călătorii de două ori mai multe decît cu un deceniu și jumătate în urmă. • Parcul de transport în comun a parcurs în 1962 un număr de vehicul-kilometri de 3,5 ori mai mare decît în anul 1948, ceea ce echivalează cu 14 ocoluri zilnice in jurul pămîntului. • Numărul vehiculelor I.T.B. a sporit astfel: cu 650 la vagoane de tramvaie , cu 367 la autobuze și cu 172 la troleibuze. • In decembrie a.c. circulă in oraș cu 30 la sută mai multe troleibuze decît cu un an în urmă. • In Capitală există la ora actuală 25 de linii de tramvaie care circulă pe trasee în lungime de 260 kilometri (50 km sunt realizaţi în ultimii 18 ani) , 38 de linii de autobuze care străbat străzi in lungime de 340 km (noile trasee au o lungime de 150 km) şi 8 linii de troleibuze în lungime de aproape 90 km cale dublă (transportul cu troleibuzul s-a introdus în anii puterii populare). • Printre liniile de tramvaie nou construite se numără cele de pe : şoseaua Alexandriei ; spre Jilava ; spre Uzinele „Semănătoarea“ ; între Cotroceni şi Giuleşti. • în 1962 au luat fiinţă : linia de autobuze 44 (de la Piaţa Splaiului la Uzinele „Danubiana“ — Popeşti- Leordeni) ; linia 86 de troleibuze (str. Delea Nouă — gara Băneasa) etc. Au fost prelungite unele linii, printre care linia 59 (la gara Progresul). • Tot în 1962 numărul taximetrelor care deservesc zilnic orașul a ajuns la 300, al taxifurgonetelor la 130, al taxi-camioanelor la 30. ÎNCRUCIȘATE ORIZONTAL: 1) Cămăruţa probelor — înfăşurare vestimentară. 2) Autorul tablourilor „Doamnă în rochie neagră“ — Îmbrăcăminte japoneză. 3) Fibră de la Săvineşti — Scoase din... fire ! — Dobrogea! 4) Articol — Hainele celui plouat — Pînza prin care storci brînza. 5) Le sînt rezervate gulerele — Alternanţele nopţilor. 6) Dînsa — Căuş — Riu în Germania. 7) Diminuări la croşetat — Poale de giubea. 8) Auxiliară la ţesut — A degaja. 9) Cuvînt... introductiv — Consoanele gamei! — Sínt destinate strict femeilor şi... bărbaţilor din Scoţia. 10) Trebuie călcat mereu — Dialect francez. 11) Cadru pentru halat şi papuci — Repetare! — Sport în alb şi negru. 12) Pe ele — A da margine — Aici se poartă blănurile veşnic. 13) Broboade — I. VERTICAL: 1) Autorul sculpturii „Macedoneancă“, reprezentînd o fată în costum pitoresc (Boris) — întrecere de floretă. 2) Apare şi ea în „Bal mascat“ (Verdi) — Pieptare. 3) Dans şi muzică în costume adecvate — Intră pe mina croitorului. 4) Mică planetă — Infinitivul rufelor spălate — Mulţimi... în uniformă. 5) Blană preţioasă — Rocă compusă din cuarţ, feldspat şi mică. 6) Voinicel cu aţa după el - Podoabă purtată de femei Vestimentară 123456789 10 11 12 la anumite ocazii — Şase. 7) Una din insulele Hebride — Feminin (abr.) — Cingătoare. 8) Fibră textilă — Stofă ţesută cu fir de aur (pop.). 9) Sprijin vestimentar (pi.) — «... Și cămeşa“, povestire de Ion Creangă — 3.14. 10) Cloş la mijloc ! — Poartă fee... şi nu e interes — Campion — La gura sobei ! 11) Spadele împletitoarelor — Haine vechi. 12) Haină pentru unele solemnităţi ! — Expozant la Arta modei. Cuvinte cunoscute mai puţin : ILM, HIE, GH. CORJOS Adevărata tinereţe — Priveşte fabrica noastră. Nu-i aşa că îţi place ? Vorbeşte cald Maria Draguleiu. Pe faţa ei brăzdată de trecerea anilor înfloreşte un zîmbiet tinăr. Gîndurile omului se întretaie ca liniile de cale ferată la acele macazurilor, apoi îşi urmează drumul. Privirea i s-a întunecat. Nu-i face plăcere să-şi aducă aminte. ...Cit să fie de cînd lucrez ? Azi, mîine, patruzeci de ani. O viaţă de om am tot bătut la porţile fabricilor. Apoi, arsenalul armatei... Muncă chinuitoare, sub privirea iscoditoare a sentinelei. După terminarea războiului, am rămas iarăși fără lucru. Parcă-mi sună și acum în urechi cuvintele patronului: — Unde ai mai lucrat ? — Peste tot. — Halal muncitor! Ce meserie știi? Așa era. Ani de zile trecuse de la o meserie la alta, pentru că femeile erau angajate numai atunci cînd era mare nevoie de mină de lucru. — Am lucrat şi la arsenal... — Aşa mai merge. înseamnă că ai ochi format pentru muncă de precizie. La noi nu este cazul, dar poate că ai să faci treabă... Aşa am ajuns în fabrică. Pretenţios cuvînt. De fapt, era o clădire neterminată, în care stăteau îngrămădite cîteva utilaje vechi, uzate, carde, selfactoare, maşini de preparaţie. Purta titlul pompos de „Filcom“, dar era o biată filatură care folosea deşeurile de bumbac şi lină fără întrebuinţare în alte fabrici. Din zdrenţe işi scotea patronul aurul şi din truda oamenilor. Cam aşa a fost, de mult. Au trecut anii. Proclamarea Republicii, naţionalizarea. Evenimente care au pătruns în inima oamenilor. — Priveşte fabrica. Nu-i aşa că îţi place ? Ce să admiri mai întîi ? Linia armonioasă a clădirii, porumbeii gureşi, pete pestriţe pe albul imaculat al zăpezii ? Maşinile automate al căror principal organism îl constituie tabloul de comandă ? Sau... Dar mai bine treci prin fabrică. Hale mari, spaţioase, cu aspectul unor expoziţii tehnice: mozaic multicolor, lumină fluorescentă, ghivece cu flori şi, în sala de la etajul trei, 9 stabile-bust. — Produsele fabricii ? Mergi pe stradă. Aproape la fiecare trecător vei vedea unul sau altul din materialele produse de ţesătoria „Tudor Vladimirescu“. O bluză, o rochie, o cămaşă, un balonseide, o canadiană. Firul argintiu de relon se împleteşte aici şi devine ţesătură. Milioane şi milioane de metri ies anual pe poartă fabricii. — Oamenii ? Ei da, dacă ar fi să vorbeşti despre el, nu-ţi ajung zile. S-a scris şi se mai scrie. Tinereţea este aici la ea acasă, în tot ce se vede. Să ştii că la noi media de vîrstă abia depăşeşte douăzeci şi cinci de ani. — Mă-ntrebi ce s-a petrecut în viaţa mea ? Multe. Am o căsuţă aşa cum am visat-o de mult de tot, mobilă, radio şi tot ce-i necesar într-o gospodărie din vremurile noastre. Vezi, poate nu-i de crezut, dar eu aşa simt, că am întinerit cu treizeci de ani. In jurul meu totul este nou: oameni, maşini, ziduri, materie primă. Prin mîinile mele trec zilnic mii de metri de ţesături. Rampa die control marchează, marchează. Şi cînd aparatul nu mai poate înregistra, îl întorc din nou la zero. Aşa-i astăzi. Nici ceasurile nu pot ţine pasul cu noi. Ţesătura fină, împletită parcă din fire de paing, îşi trece pe alei ultimul examen, înainte de a lua drumul magazinelor. Ca să compari cu trecutul, nu * ce. Doar loourîie au rămas aceleaşi. In plus e totul: ţesătorie, finisaj, centrală termică, parcul străjuit de bănci, cantina, tignitul porumbeilor... Aş vrea să dau anii înapoi. Adevărata tinereţe abia acum o trăiesc, o dată cu fabrica, cu oamenii aceştia zîmbitori pentru care fiecare zi Înseamnă un prilej de noi bucurii. M. PANDURU Tragerea la sorţi a libretelor de economii C. E. C. cu cîştiguri La 31 decembrie 1962 a avut loc tragerea la sorţi trimestrială a libretelor de economii C.E.C. cu cîştiguri. La această tragere la sorţi au ieşit cîştigătoare toate libretele de economii C.E.C. cu cîştiguri ale căror terminaţii au următoarele numere : 500 cu 250% ; 180 cu 200% ; 438 cu 100% ; 891 cu 50% ; 011 ; 079 ; 246 ; 299 ; 325 ; 498 ; 664 ; 775 ; 793 ; 801 ; 982 cu 25 %. Cîștigurile ce revin acestor librete se calculează în raport cu soldul mediu pe care l-au avut libretele respective in trimestrul IV/1962.