Informatia Bucureştiului, ianuarie 1965 (Anul 12, nr. 3549-3572)

1965-01-04 / nr. 3549

Fag. a 7-a FOTOGRAFII ŞI HALATE ALBE O nouă manifestare artistică a „ha­latelor albe“: cea de-a Vil-a bienală de fotografii a medicilor şi personalului sanitar deschisă în sala A.A.F. din str. Brezoianu nr. 23—25. După o activita­te îndelungată şi după ce au fost dis­tinse cu numeroase premii la diverse saloane internationale, cercurile de foto­grafie ale medicilor se găsesc în fata unei noi confruntări cu publicul. Subiectele sînt variate. Cel preferat se pare însă că rămîne natura — mun­ţii plini de măreţie, nisipul auriu inun­dat de soare, valurile înspumate, hol­dele întinse, parcurile, pădurile, cîmpiile, rîurile au devenit pentru cîteva secun­de „modele“, cu pricepere imortalizate pe hîrtia fotografică. Ceea ce aduce nou expoziţia bienală în cea de-a ViI-a ediţie a sa este va­rietatea imaginilor care redau omul — munca. Doctorul Arcadie Percek, de pildă, surprinde în detalii aparent inofensive, trăsături de carac­ter, atitudini tipice. Umorul şi spiritul său de observaţie se îmbină fericit cu priceperea fotografului („Lectură pro­fundă“, „Cunoaşteţi drama aşteptării“, „în lumea lor“, „Adio vară“). Dove­­dindu-se un bun cunoscător al tehnici­lor fotografice dr. N. Flandin expune cîteva mostre de fotografii „contre jou­r", solarizări etc. Alte nume care se impun: Sorin Rispler şi Grigore Lo­­cuşteanu, — studenţi în medicină, doc­torii Cornel Doboşiu, Dan Ştefănescu şi alţii. Cîţiva expozanţi — cam puţini la număr — îşi aleg şi subiecte din mun­ca sanitară (dr. Valentin Aburel, dr. Gh. Iuraşog-Cluj, tehnicianul Vasile Mărciuc). Se simte lipsa portretelor. Cele cîteva lucrări nu sînt concludente, nici caracteristice. Mai puţin dezvoltată pînă acum, fo­tografia în culori îşi are de data a­­ceasta un colţ special în expoziţie. Lu­xurianta grădinilor, splendoarea noilor construcţii, bogăţia holdelor şi chiar plantele medicinale i-au atras pe foto­grafi în alegerea subiectelor. Ei au ştiut să scoată din umbre şi lumini, din soa­re şi apă, reflexe minunate realizate în culori pe hîrtia fotografică. Printre me­dicii care au reuşite lucrări color sunt­ Grigore Beligan, A. Percek, Mihai Ră­­dulescu, N. Flandin, Sava Dumitrescu. In cadrul acestei expoziţii un spaţiu special este rezervat retrospectivei de fotografii a dr. Spiru Constantinescu, fostul preşedinte al A.A.F. din R.P.R. şi vicepreşedinte al Federaţiei internaţio­nale de artă fotografică, decedat în anul 1964. Expozanţii au dovedit la cea de-a VII-a bienală de artă fotografică o deo­sebită sensibilitate şi fantezie în obser­varea şi redarea lumii prin obiectiv. GABRIELA BUCUR Dr. Cornel Doboşiu MIRCEA PĂDURELEANU: „Garibaldi“*) A te apropia de figura legendară a genovezului Giuseppe Garibaldi, lupta­­lor pentru libertatea şi unitatea popor­ul italian, care a suscitat pînă acum interesul unui mare număr de cercetă­tori, presupune din partea autorului o profundă şi sigură cunoaştere a condi­cilor social-istorice în care acesta s-a afirmat. în acelaşi timp, implică o de­plină stăpînire a diverselor izvoare din epocă, in care se reflectă, desigur dis­parat, uneori confuz sau chiar contra­dictoriu, imaginea lui Garibaldi. Impli­cit, înseamnă a intui pulsul acela lăun­tric, unic, al evenimentelor al căror ecou, în loc să se stingă, se multi­plică de la o epocă la alta. Pornind de la datele devenite ale istoriei, obiec­­tive, înseamnă să conturezi cît mai convingător universul sufletesc al erou­­lui, astfel incit să nu existe discrepante intre faptele lui şi lumea sufletească reconstituită. Desigur, in acest caz, exi­stă pericolul unei anumite uscăciuni ioc­­tologice, al unui coeficient de istorici­­tate care şterge aura şi hieratizează cu­loarea. Pericolul acesta, în cazul lui Garibaldi, e minim. Temperament tumul­tuos, capabil să se dăruie cu toată fi­inţa unor idei sau acţiuni în care se hotărăşte sau se speră libertatea celor mulţi, Garibaldi rămîne în istorie o per­sonalitate de o rară vivacitate, de o clocotitoare energie a luptei şi a dăru­irii. Iar unul dintre meritele de seamă ale cărţii semnate de Mircea Pădure- NOTE DE LECTURĂ Jeanu este tocmai acela că a reuşit să ne dezvăluie latura omenească, nemonu­­mnentală a personalităţii lui Garibaldi, fără, bineînţeles, a o scoate din cadrul istoric, la scara căruia îi măsoară ac­ţiunile. în felul acesta, valoarea exem­plară a acestei vieţi capătă pentru ti­nerii cititori girul rîvnit al accesibilităţii. Pe măsură ce urmăreşte firul sinuos al existenţei lui Garibaldi, începînd cu prima călătorie mai lungă pe brigantina Costanza, pînă la îndemnul plin de fră­ţească solidaritate adresat în 1877 sch­i­­midianului român Titus Dunea, autorul dezvăluie în acelaşi timp etapele for­mării convingerilor sale nestrămutate de luptător pentru libertatea popoare­lor. Byron la Missolonghi îl impresio­nează pînă în adîncul ființei. Mazzlul îl fascinează, devenind unul dintre teme­rarii membri ai „Tinerei Italii". Ca peste cîţiva ani să participe, vreme îndelun­gată, la lupta popoarelor sud-americane pentru scuturarea ţugului străin. Iar apoi din nou în Europa, in fruntea vo­luntarilor sâi, la 1848, sâ înalţe pe crea­sta munţilor stindardul pentru Republica Romană, încrederea nestrămutată în tri­umful cauzei libertăţii Italiei nu se va stinge nici după exilul care a urmat în­­frîngerii republicii de către invadatori. ,Cu cit vad mai multe popoare, cu atît mi se pare mai nedemnă de poporul nostru starea de robie în care tră­ieşte...” — scria el în 1853. Cea mai răsunătoare acţiune a curajosului luptă­tor, expediţia celor „o mie“ de cămăşi roşii pentru eliberarea a zece milioane de italieni, rămîne peste timp egală în măreţie cu episoadele similare, quasi­­mi­ologice, ale luptătorilor antichităţii greceşti, cîntate de aezii elini geniali. In spaţiul propriei sale legende, Gari­baldi se mişcă firesc, fără emfază şi ce­lebritate ; epopeea — vrea să spună eroul — aparţine celor „o mie" de pur­tători ai cămăşilor roşii... El nu-i decît al o mie unulea dintre eroi... La capătul lecturii, închizi cartea cu sentimentul că Garibaldi e viu, trăieşte undeva în jurul tău sau în tine, că l-ai cunoscut de cînd lumea şi pentru tot­deauna. Eroul se întoarce în legendă. *­ Editura tineretului, colecţia „Oa­meni de seama“, 1964. ION BUTNARU Soseşte Rita Pavone Fiica unui muncitor de la uzinele „Fiat“, Rita Pavone începe să evite de la virsta de 9 ani in diferite serbări şcolare. La 16 ani întrerupe şcoala şi se mută cu­ mama ei la Roma unde imprimă primele discuri la casa R.C.A. Marele ei succes din acea epocă este „La partita di pallone" care se vinde in citeva sute de mii de exemplare. Capătă un angajament la Televiziune intr-un program special intitulat „Studio Unor" in cadrul căruia devine repede cu­noscută publicului larg. Remarcată de un impre­sar francez, este invitată la Paris unde apare ală­turi de citeva nume ce­lebre la „Olympia". Re­gizorul Roger Vadim o angajează imediat pentru turnarea unui film artis­tic. Succesul obfinut in Franţa o lansează pe pia­ţa mondială, fiind cotată azi una din cele mai ce­lebre cintăreţe de muzică italiană. Ea a făcut numeroase turnee in ţările Europei, in America şi Australia. Printre succesele sale din ultima vreme putem cita cintecele „Cuore“ şi „Bal­lo del matt­one", care au fost traduse şi impri­mate pe discuri in toate ţările lumii, in milioane de exemplare. Modul cu totul original de interpretare a melodii­lor, temperamentul ei vul­canic şi mişcările pline de ritm cu care îşi înso­ţeşte ciitul, amestecul de naivitate cu multă expre­­siune dramatică in tex­tele care cer acest lucru, , toate acestea fac din Rita­­ Pavone o artistă plină de personalitate, a cărei apa­riţie pe scena sălii Pala­tului R.P.R. va prilejui publicului nostru posibili­tatea de a cunoaște un interpret valoros al mu­zicii italiene. Ultimele spectacole ale circului „Medrano“ Circul italian „Medrano" mai prezintă spectacole în Capitală pînă du­minică 10 ianuarie inclusiv, în fiecare seară la ora 20, iar joi, sîmbătă și duminică, în plus cite un spectacol la ora 16. Viitoarea premieră va fi intitulată „Circus București“, o pantomimă acrobatică după un scenariu de I. C. Butnaru pe muzică de L. Cavassi, Gh Mandel şi Doru Butoiescu ; regia va fi semnată de Costel Ionescu, Mircea Gheorghiu şi Cezar Tipa­ . „Circus Bucureşti" va fi prezentat în premieră sîmbătă 16 ianuarie, la ora 20. Revelionul văzut din fotoliul... telespectatorului Prezenţa micului ecran în viaţa noastră cotidiană se verifică din plin la sfîrşitul fiecărui an. Este adevărat că nu-i vorba de un program oare­care ci de „Revelionul Televiziunii“. Bineînţeles că atunci cînd vorbim despre acest program, unic prin am­ploarea sa, este mai puţin important, dacă nu imposibil de a face bilanţul prezenţei zecilor de actori, cîntăreţi şi dansatori care devin oaspeţii ca­selor noastre. Interesant este de subli­niat evoluţia acestui program tradi­ţional. Anul acesta este al doilea an în care televiziunea noastră asigură doar cu forţele ei proprii emisiunea de Anul nou, emisiune care a aco­perit un spaţiu de peste cinci ore. Dar ceea ce a avut nou programul 1964 faţă de programul 1963 este — ca sa ne exprimăm in limbaj gazetăresc — o „punere in pagină“ mult mai îngrijită. A dispărut aproape total aglomerarea de titluri diferite, adaosul de material „de umplutură“. Realiza­torii Florica Gherghiescu şi Valeria La­­zarov au asigurat un ritm viu, un decu­paj alert, calităţi care au făcut ca emi­siunea să fie fluidă, fără poticneli. Cea mai mare parte a programului muzical a fost înscenat, ornat cu o mişcare agreabilă, cu un fundal dan­sant, apariţiile soliştilor care cîntă „pur şi simplu“ la microfon fiind rare. A fost o idee bună şi recapitularea debuturilor muzicale ale anului 1964 ca şi programarea unor debuturi 1965. Păcat că sist­emul anonim de pre­zentare — anunţurile s-au evitat pro­babil pentru a se asigura continuitate ritmului — n-au permis identificarea nominală a unor tinere speranţe. Momentele de comedie concentrate la cîţiva piloni de susţinere au punc­tat programul. Fiindcă vorbim de co­medie trebuie să amintim în primul rînd de Mircea Crișan, prezent de data aceasta în trei reprize de fac­turi foarte deosebite: scheci, „film mut“ în stilul Keystone, monolog punctat cu mici mostre de umor ab­surd. Unii telespectatori l-au preferat pe excelentul comic intr-una sau alta din ipostaze, semn sigur că foate erau reuşite. In rest ne-a plăcut in mod deosebit momentul Val Virtej, o suculentă glumă telegenică. Faţă de emisiunile obişnuite ale ciclului am simţit o calitate nouă extrem de pre­ţioasă : o regie superioară. Şi — dacă urechea nu ne înşeală — am adăuga că piesa muzicală lansată cu acest prilej de simpatica şi talentata Irina Bora are şanse să placă tinerilor iu­bitori ai muzicii uşoare. Coregrafia emisiunii (Adriana Du­mitrescu) a dat în primul rînd pro­gramului cadrul viu, decorul mişcător care a colorat totul. Intervenţiile so­listice (în primul rînd Maria Mitrache, Eugenia Olteanţi, Cristina Dan, Ma­riana Ui­leanu, Delura Andronache, Vic­tor Vlase, Ion Iugenru, Cornel Pa­triciu­, Turi Ştefan), ne-au dovedit din nou că şi in materie de coregrafie, ca şi în sectorul soliştilor de muzică uşoară, munca studioului de depistare şi promovare a talentelor de roade. Am reproşa totuşi coregrafiei o oare­care uniformitate de stil accentuată de costumaţie (maioul negru a devenit de-a dreptul obsedant). Am lăsat special la urmă micile filme realizate cu colectivele mai mul­tor teatre din ţară (Cluj, Constanţa, Braşov, Galaţi şi Deva şi. Cele mai multe din aceste filme au fost mici juvaere care au dovedit că un regizor talentat poate, datorită fanteziei, să în­sufleţească chiar şi un cîntecel oare­care, cum se scriu o sută intr-un an. Meritul suplimentar al acestor filme (reluate duminică seara) este că per­mite fără a cauza greutăţi organizato­rice in viaţa unor teatre, populariza­rea unor adori talentaţi care pot fi văzuţi rar la Bucureşti. Ultimele cuvinte le adresăm zecilor de lucrători — adesea anonimi — ai televiziunii care au renunţat din nou la revelionul lor pentru a nu-1 înveseli pe al nostru. MARIA TITUS Moment din emisiunea „Revelionul Televiziunii" Din agenda Elenei Cernei Pe afişul celebrului teatru de operă „Metropolitan" din New York apare acum numele Elenei Cernei. In fapt, la 14 martie Elena Cernei va cînta la New York în „Samson şi Dalila" de Saint-Saens. itinerarul artistic al solis­tei Teatrului de operă şi balet din Bucu­reşti a fost foarte bogat anul acesta şi tot aşa se anunţă şi anul viitor. Pe scena Operei din Istanbul, la 8 februarie 1964 Elena Cernei a întru­chipat pentru prima oară rolul titular din „Carmen" în Turcia. Opera a fost pentru prima oară montată la Istanbul, iar apariţia şi colaborarea artistei cu cîntăreții turci a arătat nivelul nostru înalt de dezvoltare muzicală. In mar­tie, Elena Cernei a fost solicitată să joace în „Carmen“ la Liége, în Belgia. Succesul repurtat a făcut ca solista noastră să fie invitată iarăși, în octom­brie, să cînte la Liége. A urmat apoi turneul în Ungaria. Cîntînd în compa­nia unor voci internaţionale reputate, Elena Cernei a entuziasmat puternic publicul maghiar. Ce prevede viitorul ? Pe data de 9 ianuarie Elena Cernei se va afla la Budapesta, unde va inter­preta rolul Daliei în faţa spectatorilor budapestani, la 18 ianuarie, Elena Cer­nei este solicitată în Belgia de către opera din Liége pentru repetarea spec­tacolelor care au adus atîtea satisfac­ții belgienilor. In plus, va participa la premiera operei „Trubadurul“. Pe 8 martie, Elena Cernei se va afla la New York pentru ca 6 zile mai tîrziu, la 14 martie să debuteze pe scena re­putatului teatru. în continuare, la 10 aprilie vom auzi ecoul rolurilor inter­pretate pe scena operei „Scala“ din Milano, pentru ca de la 20 mai Elena Cernei să participe la încheierea sta­giunii Teatrului Mare din Moscova, cîntînd în „Carmen" și „Aida“. Din prima zi de muncă a noului an (Urmare din pag. I) evidenţiată, titlu pe care l-am obţinut lună de lună in tot decursul anului 1964. Ce prevedem pentru viitor ? Ei bine, pentru luna ianuarie sperăm să obţinem o depăşire de plan de aproximativ 20 la sută, îmbunătăţirea în continuare a calităţii produselor noastre şi, desigur, menţinerea titlului de brigadă eviden­­ţiată în întrecerea socialistă. LA UZINA „AUTOBUZUL“ Măsuri pentru îmbunătăţirea fabricaţiei După ce s-au despărţit în zorii celei dintîi zile a acestui an, de la revelionul pe care s-au obişnuit să-l sărbătorească laolaltă, constructorii de autobuze s-au reîntîlnit astăzi, în cea dintîi zi de muncă a lui 1965. Ca de obicei, ziua de muncă s-a desfăşurat în acelaşi flux tehnologic: şasiurile pregătite de echi­pa lui Constantin Ciocşan devin su­plele autovehicule în hala de montaj final. Ce a adus, totuşi, în plus, prima zi de muncă a lui 1965? Să ne adre­săm tovarăşului Gheorghe Piţulescu, inginerul-şef cu problemele de concepţie al Uzinei „Autobuzul“: — Toate forţele noastre se îndreaptă în prezent spre fabricarea autobuzului TV-7, a cărui producţie de serie a în­ceput în trimestrul IV al anului anterior. Ţinînd seama de experienţa pe care ne-am însuşit-o, am pregătit din vreme condiţiile necesare pentru realizarea rit­mică a sarcinilor de plan. O seamă de modificări în tehnologie vor face posi­bilă îmbunătăţirea calitativă a procesu­lui de producţie. Pentru că autobuzul TV-7 are un mare volum de prelucrări mecanice, în momentul de faţă un co­lectiv de specialişti pregăteşte proiectul de măsuri pentru reorganizarea secţiei mecanică I, în scopul extinderii tehnolo­giei de grup şi a altor metode cu pro­ductivitate sporită. Spusele inginerului-şef sunt întărite de rezultatele obţinute încă din primele ore ale acestei dimineţi de către colec­tivul Uzinei „Autobuzul“. EA FABRICA DE CONFECŢII $1 TRICOTAJE — BliCIIREŞII 97 modele noi introduse în fabricaţie Prima zi de lucru din acest an a adus şi primele surprize. Pregătite din timp, în vederea asigurării unor sarcini sporite, prevăzute în plan secţiile şi-au început producţia cu in­treaga lor capacitate. Creatorii de modele îşi văd acum verificate noile lor realizări care pînă ieri erau doar fantezie. Căci, în secţii, Anul Nou n-a venit singur. L-au insolit noutăţile. La secţia nr. 1 au fost in­troduse în producţie modele noi de rochii cuprinse în colecţia 1965 Sec­ţia nr. 2 a început să producă modele noi de cămăşi bărbăteşti destinate exportului. Noul este prezent peste tot. In fie­care secţie. Chiar şi în magazie in întreaga fabrică au fost introduse as­tăzi în producţie 97 modele noi de confecţii şi tricotaje. 24 000 DE SCRISORI SI CITEVA RESTANTE Iată-l pe 1965 la început de activi­tate. Pentru documentare consultă bi­lanţul lăsat de înaintaşul său 1964. Poş­taşul i-a adus la redacţie, în cele 366 de zile care au trecut, aproape 24 000 de scrisori. Deci la capitolul „răvaşe“ de la cetăţeni, 1964 stă mai bine de­cit precursorul lui­­ 1963. Şi pro­bleme au fost multe de rezolvat. Nu se face ca 1965 să nu cunoască rezultatul unor asemenea acţiuni. De exemplu, pe la sfîrşitul trimestrului I al anului trecut, mai mulţi muncitori au ridicat problema folosirii judicioa­se a timpului de muncă. Rubrica care a apărut în ziarul nostru cu titlul „Timpul său şi al altora“ a dezbătut pe larg aspectele de indisciplină ma­nifestate în secţiile unor fabrici şi uzine. La Uzinele „Griviţa Roşie“ — sec­ţia prese — la întreprinderea „Elec­­troaparataj“, la „Tehnometal“ ş.a. nu­mărul întîrzierilor şi al absenţelor ne­motivate a scăzut cu aproape 90 la sută. In plus, un amănunt care tre­buie reţinut, întreprinderile respective au răspuns ziarului, despre măsurile luate, doar la cîteva zile după apa­riţie. La fel cu rubrica „Se poate extinde şi în întreprinderea dv“ în cadrul că­reia au fost popularizate peste 80 de dispozitive, instalaţii, metode de mun­că avansate etc. Aproape 100 de fa­brici şi uzi­re au răspuns redacţiei, arătînd în mod concret ce anume i-a interesat, ce au aplicat şi ce ar dori pe viitor să mai cunoască. In agenda precursorului său, 1965 a găsit înscrise şi alte probleme. Iată subliniat faptul că Uzinele „Vulcan“ au răspuns l^­erativ, arătînd măsurile i^p^e luate pentru asigurarea normalei des­făşurări a procesului de producţie, îrt urma anchetei întreprinse de ziar şi publicată sub titlul „La Uzina «Vul­can» în prima decadă a lunii“. Din răspunsul trimis de întreprin­derea III izolaţii, urmare a articolu­lui „Cîte soluţii au terasele“, 1965 a reţinut că anul trecut s-au luat mă­suri provizorii pentru repararea tera­selor de la ansamblul de locuinţe din şos. Viilor —­ Pieptănari. Soluţia de­finitivă va fi însă aplicată la primă­vară. Deci, în cazul de faţă, 1964 i-a predat ştafeta. Noul an mai are şi restanţieri de ai lui 1964 — în materie de răs­punsuri. De pildă, Uzina de maşini electrice, Uzinele „Timpuri Noi“ şi „Armătura“, nu au răspuns nici as­tăzi la articolul „Dar calitatea?“ pu­blicat la 20 iunie. Restanţieră — cu răspunsurile — este şi întreprinderea de construcţii montaj nr. 5. Şase săptămîni nu i-au fost suficiente pentru a răspunde la întrebarea ziarului „De ce 40 de zile întîrziere?“ — referitoare la stadiul lucrărilor blocului 28 bis din Balta Albă. 1965 a găsit notat în adresa precursorului său şi alte exemple De pildă, aprecieri deosebit de bune pen­tru secţiunile Sfatului Popular al Ca­pitalei, sfaturile populare raionale 18 Februarie, 30 Decembrie, Griviţa Ro­şie, ministerele Industriei Uşoare, Să­nătăţii şi Prevederilor Sociale ş.a. pen­tru operativitatea de care au dat do­vadă la rezolvarea problemelor sesi­zate de ziar şi pentru răspunsurile clare şi precise, trimise redacţiei. La acţiunea ziarului „Oraşul cît mai frumos, cît mai curat“ au răspuns cu operativitate toate sfaturile populare raionale din Capitală, iar zeci de­ mii de oameni au răspuns la chemările deputaţilor pentru a face ca Bucureş­­tiul să­ fie cît mai frumos Unul din rezultatele acestei acţiuni a fost ame­najarea de spaţii verzi în jurul blocu­rilor construite în Drumul Taberei, Balta Albă, Pajura­ Scînteia etc. Cu rezultate deosebit de bune s-a încheiat şi ancheta apărută sub titlul „In vizita la sectoarele I.A.L.“ în care au fost aspru criticaţi restanţierii chi­riilor. Rezultatul: I.A.L.-urile ne-au comunicat că s-a înregistrat o simţi­toare îmbunătăţire a contului restanţe. Şi pentru că veni vorba de restanţe, nu putem să nu subliniem la acest capitol I.R.C.R.-urile din Capitală. Se pare că unele s-au obişnuit cu critica şi din această cauză nu mai răspund la materialele critice, sau dacă totuşi fac acest lucru, îi fac uneori în mod formal. Mai găsim însă şi o serie de res­tanţieri, unii dintre ei frecvenţi la acest capitol. O.C.L. „Tutunul“, de pildă, ne-a rămas datoare cu un răs­puns din luna martie cînd redacţia noastră i-a expediat scrisoarea cu nr. 3974, întreprinderea „Stăruinţa“ nu a răspuns la scrisoarea cu nr. 3978 tot din luna martie. Iată trecute în rindurile restanţieri­­lor şi cooperativa „Radio-progres“, U.C.M.R. şi U.C.E.C.O.M. Cu o lună şi ceva în urmă în paginile ziarului nostru a fost publicat un material in­titulat „înnoiri în sens unic“, în care a fost ridicată problema tarifelor exis­tente la repararea radioreceptoarelor şi televizoarelor, ca fiind depăşite de stadiul actual al tehnicii. Ne-am fi aş­teptat ca o astfel de problemă, de in­teres general, să fi atras imediat atenţia forurilor competente şi ca atare să ni se fi răspuns care este punctul de vedere al cooperaţiei şi eventualele măsuri pe care le preconizează. Aşa ceva însă nu s-a întîmplat. Un alt exemplu spicuit din agenda lui 1964: I.T.B. răspunde la sfîrşitul lunii septembrie cu adresa nr. 2564 ce măsuri a luat în legătură cu scri­soarea noastră cu nr. 550 trimisă în­treprinderii de transporturi Bucureşti la... 12 ianuarie 1964. Tot aşa şi Oficiul special Poşta Cen­trală primeşte în luna martie două scrisori din partea ziarului, una cu nr. 2044 şi alta cu nr. 2177. Dacă la ultima scrisoare s-a răspuns în timp util, în schimb la prima scrisoare răs­punsul a sosit la redacţie cu aproape opt luni intîrziere... Nu o să ne ocupăm acum de toţi aceşti restanţieri pe care 1965 vrînd, nevrînd, a trebuit să-i preia de la înaintaşul său. Să-i urăm deci bun ve­nit şi... un bilanţ fără restanţieri ! DINU LAZARESCU UZINELE 23 AUGUST, secţia cazangerie. Se lucrează la recipient de înaltă presiune destinati industriei chimice IN­FORMAŢII D­E PARTID Prestigiul mărcii fabricii—mindria colectivului In anul în care a trecut, organizaţiile de partid din raionul Nicolae Bălcescu au pus în centrul activi­tăţii politice necesitatea ridicării neîncetate a cali­tăţii produselor. Desfăşu­­rînd o largă muncă poli­tică în rindurile muncito­rilor, inginerilor şi tehni­cienilor din întreprinderile industriale ele au ajutat conducerile tehnico-admi­­nistrative, comitetele sin­dicatelor şi organizaţiile U.T.M. să promoveze pe toate căile noul, să intro­ducă tot ceea ce este Îna­intat în procesul de pro­ducţie, să facă din presti­­giul mărcii fabricii o pro­blemă de mîndrie şi o­­noare a fiecărui colectiv de muncă în parte. Introducerea în fabrica­ţie a noi produse şi mo­dernizarea celor existen­te, constituie o preocupa­re permanentă a organi­zaţiilor de partid şi con­ducerilor întreprinderilor din raion. De exemplu, la întreprinderea „Energo­­reparaţii“ au fost asimila­te o serie de pro­duse, ce se înscriu din punctul de vedere al performanţelor la nivelul tehnicii moderne. De ase­menea, la uzina „Steaua roşie“ s-au realizat beto­nierele de 250 şi 500 litri cu amestec forţat şi agre­gate de încălzit betoane, care asigură condiţii M. S. + bune de lucru constructo­rilor în tot timpul iernii. La Trustul de utilaj greu — staţia nr. 2 — se pro­duc în serie pentru export cofraje pentru glisarea coşurilor conice, precum şi presa hidraulică de 60 de tone pentru pretensio­­narea prefabricatelor. Succese deosebite au obţinut şi colectivele de muncă ale întreprinderii „Progresul — prefabri­cate“ (unde s-au execu­tat tipuri noi de panouri pentru construcţii de lo­cuinţe în condiţii tehnice superioare şi pentru pro­totipul unui bloc din pa­nouri placate cu material ceramic) şi fabricii de cerneluri „Aurora“ (care a realizat mai multe sor­timente de cerneluri poli­grafice sau cu alte utili­zări industriale). Întreprinderile producă­toare de bunuri de larg consum din raion produc sortimente şi modele noi de ţesături, tricotaje, în­călţăminte şi produse ali­mentare apreciate de cum­părători pentru aspectul lor atrăgător, pentru fi­nisaj şi rezistenţă mare la uzură. Comitetul raional şi or­ganizaţiile de partid din fabrici şi uzine au în­dreptat atenţia comitetelor sindicatelor, organizaţiilor U.T.M. şi conducerilor tehnico-administrative spre ridicarea continuă a cali­ficării profesionale a ce­lor ce muncesc, cunoscînd că realizarea unei pro­ducţii cu indici calitativi superiori este strîns lega­tă de îndemînarea, price­perea şi experienţa aces­tora. Aproape 11 000 de muncitori, tehnicieni şi in­gineri au început în toam­na anului trecut noile cursuri de ridicare a ca­lificării profesionale şi de specializare. Tematicile acestor cursuri au fost întocmite diferenţiat, în raport de specificul locului de muncă şi de gradul de cunoştinţe al cursanţilor. îmbunătăţirea perma­nentă a calităţii produse­lor în întreprinderile: Da­nubiana, Uzina de utilaj chimic, Industria bumba­cului, Dîmboviţa, Vis­­cofil, Arta grafică şi altele au permis ca produsele lor să fie tot mai mult apreciate peste hotare. Acest fapt este confirmat prin creşterea cu 73 la sută a volumului de mărfuri exportate anul trecut, faţă de 1963. Pentru noul an, comi­tetul raional şi organiza­ţiile de partid din fabrici şi uzine au luat măsuri eficiente de intensificare a muncii politice care să aibă drept rezultat îmbu­nătăţirea pe mai departe a calităţii produselor, in­troducerea în fabricaţie a unor produse şi moderni­zarea continuă a celor e­­xistente. Asimilarea de noi produse în centrul muncii politice Industria raionului 23 August are o însemnătate deosebită în economia ora­şului Bucureşti, în cursul anului ce s-a încheiat nomenclatura produselor reali­zate de fabricile şi uzinele din raion s-a îmbogăţit cu peste 800 de sorti­mente şi modele noi. Numai în unită­ţile ce aparţin industriei constructoare de maşini au fost asimilate 40 de ma­şini şi instalaţii; peste 200 de produse şi articole noi s-au fabricat pentru in­dustria petrolului şi chimiei, iar între­prinderile industriei uşoare au asimilat aproape 470 noi produse. Pentru muncitorii, inginerii şi tehni­cienii din întreprinderile acestui raion constituie o mîndrie faptul că în stan­durile Expoziţiei realizărilor economiei naţionale au fost prezentate vizitatori­lor români şi oaspeţilor de peste hotare peste 1700 de produse și articole create de ei, care s-au bucurat de o înaltă apreciere. La loc de frunte s-au situat locomotivele de diferite puteri, vago­nul de 60 mc., presa hidraulică de 150 tone, strungurile carusel cu diametru de 1250 și 2500 mm, tuburile de foraj la mare adîncime, echipamentul elec­tric de iluminat şi încălzit vagoane de călători, diversele tipuri de pompe de apă, aparatele de măsură şi control şi multe altele. Nivelul calitativ superior al acestor produse este confirmat şi de faptul că 14 întreprinderi din raionul 23 August realizează produse ce se exportă în 25 de ţări ale lumii. O contribuţie de seamă în asimila­rea de produse noi la nivelul tehnicii contemporane o are munca politică desfăşurată de comitetele şi birourile organizaţiilor de partid de la Uzinele 23 August, Republica, A mecanică fină, din întreprinderile Electroaparata­j, F.R.B. ş.a. La conferinţa organizaţiei raionale de partid ce a avut loc la sfîr­­şitul anului trecut s-a subliniat cu deo­sebită tărie că a crescut competenţa şi capacitatea de cuprindere a probleme­lor economice de către organele şi or­ganizaţiile de partid din raion. Antre­­­nînd un larg activ de cadre tehnico­­inginereşti, bine pregătite, organizaţiile de partid au sprijinit conducerile între­prinderilor în stabilirea celor mai adec­vate măsuri care să faciliteze asimila­rea de produse noi în procesul de fa­bricaţie. La rîndul său, comitetul raio­nal de partid a analizat periodic în plenare sau şedinţe de birou principa­lele aspecte ale muncii politice şi orga­nizatorice legate de continua îmbunătă­ţire a calităţii produselor şi asimilarea de produse noi cu performanţe tehnico­­funcţionale superioare. De o mare eficacitate au fost consfă­tuirile pe ramuri de producţie organi­zate cu sprijinul comitetului raional de partid. De exemplu, consfătuirea­­ ce a avut loc cu întreprinderile din industria uşoară a constituit un preţios schimb de experienţă pentru îmbunătăţirea per­manentă a muncii organizaţiilor de par­tid în această direcţie. Indrumînd cu competenţă munca de propagare a noutăţilor tehnice, organi­zaţiile de partid din întreprinderile ra­ionului 23 August au sprijinit comite­tele sindicatelor, organizaţiile U.T.M. şi conducerile tehnico-administrative in organizarea de simpozioane, sesiuni tehnico-ştiinţifice, conferinţe, schimburi de experienţă, decade ale cărţii tehnice, care au cuprins un mare număr de muncitori, ingineri şi tehnicieni şi care au contribuit la formarea unei opinii de masă în cunoaşterea şi aplicarea celor mai noi cuceriri ale ştiinţei şi tehnicii. In cadrul celor peste 20 de simpozioane şi sesiuni tehnico-ştiinţifice ţinute anul trecut au fost dezbătute pe larg importante probleme ale activităţii tehnico-economice la care şi-au adus o contribuţie deosebită pe lingă colecti­vele de muncă ale întreprinderilor nu­meroşi oameni de ştiinţă, specialişti din institutele de cercetări şi proiectări cadre didactice din invăţămîntul supe­rior. Prezentarea în sesiuni de referat­ pe teme privind : „Folosirea ultrasun­­­ielor la turnarea lingourilor şi pistoa ■ nelor" (uzina 23 August) „Seria de contractoare AC 3“ (Electroaparataj), „Prelucrarea tertienei pe utilajele din filaturile de bumbac pieptănat“ (F.R.B ) şi altele, şi-au găsit apoi aplicarea în producţie, contribuind astfel intr-o mare măsură la îmbunătăţirea calităţii produselor. AL. ŞTEFĂNESCU ti♦ 4.

Next