Informatia Bucureştiului, martie 1965 (Anul 12, nr. 3597-3623)

1965-03-01 / nr. 3597

st. Pag. a 2-a Actualitatea culturala ■MlllTjlTTlMMMWWrMnCTIllilVill |||||||||8ElMKgEaiMMBg^ggg«saaa»SHglB«W»IMMI^mBMMMBMMI^WM In Editura politică au apărut: José Dias Coelho REZISTENTA IN PORTUGALIA 168 pag. 3,50 lei Cartea înfățișează aspecte ale luptei forțelor patriotice portugheze împotriva dictaturii reacționare salazariste. Numeroase pagini ale cărţii descriu bestiala activitate a poliţiei politice P.I.D.E., vrednică discipolă a Gestapoului hitlerist, torturile la care sunt supuşi cei arestaţi, lagărele cu regim de asasinare din coloniile portugheze, închisorile medievale, din care izbutesc, totuşi, să evadeze, cu sprijinul poporului, eroi ca Alvarez Cunhal şi alţii. August Bebel O viaţă de militant 336 pagini 8,50 lei Lucrarea constituie o biografie a lui August Bebel, conducător de seamă al mişcării muncitoreşti germane şi militant de seamă al proletariatului internaţional de la a cărui naştere se împlinesc 125 de ani. Biografia se ocupă de principalele probleme ale mişcării muncitoreşti germane pînă în preajma primului război mondial în ale cărei riduri a luptat Bebel timp de o jumătate de secol, întreaga activitate a lui Bebel, ca parlamentar, ca agitator şi mai ales ca organizator a fost minuţios studiată pe baza unui vast material documentar, din care o parte era puţin cunoscut şi nefolosit pînă în prezent. Lucrarea de faţă constituind o contribuţie de seamă la istoriografia marxistă, este prezentată într-o formă accesibilă maselor largi de cititori. Prime audiţii După o lungă, prea lungă aşteptare, variaţiunile simfonice ale lui Tiberiu Olah, „Coloana fără sfîrşit“ au ajuns joia trecută, prin mijlocirea lui Iosif Conta şi a orchestrei simfonice a Radioteleviziunii, la audiţia publică, în afara dedicaţiei „Omagiu lui Brâncuşi“ nu trebuie imaginată vreo echivalenţă programatică între lucrarea lui Olah şi celebra coloană a sculptorului gorlam iar omagiul este întruchipat în forma muzicală, de variaţii „deschise“, cu un final ce prelungeşte emoţia spre infinit. Modalitatea de expresie muzicală pe care o dezvoltă aci Tiberiu Olah este desigur surprinzătoare, nu numai pentru ascultătorul neprevenit asupra unor tendinţe ale muzicii contemporane, ci şi pentru cel care cunoaşte evoluţia de pînă acum a compozitorului. Nu încape îndoială că abordînd frontal sinteza unor inovaţii aduse în muzica secolului XX de creatori ca Webern, Messiaen, sau Varése, Tiberiu Olah ne dă o imagine inedită a capacităţii sale componistice- In „Coloana fără sfîrşit“, pe parcursul a numai 7 minute, — cît durează această piesă — se petrece o bogăţie de „fapte muzicale“ care dau lucrării o densitate excepţională. Asemenea muzică poate fi gustată doar desfăcindu-ne din obişnuinţele noastre şi acceptind ca atare un nou univers sonor în care continuitatea melodico-armonică este înlocuită cu o succesiune mereu schimbătoare de „pete“ timbrate, ritmice, dinamice. Dacă această lucrare reprezintă începutul unui drum nou în creaţia lui Olah sau nu, dacă el va lucra simultan în tehnici şi stiluri diferite, şi care dintre ele îl va reprezenta mai bine, sunt întrebări care rămîn deschise. Răspunsul îl poate da numai verificarea practică, prin audiţii de cît mai bună calitate. În acest sens prezentarea „Coloanei fără sfîrşit“ de către orchestra Radioteleviziunii dirijată de Iosif Conta ne-a apărut ca o interpretare deosebit de convingătoare. Dificultăţile acestei piese sînt de execuţie, şi, în primul rînd, de asamblare. Este meritul dirijorului Iosif Conta de a-i fi subliniat nuanţele, realizind sonor partitura în sclipitoarea ei bogăţie dinamică şi de timbre instrumentale. Aceeaşi fineţe a dominat şi execuţia,tot în primă audiţie a Passacagliei op. de Anton Webern, o foarte nimerită deschidere a acestui program şi, în acelaşi timp, bună introducere în universul muzical al compozitorului vienez. Webern a mai fost de altfel prezent, în cursul săptămînii trecute şi pe programul concertului dat de orchestra de cameră dirijată de Paul Popescu, în colaborare cu corul Madrigal condus de Marin Constantin şi cu organistul Helmut Plattner. După două „Concerti gross!“ şi două concerte pentru orgă de Haendel — util exerciţiu pentru o orchestră de cameră aflată in curs de formare — Paul Popescu a condus în partea a doua a concertului două lucrări importante ale şcolii vieneze moderne: ciclul vocal-instrumental „Pierrot lunaire“ de Schoenberg — în care declamarea muzicală a părţii solistice a fost curajos susţinută de Martha Kessler — şi cantata „Lumina ochilor“ de Webern- Corul „Madrigal“ a trecut dincolo de nivelul simplei execuţii, mergînd spre nuanţări concentrate, ca de altfel şi grupul instrumental, întregul ansamblu reuşind sub conducerea lui Paul Popescu să comunice sălii substanţa muzicii weberniene. Dirijorul Iosif Conta Lecţie la rampă — Mai auzit-ai dumneata, cumnată, una ca asta, să fure Ion pupăza care ne trezeşte dis-de-dimineaţă la lucru de atîţia ani! — Ce spui cumnată ! Da, că l-aş ucide în bătaie, cind aş afla că el a prins pupăza s-o chinuiască. De-amu, bine că mi-ai spus: las' pe mine, că ţi-l ieu eu la depănat. — Nici nu te mai îndoi despre asta, cumnată Smărandă, căci de zbînţuitul ista al dumitale, nimica nu scapă... De zbîntuitul Smarandei lui David Creangă din Pipirig n-a scăpat biata pupăză, dar nici cireşele cîrpănoasei mătuși Marioara ba nici „grosciorul“ de pe deasupra oalelor puse la prins pentru că „uşărnicul" de Ionică era capul tuturor poznelor şi eroul întîmplărilor celor mai năstruşnice. Aşa consemnează minunatele pagini ale „Amintirilor din copilărie", carte de căpătîi din primele luni ale cunoaşterii alfabetului şi obiect de studiu la orele de clasă împreună cu basmele şi povestirile cunoscute şi mai de mult. Din primii ani de viaţă cinci mama şi bunica povestesc despre „Harap Alb“ şi „Capra cu trei iezi“, despre „Punguţa cu doi bani“ sau „Ivan Turbincă“. Operele art de populare ale marelui povestitor, cunoscute de şcolari, din spusele bunicii, explicaţiile învăţătorilor şi profesorilor, din manuale şi cărţi, fac şi obiectul unor reprezentaţii teatrale care plac copiilor şi sunt în acelaşi timp utile pentru fixarea cunoştinţelor şi dezvoltarea imaginaţiei. „Ţăndărică“ a pus în scenă cîteva din povestiri: „Punguţa cu doi bani“, „Povestea porcului“ şi „Harap Alb“, basm montat şi de Teatrul „Ion Creangă“. Spectacolele acestea ce îmbină distracţia cu învăţătura, nu sunt „obiective de plan“ doar pentru teatrele de copii. Teatrul „C. I. Nottara“, de pildă, a pregătit un asemenea spectacol „Pupăza din tei“ cu care e prezent ele două ori pe săptămînă pe scenele şcolilor din Capitală. Scenarizarea, aparţinînd actorului Ion Dămian, a întrunit cele mai cunoscute fragmente ale amintirilor, într-un spectacol închegat, montat de acelaşi actor, în decorurile sugestive ale scenografului Iulian Meitzer. Interpreţii sunt artişti ai teatrului şi copii din mai multe şcoli. Spectacolele „Pupezei din tei“ şi ale aitor întimplări humuleştene constituie pentru micii şcolari veritabile lecţii la rampă despre opera lui Creangă. Tita Botez „LUNA CÂRŢII IA SATE“ " Ca şi în întreaga ţară, în comunele subordonate raioanelor din Ca- I pitală, „Luna cărţii la sate“ s-a desfăşurat din plin. Preocupaţi an de 1 an de obţinerea unor recolte bo- I vale, ţăranii cooperatori au dobîn- I dit, în acelaşi timp, o deprindere nouă : aceea de a-şi însuşi cele mai noi cunoştinţe ştiinţifice privind creşterea producţiei la hectar, cultivarea unor noi soiuri de legume şi cereale. Orizontul cultural al ţăranului nostru s-a lărgit astfel, necontenit. Distanţa enormă, existentă pînă în anii noştri, între cele două noţiuni — „carte“ şi „sate“ — a fost ştearsă pentru totdeauna ca urmare a revoluţiei culturale, însăşi această manifestare, — „Luna cărţii la sate" — devenită tradiţie, conţine în datele ei fundamentale expresia acestui fenomenspecific socialismului. Numărul ţăranilor cooperatori care îşi încheagă biblioteci perso- I nale este în continuă creştere. Numai în a doua decadă a lunii trecute, aproximativ 250 de asemenea biblioteci — în valoare de peste 11 000 lei — au fost vîndute în mediul sătesc. Cărţi echivalente cu suma de 15 000 lei (în primele două decade, aproape 40 000 * lei) au fost vîndute în urma acţiunilor de popularizare care s-au desfăşurat la căminele culturale. Au fost organizate 57 de standuri, dintre care 23 la cooperativele agricole de producţie, iar restul în diverse instituţii. Aproape 30 de difuzori de carte au fost recrutaţi în această perioadă. In unităţile de desfacere a cărţii au fost amenajate circa 40 de expoziţii cu vînzare. Uliţele satelor au fost străbătute în această decadă de circa 50 de echipe de difuzare a cărţii care, mergînd din casă în casă, au îmbinat cu mult succes acţiunile de vînzare a cărţilor cu cele de popularizare, de recomandare a unor titluri de ştiinţă popularizată sau de lucrări beletristice inspirate din lumea satului cooperativizări Printre expoziţiile de carte care s-au bucurat de mult interes se numără cele organizate, de pildă, la Bumbăcăria Jilava, în comunele Otopeni, Pantelimon (cîte şase expoziţii), Chitila (cinci expoziţii), Tunari, Domneşti etc. Şi dintre difuzorii de carte pot fi menţionaţi, pentru bunele rezultate obţinute, tovarăşi cum ar fi Mihail Ailiesei, de la cooperativa jilava, care a organizat un stand cu I autoservire la cooperativa agricolă de producţie din comună, alte trei standuri obişnuite, două vitrine, difuzînd în acelaşi timp circa 30 de biblioteci personale. Un mare număr de astfel de biblioteci au vîn-i adut în această perioadă şi Jana Sima, de la cooperativa din Popeşti-Leordeni, Emilia Tudor, Ecaterina Iazinschi, Veronica Pîrvu (cooperativa Afumaţi), Daniela Savu, Melania Timotiu, A. Dragotescu, de la cooperativa Pantelimon şi alţii. Şi, desigur, acţiunile de popularizare şi desfacere a cărţii vor f continua şi de acum înainte. Ion Butnaru Prioritate lucrărilor edilitare pe şantierele de construcţii în cursul lunilor ianuarie şi februarie a.C, constructorii bucureşteni au pus temelie pentru încă 1500 de apartamente, împreună cu blocurile începute în ultimul trimestru al anului precedent, sunt începute 85 la sută din volumul lucrărilor necesare realizării planului de construcţii în Capitală pe 1965. Folosind experienţa anilor precedenţi, organizaţiile de partid au îndrumat conducerile întreprinderilor să asigure o mai bună organizare a lucrărilor pe fiecare şantier. In cele mai multe locuri au fost stabilite măsuri tehnico-organizatorice bine gîndite, în funcţie de condiţiile de lucru şi de obiectivul ce urmează a fi dat în folosinţă. Comitetul de partid al Direcţiei generale de construcţii-montaj a întreprins, în primele două luni ale anului în curs, cîteva acţiuni pentru a ajuta organizaţiile de partid, conducerile întreprinderilor şi comitetele sindicatelor pentru o temeinică organizare a activităţii economice , pregătirea şi respectarea procesului tehnologic, definitivarea şi realizarea planurilor de măsuri tehnico-organizatorice şa., în scopul îndeplinirii sarcinilor de plan şi al angajamentelor luate în întrecerea socialistă pe 1965, pentru a evi rămîneri în urmă, prin asigurarea defăşurării ritmice a muncii pe ficare şantier. Cîteva colective ingineri, tehnicieni şi economişti, membri ai comitetului şi activişti de partid au fost trimise pe diferite şantiere pentru a ajuta organizaţiile de bază şi conducerile întreprinderilor în rezolvarea unor probleme ca : îndeplinirea prevederilor cuprinse în planurile de măsuri tehnico-organizatorice privind îmbunătăţirea calităţii lucrărilor, pe fiecare şantier, organizarea şi desfăşurarea cursurilor de calificare şi de ridicare a calificării muncitorilor, brigadierilor şi a maiştrilor etc. Una din laturile activităţii de construcţii care condiţionează în mare măsură desfăşurarea ritmică a lucrărilor, respectarea termenelor de dare în folosinţă a locuinţelor cu toate utilităţile, şi căreia comitetul de partid al Direcţiei generale de construcţii-montaj îi acordă o atenţie deosebită, este devansarea lucrărilor edilitare. Experienţa anilor precedenţi a demonstrat cît de util este a se da prioritate lucrărilor edilitare faţă de construcţiile de bază , de locuinţe sau industriale, întrucît asigurarea acestei devansări este condiţionată nu numai de constructor şi proiectant ci şi de alţi factori, comitetul de partid a organizat, în urmă cu cîteva zile, o şedinţă lărgită a biroului cu participarea unor cadre de conducere de la Ministerul Transporturilor şi Telecomunicaţiilor, întreprinderea de drumuri şi poduri, întreprinderea de distribuţie a energiei electrice Bucureşti, de la Secţiunea tehnică de investiţii a Sfatului Popular al Capitalei ş.a. Cele două referate prezentate de tovarăşii Spiridon Constantinescu, inginer, director al Direcţiei generale de construcţii-montaj şi Nicolae Ardare, inginer, director tehnic al Institutului „Proiect-Bucureşti“ au analizat „Măsurile întreprinse pentru devansarea lucrărilor edilitare pe şantierele de construcţii din Capitală“. Cum era şi firesc, problema pusă în discuţie a suscitat un interes deosebit. Din referate cît şi din dezbateri s-au desprins principalele cauze care au condus la întirzierea unor lucrări edilitare în cursul anului precedent, consecinţele ce au urmat şi faptul că, deşi ne aflăm la sfîrşitul lunii februarie a. C., nu sunt asigurate condiţiile necesare devansării lucrărilor edilitare pentru construcţiile ce urmează a fi începute în acest an şi nici pentru cele care sunt în curs de realizare. Rămînem în urmă sunt la Magistrala I de termoficare, care trebuie să asigure căldură la complexul de locuinţe C III/2—3 din Balta Albă, deşi predarea apartamentelor se va face încă în primul trimestru al anului 1965, la,staţia de pompare, cuplată cu post trafo, de pe bd. Muncii care va asigura căldura pentru ansamblul blocurilor CL2, lucrările n-au început nici în prezent. Această situaţie creează greutăţi predării apartamentelor cu toate utilităţile. Executarea lucrărilor edilitare după terminarea blocurilor aduce prejudicii calităţii lucrărilor de construcţii, sporeşte preţul de cost al acestor lucrări. Punînd pe ordinea de zi a unei şedinţe de birou problema devansării lucrărilor edilitare, comitetul de partid al Direcţiei generale de construcţiimontaj a reuşit să ridice in faţa cadrelor de conducere din principalele întreprinderi şi instituţii care concură la realizarea planului de construcţii, necesitatea imperioasă a devansării lucrărilor edilitare, repercusiunile pe care aceste lucrări le au asupra preţului de cost, asupra termenelor de predare a locuinţelor. In timpul discuţiilor din această şedinţă au fost făcute numeroase propuneri. Măsurile preconizate de comitetul de partid al Direcţiei generale de construcţii-montaj au încă un caracter provizoriu. Un colectiv de specialişti, membri ai comitetului de partid, urmează să definitiveze un plan de măsuri pe baza concluziilor ce s-au desprins din materialele prezentate cît şi din propunerile participanţilor la această analiză. Este necesar ca în rezolvarea problemelor complexe legate de devansarea lucrărilor edilitare, comitetul de partid al Direcţiei generale de construcţii-montaj să ceară sprijin şi organizaţiilor de partid din acele întreprinderi şi instituţii care au în planurile lor de activitate lucrări edilitare de amploare şi sunt în legătură cu realizarea proiectelor de ansamblu al construcţiilor de locuinţe — Ministerul Transporturilor şi Telecomunicaţiilor, întreprinderea de distribuţie a energiei electrice Bucureşti, Întreprinderea de drumuri şi poduri ş.a. Deşi Institutul „Proiect-Bucureşti- a reuşit să asigure în bună măsură predarea proiectelor pentru lucrările edilitare o dată cu proiectele de ansamblu al construcţiilor, în condiţiile cînd se cere asigurarea devansării lucrărilor edilitare, proiectele pentru aceste lucrări trebuie să fie predate cu mai mult timp înaintea celor de ansamblu al construcţiilor. Volumul sporit de la un an la altul al lucrărilor de construcţii, ritmul rapid impus de mecanizarea şi modernizarea construcţiilor cer stabilirea şi urmărirea cu mai multă atenţie a măsurilor privind devansarea lucrărilor, coordonarea lucrărilor pe baza unui grafic centralizat-In condiţiile desfăşurării construcţiilor din Capitală, ale experienţei dobîndite de constructori şi proiectanţi, există posibilitatea unei coordonări chibzuite, a rezolvării cu mai multă operativitate a problemelor pe care le ridică devansarea lucrărilor edilitare. V. Pricop Unitatea nr. 75 a cooperativei meşteşugăreşti „Radio-Progres“, din calea Rahovei nr. 3, repară aparate de radio in termen de garanţie şi aparate de radio, magnetofoane, picupuri etc. — post garanţie. Reparaţiile executate aici sunt de bună calitate. Şeful de laborator, Petre Coteţ, şi Ion Anghel, responsabilul unităţii, sunt specialişti cu înaltă calificare. Iată-i, căutînd împreună, defectele unui aparat de radio. O captivantă pagină Ca şi „Marele război“, precedenta realizare a lui Mario Monicelli, „Tovarăşii“ aparţine acelei categorii de filme istorice, care nu constituie evaziuni în spectaculosul trecutului ci evocări captivante prin revelatoare implicaţii actuale. Acţiunea filmului are coordonate spaţiale şi temporale care au influenţat, esenţial, destinul Italiei contemporane. Ea se desfăşoară la Torino, oraş despre al cărui proletariat Antonio Gramsci spunea că a devenit conducătorul vieţii spirituale a maselor muncitoare italiene. In timp, ea corespunde perioadei în care trezirea spontană a maselor proletare întîlneşte conştiinţa socialistă. Filmul este istoria unei greve. El înfăţişează lupta care se dă într-o fabrică textilă, la sfîrşitul secolului trecut, pentru a reduce ziua de muncă de la 14 la 13 ani. Tabloul neobişnuit de veridic şi de minuţios al epocii înfăţişează în mod dinamic trecerea de la o fază istorică la alta, de la răzvrătirea spontană la lupta organizată, călăuzită de conştiinţa socialistă. Iniţial solidaritatea proletară se reduce la forme primare şi resemnate ca, de pildă, colecta ; începînd să-şi piardă apoi credinţa străveche în imuabilitatea rînduielilor cărei apasă, muncitorii simt tot mai ascuţit necesitatea unei împotriviri colective şi o rup, în cele din urmă, hotărît cu supunerea de rob. Întrebarea pasionantă pe care o ridică filmul lui Monicelli este prin ce mijloace izbuteşte regizorul să îmbine preocuparea pentru o asemenea exactitate documentară în înfăţişarea procesului istoric, cu o creaţie artistică ce captivează, emoţionează şi chiar amuză. Documentul izbucneşte chiar din genericul proiectat pe fotografii de epocă înfăţişînd cazărmi muncitoreşti, interioare de uzină, lupte greviste şi alte detalii ale ambianţei sociale de la sfîrşitul secolului trecut. Imaginea excelentă a lui Giuseppe Rotunno va continua şi ea să poarte, în desfăşurarea filmului, în manieră, în punere în pagină, pînă şi în rasterul pe care-1 sugerează această pecete a fotografieimocument. In acelaşi timp însă, de la primele imagini remarcăm şi o coloratură tipologică deosebit de bogată, autorii filmului izbutind să caracterizeze succint dar pregnant fiecare apariţie. Personajul se întipăreşte în memoria noastră tocmai pentru că oricît de episodic ar fi, îşi poartă cu sine propria-i biografie. Nu numai profesorul Sinigaglia, dar şi „negusul“ ascunzînd enigmatic şi împietrit o foame mistuitoare, muncitorul care aşteaptă emoţionat să-şi vadă măcar o dată pruncul treaz, soldatul împărţindu-şi tainul cu hămesita familie a iubitei, infierbîntatul Pantasso, cu forţa lui uriaşă şi orgoliul său de şef — aceste destine multiple, diferite, captivante se întrepătrund şi dau ca rezultantă, istoria. Caracterele nu sunt definite absolut; dimpotrivă, ele evoluează şi sunt urmărite în plină dezvoltare cu mare fineţe. Alunecarea lui Martinetti — personaj interpretat de Bernard Blier, către trădare, nu este expusă cîtuşi de puţin schematic. Omul are o dificilă problemă familiară care afectează, mai mult decît existenţa sa cotidiană, însuşi destinul familiei sale. Totuşi el refuză hotărît, atunci cînd făgăduindu-i ajutor, patronii îi cer să-l sprijine la rîndu-i. Deşi Martinetti are sentimentul că-şi exprimă convingerea intimă îndemnînd ulterior spre abandonarea grevei, aceasta înseamnă şi începutul corupţiei, pentru că „liderul" ştie că îşi va primi răsplata făgăduită, insignifianta concesie etică va aduce după ea încă multe altele, şi putem deja ghici în personaj pe viitorul conducător reformist. Deosebit de interesant a fost compus portretul activistului socialist, prigonitul profesor Sinigaglia, întruchipat cu minunata artă a lui Marcello Mastroianni. Lipsa de îndeminare a eroului în viața zilnică, privirea sa candidă, de istorie și fragilitatea-i fizică, miopia-i dezarmantă suferă o transformare pe cît de miraculoasă pe atît de verosimilă în momentul în care el se află în faţa masei. Atunci omul cel firav devine tribun, forţa sa sufletească se transmite ascultătorilor, e inspirat ca un poet şi vede mai departe decît oricine. Monicelli şi Mastroianni au creat o figură umană contradictorie dar plină de farmec, patetică şi în acelaşi timp pronunţat comică. De altfel, „înrăit“ elaborator de situaţii comice, Monicelli n-a ezitat să-şi pigmenteze şi această frescă istorică, cu gaguri uneori chiar burleşti. Urmînd pilda celor mai buni realizatori ai ecranului, regizorul caută însă comicul în zona în care el se învecinează și se întretaie cu tragicul. Gagul are în „Tovarăşii“ rolul de a umaniza documentul, de a-i da relief. Reacţia comic-tragică a profesorului în fata unei bucăţi de piine '»'uitate pe masă prilejuieşte una din cele mai emoţionante scene ale filmului. Un alt moment început la „înaltă tensiune“, cel in care, pălmuit de patron, „negusul“, cu caracterul său sudic, îşi scoate răzbunător şişul din buzunar, evoluează şi el în grotesc, pentru că mecanismul cuţitului nu funcţionează, iar imediat apoi situaţia îşi va dezvălui o a treia faţă, profund tragică. în cele mai dramatice situaţii, regizorul obţine utilizînd gagul, acel rîs înduioşat, atît de vecin cu lacrima, pe care avem atît de rar prilejul să-l întîlnim. Finalul acestui film surprinzător de bogat, în care viaţa străluceşte în zeci de faţete, înfăţişează o grevă infrîntă şi un om strălucit purtat în lanţuri. Dar filmul nu este nici pesimist, nici demobilizator. Greva a fost înfrîntă, dar, dar muncitorii şi-au descoperit propria forţă, solidaritatea de clasă. Profesorul a fost întemniţat, da !, dar locul său a fost luat de un alt organizator, ridicat de clasa muncitoare însăşi. Oricît ar fi de crîncen, momentul e trecător, în timp ce triumful cauzei rămîne certitudine. Şi nu întîmplător şi-a încheiat realizatorul filmul cu acea melodie cuceritoare şi avîntată care spune astăzi că „Bandierra rosa triomfera !“. T. Caranfil *) „TOVARĂŞII“ — producţie italiană distinsă cu Marele premiu la Festivalul internaţional al filmului de la Buenos Aires — 1964. Poşta redactate GHEORGHE Cele semnalate de dv., referitor la căile de acces dintre blocurile V-20 şi D-13 din cartierul Balta Albă, au fost aduse la cunoştinţă Comitetului executiv al Sfatului popular al raionului 23 August, care ne-a răspuns că „s-a intervenit la secţiunea tehnică de investiţii a S.P.C. Astfel, după terminarea lucrărilor de termoficare, ce se execută în prezent, urmează să se înceapă construirea celui de a! doilea fir de circulaţie pe strada Buchetului, stradă ce trece pe lîngă blocul V-20 (în capătul aleii asfaltate). Pînă la terminarea străzii Buchetului se poate circula in bune condiţiuni pe aleile asfaltate existente“. VASILE DIACONU In legătură cu scrisoarea dv., prin care ne sesizaţi că la unitatea din bd. Ghencea (canal) laptele nu se vinde decît după ora 7.30, O.C.L. „Alimentara“, din raionul V.I. Lenin, nu face cunoscut că cele semnalate fiind intemeiate, s-au luat măsuri ca distribuirea laptelui, la unitatea respectivă, să înceapă la ora 5,30. LOCATARII IMOBILULUI DIN STR. BERZEI NR. 48 ------- Cu privire la reclamaţia dv. referitoare la întirzierea instalării boilerului, Comitetul executiv al Sfatului popular al raionului 16 Februarie ne comunică următoarele: „întreprinderea de administraţie locativă a sfatului popular raional a emis o notă de comandă către întreprinderea raională de construcţii şi reparaţii pentru punerea în funcţie a instalaţiilor respective. Lucrările vor fi executate pină la 15 martie 1965“. A. GURBAN: Oficiul special Poşta Centrală ne comunică, prin adresa nr. 702037, că însuşindu-şi propunerea făcută de dv. a luat măsuri pentru reinstalarea cutiei mecanice de scrisori nr. 131 in faţa Tribunalului popular al raionului Tudor Vladimirescu- M. VRINCEANU . Scrisoarea în care ne semnalaţi unele aspecte negative din activitatea personalului cinematografului „Dacia“, în special a responsabilului acestei unităţi, a fost trimisă spre rezolvare întreprinderii cinematografice de stat a oraşului Bucureşti. In răspunsul primit la redacţie ni se aduce la cunoştinţă că cele sesizate de dv. au fost reale. „In vederea lichidării acestor deficienţe s-au luat măsuri de sancţionare a celor vinovaţi. Cazurile semnalate au fost discutate într-o şedinţă la care au participat toţi responsabilii cinematografelor din Capitală“. NE SCRIU CORESPONDENŢII Instalaţie specială de uscare Vreme îndelungată problema mecanizării operaţiilor de uscare şi transportare a beţelor de chibrit s-a aflat în studiul unui colectiv de inovatori al Fabricii de chibrituri Bucureşti, în urma unei munci perseverente, o ase■menea instalaţie specială de uscare mecanizată, în flux continuu, a întregii producţii de chibrituri, a fost realizată. Noua instalaţie duce la scurtarea timpului de uscare şi de transportare a chibriturilor, la obţinerea unor însemnate economii de manoperă. Şi ceea ce este foarte important, productivitatea muncii creşte cu 400 la sută, obţinîndu-se un indice calitativ considerabil îmbunătăţită şi economii anuale antecalculate în valoare de 1 200 000 lei. Acuma sunt necesari numai doi muncitori, faţă de zece, cîţi lucrau la vechea instalaţie de uscare şi transportare. La această perfecţionare tehnică, de care s-au ocupat în mod special inginerii Alexei Racicovschi şi Cezar Rădulescu, au contribuit şi tehnicienii A. Erdoş, Dumitru Dobrescu ca şi muncitorii Dumitru Băjenaru, N. Marinaş, Gh. Belu şi alţii. In cinstea inovatorilor, conducerea întreprinderii a organizat, recent, o reuşită reuniune tovărăşească cu prilejul căreia a fost evidenţiat aportul însemnat al acestora la îmbunătăţirea procesului de producţie. Mihai Drăgoi matriţei Spartachiada de La Uzina „Electromagnetica“, întrecerile Spartachiadei de iarnă a tineretului, întreceri la care au luat parte peste 2 000 ele concurenţi, au intrat în faza finală. Acuma, primii clasaţi în etapa pe grupe sportive (printre ei se află şi şahiştii Iosif Berechet, Petre Gheorghe şi Marin Constantin, jucătorii de tenis de masă, Ion Vasile şi Tănase Costache etc.) îşi dispută titlurile de campioni ai asociaţiei. Campionii urmează să se alinieze la startul etapei raionale a competiţiei. Faţă de anii trecuţi, întrecerile actualei ediţii a Spartachiadei s-au bucurat de mai multă popularitate, datorită, fără îndoială, faptului că tovarăşii din consiliul asociaţiei spor iarnă in uzină tire, cu sprijinul conducerii uzinei, au asigurat participanţilor condiţii mai bune de concurs (vom sublinia, printre altele, amenajarea unui patinoar natural, procurarea materialeor şi echipamentului sportiv etc.). De asemenea, merită relevată iniţiativa consiliului asociaţiei de a fi organizat concursuri la mai multe discipline în raport cu anii trecuţi — cei peste 2 f.100 de sportivi şi sportive s-au întrecut la şah, gimnastică, orientare turistică, tenis de masă, haltere, trîntă şi patinaj. Traian Ceauşu maistru încă 70 ha vor fi împădurite In vederea împăduririi unor terenuri din preajma Capitalei, în pepinierele Ocolului silvic Bucureşti au fost pregătiţi peste 400 000 puieţi de stejar, plop euramerican, singer, pin, salcâm etc. Au fost, de asemenea, delimitate parcelele care vor fi împădurite. Paralel cu lucrările ce se fac, în vederea începerii campaniei de împăduriri, în pepinierele ocolului silvic, situate în pădurile Afumaţi şi Buda, se fac pregătiri pentru însămînţările privind obţinerea materialului de împădurit necesar campaniei din toamna acestui an şi primăvara anului viitor. Al. Teodorescu tehnician silvic Sănătatea copiilor noştri (Urmare din pag. I) singur spital pentru copii, azi avem 11. Dintre spitalele de copii, unităţi moderne, utilate cu tehnică de cel mai înalt nivel, putem aminti : spitalul clinic de copii din raionul 1 Mai, spitalul clinic de copii al raionului 30 Decembrie, clinica de copii a spitalului „Fundeni“, precum şi spitalele „Caraiman“, „Cotroceni“, „23 August“ etc. Asistenţa medicală a copiilor a cunoscut în aceşti ani şi noi forme organizatorice care facilitează accesul copilului la medic. Astfel, s-au creat condiţii ca examenul medical al copiilor bolnavi, în vîrstă de la 0 la 7 ani, să se poată efectua la domiciliu. In majoritatea şcolilor din Capitală ca şi din ţară există cabinete medicale care asigură asistenţa tuturor elevilor. Multe şcoli din Capitală, aproape 100, au şi cabinete de stomatologie, încă din prima zi de şcoală, elevii clasei I sunt supuşi unui examen medical general la care-şi dau concursul medici din toate specialităţile, iar la începutul fiecărui an şcolar sunt organizate examene medicale de control asupra stării de sănătate a tuturor elevilor. Graţie acestor măsuri şi multor altora, au fost obţinute rezultatele pe care le-am menţionat la începutul articolului. Ele sunt o expresie a grijii pentru cel mai preţios bun al ţării, copiii. l\ l\$\ZIARIŞTILOR In cadrul programului de duminică seară prezentat la Casa ziariştilor şi-a dat concursul orchestra de muzică uşoară Mamaia (Gherhard Röner — pian ; Mircea Radu — chitară electrică; Florin Duţulescu — chitară-bas ; Paul Man — baterie). Refrenele vocale au fost susţinute de Sonia Cruceru, Pompilia Stoian, Dan Spătaru.