Informatia Bucureştiului, noiembrie 1966 (Anul 14, nr. 4113-4138)

1966-11-19 / nr. 4129

Pag. a 2-a L­a concursul iniţiat DE ZIARUL NOSTRU au trimis lucrări cîteva mii de participanţi. Materia­­lele primite — schiţe umoris­tice, cronici rimate, epigrame, caricaturi — sunt în curs de triere. După terminarea aces­tei operaţiuni, în cursul lunii decembrie vor fi premiaţi cîştigă­­torii concursului. Aşa cum am anunţat, lucrările reuşite — chiar dacă nu vor fi premiate — vor fi publicate, autorii lor urmînd să primească drepturile cuvenite. In numărul de astăzi publicăm cîteva din­tre lucrările reţinute de comisia de triere. In următoarele ru­brici „In vîrful peniţei“ care apar sîmbăta în ziarul nostru ur­mează să publicăm şi alte materiale. Precizăm că lucrările respinse nu se înapoiază participanţi­lor la concurs. ROMANŢA AUTOMOBILULUI -Replică la o parodie de G­­iopîrceanu- Păzea ! Păzea, că vinerii goană (O traiectorie sonoră) Maşina super-campioană cu-o sutăpatruzeci la oră ! Şi-n ful­geru-i spre zări, avan, te miri, şoferul năzdrăvan cum de se mai fine la volan ? El vine drept de la bufetul aflat in drum la încrucişare unde-a gustat, in trei reprize, trei şpriţuri mari din trei pahare, cu care trei amici de-odată la un popas l-au îmbiat. Trei şpriţuri mari de „Dealul Mare“ apoi trei şpriţuri de „Muscat“ ce simultan l-au inundat e-un dor nebun de alergat Şi-acum, se crede-accelerat!.. Păzea, că e iresponsabil ! El are şpriţuri In artere şi-n goana-i pe şosea nu vede nici stopuri fi nici bariere. Aleargă repede ca vlntul spre zarea care se deschide, lăsind în urmă orătănii şi patrupede invalide. S-a dus... S-a dus, dar nu de tot. Căci fără veste, la un cot, s-a poticnit c-un pom un bot ! ...Eliberată din motor, biela saltă pe ogor cu-o parte din radiator Şi-n timp ce roţile rebele se-nvirt pe loc zvirlind spre stele şuruburi,­ nituri, chei, inele şi fel de fel de tinichele, un pom şoferul năzdrăvan suceşte încă de volan. Uviu Magheru „Va interpreta in continuare o fugă— Desen de Constantin Bogdan EPIGRAME Pe traseul de noapte K şi L maşi­nile nu respectă graficul de circu­laţie. Cred c-ar fi mai bine, dacă. Le-ar scoate. (Nu-i nici o primejdie !) Ar înceta omul să-şi facă Atitea griji... trăgînd nădejde ! Majoritatea trenurilor au vagoane cu numerotaţie dublă pentru locuri. Cu cifrele-i mai rău ca la tarabă Cînd prețul e făcut la tîrguială : Un rînd o fi, ce-i drept, cu socoteală, Dar celălalt e pentru... cine-ntreabă ! D. Mazilu Au răsărit de-a lun­gul bulevardelor ca nişte flori frumos colorate, cu miros neobişnuit de ca­fea. Aci, dimineaţa, cîte un pensionar pe care „dum­neaei“ l-a trimis în pia­ţă, se opreşte la un mic taifas cu un alt purtător de plasă sau cu cîte un fost coleg... pe teren. Se aprinde o ţigară, se spu­ne „una bună“ ; în jurul plasei, carnea la pachet plînge lacrimi trandafirii. Trece o jumătate de oră de vorbă molcomă şi de rîs cuviincios. Apoi, în­cet şi odihniţi, purtătorii de plasă îşi îndreaptă mădularele şi cu un „Unde spui că se dau ouă ?“... se îndreaptă­ în­cetişor şi cu sufletul îm­păcat spre uşa de cristal. La alte mese, alt pei­saj uman. După culoarea părului, desigur că este vorba de nişte fiinţe ti­nere — dar vai ! trăsă­turile lor sînt năpădite, acoperite de valuri, va­luri de plete. Din creş­tetul capului pînă mai jos de unde ar trebui să fie gulerul, o chică bogată, ondulată sau netedă, dar totdeauna din belşug bri­­antinată, învăluie capul cu frunte cu tot. Un mic spaţiu pentru ochi şi nas, după care la unii apare un nou ornament pilos ; barba — o barbă stufoa­să sau rară — atribut al bărbăţiei şi al energiei. Această specie umană poartă o îmbrăcăminte compusă dintr-un fîş­ fîş de preferinţă negru, pan­taloni înguşti, pantofi as­cuţiţi şi foarte des bălă­­băne o geantă albastră de care scrie Tarom ori Sa­­bena — doar aşa ca să ştie lumea că ei — una­­două — iau avionul. In faţa lor aromeşte cafeaua, iar mîna negli­jent întinsă ne speteaza scaunului alăturat ţine doar în, vîrful degetelor o ţigară pe care un braţ leneş şi dezinvolt o duce din cînd în cînd la gură, o soarbe, apoi insul îşi pleacă capul înapoi şi aruncă rotocoale cu un zîmbet superior de parcă ar fi pe Via Veneto. Şi aşa trece pentru unii dimineaţa, în timp ce al­ţii ascultă atent, în am­fiteatre, vorba dascălilor. Din cînd în cînd unul din gînd­itorii din jurul mesei aruncă o frază pe care ceilalţi, binevoitori, o aprobă. într-un răstimp, uşa de cristal se deschide violent şi apare o fiinţă : ciorapi negri, ochelari aşişderea, fustă deasupra genunchi­lor, canadiană neagră cu glugă, plete şi iar plete, unghii foarte roşii tivite, poate nu mă credeţi, cu negru. Fiinţa este înfiptă pe o pereche de ghete care au fost albe. Iute ca vîntul, fiinţa traversează mica încăpere şi o boare îngheţată taie mirosul de cafea. „Ciau, bambina“­­ se aude de la vreo două mese. „Bambi­na“ îşi întoarce zglobie capul, pletele îi flutură şi amabilă răspunde : „Ciau ! Ciau !“ Se aud cîteva „E bine ?“ şi „Scurt pe doi“, între timp s-a făcut ora trei. Pletoşii se ridică leneş, aruncă neglijent pe masă cîţiva lei mototoliţi şi se contopesc cu un aer su­perior, indiferent şi olim­pic, în masa oamenilor care de la muncă grăbesc spre casă. Şi trec atît de olimpic încît nu ai cu­rajul să-l opreşti pe vre­unul de mînecă şi să-i spui aşa de la obraz : „Tinere, lasă pletele, lasă cafeaua şi coniacul, că timpul trece şi rămîi bar­bar“. Madeleine Samitca Cum m-am lăsat de fumat — Pseudoteorîe — în ziua în care ara Împlinit... ani, s-a ind­reptat să fiu programat la obişnuite vizită medicală şi astfel m-am prezentat foarte optimist, ţinînd cont de faptul că pînă atunci medicul mă invidia pentru tendinţa mea de-a plesni de sănătate. La această ultimă vizită doctorul m-a asi­gurat că, în afară de unele mici pete pe amîndoi plămînii, nu am nimic, însă trebuie irevocabil și categoric să mă las de fumat ! Eu sînt, adică am fost un fumător nu pasionat ci suprapasionat, convins, ba chiar supraconvins, așa că avertismentul medicului m-a indispus în aşa măsură, încît nici nu am observat buna primire făcută acasă, nici urările de „La mulţi ani” cu care am fost întîmpinat,­­nici perspectiva soacră-mi de a ne îmbolnăvi de icter, cînd a auzit cîţi ani am împli­nit. Dar cînd le-am spus de fumul adu­nat pe plămînii mei, de necesitatea de a mă lăsa de fumat, toţi s-au indispus , soţia fiindcă-mi făcuse cadou un port­­ţigaret, iar copiii fiindcă îmi cumpăra­seră un pachet de ţigări. Şi astfel, după matură chibzuinţă, după o analiză profundă cu mine însumi mi-am zis : trebuie să mă las de fumat, dar cum ? Analiza mea pornea de la ideea că metoda veche de a mă lăsa de fumat reducînd treptat numărul ţigărilor, mi s-a părut demodată şi empirică. Mie îmi trebuia o metodă nouă, mai ştiinţifică şi mi-am zis : trebuie să fiu eu singur scîr­­bit de ţigară ! Eu pînă atunci fumam Favorit, am zis că este o ţigară prea sla­bă şi aşa am trecut la Carpaţi... La acest nou sortiment am descoperit că în puţin timp voi putea depăşi re­cordul mondial de maraton, atîta trebuia să alerg, să colind prin toate debitele, să le găsesc. De atîta alergătură, îmi crescuse subit pofta de mîncare spre îngrijorarea ne­­vesti-mi şi a medicului. Ştiţi, la o anu­mită vîrstă... Tăceam însă chitic şi îmi vedeam de ale mele. Continuam maratonul şi cău­tam ba Carpaţi cu filtru, ba Mărăşeşti cu filtru ; cînd era una, nu era alta. Cantitatea nu o slăbisem de fel, ba din contră, acum fumam cîte 40—60 de ţigări pe zi, şi mergeam înainte, pe teoria mea profund ştiinţifică. E drept că începusem să am mici ne­plăceri la birou. Într-una din zile, crezînd că mă necă­jeşte, colegul Niculescu îmi face cadou (şi-a adus aminte că fusese ziua mea !) o superbă pipă, pe care a descris-o că este din lemn de vişin alb finlandez, crescut la Tombuctu şi fabricată la Ho­nolulu. Credeţi că m-am supărat ? Aş ! Am început să fumez tare şi cu forţă din pipă, scoţînd un fum mai ceva ca prima locomotivă cînd a fost ea dată in exploatare pe linia Bucureşti—Giurgiu ! Este adevărat că m-am alarmat un pic, după ce m-am trezit din leşin, în­cepusem să fumez ţigări de foi, trecu­sem peste Naţionale, trecusem peste bu­cătărie, peste etajele II şi II, acasă fu­mam în curte, la birou fumam lingă ca­bina portarului, dar ameţeala cu care m-am trezit din leşin mă făcuse să mă compar cu cel care a făcut primul pas în Cosmos! Aveam o ameţeală cosmică! Dar eram fericit. Reuşisem ! Nu mai pu­team suferi fumul de ţigară şi nici n-am fost în stare să mă supăr pe fiul meu Nicuşor cînd a greşit spărgind nuci cu pipa, ştiţi, cea din lemn alb de vişin fin­landez, crescut în Mexic, fabricat în... etc..., etc... B. Ștefan — Spune, maică, nu ştii unde-i astăzi sta­ţia de maşini ? — Mi se pare că în partea asta, că ieri a fost dincolo. Desen de 1. Alexandrescu Unui pictor abstracționist ale cărui lucrări nu se vînd. Vizitatorii trec. Pictura îi răm­îne. Priviri ce se petrec Pe pinzele bătrîne L. Toderici CRONICĂ RIMATĂ Ei și gîndurile lor. Un autor de texte satirice Vă spun îngrijorat că-s in dilemă Cu a satirei veșnică problemă... Am mers alalt­ieri prin atitea locuri. Am vizitat vreo cincisprezece blocuri Dar ascensoarele merg bine toate, Merg — vorba aia -t­­unse, ca pe roate Sus, pe balcoane, nici o rufă-ntinsă, Pe scări, lumina seara e aprinsă... Iar telefonul — noul telefon, Azi nu mai are toane, ci-are ton... Nici radiouri, ca să evite tare, Nici vreun defect pe la canalizare Cu întreţinerea sunt toţi „la zi", Că, zău, te-ntrebi mirat: ce să mai scrii ? Şi vînzătorii din Alimentare Au pus la punct balanţe şi cîntare. Şi-un adevăr pe care îl atest, La casă ţi se dă oricînd şi rest... la frizerie, — iată I­o­nea Mihai Nu mai primeşte leul, poţi să-l tai. Cit despre zarzavat, la Aprozar, E proaspăt şi frumos, că zici: mai rar La teatrul de satiră — cum să zic ? — Dacă mergi astăzi, mai şi rîzi un pic Şi fiindcă toate-s puse aşa îa punct, E limpede : umorul e defunct. Zău, fraţilor, uitaţi-vă ce trişti Sînt toţi sărmanii, bieţii umorişti. De-aceea-s hotărît, din acest an Mă las de-umor... Mă fac tragedian ' Mircea Radina O MASINA In... PANĂ Desen de Gh. Bercaru CU ADRESĂ Unor gospodine In balcoane dimineaţa l-o privelişte de soi. Oare să fie reclamă A unor pînzeturi noi ? Ioniţă Nicolae Unui student „romantic*, cu multe absenţe la activ Cu Luna stă la sfat într-una Tîrziu de vraja-i se desparte, însă ciudat : la facultate Nu-l vede nimenea... cu luna I „.Şi consecinţa firească Se ştie că, în mod obişnuit La cursuri nu stătea mai mult de-un ceas. Pe la examen doar cînd a venit, El a... „rămas*... Eugen Nicolaescu Pentru reparaţia acoperişului la unele locuinţe trebuie să se facă cerere cu mult timp Înainte, în birou se fac devize Iar la mine prin tavan Ploaia trece fără vize Deşi nu-i trecută-n plan. Unitatea „Dulciuri şi răco­ritoare" din str. Lizeanu nr. 9 n-a funcţionat 6 luni Cu două luni în Inventar Şi alte patru-n renovare Descoperii o noutate : Anul la voi e jumătate. Gh. Grigorescu Unui birocrat S-au scris atitea despre tine, Îneît sînt în dilemă mare ! Decît să plagiez, mai bine îtî solicit o... amînare. L Toderici I­nundată de o lumină caldă, cea de a doua sală din cadrul Ga­leriei universale ne introduce în mediul artei celor mai de seama colorişti ai lumii, în atmosfera pic­turii veneţiene din epoca sa de apo­geu. Compoziţii realizate de artişti cu renume ca Tizian, Jacopo Bassano, Tintoretto, opere din şcoala acestor mari maeştri, îmbracă cîmpul alb-grizat al pereţilor într-o haina sărbătorească. Dintre ele, o pînză de vaste proporţii cu subiect aparent biblic — „întoarcerea, ,fmim­ risipitor" — de Bernardino Licinio înfăţişează de fapt un aspect al modului de viaţă propriu nobilimii timpului : pregătirea unei festivităţi la curtea unui bogat patrician. Arhitectura, peisajul, tipolo­gia şi costumele somptuoase ale per­­sonajelor sunt specific veneţiene. Cit priveşte atribuţia „Licinio", ta­bloul a căpătat-o destul de recent. In toate publicaţiile anterioare el a tre­cut drept o operă a lui Bonifazio Veronese (1481—1553), pictor care, alături de Giorgione, Palma Vecchio şi Paris Bordene, l-a influenţat pe actualul autor al lucrării noastre. Integrarea acesteia printre­­ operele lui Licinio a fost întemeiată pe in­formaţia primită din partea specia­listului italian, prof. Longhi, şi pe studiile întreprinse de noi. Pe a­­ceastă cale, s-a stabilit că tabloul de la Muzeul Republicii constituie o in­terpretare după compoziţia lui Boni­fazio, cu acelaşi titlu, expusă la Galleria Borghese din Roma. A apă­rut, evident, de asemenea, că Licinio, in alcătuirea compoziţiei respective, a fost inspirat şi de o altă lucrare a­ lui Bonifazio, „închinarea magilor" (The Bob Jones University Gallery). Din acest tablou artistul a împrumu­tat detalii arhitectonice, cum ar fi arcadele susţinute de coloane sub­ţiri, ornamentele sculpturale etc. etc. Cîinele cu bolul ridicat este aproape identic pictat faţă de cel , plasat în stingă din lucrarea lui Bonifazio „Găsirea lui Moise‘1, de la Milano (Brera). Şi dacă atitea elemente răzbat din operele lui Bonifazio, de ce totuşi La Muzeul de artă Un tablou sie Bernardino Licin­é autorul tabloului nostru este Licinio? In primul rînd, pentru că in compo­ziţia de la Bucureşti, spre deosebire de cea similară a lui Bonifazio, per­sonajele din primul plan sunt foarte precis delimitate, ceea ce face ca întregul grup să rămină oarecum in afara atmosferei generale a tablou­lui. Acest lucru este explicabil prin faptul că Licinia s-a manifestat, cu precădere, ca portretist și, ca atare, a fost preocupat de zugrăvirea cit mai fidelă și in mod izolat, a fiecă­ruia dintre modelele sale. Pe de altă parte, costumele mult simplificate la Bonifazio, abundă în cute în lucrările lui Licinio, ca, de exemplu, şi în „întoarcerea fiului ri­sipitor” de la Muzeul Republicii. Cit priveşte tipologia personajelor, ea ne apare, în această lucrare, cu totul deosebită de cea a eroilor lui Boni­fazio, dar caracteristică pentru cel al lui Licinio. Astfel, fizionomia fiu­lui risipitor şi cea a personajului din extrema dreaptă (primul plan), reapar în cele ale bărbaţilor care În­cadrează bătrîna din pictura lui Licinio, „Portret de familie" (Lenin­grad). Tinărul cu bereta pe cap este foarte apropiat, ca înfăţişare, de unul dintre nepoţii lui Bernardino, zugră­vit de acesta, in tabloul „Familia fra­telui lui Licinio“ (Roma). Personajul călare ar putea fi identificat cu fra­tele artistului reprezentat In lucrarea mai sus amintită şi cu cea a pro­fesorului (poate tot fratele său) din portretul de grup „Un artist şi elevii săi“ (Duke of Northumberland Alnwick Castle). Din cele expuse rezultă că ne gă­sim în faţa unui tablou de Bernar­dino Licinio, realizat sub influenţa lui Bonifazio şi pentru care au ser­vit drept modele rudele şi prietenii artistului. Anatolie Teodosiu Bernardino Licinio „întoarcerea fiului risipitor“ Un poet al sclavilor—FEDRU Recent, în Editura universală a­ apărut volumul „Fabule“, care aparţine unui poet puţin cunoscut — Fedru, unul din­tre puţinii poeţi latini care au scris de pe poziţiile sclavilor. Fabulele sale, u­­nele originale, altele cu subiecte pre­luate de la Esop, au contribuit la dezvol­tarea acestui gen literar foarte apreciat şi în antichitate. Frum­oasa tălmăcire în versuri rimate, datorată lui Aurel Titu şi lui Gheorghe Moraru, îmbogăţeşte fondul de­ traduceri româneşti din lite­ratura Romei­­ aritice, oferind cititorilor posibilitatea să cunoască pentru prima dată în țara noastră, în complexitatea sa, pe fabulistul Fedru, născut, ca și Orfeu, în Tracia. un Casa Universitarilor O clădire care reţine a­­tenţia celor care trec pen­tru prima oară pe strada Dionisie Lupu. Şi este ex­plicabil, de vreme ce cons­trucţia ura contururi şi e­­lemente decorative cu to­tul inedite,­“faţă'­­Te“ clă­dirile din împrejurimi. Ceea ce impresionează din capul locului este arhitec­tura bizară, care reuneşte elemente ale mai multor epoci şi stiluri construc­tive. Şirul de firide şi co­ronamentul crenelat, ce as­cund acoperişul, sunt parcă luate din construcţiile cla­sice italiene: ferestrele şi dantelăria de piatră din jur au ceva din construc­ţiile arabe, iar coloanele faţadei, împlintate în zidu­­rie, par a fi desprinse din vechile temple greceşti. Toate aceste elemente —­­specifice multor construcţii ridicate în a doua jumă­tate a secolului trecut, cînd au apărut o serie de sti­luri străine heteroclite, printre care şi „neogoticul", siV'^dS si,a pus cel mai mult amprenta asupra gin­­diri arhitectului — dau o notă de monumentalitate clădirii, care de fapt cu­prinde demisolul şi parte­rul cu numeroase camere mari, înalte. Interesant este şi istori­cul clădirii, a cărei cons­trucţie a început in 1860, pe terenul aflat atunci în­tre fostele uliţe Ulcerului şi Icoanei. Primul proprie­tar a fost Cezar Librecht, director al poştelor în tim­pul lui Alexandru Ioan Cuza. După abdicarea for­ţată a domnitorului, casa a fost scoasă la licitaţie , deoarece Librecht avea o situaţie financiară precară — şi a fost cumpărată de către George Filipescu, ca după moartea acestuia să treacă prin mai multe miini. Din 1947 terenul şi clă­direa au fost puse la dis­poziţia cadrelor didactice din învăţămîntul superior, de cînd este cunoscută sub denumirea de Casa Uni­versitarilor. In acest răs­timp aici au fost efectuate unele amenajări interioara — sală de cinematograf, bibliotecă, sală de lectură etc. — corespunzătoare destinației ce s-a dat clă­dirii. 'M Mijta Hiataís ORIZONTAL : 1. Dramă isto­rică de Barbu Delavrancea — Meşteşug nobil. 2. Titlu acordat artiştilor merituoşi — Promoţii. 3. Dungă — Cer senin — Con­soane. 4. Nemuritor — Eroină din „Hamlet“ de Shakespeare. 5. Fra­tele lui Tic — Insulă de corali — Stropit cu apă. 6. Ermetice — Şi aşa mai departe. 7. Avantaj — Obstacol. 8. Scena cinemato­grafului — Poftim ! 9. Folosinţă — Primeşte! — Ingîmfare. 10. Atribuţie intr-o piesă — Poate fi şi alegoric — Cadenţă muzicală. 11. Gaz luminos — Unul din cei trei eroi dintr-o piesă a lui Vic­tor Ion Popa. 12. A raţiona —■ Numeral. 13. „...şi coincidenţele“, piesă prezentată de Teatrul C.F.R. Ciuleşti — Personaj din „Dinu Păturică“. VERTICAL: 1. Artişti între artişti — Actori în deplasare. 2. Contrafăcută — Personaj femi­nin din piesa „O scrisoare pier­dută“ de I. L. Caragiale. 3. În­tărire cu fier — Separeuri la teatru. 4. Program divizat pe ore — „Spărgătorul de...“, balet de Ceaikovski — Cuvînt la jocurile de copii. 5. Reuni! — Nun — Vietate acvatică — Dacă. 6. Se dă în leagăn — Oraş antic in Grecia — Ustensile de croitorie. 7. Parcul din pădurea Ilăneasa— Pauză la teatru. 8. Şoptește de la subsol — Cedez. 9. Ifose (fig.) — Păstraţi. 10. Dir! — Nemuri­tor poem de, M­. Eminescu. 11. Sfios — Pană — Negaţie. 12. Operă de Verdi — Dansuri ar­­tistice, Nicolae Proieşin LA TEATRU Eficacitatea tratamentelor aplicate din vreme Deseori, la cabinetele de ginecologie vin femei care cer medicilor ajutorul pentru a combate una dintre cele mai grele afecţiuni : sterilitatea. Dar, nu întotdeauna reuşim să redăm celor su­ferinde dreptul la maternitate. Succe­sul în combaterea acestei maladii de­pinde de cauzele care au determinat-o şi de timpul în care se intervine. In cele ce urmează mă voi ocupa de uine­le dintre cauzele care pot duce la­ ste­rilitate. Este vorba de infecţiile apara­tului genital al femeii, provocate în marea majoritate de lipsa de suprave­ghere şi control igienic. Varietatea clinică sub care se pre­zintă infecţiile genitale (congestie, me­­troanexică, pelviperitonită, peritonită, septicemie etc.) fac aproape imposibilă o statistică de ansamblu asupra frec­venţei acestor afecţiuni. Intr-un procent mare aceste boli a­­par la o vîrstă tînără, între 20—25 ani. De la început, infecţiile acestea se pre­zintă fie brusc cu dureri accentuate in regiunea inferioară a abdomenului şi cu temperatură sau sub o formă a­­tenuată,­ cu inconveniente mai diminu­ate, tolerate de bolnavă. Lipsa de tratament, sau aplicarea unui tratament empiric de circumstan­ţă, superficialitatea cu care sunt inter­pretate­­ simptomele de către bolnavă, evitarea unui consult medical serios Agendă medicală cronicizează maladia. Aceste afecţiuni devin apoi o boală cronică pînă la o vîrstă înaintată. Suferinţa aceasta moc­neşte atenuat in organism şi din cînd în cînd la eforturi reapare cu simpto­­me acute ; boala recidivează- Bolnava este scoasă din activitatea ei zilnică, din preocupările ei casnice familiale sau din întreprinderea unde lucrează, iar repetarea acestor inconveniente îi creează un complex de inferioritate. Poate că nici o altă maladie ,nu are atâtea repercusiuni asupra sistemului nervos ca bolile aparatului genital. Bol­navele acestea prezintă stări de obo­seală permanentă, insomnii, tulburări psihice, sunt nemulţumite de orice li se oferă, sunt femei dispuse la ceartă, pentru ca în unele stadii, să ajungă la adevărate psihoze (melancolie, pa­ra­no­e etc.)„ Infecţiile acestea se pot localiza pe diferitele porţiuni ale aparatului geni­­­tal, de la exterior pînă la organele si­tuate în cavitatea abdominală inferi­oară. Rareori o infecţie răm­îne locali­zată la unele din aceste părţi ale apa­ratului genital. De obicei, datorită structurii anatomice şi histologice a a­­­cestor organe şi a complexului func­ţional unitar al lor, infecţia difuzează pe tot traiectul genital, dacă nu se iau măsurile necesare, pentru a o stăvili. Toate aceste organe sunt tapetate cu o mucoasă foarte fină, care oferă mi­crobilor un mediu foarte favorabil de existenţă şi de înmulţire ; friabilitatea acestei mucoase se soldează cu hemo­ragii ce apar în cursul acestor infecţii. Fiind organe interne — în cavitatea pelviană — şi faptul că ele comunică cu exteriorul, posibilitatea ascensiunii rapide a infecţiei e foarte uşoară. Ca toate organele abdominale, ele sînt a­­coperite de peritoneu astfel că infec­ţia se poate răspîndi pînă la acesta, dînd peritonite localizate sau generali­zate. Din această scurtă expunere se poate vedea ce importanţă trebuie acordată acestor infecţii şi cu cită grijă trebuie interpretate simptomele lor. Exista con­cepţia foarte greşită a unora, că astăzi posedăm medicamente miraculoase care vindecă toate aceste infecţii, în orice stadiu. Antibioticele însă nu-şi pot ve­rifica puterea terapeutică, în toate si­tuaţiile. O maladie a organelor genitale duce, dacă nu la complicaţii grave imediate, uneori iremediabile, dar, în aproape toate cazurile la constituirea de lezi­uni definitive, urmate de sterilitate. Or, tratamentul sterilităţii e foarte dificil şi un procent foarte mic poate fi recuperat. De aici concluzia că maladiile geni­tale ca şi ale altor organe de altfel, nu pot fi tratate decît într-un serviciu de specialitate. Bolnava trebuie luată in îngrijire şi supraveghere serioasă de către un medic care să intervină co­rect cu toate cunoştinţele sale, pentru a o vindeca din timp. Dr. Octavian Stanca medic primar

Next