Informatia Bucureştiului, noiembrie 1966 (Anul 14, nr. 4113-4138)
1966-11-19 / nr. 4129
Pag. a 2-a La concursul iniţiat DE ZIARUL NOSTRU au trimis lucrări cîteva mii de participanţi. Materialele primite — schiţe umoristice, cronici rimate, epigrame, caricaturi — sunt în curs de triere. După terminarea acestei operaţiuni, în cursul lunii decembrie vor fi premiaţi cîştigătorii concursului. Aşa cum am anunţat, lucrările reuşite — chiar dacă nu vor fi premiate — vor fi publicate, autorii lor urmînd să primească drepturile cuvenite. In numărul de astăzi publicăm cîteva dintre lucrările reţinute de comisia de triere. In următoarele rubrici „In vîrful peniţei“ care apar sîmbăta în ziarul nostru urmează să publicăm şi alte materiale. Precizăm că lucrările respinse nu se înapoiază participanţilor la concurs. ROMANŢA AUTOMOBILULUI -Replică la o parodie de Giopîrceanu- Păzea ! Păzea, că vinerii goană (O traiectorie sonoră) Maşina super-campioană cu-o sutăpatruzeci la oră ! Şi-n fulgeru-i spre zări, avan, te miri, şoferul năzdrăvan cum de se mai fine la volan ? El vine drept de la bufetul aflat in drum la încrucişare unde-a gustat, in trei reprize, trei şpriţuri mari din trei pahare, cu care trei amici de-odată la un popas l-au îmbiat. Trei şpriţuri mari de „Dealul Mare“ apoi trei şpriţuri de „Muscat“ ce simultan l-au inundat e-un dor nebun de alergat Şi-acum, se crede-accelerat!.. Păzea, că e iresponsabil ! El are şpriţuri In artere şi-n goana-i pe şosea nu vede nici stopuri fi nici bariere. Aleargă repede ca vlntul spre zarea care se deschide, lăsind în urmă orătănii şi patrupede invalide. S-a dus... S-a dus, dar nu de tot. Căci fără veste, la un cot, s-a poticnit c-un pom un bot ! ...Eliberată din motor, biela saltă pe ogor cu-o parte din radiator Şi-n timp ce roţile rebele se-nvirt pe loc zvirlind spre stele şuruburi, nituri, chei, inele şi fel de fel de tinichele, un pom şoferul năzdrăvan suceşte încă de volan. Uviu Magheru „Va interpreta in continuare o fugă— Desen de Constantin Bogdan EPIGRAME Pe traseul de noapte K şi L maşinile nu respectă graficul de circulaţie. Cred c-ar fi mai bine, dacă. Le-ar scoate. (Nu-i nici o primejdie !) Ar înceta omul să-şi facă Atitea griji... trăgînd nădejde ! Majoritatea trenurilor au vagoane cu numerotaţie dublă pentru locuri. Cu cifrele-i mai rău ca la tarabă Cînd prețul e făcut la tîrguială : Un rînd o fi, ce-i drept, cu socoteală, Dar celălalt e pentru... cine-ntreabă ! D. Mazilu Au răsărit de-a lungul bulevardelor ca nişte flori frumos colorate, cu miros neobişnuit de cafea. Aci, dimineaţa, cîte un pensionar pe care „dumneaei“ l-a trimis în piaţă, se opreşte la un mic taifas cu un alt purtător de plasă sau cu cîte un fost coleg... pe teren. Se aprinde o ţigară, se spune „una bună“ ; în jurul plasei, carnea la pachet plînge lacrimi trandafirii. Trece o jumătate de oră de vorbă molcomă şi de rîs cuviincios. Apoi, încet şi odihniţi, purtătorii de plasă îşi îndreaptă mădularele şi cu un „Unde spui că se dau ouă ?“... se îndreaptă încetişor şi cu sufletul împăcat spre uşa de cristal. La alte mese, alt peisaj uman. După culoarea părului, desigur că este vorba de nişte fiinţe tinere — dar vai ! trăsăturile lor sînt năpădite, acoperite de valuri, valuri de plete. Din creştetul capului pînă mai jos de unde ar trebui să fie gulerul, o chică bogată, ondulată sau netedă, dar totdeauna din belşug briantinată, învăluie capul cu frunte cu tot. Un mic spaţiu pentru ochi şi nas, după care la unii apare un nou ornament pilos ; barba — o barbă stufoasă sau rară — atribut al bărbăţiei şi al energiei. Această specie umană poartă o îmbrăcăminte compusă dintr-un fîş fîş de preferinţă negru, pantaloni înguşti, pantofi ascuţiţi şi foarte des bălăbăne o geantă albastră de care scrie Tarom ori Sabena — doar aşa ca să ştie lumea că ei — unadouă — iau avionul. In faţa lor aromeşte cafeaua, iar mîna neglijent întinsă ne speteaza scaunului alăturat ţine doar în, vîrful degetelor o ţigară pe care un braţ leneş şi dezinvolt o duce din cînd în cînd la gură, o soarbe, apoi insul îşi pleacă capul înapoi şi aruncă rotocoale cu un zîmbet superior de parcă ar fi pe Via Veneto. Şi aşa trece pentru unii dimineaţa, în timp ce alţii ascultă atent, în amfiteatre, vorba dascălilor. Din cînd în cînd unul din gînditorii din jurul mesei aruncă o frază pe care ceilalţi, binevoitori, o aprobă. într-un răstimp, uşa de cristal se deschide violent şi apare o fiinţă : ciorapi negri, ochelari aşişderea, fustă deasupra genunchilor, canadiană neagră cu glugă, plete şi iar plete, unghii foarte roşii tivite, poate nu mă credeţi, cu negru. Fiinţa este înfiptă pe o pereche de ghete care au fost albe. Iute ca vîntul, fiinţa traversează mica încăpere şi o boare îngheţată taie mirosul de cafea. „Ciau, bambina“ se aude de la vreo două mese. „Bambina“ îşi întoarce zglobie capul, pletele îi flutură şi amabilă răspunde : „Ciau ! Ciau !“ Se aud cîteva „E bine ?“ şi „Scurt pe doi“, între timp s-a făcut ora trei. Pletoşii se ridică leneş, aruncă neglijent pe masă cîţiva lei mototoliţi şi se contopesc cu un aer superior, indiferent şi olimpic, în masa oamenilor care de la muncă grăbesc spre casă. Şi trec atît de olimpic încît nu ai curajul să-l opreşti pe vreunul de mînecă şi să-i spui aşa de la obraz : „Tinere, lasă pletele, lasă cafeaua şi coniacul, că timpul trece şi rămîi barbar“. Madeleine Samitca Cum m-am lăsat de fumat — Pseudoteorîe — în ziua în care ara Împlinit... ani, s-a indreptat să fiu programat la obişnuite vizită medicală şi astfel m-am prezentat foarte optimist, ţinînd cont de faptul că pînă atunci medicul mă invidia pentru tendinţa mea de-a plesni de sănătate. La această ultimă vizită doctorul m-a asigurat că, în afară de unele mici pete pe amîndoi plămînii, nu am nimic, însă trebuie irevocabil și categoric să mă las de fumat ! Eu sînt, adică am fost un fumător nu pasionat ci suprapasionat, convins, ba chiar supraconvins, așa că avertismentul medicului m-a indispus în aşa măsură, încît nici nu am observat buna primire făcută acasă, nici urările de „La mulţi ani” cu care am fost întîmpinat,nici perspectiva soacră-mi de a ne îmbolnăvi de icter, cînd a auzit cîţi ani am împlinit. Dar cînd le-am spus de fumul adunat pe plămînii mei, de necesitatea de a mă lăsa de fumat, toţi s-au indispus , soţia fiindcă-mi făcuse cadou un portţigaret, iar copiii fiindcă îmi cumpăraseră un pachet de ţigări. Şi astfel, după matură chibzuinţă, după o analiză profundă cu mine însumi mi-am zis : trebuie să mă las de fumat, dar cum ? Analiza mea pornea de la ideea că metoda veche de a mă lăsa de fumat reducînd treptat numărul ţigărilor, mi s-a părut demodată şi empirică. Mie îmi trebuia o metodă nouă, mai ştiinţifică şi mi-am zis : trebuie să fiu eu singur scîrbit de ţigară ! Eu pînă atunci fumam Favorit, am zis că este o ţigară prea slabă şi aşa am trecut la Carpaţi... La acest nou sortiment am descoperit că în puţin timp voi putea depăşi recordul mondial de maraton, atîta trebuia să alerg, să colind prin toate debitele, să le găsesc. De atîta alergătură, îmi crescuse subit pofta de mîncare spre îngrijorarea nevesti-mi şi a medicului. Ştiţi, la o anumită vîrstă... Tăceam însă chitic şi îmi vedeam de ale mele. Continuam maratonul şi căutam ba Carpaţi cu filtru, ba Mărăşeşti cu filtru ; cînd era una, nu era alta. Cantitatea nu o slăbisem de fel, ba din contră, acum fumam cîte 40—60 de ţigări pe zi, şi mergeam înainte, pe teoria mea profund ştiinţifică. E drept că începusem să am mici neplăceri la birou. Într-una din zile, crezînd că mă necăjeşte, colegul Niculescu îmi face cadou (şi-a adus aminte că fusese ziua mea !) o superbă pipă, pe care a descris-o că este din lemn de vişin alb finlandez, crescut la Tombuctu şi fabricată la Honolulu. Credeţi că m-am supărat ? Aş ! Am început să fumez tare şi cu forţă din pipă, scoţînd un fum mai ceva ca prima locomotivă cînd a fost ea dată in exploatare pe linia Bucureşti—Giurgiu ! Este adevărat că m-am alarmat un pic, după ce m-am trezit din leşin, începusem să fumez ţigări de foi, trecusem peste Naţionale, trecusem peste bucătărie, peste etajele II şi II, acasă fumam în curte, la birou fumam lingă cabina portarului, dar ameţeala cu care m-am trezit din leşin mă făcuse să mă compar cu cel care a făcut primul pas în Cosmos! Aveam o ameţeală cosmică! Dar eram fericit. Reuşisem ! Nu mai puteam suferi fumul de ţigară şi nici n-am fost în stare să mă supăr pe fiul meu Nicuşor cînd a greşit spărgind nuci cu pipa, ştiţi, cea din lemn alb de vişin finlandez, crescut în Mexic, fabricat în... etc..., etc... B. Ștefan — Spune, maică, nu ştii unde-i astăzi staţia de maşini ? — Mi se pare că în partea asta, că ieri a fost dincolo. Desen de 1. Alexandrescu Unui pictor abstracționist ale cărui lucrări nu se vînd. Vizitatorii trec. Pictura îi rămîne. Priviri ce se petrec Pe pinzele bătrîne L. Toderici CRONICĂ RIMATĂ Ei și gîndurile lor. Un autor de texte satirice Vă spun îngrijorat că-s in dilemă Cu a satirei veșnică problemă... Am mers alaltieri prin atitea locuri. Am vizitat vreo cincisprezece blocuri Dar ascensoarele merg bine toate, Merg — vorba aia -tunse, ca pe roate Sus, pe balcoane, nici o rufă-ntinsă, Pe scări, lumina seara e aprinsă... Iar telefonul — noul telefon, Azi nu mai are toane, ci-are ton... Nici radiouri, ca să evite tare, Nici vreun defect pe la canalizare Cu întreţinerea sunt toţi „la zi", Că, zău, te-ntrebi mirat: ce să mai scrii ? Şi vînzătorii din Alimentare Au pus la punct balanţe şi cîntare. Şi-un adevăr pe care îl atest, La casă ţi se dă oricînd şi rest... la frizerie, — iată Ionea Mihai Nu mai primeşte leul, poţi să-l tai. Cit despre zarzavat, la Aprozar, E proaspăt şi frumos, că zici: mai rar La teatrul de satiră — cum să zic ? — Dacă mergi astăzi, mai şi rîzi un pic Şi fiindcă toate-s puse aşa îa punct, E limpede : umorul e defunct. Zău, fraţilor, uitaţi-vă ce trişti Sînt toţi sărmanii, bieţii umorişti. De-aceea-s hotărît, din acest an Mă las de-umor... Mă fac tragedian ' Mircea Radina O MASINA In... PANĂ Desen de Gh. Bercaru CU ADRESĂ Unor gospodine In balcoane dimineaţa l-o privelişte de soi. Oare să fie reclamă A unor pînzeturi noi ? Ioniţă Nicolae Unui student „romantic*, cu multe absenţe la activ Cu Luna stă la sfat într-una Tîrziu de vraja-i se desparte, însă ciudat : la facultate Nu-l vede nimenea... cu luna I „.Şi consecinţa firească Se ştie că, în mod obişnuit La cursuri nu stătea mai mult de-un ceas. Pe la examen doar cînd a venit, El a... „rămas*... Eugen Nicolaescu Pentru reparaţia acoperişului la unele locuinţe trebuie să se facă cerere cu mult timp Înainte, în birou se fac devize Iar la mine prin tavan Ploaia trece fără vize Deşi nu-i trecută-n plan. Unitatea „Dulciuri şi răcoritoare" din str. Lizeanu nr. 9 n-a funcţionat 6 luni Cu două luni în Inventar Şi alte patru-n renovare Descoperii o noutate : Anul la voi e jumătate. Gh. Grigorescu Unui birocrat S-au scris atitea despre tine, Îneît sînt în dilemă mare ! Decît să plagiez, mai bine îtî solicit o... amînare. L Toderici Inundată de o lumină caldă, cea de a doua sală din cadrul Galeriei universale ne introduce în mediul artei celor mai de seama colorişti ai lumii, în atmosfera picturii veneţiene din epoca sa de apogeu. Compoziţii realizate de artişti cu renume ca Tizian, Jacopo Bassano, Tintoretto, opere din şcoala acestor mari maeştri, îmbracă cîmpul alb-grizat al pereţilor într-o haina sărbătorească. Dintre ele, o pînză de vaste proporţii cu subiect aparent biblic — „întoarcerea, ,fmim risipitor" — de Bernardino Licinio înfăţişează de fapt un aspect al modului de viaţă propriu nobilimii timpului : pregătirea unei festivităţi la curtea unui bogat patrician. Arhitectura, peisajul, tipologia şi costumele somptuoase ale personajelor sunt specific veneţiene. Cit priveşte atribuţia „Licinio", tabloul a căpătat-o destul de recent. In toate publicaţiile anterioare el a trecut drept o operă a lui Bonifazio Veronese (1481—1553), pictor care, alături de Giorgione, Palma Vecchio şi Paris Bordene, l-a influenţat pe actualul autor al lucrării noastre. Integrarea acesteia printre operele lui Licinio a fost întemeiată pe informaţia primită din partea specialistului italian, prof. Longhi, şi pe studiile întreprinse de noi. Pe această cale, s-a stabilit că tabloul de la Muzeul Republicii constituie o interpretare după compoziţia lui Bonifazio, cu acelaşi titlu, expusă la Galleria Borghese din Roma. A apărut, evident, de asemenea, că Licinio, in alcătuirea compoziţiei respective, a fost inspirat şi de o altă lucrare a lui Bonifazio, „închinarea magilor" (The Bob Jones University Gallery). Din acest tablou artistul a împrumutat detalii arhitectonice, cum ar fi arcadele susţinute de coloane subţiri, ornamentele sculpturale etc. etc. Cîinele cu bolul ridicat este aproape identic pictat faţă de cel , plasat în stingă din lucrarea lui Bonifazio „Găsirea lui Moise‘1, de la Milano (Brera). Şi dacă atitea elemente răzbat din operele lui Bonifazio, de ce totuşi La Muzeul de artă Un tablou sie Bernardino Liciné autorul tabloului nostru este Licinio? In primul rînd, pentru că in compoziţia de la Bucureşti, spre deosebire de cea similară a lui Bonifazio, personajele din primul plan sunt foarte precis delimitate, ceea ce face ca întregul grup să rămină oarecum in afara atmosferei generale a tabloului. Acest lucru este explicabil prin faptul că Licinia s-a manifestat, cu precădere, ca portretist și, ca atare, a fost preocupat de zugrăvirea cit mai fidelă și in mod izolat, a fiecăruia dintre modelele sale. Pe de altă parte, costumele mult simplificate la Bonifazio, abundă în cute în lucrările lui Licinio, ca, de exemplu, şi în „întoarcerea fiului risipitor” de la Muzeul Republicii. Cit priveşte tipologia personajelor, ea ne apare, în această lucrare, cu totul deosebită de cea a eroilor lui Bonifazio, dar caracteristică pentru cel al lui Licinio. Astfel, fizionomia fiului risipitor şi cea a personajului din extrema dreaptă (primul plan), reapar în cele ale bărbaţilor care Încadrează bătrîna din pictura lui Licinio, „Portret de familie" (Leningrad). Tinărul cu bereta pe cap este foarte apropiat, ca înfăţişare, de unul dintre nepoţii lui Bernardino, zugrăvit de acesta, in tabloul „Familia fratelui lui Licinio“ (Roma). Personajul călare ar putea fi identificat cu fratele artistului reprezentat In lucrarea mai sus amintită şi cu cea a profesorului (poate tot fratele său) din portretul de grup „Un artist şi elevii săi“ (Duke of Northumberland Alnwick Castle). Din cele expuse rezultă că ne găsim în faţa unui tablou de Bernardino Licinio, realizat sub influenţa lui Bonifazio şi pentru care au servit drept modele rudele şi prietenii artistului. Anatolie Teodosiu Bernardino Licinio „întoarcerea fiului risipitor“ Un poet al sclavilor—FEDRU Recent, în Editura universală a apărut volumul „Fabule“, care aparţine unui poet puţin cunoscut — Fedru, unul dintre puţinii poeţi latini care au scris de pe poziţiile sclavilor. Fabulele sale, unele originale, altele cu subiecte preluate de la Esop, au contribuit la dezvoltarea acestui gen literar foarte apreciat şi în antichitate. Frumoasa tălmăcire în versuri rimate, datorată lui Aurel Titu şi lui Gheorghe Moraru, îmbogăţeşte fondul de traduceri româneşti din literatura Romei aritice, oferind cititorilor posibilitatea să cunoască pentru prima dată în țara noastră, în complexitatea sa, pe fabulistul Fedru, născut, ca și Orfeu, în Tracia. un Casa Universitarilor O clădire care reţine atenţia celor care trec pentru prima oară pe strada Dionisie Lupu. Şi este explicabil, de vreme ce construcţia ura contururi şi elemente decorative cu totul inedite,“faţă'Te“ clădirile din împrejurimi. Ceea ce impresionează din capul locului este arhitectura bizară, care reuneşte elemente ale mai multor epoci şi stiluri constructive. Şirul de firide şi coronamentul crenelat, ce ascund acoperişul, sunt parcă luate din construcţiile clasice italiene: ferestrele şi dantelăria de piatră din jur au ceva din construcţiile arabe, iar coloanele faţadei, împlintate în zidurie, par a fi desprinse din vechile temple greceşti. Toate aceste elemente —specifice multor construcţii ridicate în a doua jumătate a secolului trecut, cînd au apărut o serie de stiluri străine heteroclite, printre care şi „neogoticul", siV'^dS si,a pus cel mai mult amprenta asupra gindiri arhitectului — dau o notă de monumentalitate clădirii, care de fapt cuprinde demisolul şi parterul cu numeroase camere mari, înalte. Interesant este şi istoricul clădirii, a cărei construcţie a început in 1860, pe terenul aflat atunci între fostele uliţe Ulcerului şi Icoanei. Primul proprietar a fost Cezar Librecht, director al poştelor în timpul lui Alexandru Ioan Cuza. După abdicarea forţată a domnitorului, casa a fost scoasă la licitaţie , deoarece Librecht avea o situaţie financiară precară — şi a fost cumpărată de către George Filipescu, ca după moartea acestuia să treacă prin mai multe miini. Din 1947 terenul şi clădirea au fost puse la dispoziţia cadrelor didactice din învăţămîntul superior, de cînd este cunoscută sub denumirea de Casa Universitarilor. In acest răstimp aici au fost efectuate unele amenajări interioara — sală de cinematograf, bibliotecă, sală de lectură etc. — corespunzătoare destinației ce s-a dat clădirii. 'M Mijta Hiataís ORIZONTAL : 1. Dramă istorică de Barbu Delavrancea — Meşteşug nobil. 2. Titlu acordat artiştilor merituoşi — Promoţii. 3. Dungă — Cer senin — Consoane. 4. Nemuritor — Eroină din „Hamlet“ de Shakespeare. 5. Fratele lui Tic — Insulă de corali — Stropit cu apă. 6. Ermetice — Şi aşa mai departe. 7. Avantaj — Obstacol. 8. Scena cinematografului — Poftim ! 9. Folosinţă — Primeşte! — Ingîmfare. 10. Atribuţie intr-o piesă — Poate fi şi alegoric — Cadenţă muzicală. 11. Gaz luminos — Unul din cei trei eroi dintr-o piesă a lui Victor Ion Popa. 12. A raţiona —■ Numeral. 13. „...şi coincidenţele“, piesă prezentată de Teatrul C.F.R. Ciuleşti — Personaj din „Dinu Păturică“. VERTICAL: 1. Artişti între artişti — Actori în deplasare. 2. Contrafăcută — Personaj feminin din piesa „O scrisoare pierdută“ de I. L. Caragiale. 3. Întărire cu fier — Separeuri la teatru. 4. Program divizat pe ore — „Spărgătorul de...“, balet de Ceaikovski — Cuvînt la jocurile de copii. 5. Reuni! — Nun — Vietate acvatică — Dacă. 6. Se dă în leagăn — Oraş antic in Grecia — Ustensile de croitorie. 7. Parcul din pădurea Ilăneasa— Pauză la teatru. 8. Şoptește de la subsol — Cedez. 9. Ifose (fig.) — Păstraţi. 10. Dir! — Nemuritor poem de, M. Eminescu. 11. Sfios — Pană — Negaţie. 12. Operă de Verdi — Dansuri artistice, Nicolae Proieşin LA TEATRU Eficacitatea tratamentelor aplicate din vreme Deseori, la cabinetele de ginecologie vin femei care cer medicilor ajutorul pentru a combate una dintre cele mai grele afecţiuni : sterilitatea. Dar, nu întotdeauna reuşim să redăm celor suferinde dreptul la maternitate. Succesul în combaterea acestei maladii depinde de cauzele care au determinat-o şi de timpul în care se intervine. In cele ce urmează mă voi ocupa de uinele dintre cauzele care pot duce la sterilitate. Este vorba de infecţiile aparatului genital al femeii, provocate în marea majoritate de lipsa de supraveghere şi control igienic. Varietatea clinică sub care se prezintă infecţiile genitale (congestie, metroanexică, pelviperitonită, peritonită, septicemie etc.) fac aproape imposibilă o statistică de ansamblu asupra frecvenţei acestor afecţiuni. Intr-un procent mare aceste boli apar la o vîrstă tînără, între 20—25 ani. De la început, infecţiile acestea se prezintă fie brusc cu dureri accentuate in regiunea inferioară a abdomenului şi cu temperatură sau sub o formă atenuată, cu inconveniente mai diminuate, tolerate de bolnavă. Lipsa de tratament, sau aplicarea unui tratament empiric de circumstanţă, superficialitatea cu care sunt interpretate simptomele de către bolnavă, evitarea unui consult medical serios Agendă medicală cronicizează maladia. Aceste afecţiuni devin apoi o boală cronică pînă la o vîrstă înaintată. Suferinţa aceasta mocneşte atenuat in organism şi din cînd în cînd la eforturi reapare cu simptome acute ; boala recidivează- Bolnava este scoasă din activitatea ei zilnică, din preocupările ei casnice familiale sau din întreprinderea unde lucrează, iar repetarea acestor inconveniente îi creează un complex de inferioritate. Poate că nici o altă maladie ,nu are atâtea repercusiuni asupra sistemului nervos ca bolile aparatului genital. Bolnavele acestea prezintă stări de oboseală permanentă, insomnii, tulburări psihice, sunt nemulţumite de orice li se oferă, sunt femei dispuse la ceartă, pentru ca în unele stadii, să ajungă la adevărate psihoze (melancolie, paranoe etc.)„ Infecţiile acestea se pot localiza pe diferitele porţiuni ale aparatului genital, de la exterior pînă la organele situate în cavitatea abdominală inferioară. Rareori o infecţie rămîne localizată la unele din aceste părţi ale aparatului genital. De obicei, datorită structurii anatomice şi histologice a acestor organe şi a complexului funcţional unitar al lor, infecţia difuzează pe tot traiectul genital, dacă nu se iau măsurile necesare, pentru a o stăvili. Toate aceste organe sunt tapetate cu o mucoasă foarte fină, care oferă microbilor un mediu foarte favorabil de existenţă şi de înmulţire ; friabilitatea acestei mucoase se soldează cu hemoragii ce apar în cursul acestor infecţii. Fiind organe interne — în cavitatea pelviană — şi faptul că ele comunică cu exteriorul, posibilitatea ascensiunii rapide a infecţiei e foarte uşoară. Ca toate organele abdominale, ele sînt acoperite de peritoneu astfel că infecţia se poate răspîndi pînă la acesta, dînd peritonite localizate sau generalizate. Din această scurtă expunere se poate vedea ce importanţă trebuie acordată acestor infecţii şi cu cită grijă trebuie interpretate simptomele lor. Exista concepţia foarte greşită a unora, că astăzi posedăm medicamente miraculoase care vindecă toate aceste infecţii, în orice stadiu. Antibioticele însă nu-şi pot verifica puterea terapeutică, în toate situaţiile. O maladie a organelor genitale duce, dacă nu la complicaţii grave imediate, uneori iremediabile, dar, în aproape toate cazurile la constituirea de leziuni definitive, urmate de sterilitate. Or, tratamentul sterilităţii e foarte dificil şi un procent foarte mic poate fi recuperat. De aici concluzia că maladiile genitale ca şi ale altor organe de altfel, nu pot fi tratate decît într-un serviciu de specialitate. Bolnava trebuie luată in îngrijire şi supraveghere serioasă de către un medic care să intervină corect cu toate cunoştinţele sale, pentru a o vindeca din timp. Dr. Octavian Stanca medic primar