Informatia Bucureştiului, august 1967 (Anul 15, nr. 4340-4368)

1967-07-27 / nr. 4340

Pag.­s 2-a Săptămina editorială BELETRISTICĂ Tudor Arghezi: „NOAPTEA" Opera argheziană se încheie cu „NOAPTEA“, cel din urmă volum de versuri inedite ale poetului stins la 17 ani, cu o săptămînă înaint­e de împlinirea unui an de la moartea soţiei sale. Astfel de calcule nu şi-ar avea, poate, îndreptăţirea într-o scurtă notă literară, despre un volum de poezii, dacă acesta n-ar fi ultimul al unei vaste bibliografii şi al unei activităţi literare de şapte decenii, al unei personalităţi covîrşitoare, cum a fost Tudor Arghezi. Mai mult decit atît, volumul „NOAPTEA“, prin titlul său pronunţă prorocirea teribilă a unei conştiinţe cutremurate în faţa hota­rului dintre vîrstă şi moarte, pe care şi-l presimţea apropiat, în imediata vecinătate. Iar cînd ştim că această conştiinţă a fost agitată, de-a lungul a peste jumătate de veac, de între­bările chinuitoare cu privire la sur­sele şi sensurile vieţii, la ceea ce urmează — dacă mai urmează ceva ! — după spaţiile şi durata prezenţei fizice in lume, la Dumnezeu, raţiune, adevăr, la certitudini şi ipoteze etc. — cînd le ştim toate acestea şi în­ţelegem că volumul „NOAPTEA“ le este cea din urmă expresie, atunci, în chip firesc, cartea îşi dobîndeşte semnificaţii sporite. Am fi tentaţi să căutăm — chiar sporind întrucît­va forţat încărcătura fiecărei poezii — înţelesuri diferite de ale celorlalte volume, din seria Încă o ediţie din celebrul­­,Letopi­­seţ al Ţării Moldovei1­ de Grigore Ureche, unul dintre monumentele Umbii române literare în faza ei de Început, a apărut in numărul 7 al proaspetei colecţii pentru elevi „Ly­ceum“, pregătită de Editura tineretu­lui. Cartea, atingind 70 000 de exem-f­­lare, are o prefaţă de Gh. Popp, ar textele stat stabilite de P. P. Pa­­naitescu. Sub titlul „Prisaca”, aceeaşi editură a publicat, la 80 000 de exem­plare, o largă selecţie din stihurile lui Tudor Arghezi, ilustrate de Mar­cela Cordescu. După volumul „Brazda şi paloş“, inspirat din epoca zbuciu­mată a lui Mihai Viteazul, celălalt roman al lui Radu Th­eodoru, „Mun­tele“ (din care a apărut tirajul car­tonat al celui de al doilea volum) reflectă ceva din zbuciumul epocii postbelice Intr-un sat bănăţean aflat In febra înnoirilor. Un caz de con­ştiinţă, Interesant prin implicaţiile psihologice şi veridic, prin valabili­tatea soluţiilor, dezbate Mihai Tu­­naru la primul sau roman : „Singur contra mea“, din care de asemenea a intrat la librării tirajul cartonat. Cîteva „Instantanee comice — şi nu prea...“, surprinse din realitatea noastră de ochiul scriitorului I. Peltz stat ilustrate cu fantezie de Tia Peltz. Cunoscut autor pentru copii, Alexan­dru Mitru povesteşte pentru cititorii săi o legendă valahă , „Săgeata că­pitanului Ion“, la care stilul precis şi vioi, neostentativ didactic, se ar­monizează cu elementele unei fabu­laţii captivante. De la Începutul acestui an, Editura militară a iniţiat colecţia „Columna“. Aici stat tipărite povestiri, schiţe, reportaje, versuri inspirate din lupta poporului romăn pentru libertate şi independenţă naţională. Ele aparţin atît unor scriitori clasici, cit şi unora contemporani, sau chiar debutanţi. Pe cîteva momente, nu lipsite de dramatism, din viaţa militarilor ro­mâni la anii războiului antihitlerist sau la zilele noastre se axează ac­ţiunea cărţilor : „...şi a fost din nou dimineaţă“ de Theodor Constantin, „Soarele din fereastră’­’ de Liviu Era­inaugurată de poet acum şase ani, în „Frunze“. Copleşiţi încă de sfîr­­şitul poetului, de la care n-au trecut încă nici două săptămîni, am găsi oa­­recari temeiuri să constatăm o at­mosferă a volumului, prin cîteva ele­mente inedite, anume prin acelea care par să vestească mai direct sen­timentul direct al mormîntului, un fel de spaimă metafizică în faţa inexorabilului, acum sosit cu evi­denţă. Dar acest sentiment îl st­ăpî­­nea pe poet şi în volumele anterioa­re ; aici el se compune cu o durere neîncercată aievea, a pierderii făp­turii celei mai apropiate — soţia. „M-ai uitat?“, „Balada Paraschivei din Buneştii Bucovinei“, „Fie­căreia“ consemnează o tulburătoare identifi­care între chipul reconstituit din a­­duceri aminte, şi imaginea generică a morţii însăşi. Insă spaima de care vorbeam nu apare aici, dimpotrivă, a­­mintirea celei pierdute calmează şi, Intr-un sens, bucură, în felul cum se petrec lucrurile în „Mioriţa“ sau în Eminescu: „Sufletul nemîngîiet / îndulcind cu dor de moarte“. In esenţă, starea e una cu rădă­cini In folclor, dar expresia ei e mo­dernă, şi nu numai expresia, ci în­tregul complex de raţionamente şi reacţii: poetul e al secolului său, conştiinţa care-l guvernează e a o­­mului care caută lucid adevăruri, pînă In clipa morţii, nu a unui fata­list, a unui resemnat. Ioloveanu şi „împuşcături in noapte“ de D. M. Bucur. Intr-un tiraj de 150 000 de exem­plare, Editura tineretului a publicat pentru cei mici cartea „Nărodul şi luna“, snoave populare selectate şi repovestite de folcloristul Marin Buga. La traduceri, menţionăm mai mnd­­ tranşa cartonată a tirajului de 50 000 de exemplare din romanul „Tono Bunga” de H. G. Wells, considerat o adevărată „secţiune transversală In organismul social britanic“. Car­tea reia, dar Intr-o sinteză epică autonomă, aproape toate motivele din scrierile anterioare ale acestui mare creator englez al genului „Science­fiction“, atît de răsplndit şi gustat de toate vlrstele. Traducerea lucrării aparţine lui C. Vonghizas. Aşezat alături de un H. Ch. Andersen sau B. S. Ingemann, prozatorul danez Steen Steensen Blicher (1782—1848) semnează volumul de nuvele „Pasto­rul din Vejlbye“, la româneşte de Lothar Schmierer, a căror acţiune se desfăşoară mai ales la Iutlanda, In medii variind de la zlătarul nomad la latifundiarul obtuz sau feroce. Numerele 22 şi 23 dintr-o colecţie de mare prestigiu, impusă deja In conştiinţa publicului larg — „Meri­diane“ — includ o reprezentativă se­lecţie de „Nuvele”, inedite in româ­neşte, aparţinind scriitorului elve­ţian de limbă germană Hermann Hesse (1877—1962), laureat al Premiu­lui Nobel. Traducerea semnată de Lazăr Iliescu are o prefaţă de I. Ne­­goiţescu. Cunoscutul roman al lui I. S. Turgheniev, „Un cuib de no­­bili", cunoaşte o variantă româneas­că aparţinind lui M. Sevastos şi V. Stoian, în noua serie, ilustrată, a „Bibliotecii şcolarului“ a apărut, în 56 000 de exemplare, volumul „Copi­lăria“ de Maxim Gorki, cu o pre­faţă şi note de Galina Maievschi. Iu­bitorii liricii lui Paul Verlaine au putut intra în aceste zile şi la po­sesia tirajului cartonat din culegerea de „Versuri" apărută la colecţia „Poesis“. I. B. Căutătorul e cel mai prezent In volumul „NOAPTEA“, şi în ipos­taza unui acuzator social (Portret, De înviere), dar mai ales In conti­nuarea disputei clasice a operei ar­gheziene, aceea care are în centru pe Dumnezeu însuşi. O excelentă definiţie nouă dă poe­tul acestei lupte interioare, acestui conflict de conştiinţă, pe care-l sta­bileşte disputat „între nădejde tris­tă şi-ndoială“ (Bine şi rău) şi care umple toată poezia Psalmilor arghe­zieni. Stadiul ultim al acestei osci­lări, totdeauna decepţionate (chiar şi nădejdea e tristă !), stadiul consem­nat în „NOAPTEA“ e al unei resu­recţii de alt gen : condamnarea celui care „a făcut“ lumea şi care a gre­şit-o, a clădit-o rău, sau intenţionat i-a dat dimensiuni şi forme antiuma­ne. Psalmii nu mai sunt acum psalmi, ci blesteme, de o violenţă cum rar găsim în poezia argheziană anterioa­ră. Cel ce se întreba cu privire la divinitate nu se mai întreabă, ci acuză, absolvindu-şi astfel toată poe­zia anterioară de a fi închinat şi cîntece de adoraţie. „Ţi-ai săvîrşit Adamii şi Căiiii-n Satani / Nu-i rm­ai iubeşti pe oameni, că-ţi trebuiesc duşmani“ (Răzvrătire); „Ce făcuseşi putea ieşi mai bine“ (Aluatul); „Mare-aprinzătorure / de stele / Cum de-ai făcut şi-atîtea lucruri rele ?“ (Bine şi rău) etc. Această amplă şi dură suită de blesteme e o protestare a omului împotriva propriei condiţii, a pro­priei liniştiri. In faţa „nopţii“ eter­ne, insurgentul de-o viaţă îşi con­tinuă răscoala cu o violenţă care mă­soară pe fanaticul dragostei de via­ţă. Nu avem în literatura noastră o atît­ de aspră formulare blasfema­torie, cum e cea din noul — ulti­mul! — Psalm arghezian, adresată tot divinităţii: „Tu n-ai făcut pămlntul din milă şi iubire. Iţi trebuia loc slobod, întina, de cimitire*. Pornind de aici, poeme ca Resu­­rexit trebuiesc înţelese — ca şi toată succesiunea Psalmilor — şi In sen­surile direct sociale, cu aplicaţii la realităţi trăite de poet şi totodată în accepţii mai largi înglobind destinul umanităţii întregi, de unde îndepăr­tarea poetului de pesimism. Cel ce blestemă moartea, suferinţa, nu poate fi decît­ un optimist; oricît de tragic e protestul, el rămîne ex­presia unei împotriviri, a unui mili­tantism. Arghezi a dat acestui mili­tantism, ca întregii sale opere, o ex­presie derivată din sinteze contempo­rane, din simbolica unei poezii care a beneficiat­ de tot ce-a adus ultimul secol în materie de metaforă şi sim­bol. Un îndîrjit, încrezător în om, împotrivindu-se morţii care-l răpeşte şi blestemînd-o, nu cu teamă de ea, ci cu spaima tainei nedescifrate, a spaimei In faţa absolutului, ireversi­bilului — în acest chip ni se înfă­ţişează Arghezi In ultimul său volum, explozia protestatară a unei lucide conştiinţe de om modern. Mihai Gafiţa Originale şi traduceri . INFORM­ATIA ACTUALITATEA CULTURALA SIBIU: Mozart şi Shakespeare la Muzeul Brukenthal (Urmare din pag. 1) — De acord. Dar aveţi şi con­­simţămîntul Consiliului muzeelor din C.S.C.A. ? — Ni s-a promis. Nu putem însă aştepta pînă trece vara ! De altfel, ce ar fi de obiectat ? Poate că totuşi se simte lezat în prerogativele sale tovarăşul NI­­COLAE LUPU, directorul muzeu­lui. — Dimpotrivă. Am venit ca spectator la „Comedia erorilor"­­ şi piesa lui Shakespeare mi-a plăcut şi mai mult în decorul curţii mu­zeului. Dobîndeşte alte dimensiuni, altă rezonanţă decît în sală — Cum vedeţi această transfor­mare a profilului muzeului ? — Cind există posibilităţi ca muzeul să contribuie la opera de culturalizare şi prin alte mijloace decît cele muzeistice, mă declar satisfăcut. Îmi pare bine că muzeul primeşte musafiri şi seara. Devine o prezenţă şi mai activă în viaţa artistică a oraşului. Are şi obiecţii ? Minime : podiu­mul şi luminile instalate în curte nu prea se asortează cu ansam­blul arhitectonic al clădirii, publi­citatea în jurul manifestărilor mu­zicale şi teatrale e anemică. Se­cretarul statului subscrie şi infor­mează prompt: în cel mai scurt timp se va instala o scenă demon­­tabilă (delegatul a plecat la Bucu­reşti să trateze chestiunea cu în­treprinderea de mobilier şi deco­­raţiuni), becurile vor fi montate în policandre, băncile rudimentare pentru spectatori vor fi înlocuite cu gradene, publicitatea va intra în drepturile ei. Aşa se face că testamentul lui Samuel Brukenthal, care lăsase ca după moartea sa clădirea şi colec­ţiile să devină patrimoniu public, „spre a fi vizitate în anumite ore şi anumite zile“, a fost modificat. Tablourile lui Tizian, Grigorescu, Veronese, Luchian, Rubens, Băn­­cilă, se asociază perfect cu muzi­ca lui Mozart, Enescu şi Ceaikov­­ski, cu piesele lui Shakespeare şi Giraudoux. ,,Eine kleine Nachtmusik" ...In lumina scăzută a becurilor, zidurile curţii se estompează, topin­­du-se în întunecimea cerului. O mulţime tăcută umple spaţiul drept­unghiular. Pe podium, dirijorul Henry Selbing a declanşat magia sonoră: „Eine kleine Nachtmusik“. Să fie oare instrumentiştii Filarmo­nicii din Sibiu în excelentă formă ? Să fie­ oare o excepţională acustică a arenei ? Poate că lumina ce se prelinge pe statuile atlanţilor şi mo­delează straniu sculpturile de la ferestre, are o fascinaţie aparte ? Grădina de dincolo de arcadele curţii, întrezărită într-o semiobscu­ritate de misterioasă feerie, să aibă facultăţi miraculoase ? Nu ştiu. Te aştepţi ca din sunetele risipite în aer să se materializeze balerine de­licate de porţelan, planînd în spa­ţiul transfigurat de muzică. Sere­nada de Elgar, Serenada de Dvo­rak, Serenada de Ceaikovski... Poate că muzica trebuie s-o şi vezi, într-o ambianţă inedită, că să-i descoperi valenţe noi. Şi poate că de aceea, conversaţiile între auditori se pre­lungesc după sfîrşitul concertului, pe trotuarul dinaintea clădirii re­devenită muzeu. Transcriu: „Am vă­zut la Bucureşti de trei ori „Seara vienezâ", şi totuşi n-o să pot uita multă vreme „Eine kleine Nacht­musik" de aici" (Maria Marcu, func­ţionară) . „Am mai ascultat piesele lui Mozart şi Ceaikovski în concer­te la sală. Incomparabilă satisfacţia de acum, cu cea de atunci“ (Nico­­lae Lupu, directorul Muzeului Bru­kenthal) ; „Parcă abia aici, în de­corul acesta, am simţit parfumul serenadei mozartiene“ (Aurel Ceau­­şeanu, inginer). ★ Dacă aveţi drum prin pitoreasca aşezare a Sibiului, nu uitaţi să tre­ceţi şi pe la Muzeul Brukenthal. Nu numai ziua, ci şi seara, la ora cînd dreptunghiul dintre zidurile clădirii devine arenă pentru muzică şi teatru. O să se joace şi „Ondine" de Jean Giraudoux, şi „Comedia erorilor“ de Shakespeare ; or să fie şi concerte ale Filarmonicii din Sibiu, şi un concert Telemann dat de „Collegium musicum" din Cluj. Şi dacă cineva de la Consiliul mu­zicii din C.S.C.A. o să-şi reamin­tească de promisiunea făcută sibie­­nilor, vor concerta aici şi multe formaţii de muzică de cameră din Bucureşti. Originala stagiune de la Muzeul Brukenthal merită toată a­­tenţia pentru că muzee şi instituţii artistice cu posibilităţi asemănătoa­re mai sunt, slavă domnului , chiar în Capitală... * T­itlul Include un firesc omagiu, prilej oferit rar, din păcate, cro­nicarului care are de astă dată ocazia de a vorbi des­pre un actor care s-a în­cadrat desăvîrșit în „reguli­­le jocului" televiziunii. A­­cesta este artistul poporu­lui Marcel Anghelescu, care a interpretat recent rolul principal în piesa Ceasul de aur. Piesa (de fapt un remarcabil scena­riu de televiziune) aparţine scriitorului francez Jean- Claude Brisville, care s-a afirmat in acest gen, şi do­vedeşte încă o dată că poate exista o dramaturgie specifică a televiziunii, o literatură aptă a se încadra artistic în spaţiul geome­tric al obiectivului came­rei de luat vederi, că a­­ceasta are anumite reguli proprii, o modalitate de a putea conduce acţiunea în episoade care nu ţin nici de teatru nici de film, ci de... televiziune. Ceasul de aur relatează mica dramă absurdă, aproape ireală, a unui şef de serviciu care nu-şi poate înţelege subal­ternul îmbogăţit subit şi care continuă obligaţiile unui serviciu ingrat. Se află inclusă în acest sce­nariu o întreagă dramă, aceea a reacţiilor unui om mic, invidios, mărginit, re­acţii ale unui om dezuma­nizat de mecanismul socie­tăţii capitaliste (de fapt pe linia comicului chaplinian), ale individului care, tul­burat de pe linia condiţiei sale obişnuite, îşi dezechi­librează propria existenţă. Naraţiunea dramatică suc­cintă, ingenioasă, surprinde cu forţă plastică şi condei acid, avînd mereu farme­cul surprizei, un întreg u­­nivers uman, în ciuda unui final declarativ, cu o mo­rală explicită, fără tensiv­. Marcel Anghelescu nea restului; în afară de acest final, scenariul e un mic model al genului. Mar­cel Anghelescu a interpre­tat rolul principal. Acest mare actor, pe care l-am întîlnit în ultima vreme rar pe scenă în roluri po­trivite personalităţii sale, ne-a oferit de astă dată un adevărat recital. Micul funcţionar a fost zugrăvit perfect, pornind de la da­tele sufleteşti ale eroului (mentalitatea ruginită, ob­tuzitatea, imposibilitatea de a-şi lărgi universul spiri­tual), date pe care s-a înăl­ţat construcţia fizică a per­sonajului (dicţie — tărăgă­nată, incertă, mers — ezi­tant, lipsă de echilibru, ati­tudine servilă, expresii .­ Din fotoliul telespectatorului luite). Ochii — oglinzi ale trăirilor interioare, lumi­nau personajul surprins cu o mare forţă comică, fără pasta caricaturii, cu cele mai nobile mijloace ale ar­tei scenice. Acest recital Marcel Anghelescu a avut ca vioară secundă pe Mi­hai Fotino, perfect în rol, cald, sugestiv, cu un u­­mor şi un haz abscons de bună calitate. Ar trebui să fim nedrepţi pentru a ig­nora din restul distribuţiei pe Nineta Gusti, C. Bre­­zeanu, Al. Alexandrescu- Vrancea, Minei Klepper, George Ulmeni. Regia lui Radu Miron a îndrumat cu siguranţă, bun gust (mai puţin în atmosferă au fost scenele de înmormântare, în care umorul grotesc era dilatat la paroxism) şi cu fineţe în dozarea muncii actoriceşti, reuşita specta­colului datorîndu-i-se în bună parte. . Cronica filmului Jandarmul gastronom Schema comediilor în care apare Louis de Fupés, pare a fi în mod fatal osîn­­dită la repetare. Vom găsi întotdeauna­ o primă parte — să-i zicem — de pre­gătire a intrigii, care este și cea mai valoroasă, pentru că aici se defineşte în mod comic tipologia personajului, ur­mată de aventura, mai totdeauna convenţională şi forţată peste limitele verosimilului, pentru ca în final — re­­m­iniscenţă a burlescului epocii mute­­— să se desfăşoare tradiţionala urmărire, în filmul de faţă cu mijloace auto­­m­ate şi din elicopter. Dacă ar fi să de­finim axiomatic valoarea unui asemenea specimen de comedie cinematografică, am aprecia-o ca direct proporţională cu în­tinderea primei părţi, pentru simplul mo­tiv că aproape întotdeauna descripţiei comice îi va fi substituită în partea se­cundă, peripeţia grotescă şi falsul „sus­pense“. In cazul Jandarmului din Saint-Fropez, de pildă, de Funés, antrenat mai tîrziu în aventură, avea destulă vreme să-şi dezvolte diapazonul comic. In Ma­rele restaurant comedia îşi menţine verva pînă în momentul „atentatului“, cînd împrumută fizionomia aventurii. Din ne­fericire, transformarea intervine aproape de Început, şi lucrul afectează substan- MARELE RESTAURANT producţie franceză de Jacques Besnard cu Louis de Funés, Bernard Blier (co­misarul), Maria-Rosa Rodriguez (Sophia) Noé­ Roquevert şi Folco Lull­. (iar încărcătura de umor a comediei. In mod practic, regizorul Jacques Besnard n-are timp să-l utilizeze pe protagonist decît într-o excelentă şi neaşteptată mi­niatură parodică, la adresa lui Hitler, tmp-o lecţie — ca fi­in Jandarmul la New-York — în cursul căreia Septime îşi muştruluieşte subalternii, deprinzîn­­du-i cu graţiile amfitrionului, intr-un exerciţiu coregrafic plin de haz şi o ins-' pecţie inopinată. Cam la atîtea numere comice se reduce încărcătura primei părţi care — totuşi — îi permite lui de Funés să-şi afirme şi de astă dată, eroul. E adevărat­ că noul său personaj re­petă aceeaşi întruchipare a autorităţii hipertrofiate, aceeaşi intransigenţă faţă de micile slăbiciuni omeneşti, care făcea deliciul jandarmului din mondena locali­tate maritimă. Exuberanţa mimică pe baza căreia şi-a clădit popularul comic succesul, devine şi de astă dată un prilej pentru schiţarea unei variante a „tipu­lui“ Funés, devenit acum patron de mare restaurant, ultimă redută a tradi­ţiei de ospitalitate şi ambasadă a gas­tronomiei franceze. Deşi comică, apriga rivnă pentru servire exemplară, mani­festată de Septime, ar putea folosi mul­tora­ din colegii săi de breaslă de pretu­tindeni. Iată de ce, ca şi în cazul jan­darmului, şi acest personaj nu încetează să ne fie simpatic, în pofida abuzului de autoritate şi a spiritului său tiranic. Personajul său inocent, antrenat într-un tăvălug de împrejurări care-i sînt străine — aşa cum se întîmplă în alte zeci de comedii franţuzeşti prezentate în ultimii ani, din care cele cu Fernandel erau parcă mai spirituale — se acoperă, fi­reşte, de glorie în final, după ce a fost răpit, tîrît­ pe drumurile munţilor, rosto­golit pe povîrnişuri şi aruncat, într-o maşină răsturnată, pe trambulinele pîr­­tiilor de schi. Actorul suportă cu stoi­cism şi — acolo unde ritmul filmului li mai îngăduie — chiar cu umor, toate încercările la care îl supun scenariştii f din rîndul cărora face parte el însuşi!­ Foarte bună imaginea lui R­aymond le Moigne, mai cu seamă în genericul ape­tisant colorat, care constituie un fel de potpouri gastronomic menit să ne intro­ducă în atmosferă... T. Caranfil Emisiunea „Gong“ , pre­zentată de M. Radnev ne-a înfăţişat competent şi edi­ficator o serie de imagini interesante de la Teatrul Naţiunilor din Paris, ur­­mînd ca într-o transmisie viitoare să asistăm la o întîlnire inedită cu marea actriţă Elvira Popescu. Bună a fost şi iniţiativa prezentării unei, suite de balade şi legende pentru copii şi tineret (spectacolul Teatrului „Ion Creanga“ ca şi legenda istorică semnată de Al. Mitru). Magazinul 111 ne-a surprins printr-o a­­muzantă poveste poliţistă de Guy Abecassis, înfăţi­şată de regizorul Titi Acs cu nerv şi tensiune şi cu doi actori de farmec : Fory Etterle şi Gh. Mărutză. In sfirşit, o bună transmisie de teatru: „Cazul Oppenhei­mer“, jucată de colectivul Teatrului „Duda Sturdza Bulandra“ în regia lui Cor­nel Todea. Numai să nu fie de deochi! Alecu Popovici Mîine se deschide la Muzeul mili­tar central o expoziţie intitulată „Bă­tăliile purtate de armata română în vara anului 1917 la Mărăşti, Mără­­şeşti şi Oituz reflectate în grafică“. Sunt expuse 121 de lucrări din co­lecţiile muzeului,­­multe dintre ele aparţinind unor autori care au în­soţit trupele române în campanie­ semnate de Isor, Camil Ressu, Sira­tu, D. Stoica, Alex. Severin, Teodo­­rescu-Sion, Emilian Lăzărescu şi alţii. Expoziţie de grafică BĂTĂLIILE DE LA MĂRĂŞTI, MĂRĂŞEŞTI ŞI OITUZ Atenţie la volan! Vă închipuiţi „surpriza" lucrăto­rilor din unitatea cooperativei „Ra­­dioprogres", cind s-au trezit cu şo­ferul Constantin Tănase dînd buzna peste ei. Menţionăm că a intrat nu pe uşă, ci prin vitrină, cu maşină cu tot. El se afla — atenţie ! la vo­lanul taxiului cu nr. 2-B-7871, acci­dentul soldîndu-se, printre altele, cu rănirea, din fericire nu prea gravă, a pasagerului H. M. Din păcate, uneori, accidentul are consecințe fatale. In urmă cu citeva zile, autoatelierul nr. 31-B-6907, condus de Matei Dumitru, a lovit mortal, in dreptul Fabricii de zahăr Chitila, pe cetăţeanul Marin Neagu, în etate de 67 de ani. Din primele cercetări, rezultă că victima a cir­culat pe partea dreaptă a şoselei, contrar prevederilor legale, iar so­­fe-­ul se face şi el vinovat pentru că nu a păstrat distanţa necesară in depăşirea pietonului. Urmări tragice, pornite de la „mă­runte" nerespectări ale regulilor de circulaţie. Atenţie, şoferi ! Dar şi­­atenţie pietoni ! Depinde te mină folosiţi... In cofetăria „Vargulul" din bd. Mun­cii nr. 13 s-a ajuns la isteaţa concluzie că farfurioarele şi linguriţele nu-i neapărat necesare şi că un om civi­lizat poate consuma produsele culinare ale secolului XX după manierele stră­moşilor noştri din neoliticul timpuriu. Ca intrare, farfurioarele au fost eli­minate. Linguriţele la fel. Au rămas doar prăjiturile care acum se servesc (elegant) în palmă (stingă sau dreapta d­in alegere). ...şi toată lumea e... mulţumită, in­clusiv „Nufărul" care are mult de lu­cru cu petele „generate“ de frişcă Şi sarailie. Cozonac... in plic Tovarăşul M. Stănoiu cumpără un cozonac cu stafide, iar Ion Bănică din str. 16 Februarie nr. 7 o cutie de conserve cu fasole tăiată. Acasă la „recepţie" primul con­stată intrigat că faimosul său co­zonac posedă stafide doar pe am­balaj, iar al doilea descoperă că fasolea se poate metamorfoza subit în tocană de orez. Nedumeriţi, cei doi ghinionişti ne întreabă dacă la serviciul „control tehnic de calitate" al întreprinderilor „Fructi-Giurgiu* Si „Panificaţie- Herăstrău* n-au fost cumva, de cu­­rînd, angajaţi iluzionişti. Ne vom Interesa! Igiena ordonă In fiecare dimineaţă, la faţa centru­lui de pline din Drumul Taberei (aflat lingi blocul T 1), igiena este făcuta K.O., prin intermediul maşinii cu nr. 32—B— 648. Mai exact, prin Intermediul înso­ţitorilor care descarcă pîinea, îmbrăcaţi în nişte haine de o curăţenie relativă, ei pătrund la interiorul autodubei, călcînd graţios cu picioarele peste şi printre sti­vele de lăzi cu piine. Se descarcă apoi lăzile, de la Înălţime, ridicind nori de Praf care se depun, evident, pe jimblele rumene. Deci, la fabrică — halate ima­culate, bonete, măşti de tifon. Aici, în faţa centrului de desfacere — reversul medaliei. Igiena ordonă, conform unui afiş de demult : alegeţi cu ochii, nu cu mina. De acord. Dar am întreba, nu fără te­mei : dacă nu cu mina, atunci de ce cu... picioarele ? Botanică prin parchet Pentru a obţine celebra lalea neagră, grădinarii olandezi au trudit de­cenii de-a r­adul. Mai puţin de o oră le-a trebuit unor cetăţeni care locu­iesc în blocul P 9 — Drumul Taberei pentru a-şi aduce propria contribuţie întru prosperarea botanicii. Ei au spart betonul trotuarului din faţa casei, răsădind — în „spaţiul verde" creat ad-hoc — o mindreţe de plantă agăţă­toare. Printre alte consecinţe, apa rezultată din ploi se infiltrează prin tro­tuarul făcut şvaiţer, ajungînd «— musafir nepoftit — sub parchetul aparta­mentului 144. Cum s-ar zice, unii cu foloasele şi alţii cu ponoasele. E cineva dispus să premieze iniţiativa botaniştilor amatori ? Statui şi... fotografii Vegetaţia este atribu­tul oricărui parc. Cind, însă, aceasta îneacă o­­pere de artă şi cultură, care înnobilează şi îm­bogăţesc, prin prezenţa lor, insuşi aspectul par­cului, faptul este criti­cabil. Bineînţeles, n-o să criticăm vegetaţia pentru că a îmbrăţişat, incit abia se mai vede, statuia lui Eminescu din Parcul Herăstrău. Altci­neva trebuie să se în­grijească de modul cum este amplasată statuia, ca şi de aspectul unor bus­­turi (Chopin, Puşkin etc.) ale căror riduri lă­sate de Intemperii, , ar trebui, din cinci in cind, retuşate. Sorin Dacă soluţiile de or­din gospodăresc nu con­vin, mai există una: lingă busturi să se aşeze şi fotografiile-bust ale celor care neglijează starea jalnică în care se află statuile. Nu de alta, dar ca să ştie toată lu­mea... Rubrică redactată de Helban, Mihai Sipos b­ucureştean t T­e­a­t­r­u SCANDAL LA BOEMA (Din distribu­ţie : Gică Fetrescu, Doina Badea, Mihai ducă, Ioana Matache, Anda călugărea­­nu, formaţia „Sincrona — solist Cornel Fugaru) — Teatrul anticic-muzical „C. Tanase“, la Grădina Boema, ora 20. HORIA ŞI RADU ÎŞI ASUMA RISCUL (Din distribuţie : Horia gerbănescu. Radu Zaharescu, solista de muzică ușoară Christel Bird (Anglia) — Teatrul satiric­­muzical „C. Tanase“, la Teatrul de vară din parcul Herăstrău, ora 20. C­inema SPARTACUS — film pentru ecran pa­noramic - Patria (U.8«.15) - i, ».45, 18.30, 20.1*. . „ CĂSĂTORIE IN STIL ITAUAN - U­nirea (17.10.21) — 10. 11.1B | grădină -20.30. MOMENTUL ADEVĂRULUI cinema­scop — Grădina Progresul-parc (23.94.10) — 20.30. FANFAN LA TULIPE — Lumina (16.23.35) — 9.30, 11.43, 13.45, 16, 18.30, 20.45. CIOCIRLIA — Central (14.12.24) — 0.80, 12.15, 15, 18, 20.45. „„__ COMPARTIMENTUL UCIGAȘILOR — cinemascop — Bucegi (17.05.47) — 9, 11.15, 18, 18.15, 20.45 ; grădină — 20.15 ; Aurora (35.04­66) — 8, 10.30, 13, 15.30, 18 ; grădină — 20.30­­ Arta (21.31.86) — 9, 11.13, 13.30, 15.43, 18.13, 20.45 ; grădină — 20.18, Fla­mura (23.07.40) — 9, 11-30, 15.30, 18, 20.30. ROBII — Union (13.49.04) — 15.30 20.30 . Moşior (12.52.93) — 15.30. 18 E gră­dină — 20.30. LADY MACBETH DIN SIBERIA — ci­nemascop — Drumul Sării (31.28.13) — 15.30. 17.45. 20. VIAŢA LA CASTEL — Cotroceni (13.62.56) — 15.30. 18. 20.30. CIT MAI MULTA MIŞCARE — FOT­BALIŞTI, NU UITAŢI COPILĂRIA ! — ŞI ACUM... PUŢINA GIMNASTICA­­ DE la PESCARI ADUNATE - Timpuri Nnl flB.Bl.lft» — de la 9—21 in continuare. PROGRAM CU FILME DE ANIMAŢIE — Union (13.49.04) — 18. MARELE RESTAURANT — cinemascop — Luceafărul (13.87.67) — 8.80, 10.30, 12.30, 14.45. 17, 19.15, 21.30 . Festival (15.03.84) — 9. 11.15, 13.30. 16, 18.30, 21 . grădină -20.45 ; Stadionul Dinamo (11.03.72) — 20.15; Grădina Capitol (16.29.17) — 20.15. PERETELE VRĂJITOARELOR — Ca­pitol (16.29.17) - 8.15, 11.30, 18.45, 18.15, 18.45, 21. CHEMAȚI-E PE MARTIN — Victoria (18.28.79) — 9. 11.15, 13.30. 16, 18.80, 20.45. IERBURI AMARE — Volga (11.91.26) - 9. 1), 13. 16.15, 18.30, 20.45. PESCARUL DIN LOUISIANA — Melo­­dia (12.06.88) — 9, 11.19, 13.30, 18.15, 18.30, 20.45 . Gri­vița (17.08.58) — 9, 11.15, 13.30, 18, 18.30, 20.45. MONTPARNASSE 19 — Progresul (23.94.10) — 15.30, 18. 20.15 . Doina (16.35.38) — 11.30, 13.45, 16.15, 18.45, 21.15. DOCTOR PASTORIUS — cinemascop — Rahova (23.91.00) — 15.30, 18 . grădină — 20 30. TIMIDUL — Cringaşi (17.38.81) — 15.30, 13, 20.30. MAIORUL ȘI MOARTEA - cinema­scop — Buzești (15.62.79) — 15.30, 18 ; grădină — 20.30. PENTRU UN PUMN DE DOLARI — Ci­nemascop — Mioriţa (14.27.14) — 15.30, 18. 20.30 . Grădina Vital (21.39.82) — 20.30. ANGELICA ŞI REGELE — cinemascop — Colentina (35 07.09) — 15. 18 . Popular (35.15.17) — 15.30. 18. 20.30. MINUNATA ANGELICA, ANGELICA ŞI REGELE — cinemascop — Munca (21.50.97) — 10. 18, 19.45. zodia fecioarei — cinemascop — Grădina Doina (16.35.30) — 20.30 . Grădina Exno­id­a (18.10 88) - 20.30. MOARTEA VINE PE PLOAIE — Fe­rentari (23.17.50) — 15.30, 10, 20.30. INFIDELELE — Cinemateca (13.92.72) — 10. 12, 14, 16.30, 18.45. 21. ASTA ZS TOT CE S-A IN­TIMPLAT — Lira (31.71.71) — 18, grădină 20.30. UN ȘOARECE PRINTRE BARBATI — Vitan (81.39 82) — 15.30, 18; COMISARUL X — cinemascop — Re­publica (11.03.72) — 9.15. 11.30, 14. 17, 19.15, 21.30 ; București (15.61.54) — 9. 11.15, 13.30, 16.45, 19. 21.15 ; Feroviar (1e.22.73) — 10. 12.15, 14.80, 16.43, 19, 21.15 ; Excelsior (18.10.88) — 9. 11.15, 13.30, 15.30, 18, 20.15 ; Modern (23.71.01) — 9.30, 11.45, 14, 18.30. 19, 21.15; Arenele Libertății (23.71.01) — 20.30 ; Stadionul Republicii (15.61.54) — 20.15; DENUNȚĂTORUL — Pacea (31.32.52) -15.30, 18, 20.30. HIPERBOLOIDUL INGINERULUI GA­RIN — cinemascop — Viitorul (11.48.03) — 15.30, 18, 20.30. SPIONUL — cinemascop — Cosmos (35.19.15) — 15.30, 18, 20.30. CRĂCIUN INSINGERAI — Flacăra (21.35.40) — 15.30, 13, 20.30. DRAGOSTEA MEA - Gloria (22.44.01) — 9. 11.15, 13.80, 18, 18.15, 20.30. ŞAPTE BĂIEŢI ŞI O ŞTRENGARIŢA — cinemascop — Floreasca (12.28.30) — 9. 11.30, 15, 18, 20.45 . Tomis (21.49.46) -9.15, 11.30, 14, 16.30, 19, grădină — 20.30. CARTEA DE LA SAN MICHELE — Giuleşti (17.55.46) — 15.30 18, 20.80. CĂLĂREŢUL DEASUPRA ORAŞULUI — Lira (31.71.71) — 15.30. PRINTRE VULTURI — cinemascop - Dacia (16.26.10) — 8 — 21 in continuare LA VIRSTA DRAGOSTEI - Grădina Colentina (35.07.09) — 20.30. SELECŢIUNI DIN PROGRAM AZI PROGRAMUL I 16.15 Recital de operă Mihail Arnăutu 17 30 Ascultaţi şi recunoaşteţi... (muzi­că simfonică). 18.05 Radiosimpozion Demografie şi progres social. 19.00 Con­cert de melodii româneşti. 19.30 Sport. 19.40 Varietăţi muzicale 20.00 Radioga­­zeta de seară. Cronica economică. 20.30 Solişti şi orchestre de muzică uşoară. 21.05 Antena tineretului. 22.45 Moment poetic. Versuri din revista „Iaşul lite­rar“ 0.05 Melodiile nopţii. PROGRAMUL II 16.00 Muzică uşoară de Anatol Albin şi Petre Firulescu. 1710 Duete din o­­pere. 18.00 Solişti, orchestre, melodii — muzică uşoară 19.30 Interpreţi de odi­nioară ai muzicii noastre populare : ta­raful Ioniţă Bădiţă, Maria Zlătaru, A­­vram Ticuseanu, Teodor Zavaidoc, ta­raful Nelu Busuioc. 19.45 In jurul glo­bului. 20.00 Concert înregistrat de or­chestra simfonică a Radioteleviziunii, dirijor Emanuel Elenescu 20.45 Înregis­trări de la recitalul de poezie „De la Shakespeare la Arghezi“ — versuri de dragoste din lirica universală : Iannis Ritsos — „Sonata olarului de lună" (tra­ducere de Nina Cassian). Recită Irina Răchiţeanu-Şirianu. 21.05 Solişti de mu­zică uşoară : Luminiţa Cosmin şi Michael Hallyday. 21.25 Cercul melo­manilor : Muzica de „divertisment" în creaţia lui Haydn şi Mozart. 23.07 Me­lodii româneşti. MÎINE PROGRAMUL I 5.05—8.00 Program muzical de dimi­neaţă. 8.20 Moment poetic interpretat de Ma­ria Voluntaru de la Teatrul Na­ţional „J. L Caragiale8.25 La micro­fon, melodia preferată, 11.03 Cronica «■­conomică. 11.18 Parada soliştilor şi a orchestrelor de muzică uşoară. 12 4. Din muzica popoarelor. 13.13 Succese ale muzicii uşoare 13.30 întîlnire , melodia populară şi interpretul pre­ferat. 15.05 Cărţi care vă aşteaptă. 15 . „Personaje din opere româneştiIon din opera „Năpasta« de Sabin Drăgoi Televiziune 18.00 La ordinea zilei. Organizarea ştiinţifică a producţiei şi a muncii. 18.20 „Mult e dulce şi frumoasă“... Emisiune de limba română. 18.50 Pentru tineretul şcolar. Studiat, pionierilor . „In excursie“. 19.30 Telejurnalul de seară. 19.50 Bu­letinul meteorologie. Publicitate. 20.00 Aventurile lui Tarzan. 20.30 întrebări la care s-a răspuns­, întrebări la care nu s-a răspuns încă... Emisiune de ştiinţă. 21.00 Magazin-varietăţi. 21.30 Dicţionar de personaje. Litera „O“. 22.00 De la Giotto la Brancusi. Emisi­unea a XV-a. 22.20 Seară de balet. Dansează Valen­tina Massini. 22.45 Telejurnalul de noapte 23.00 Închiderea emisiunii.

Next