Informatia Bucureştiului, august 1968 (Anul 16, nr. 4648-4678)

1968-07-27 / nr. 4648

A St­in Cişmigiu... pamintul e rotund/ Foto: S. Braşoveanu V­reţi sa vă distrat! ? Vrtfi să vă pierdeţi vremea in­­tr-un mod plăcut, economic şi in­structiv ? Foarte bine. Daţi-vă in judecată. Nimic mai simplu. E ne­cesar să găsiţi un motiv cit de cit serios. Atit. Pentru că motive, în­tre noi fie vorba, se găsesc. Ne-am convins Încă o dată, de curînd, răsfoind dosarele arhivei Tribuna­lului. ...Sămînţă de sfadă poate fi şi un pitpalac, un pian sau chiar un copac care să-şi trimită frunzele în curtea vreunui vecin (ca în do­sarul 1237/67). Dacă n-aveţi aşa ceva la inde­­mînă, e bun un gard. De pildă, membrii familiei Niţă — din str. Popa Tatu nr. 41 — au avut năs­truşnica idee să lege cu un lanţ poarta principală, obligînd, in felul acesta, chiriaşul să sară gardul de patru ori pe zi. Dacă blocul dv. nu are gard nu-i nici o nenorocire. Puteţi proceda ca soţii Bogoslav din str. Zidurilor 11. Adică inter­ziceţi colocatarilor accesul la bu­cătăria comună. Sau, dacă vreţi să ajungeţi cu orice preţ în faţa in­stanţei, poftiţi dacă vecinii dv. au sau nu pisici şi faceţi ce-au făcut păriţii din dosarul 21P196S. Mai exact trimiteţi pe cealaltă lume pisica, pisoii şi trei gîşte. Şi ca treaba să fie completă procedaţi tot ca dumnealor, adică turnaţi gaz în butoiul cu varză. In fine, dacă nici gaz, nici var­ză şi nici vecini nu aveţi prin a­­propiere, vă puteţi judeca şi în familie“. Motivul ? Un coteţ de pildă,­ ca în cazul disputei juridice dintre Radu senior şi Radu junior în str. Cristineşti, 11. Iar dacă acest coteţ încurcă cir­culaţia şi violen­ţează spiritul dv. estetic, cereţi Tri­­a procedat Radu la faţa locului o comisie de experţi, care să hotă­rască ce e de făcut. ...Aşadar, dacă vreţi să vă dis­traţi daţi-vă în judecată. E cel mai plăcut mod de a vă pierde vre­mea. Aţi văzut doar. Şi distracţia e foarte ieftină; nu vă costă decit timp şi nervi. La urma urmelor, un fleac. M. Sipo, Foileton banalului, cum senior, să vină intimplari cu... MITUITORI ŞI MITUIŢI La începutul lunii iunie a.c, toc­mai cînd revizorul contabil Constan­tin Tuz verifica gestiunea salariaţi­lor Elefterie Necolau şi Hanu Cră­ciun, de la unul dintre depozitele ICRA, un „plus* de 280 de kilogra­me de zahăr şi-a luat tălpăşiţa din magazie, defilînd — fără nici un fel de act — chiar pe sub ochii „vigilen­tului“ revizor. Zahărul a încăput în mîinile delegatului D. Bălan care, conformîndu-se dispozițiilor date de cei doi magazineri, l-a transportat la magazinul din str. Ţibleş nr. 18 (responsabil Coca Dumitru). A ur­mat „aldămaşul“ şi prima arvună, fiecare înfruptîndu-se din „pra­dă“ corespunzător rolului avut. Surprinzătoare pentru hoţi a fost descinderea pe care o făceau, trei zi­le mai tîrziu, organele de miliţie la magazinul din str. Şpibleş. Cu acest p­rilej s-au mai găsit vreo 90 de ki­­ograme din zahărul furat, dar și mi­nusuri în gestiune, Insumînd cîteva mii de lei. în urma acestui fapt, este limpede da­ca revizorul „gură cască* Constantin Tuz n-a mai putut conti­nua verificarea gestiunii depozitului, în locul Iui fiind trimis Dimitrie Marti­nescu. La început, «radtt Hanu Elefterie Necolau şi Itin au«, tatonat terenul. Dar, investigaţiile lor conducînd la concluzia că revizorul are de gînd să lucreze cu mînecile sumese şi cu ochii în patru, gestionarul Necolau şi-a luat inima în dinţi: „De ce să te mai osteneşti dumneata ? Noi ştim totul pe dinafară , şi plusuri şi mi­nusuri... Ceea ce te rugăm e să le aranjezi în aşa fel — ştii dumneata cum — încît lucrurile să iasă bine... Desigur, nu pe gratis. 4 000 lei... De acord ?“... S-a bătut palma în semn că „tîr­­gul“ a fost încheiat. A doua zi cine se afla la o bodegă din apropiere ? Ges­tionarul Necolau şi revizorul Marti­­nescu care, la plecare, avea în bu­zunar un aconto de 1 000 lei. Numai că, abia strecurase banii şi o mină s-a oprit pe umărul mituitorului, prins în flagrant delict. Ce gravă eroare comit infractorii imaginîndu-şi că toată lumea este croită pe calapodul lor ! Fiindcă, în cazul nostru, revizorul Dimitrie Martinescu, procedînd ca un om cin­stit, înştiinţase, de toate cele întîm­­plate, Serviciul economic al miliţiei. ★ întâlnirea care a avut loc, într-una din zilele de început ale prezentei luni, într-un imobil de la marginea oraşului se încheiase sub... auspicii bune pentru cei în cauză. La des­părţire, 3 persoane aveau asupra lor cu cîte 4 000 lei mai mult decît în momentul întîlnirii. Peste noapte, teama a cuprins pe una din cele trei personaje. Aşa se face că a doua zi dimineaţă, A.M., gestionara unui magazin alimentar din Haiele Obor, s-a prezentat la secţia a V-a miliţie. „Ano­nimatul" scontat s-a spulberat, cele­lalte 2 personaje devenind cunoscute. Este vorba de revizoarea Ileana Ma­­rinescu şi revizorul şef Nicolae Tei­­cu — ambii de la O.C.L. Alimentara sectorul 3. Găsind cu prilejul verifi­cărilor contabile în gestiune un plus de 12 000 lei, revizorii necinstiţi şi-au luat asupra lor măsluirea actelor, ur­­mind ca plusul să fie împărţit în cote egale. Intîmplările de mai sus, cu mituitori şi mituiţi, sînt fapte insa­lubre, pe care le mai întîlnim la pe­riferia societății noastre, dar care sînt asanate cu promptitudine I. B. ★ Pentru zilele de 22-25 august, O.N.T.­­agenţia Bucureşti, organizează o intere­santă gamă de ac­ţiuni­­turistice, cu­­ o durată între 3 zile şi jumătate şi 4 zile. Înscrierile au şi în­ceput, solicitanţilor oferindu-li-se şi une­le uşurări în ce pri­veşte plătirea costu­lui excursiei. Dintre excursiile la munte, cu caza­re la cabane, ci­tăm Pe cele organi­zate in masivele Bu­­cegi, Ciucaş şi Fă­găraş, cu cazare la Vîrful cu Dor, Poia­na Stînii, Diham, Sinaia (cabanele I Chior şi Furnica), Trei Brazi, Poiana ACŢIUNI TURISTICE IN LUNA AUGUST Secuilor, Susai, Scro­­poasa, Cheile Ză­­noagei, Padina, Scor­­ţaru, Muntele Roşu, Piatra Mare, Bon­­loc, Curmătura şi Plaiul Foii. Deplasa­rea pînă la Sinaia, Buşteni, Predeal, Ti­mişul de Jos, Mî­­neciu-Ungureni, Bra­şov sau Zărneşti se va face cu trenuri speciale. Cu trenul, precum şi cu autocarele se organizează excursii de cîte 3 zile şi­­ ju­mătate şi pe litoral. Pentru perioada 22—25 august se or­ganizează şi nume­roase excursii cu autocarele pe di­verse trasee care cuprind valoroase monumente de artă şi istorice din Mol­dova şi Muntenia, Transilvania şi Ma­ramureş. Amintim cîteva din itinera­rele respective: Bucureşti — Galaţi — Bacău — Agapia — Suceava — Putna — Voroneţ — oraşul Gh. Gheorghiu-Dej — Braşov ; Bucureşti — Iaşi — Suceava — Voroneţ —Agapia — Varatec — Galaţi; Bucureşti — Cîm­pu Lung — Cheile Dîm­­bovicioarei — Bran — Braşov —Sibiu — Sighişoara — Pre­deal ; Bucureşti — Braşov — Sighişoa­ra — Lacul Roşu — Tg. Mureş — Cluj — Sibiu — Cozia etc. Vedere de pe cheiul Dâmboviţei 1 TIMP ÎNNOBILAT Evident, trăim o epocă frenetică. Tim­­pu­l înseamnă infinit mai mult decit­­ţi ani. Calcularea pierderii lui a Încetat să mai fie (dacă admitem că a fost vreodată numai atit) o simplă operaţie de convertire a zilelor sau orelor in cifre. Intr-o formulă pe care, folosin­­du-se de o logică axiomatică, a impus-o contemporaneitatea, timp a trăit ver­bul, fireşte, depăşindu-şi considerabil funcţiile strict biologice şi asumîndu-şi sarcinile multiple şi complexe ale vieţii sociale şi spirituale. Tinde să devină curentă o expresie : timp înnobilat. Să fie doar o seducătoare metaforă capa­bilă, prin ridicarea temperaturii artis­tice, să ne emoţioneze în faţa puterii d­e creaţie a omului ? Nu cred. Aş lua-o mai degrabă ca pe o modalitate obiş­nuită de a exprima adevărul că am sărăci noţiunea de timp dacă n-am raportat-o permanent la actele noastre. Timp înnobilat, adică timpul investit cu capacitatea de a ne măsura pasi­unea cu care ne înfrumusețăm pro­priul destin. Sper să nu-mi fi obosit prea tare ti­nerii interlocutori cu această poate nu destul de concisă introducere. Ea mi-a fost insă necesară pentru că nu mi-ar fi plăcut ca dialogul nostru de azi să debuteze prin a-mi mărturisi direct (mult prea direct) un sentiment de uimire provocat de recenta lectură a mai mul­tor scrisori semnate de adolescenţi, scrisori în care, intr-un fel sau altul, se vorbea despre irosirea timpului ca despre un soi de fatalitate a virstei. Citez cîteva rinduri din corespondenţa adresată de L.B., elev in clasa a Xl-a, redactorului unei tele-emisiuni : „şi dacă exclud cele două-trei ore de ştrand, partida de table sau de 66 fă­cută cu un amic şi lectura (atit cit ţi-o [permit căldura şi muştele) vacanţa trece intr-o monotonie exasperantă... ■ Şi, deşi parcă nu mai este necesar, mai redau şi o frază din altă scrisoare, cea trimisă de F.N., laborant, în virstă de 20 de ani, pe aceeaşi adresă : „ .., aşa că mă gîndesc să vă cer un sfat : cumva ştiţi unde, fără prea mare intîrziere, mi-aş putea ascuţi foarfecă cu care tai frunze la clini, zilnic şi cu cea mai mare conştiinciozitate, după ce vin acasă de la serviciu ?“ Ca un răspuns la aceste scrisori, dar, cred eu, poate mai mult decît atît, cer voie sa povestesc aici despre nişte foarte tineri prieteni. Mircea Donos, constănţean, 15 ani­ s-a obişnuit să se trezească devreme. La cinci, adeseori la patru, e în pi­cioare. La început, adică acum vreo doi ani, punea ceasul să sune. Acum nu mai trebuie. S-a obişnuit. Se tre­zeşte singur. La această oră de dimi­neaţă este cea mai mare linişte în casă şi el are nevoie zilnic de linişte. Calcu­lele nu se pot face cînd e gălăgie, şi Mircea are de făcut nişte calcule com­plicate. Este, la vîrsta sa, un electronist binecunoscut. Vreau să spun : binecu­noscut la şcoală, printre prieteni, un cartier. . . Şcolii i-a dăruit o hartă hi­drografică a României, hartă care, da­torită unui ingenios releu, atingînd lo­cul de unde izvorăşte pînă şi cel mai mic pîrn­aş, ţi se luminează întreg dru­mul acestuia şi toate confluenţele pînă la vărsare în mare. Un profesor sue­dez, în vizită la Constanţa, l-a rugat pe Mircea să-i explice cum funcţionează harta, declarind că ea constituie un material didactic de o mare ingeniozi­tate. Mircea a făcut-o cu plăcere, dîn­­du-i toate explicaţiile in Camera pio­nierilor, încăpere a cărei uşă se des­chide singură în faţa oaspeţilor, fiind prevăzută cu celulă fotoelectrică, pof­­tindu-i să-şi agaţe pardesiul într-un cuier care se roteşte, aducîndu-şi me­reu în faţă un braţ liber, oferindu-i să asculte muzică de la un aparat de ra­dio cu tranzistori, cît o cutie de chi­brituri. E de prisos să mai adaug că uşa, cuierul şi radio-ul sînt creaţii ale lui Mircea, că ele sînt rezultatul pasi­unii cu care îşi foloseşte timpul liber. Dar, cu toate că informaţia pare aici superfluă, nu-mi pot întrina tentaţia de a mărturisi ciudăţenia (hai să-i spu­nem aşa) că cele de mai sus mi-ar fi rămas necunoscute dacă n-ar fi scris despre ele însuşi profesorul suedez ... Dimpotrivă, elevul de 16 ani Sasz Pe­ter din Tîrgu Mureş se trezeşte tîrziu. Şi asta pentru că de mult nu se mai culcă la ora sau curînd după ora cînd emisiunea „Noapte bună,—copii“—urează somn uşor şi vise plăcute obişnuiţilor ei ascultători. Peter este un pasionat as­tronom. El este autorul unui aşa nu­mit „calendar-lumină“, un tablou la care a lucrat multă vreme şi care, pe baza luminozităţii unor astre în anu­mite perioade, indică zilele ... adică, scuzaţi, nopţile .. . Studentul bucureştean Daniel Antonie, 20 de ani, a început de aproape 5 ani să înveţe limbi străine. El ştie acum perfect franceza şi germana, citeşte şi traduce corect din limbile italiană şi spaniolă, face mari progrese în deprin­derea limbii latine, are în planurile sale însuşirea, pînă la 25 de ani, a 10—12 limbi străine, necesare, spune Daniel, muncii de cercetător ştiinţific în domeniul li­teraturii universale căreia vrea să i se dedice. Necesare, spunem şi noi, dar simţim nevoia să mai adăugăm : ceea ce generează aceasta pasiune nu-i doar funcţionalitatea ei. Este ceva, nu ştiu dacă mai frumos, însă cu siguranţă mai romantic : voluptatea de a şti mai mult decît alţii, fenomen nedrept şi dureros suspectat de unii ca fiind o performanţă ieftină. Timp înnobilat... Timpul martor al pasiunii noastre învestite într-un do­meniu sau altul al creaţiei. Timp, ade­seori, făcîndu-se remarcat prin acor­durile sale melodioase ieşite din cutia de rezonanţă a „viorii lui Ingres“, dar incomparabil mai mult decît atît : tim­pul unei vîrste dinamice, dornică să se afirme, simţind şi trăind cu o mare in­tensitate bucuria inegalabilă a creaţiei, a dăruirii depline. „Plictiseală“, „monotonie“ . . . nu vi se par nişte expresii caduce,de un anacro­nism întristător ? Nu ştiu, dar am sen­timentul că a existat cu adevărat odi­nioară un magazin care ascuţea foar­fece de tăiat frunza la cîini, dar a fost demolat şi pe locul acela s-a construit ceva, n-are importanță ce — important e că s-a construit ! M — Fii atent şi nu te lua cu mine... Desen de G. Badea Pe ecrane... epigrame Cînd luminile se sting Şi rulează-n cinema, Pugilistul stă pe ring, Iar reţeta la podea. „De 3 ori Bucureşti“ Decît „De 3 ori Bucureşti“, In care să te plictiseşti, Era cu mult mai oportun Să ni se dea unul, dar bun. V. D. „R. O.“ INFORMATIA I­E Conform tradiţiei tinerei noastre rubrici, publicăm astăzi cîteva răspunsuri primite la sesizările apărute in cadrul „CUTIEI CU SCRISORI“. Iată cîteva dintre ele: SOLOMON ESCHE­NAZI — Splaiul Inde­pendenţei nr. 5. Intr-o sesizare ne-aţi adus la cunoştinţă faptul că la cofetăria „Terasa Primăverii“ băutura „Fepsi-Cola“ se vindea la pahar şi nu la sti­clă cum era normal. Remarcaţi atunci că paharul are un volum mult mai mic decit sticla, deşi preţul era acelaşi. Inspecţia co­mercială de stat ne in­­ştiinţează că in urma controlului efectuat s-au găsit lipsuri grave în activitatea unităţii, pentru care urmează să se aplice măsurile le­gale, şi anume : sanc­ţionarea penală a ges­tionarului remiziei, precum şi sancţionarea disciplinară a celor care nu au controlat sau au tolerat aseme­nea abateri. Iată, aşa­­dar, ce furtună poate aduce un banal pahar cu Pepsi-Cola, cînd­­este—tratat—cu..­—ener­­gie şi avint. UN GRUP DE LOCA­TARI din aleea I.O.R. La sesizarea dv. prin care ne solicitaţi aju­torul pentru amenaja­rea spaţiului verde de pe aleea I.O.R., Direc­ţia drumuri şi spaţii verzi ne asigură că va începe amenajarea a­­cestui spaţiu, avlnd şi sprijinul organizaţiei U.T.C. de la I.O.R. In nota scrisă atunci, ară­tam că noi am aruncat sămînţa şi sîntem cu­riosi să vedem ce o să răsară. Acum nu mai sîntem curioşi. Sîntem bucuroşi că a răsărit un răspuns plin de spe­ranţe. A. ANTOHI — Lo­co. Motivul pentru care nu aţi putut obţine convorbirea telefonică din Bucureşti cu ora­şul Focşani se dato­­reşte nepriceperii unei oficiante angajată tem­porar pe locul titula­rei. Cu toate că moti­vul este scuzabil, sa­lariata a fost totuşi sancţionată. După cum se vede, Direcţia ge­nerală telefon-telegraf a răspuns prompt la apelul dv. I. PETREA — Str. Galaţi nr. 1. Constatin­­du-se şi alte abateri ale gestionarei indicată de dv. in sesizare, O.C.L.-Textila ne co­munică Înlocuirea ei cu alta mai politicoasă din... fire. Deci, acum, puteţi vizita cu Încre­dere magazinul de unde, cindva, aţi fost dv. dat afară... Se pare (parafrazînd o zicală) că cine e dat afară la urmă, e dat mai bine. ION VASILESCU — Loco. Referitor la fap­tul sesizat de dv. şi anume—că_baia_de_In Secţia de dozaj şi amestec a Combinatu­lui de cauciuc — Ji­lava, nu funcţionează — suntem­ informaţi că s-a amenajat, în mod provizoriu, un loc sepa­rat pentru spălarea muncitorilor din secţia dv. Acest provizorat va dura puţin timp, până cînd baia va fi pusă în funcţiune acolo unde va avea condiţiile ne­cesare. Ne bucură fap­tul că cererea munci­torilor din secţia dv. nu a fost tratată cu... apă de ploaie. VICTOR LAIOŞ — Loco. Constatînd jus­teţea sesizării dv. prin care arătaţi că la Au­­tobaza nr. 3 călători curăţenia lasă mult de dorit, D.G.T.A. ne co­munică luarea unor măsuri severe pentru ca asemenea fapte să nu se mai repete. In consecinţă, sesizarea dv. a fost o curată... binefacere — şi pentru călătorii care ocupa această sală şi pentru salariaţii care nu se ocupă de această sală... VASILE DANDIŞ — str. Luigi Cazzavillan nr. 1 A. Consiliul popular al sectorului 7 ne informează că s-au luat toate măsurile pentru urmărirea şi efectuarea deratizării de către adminis­traţia cantinei stu­denţeşti în folosirea căreia se află pivniţa din imobilul dv. Se menţionează da aseme­nea că s-a intervenit şi la inspectoratul sa­nitar de stat, pentru a se verifica cum se res­pectă normele de igienă. Cu asemenea măsuri, sîntem că veţi scăpa­, di griji. p. BACITI — Calea Victoriei nr. 134. Este adevărat, ne informea­ză Direcţia generală a poştelor, că scrisoarea dv. recomandată a fost pierdută în timpul transportului, urmind să fiţi despăgubit con­form_normelor_legale. Urmează — ne asigură adresa — a se lua cele mai severe măsuri In cazul cînd se vor con­stata asemenea abateri. E foarte bine că se vor lua măsuri severe, deoarece „despăgubi­rea“, nu prea conso­lează pe cel care ex­pediază o scrisoare cu comunicări, uneori foarte importante. CONSTANTIN VEN­TILA, str. Nuferilor nr. 3. Ne surprinde reve­nirea dv. asupra sesi­zării prin care ne ară­tați diferite neplăceri provocate locatarilor de către o unitate a coo­perativei „Igiena". Ne surprinde, deoarece, prin adresa nr. 6476 din 29 V 1968, coope­rativa „Igiena“ ne in­forma că s-au luat toate măsurile pentru ca situaţia arătată de dv. să fie remediată, asigurîndu-ne că se va lua legătura şi cu lo­catarii în cauză pen­tru a se stabili nor­mele unei bune con­vieţuiri. Vă rugăm să ne scrieţi dacă s-a luat această legătură, şi mai ales dacă aţi primit o copie după scrisoarea primită de noi, sau o înştiinţare din partea cooperati­vei „Igiena", de luare în evidenţă şi cercetare a sesizării dv. 1 1 I I I I I I I I 1 11 I I I I I 1 1 I 1 I I I I I In asteptare... Foto: N. Dumitrescu O­mul căruia nu-i pasa de cei din jur — Coborîţi la prima ? Namila nu răspunde. Neclintită, grămada rămîne de piatră ca şi cum n-a auzit, ca şi cum n-a înţeles, ca şi cum n-o interesează. Se uită pe fereastră. Se zgileşte la un afiş — Coborîţi la prima, vă rog ? — Nu. Şi rămîne de granit. A auzit, a înţeles, dar n-o interesează. Tot cu ochii pe fereastră. Tot la afiş. — Îmi permiteţi să trec ? — Poftim ! Dar rămîne ca stîn­­ca. Bazalt. Parcă a crescut acolo. Încerci să te fofilezi. Prin dreapta. Degeaba. Prin stingă, inutil. Iţi vine s-o iei pe undeva pe deasupra, sâ te strecori pe dedesubt, ca pisi­cile, s-o iei pe lingă pereţi ca umbrele. Sta­ţia de coborîre se apropie vertiginos. — Vă rog, faceţi-mi loc să cobor. «— Ce, te opresc eu . Asta-i bund ! Şi nu se deranjează. Un pas înapoi ar salva totul. O jumătate de pas la dreapta te-ar scoate din încurcătură. Dar nu. El citeşte afişul. Poate-l învaţă pe di­nafară. Ai zice că acum se alfabetizează. — D­aţi-mi voie săi cobor l — urli. I Iţi dau voie alţii. Cei­­ din dreapta, cei din­­ stingă, cei de peste­­ tot, se înghesuie şi-ţi I fac loc şi, în sfîrşit,­­ reuşeşti să ocoleşti | namila nemişcată. Gata. Jos. De pe trotuar, pri­veşti la tramvaiul care pleacă şi în care stînca îşi citeşte implacabilă afişul, în continuare... Dar se întîmplă şi altfel. Se întîmplă ca tu să ai de mers şi muntele să aibă de coborît. Atunci, din fundul vagonului, un glas izbucneşte ca un ţignal : — Pardon ! ! ! ! Şi, concomitent, o pereche de coate ţi se înfig In coaste, ca nişte pinteni. Sari de-un metru. Pe locul dega­jat, glisează persoana, tîrînd o sacoşă încăr­cată cu diferite obiecte, care agaţă in urma lor pantaloni, fuste, cio­rapi... Aceasta încă în ca­zurile mai fericite. In alte cazuri, cel îmbrln­­cit nu rabdă şi se a­­dresează celui care im­­brlnceşte, cel care îm­­brlnceşte răspunde ce­lui îmbrîncit, celălalt dă replica, cestălalt dă contrareplică, primul ripostează, al doilea contraripostează şi aşa mai departe pînă la concluzia ambelor părţi beligerante că vagoane­le nu-s bune, că sunt puţine, că vin rar. Doamne, dacă ar vorbi vagoanele, cine n-ar putea să spună şi­­ele despre unii pa­sageri ! Victor Piţigoi Precocitate dăunătoare Gigei îmi seamănă leit. Numai mustaţa şi statura mea ii lipsesc ca să-l confunzi cu mine. Şi de-aţi şti ce drăguţ este. De aceea l-a îndrăgit pînă şi ursuza de bufe­­tieră. Maria o cheamă. Băiatul s-a obişnuit cu ea de cînd tot vine pe la bufet. Acasă nu poate rămîne singur la cei cinci anişori ai lui. Să-l ia maică-sa la serviciu nu permite şeful. La mine la bufet, responsabilul dă voie pentru că este subsemnatul. Maria dă nenumărate dovezi că ţine la Gigel. Mereu II îmbie cu tot felul de bunătăţi de la bufet. Dar am observat ceva. Dacă, să zicem, îi dă copilului cinci mas­line, ştiţi ce se întîmplă . La prima porţie comandata de vreun client, bufetiera are grijă să scadă consuma­ţia băiatului. Ce vreţi, femeie cinstită ! Dar şi Gigel are o calitate : memoria grozavă, o data, un client a cerut o porţie de şuncă. Maria i-a pus pe farfurie o felie și jumătate. Atunci copilul i-a strigat : — Tanti, pune-i lui nenea şi jumătatea cealaltă, ca azi nu mi-ai dat şuncă. Mi-ai dat caşcaval ! Dacă am văzut ce memorie are puştiul la anii lui, mi-am spus să-l Învăţ cîte ceva. Intîi i-am arătat cum se face o adunare. Apoi i-am dat niște numere să văd dacă a priceput. Și i-am promis să-l trag de urechi pen­tru fiecare greșeală. Atunci, Gigel a ridicat ochii la mine spunîndu-mi: — Decit să mă tei, tăticule, de urechi, mai bine amen­­dează-mă... — cum să te amendez ? — Așa ca pe nea Mitică, ospătarul.. . Ce, crezi că eu n-am văzut ce faci cind, la închidere, îi controlezi notele de plată . Cum îl prinzi că a încărcat la socoteală, ii iei jumătate drept amendă. Dar, de la o vreme, inteligenţa băiatului îmi calcă pe nervi, şi asta s-a întîmplat în ziua mea liberă. Eram cu el şi cu maică-sa la o bere, un alt local. Eu strigam să vină mai repede ospătarul. — Nu mai striga așa, tăticule ! mă trase puștiul de mi­­necă. Se supără nenea responsabilul de alei și ne dă afară... Am rîs de naivitatea lui și i-am explicat că n-are voie. — N-are voie ! făcu Gigei ochii mari. Atunci matale ești mai responsabil ca el... — Ba e la fel ca mine ! — Da , păru copilul contrariat. Păi dacă e la fel ca ma­tale, de ce n-are voie să-i dea afară pe ăia care reclama și matale ai 7 Lunea următoare l-am invitat acasă pe șeful comercia­lului. Nevastă-mea s-a bucurat cînd m-a văzut venind cu el. A spus însă cam fîstîcită : — Cu ce să vă tratez ? — Dragă, vezi în bufet ! am intervenit eu. E o sticlă cu vin... — Ba sînt două ! mi-a răspuns soția uitîndu-se acolo. — A doua e de la mine , sări Gigel. — Din via ta, puiule ! glumi șeful. — Ba de la cișmea ! Am pus apă în sticla cu vin ?! gata, s-au făcut două... Matale, tăticule, n-ai făcut la fel la bufet că dintr-un sfert de butoi ai vîndut o jumătate de an . * De azi încolo, Gigel nu mai merge la mine la unitate. Şi n-o să mai meargă niciodată. Dar ce e mai rău, n-o sâ mai merg nici eu. Ştiţi din ce cauză ? Pentru că am un copil, o pramatie ! V. D. Popa I­­ I I I I I I­I II S WS I S S S S S S HSSff l SnH 4 Pag. a 3-a Micro-scene „auto“ Opinia criticului teatral — Am văzut ieri ciocnindu-se un autobuz cu un camion. Ăsta conflict dramatic !... ■ Auto-servire — Tovarăşe milițian, vino iute, că am parcat incorect !... In stafia Getax — Dacă n-aş avea o treabă atît de urgentă, n-aş sta aici de două ore și jumătate, așteptînd un Taxi !... PREGĂTIRI — Ahaa! Mă miram eu de ce nu se... ridică ! Desen de Al. Clenciu In stafia de autobuz — Ar trebui desființate auto­buzele astea ! — Desființate ? Pentru ce ? — Pentru că nu servesc nimă­nui ! Sînt întotdeauna atît de pline, că nu se mai poate urca nimeni !... Preten­ie — Ce ai face, dacă ai cîștiga la Loto o mașină ? — Aș ruga-o pe nevastă-mea să-mi dea și mie un pol de benzină !... (Surprinse la „trecere pietoni") — Dacă mașinile vor deveni din ce în ce mai mici, va veni o vreme, cînd noi, pietonii, ne vom putea răzbuna !... — Am auzit că ai avut un ac­cident. Cum arată mașina ? — Sper că se mai poate salva numărul din spate I... — Eu în locul lui n-aș schimba uleiul, ci mașina I — Numai în timpul lunii de miere soful se ocupă tot atîta de sofie, cît de mașină. — Nene, dafi-mi și mie doi lei I — Pentru ce puștiulică ? — Atîfia îmi mai trebuie, ca să-mi cumpăr maşina !... — Să fii şofer este un lucru mare și greu, în primul rînd pentru că ai de-a face cu pie­tonii !... Surprinse şi adunate în maşină de Petre Bokor

Next