Informatia Bucureştiului, octombrie 1968 (Anul 16, nr. 4704-4729)

1968-10-01 / nr. 4704

P P \­îro­S P ­ P \ ! P ­­P I . t i . Zs\i \% t . %1 I í­I ­f ! Z­Z p5 * 2 51 % Ilin şi duetul A trecut vacanţa cu turneele din Iugoslavia şi Spania, şi cîntăreţii de la Operă sunt în pragul noului an artistic. Laurii succeselor, culeşi sub ce­rul Adriaticii şi Mediteranei, ţin Companie altor trofee în muzeul instituţiei, în timp ce rumoarea sonorităţilor muzicale din sălile de repetiţii prefigurează succese viitoare. Şi în virtutea unei bune tradiţii, stagiunea se deschide astă seară cu „Oedip” de Enescu. Elocventă inaugurare. Căci cu ,,Oedip“-ul din seara aceasta se omagiază dirijorul care a condus cel dintîi spectacol al Operei Române, ca entuziast ctitor al Avancronica primei noastre scene lirice. Se omagiază şi o monumentală creaţie intrată în patrimoniul de aur al muzicii secolului XX. Şi poate că, mai presus de toate, se readuce în prim plan figura­ pilduitoare a artistului însetat de desâvîrşire, angajat integral şi­ perpetuu în nobila bătălie crea­toare sub semnul lui „excelsior“. Sfînta nemulţumire de sine a lui Enescu, mistuitoarea sa aspiraţie către perfecţiune, să fie oare de­viză reînnoită pe frontispiciul Operei ? Am dori din toată inima, pentru ca la succesele trecutelor stagiuni să se adauge revelaţiile celei care începe. Este adevărat că, cercetînd statistica premiere­lor, perspectiva ne oferă probe mai mult de prudentă economie decît ele himerice prodigalităţi : 3 opere, două spectacole de balet. Dar dacă ne gîndim că operele sînt Povestirile lui Hoffmann, de Offenbach (miraculos reînviată acum pe scenele marilor teatre lirice ale lumii), Walkgrut (pri­ma piatră din monumentul tetra­logiei wagneriene, în Bucureşti al ultimelor decenii) — presupunem că Opera şi-a luat măsuri de precauţie pentru realizarea unor spectacole care vor aduce nu numai noutăţi în repertoriu, ci şi modernizări substanţiale în fac­tura spectacolului contemporan de dramă muzicală. După cum, prezentarea in opera-concert a creaţiei Decebal de Gheorghe Dumitrescu implică o laborioasă pregătire pentru a face dintr-o primă audiţie un spectacol de înaltă ţinută artistică, demna de semnificaţia evenimentului. Este foarte adevărat câ, în comparaţie cu forţele existente, numărul premierelor de balet trezeşte ne­dumeriri. Ni se anunţă tripticul Ciudatul trubadur (Liviu Ioneficu) — Ucenicul vrăjitor (Paul Dukas) — Prelediile (Liszt) și baletul mare Esmeralda de Pugni. Atîta tot. Să fie oare vorba tot de ine­rente precauții, în vederea unei bogate stagiuni a Studioului o­­perei ? Dacă ar fi așa... Dar în afara unor proiecte cu scadență realizării încă m­osrtă (opera-ora­­toriu „Mariana Pineda“, de Dora Popovici, și opera intr-un act „Geamgiii din Toledo“, de Tibe­­riu Oláh, sunt în studiu; Ol­eg Dahovski ar intenționa să mon­teze o seară de balet pe muzică românească) —­ viitorul Studiou­lui e învăluit în mister. Ciudat, pentru că Studioul a întrunit fiu numai adeziunea tinerilor artişti — amatori să exploreze şi zone inedite ale interpretării — ei şi a publicului dornic să cunoască ipostaze mai variate ale artei coregrafice. Să sperăm câ ciudă­ţenia este trecătoare şi incerti­tudinea de scur­tă durată, pen­tru ca Studioul să se reinstaleze în arena artistică bucureşteană, continuînd să-şi onoreze cartea de vizită cu care s-a făcut cu­noscut în trecuta stagiune. Şi totuşi, noutăţile anului artis­tic ce începe astă seară sînt ceva mai multe decît ar părea la prima vedere, deşi nu atît de spectaculare, căci se vor relua spectacole uitate, sau cam exte­nuate după îndelungată existen­ţă, aspîrînd sa arboreze prospe­ţimea ca o calitate principală. Este vorba de Răpirea din Serai, Tosca, Manon, O noapte furtu­noasă, Coppella, Iancu Jiatru. De­sigur, am fi preferat ca prospe­ţimii tehnice a spectacolelor să li se asocieze şi ineditul viziunii artistice ; dar chiar şi aşa, este reconfortantă ideea că nu vom mai reîntîlni spectacole „de mu­zeu“. în sfîrşit, la fel ca în alţi ani, se vor prezenta Lucia şi Don Carlos, Boema şi Lohengrin, Faust şi Rigoletto, toate lucrări din repertoriul curent, fără de care o scenă lirică n-ar mai fi ea. întrebarea este : le vom ve­dea şi asculta la fel ca întot­deauna ? Prima noastră scenă li­2 2 \ \ rică ne-a familiarizat cu ele, ofe­­rindu-ne chiar satisfacţia de a putea fredona ariile preferate, învăţate pe de rost prin frecven­ta repetare a spectacolelor. Este firesc deci ca interpreţii, mai ales, să ne ofere surpriza unor revelaţii chiar pe terenul consi­derat­­foarte cunoscut. Am dori să descoperim, dincolo de frumu­seţea ariei, vibraţia monologului, dincolo de duetul-competiţie vo­cală, dramatismul confruntării ; dincolo de recitativul debitat mo­noton, dialogurile spirituale; din­colo de costumul de epocă, un caracter şi un personaj. Am dori o lume de caractere evoluînd pe scenă, nu numai „capete de afiş“ înconjurate cu ireproşabilă curtoazie. N-am dori imposibilul, căci avem artişti reputaţi, cerul Operei fiind populat cu destule stele. Am dori deci constelaţii de interpreţi ce ar face din fie­care spectacol o seară memora­bilă. Ar fi poate o soluţie feri­cită pentru ca Lucia şi Don Car­los, Boema şi Lohengrin, Faust şi Rigoletto să primească iarăşi­­•acolada tinereţii. Astă seară, aşadar, „Oedip“ a­­tacă aria lungă de un an a Ope­rei în concertul manifestărilor muzicale bucureştene. Şi cu ghi­dul la neastîmpârul căutărilor lui Enescu, parafrazîhdu-1 pe Oedip în confruntarea cu Sfinxul, vom­ zice că nobila aspiraţie de per­fecţiune fi-va cea mai tare. In­tr-un echilibrat duet cu aspira­ţiile publicului. A. Scindu P­p 2 \ t. ­­p % ­ % p­­­p 2 p ! ! \­­ pp ÉP ip pp p pi p p 15 2 2p ­ • Miine, 2 octombrie, La orele 18, în sala Galeriilor de artă, din calea Victoriei nr. 123, se deschide expoziţia de pictură a lui Zemi­cka Victor, care prezintă 14 lucrări de pictură şi 5 gravuri. # Joi, 3 octombrie, la orele 19, în sala Casei de cultură a sectorului 4, str. Mir­­cea Vodă nr. 5, se va deschide ciclul „Remember — Boema literară a Bucu­­reştiului de altădată“. r AMEDEU sau CUM SĂ SCAPI DE EL de EUGEN IONESCU r PRIVIND CĂDEREA ZIDURILOR de GUY FOISSY r TRAGEDIA REGELUI CRISTOPHE mmoKnwmm de AIMÉ CÉSAIRE Preocupat de teatrul actualităţii, de problematica complexă a prezentului, cuprinsă în texte cu ample semnificaţii politice, filozofice şi umaniste, Jean-Ma­­rie Serreau, deopotrivă regizor şi actor reputat, s-a dovedit a fi un stimulator al dramaturgiei contemporane de limbă franceză, un fervent catalizator al ener­giilor artistice care pulsează în peisajul teatral parizian. Primul spectacol a adus la rampă, alături de Amed­eu de Eugen Ionescu, dialogul privind căderea zidu­rilor, semnat de tînărul autor Guy Foissy, nume din producţia noului val ce s-a impus în cadrul bienalelor Cen­trelor dramatice franceze. Dialogul unei stări de spirit — exas­perarea — luminînd re­fuzul autorului în faţa perspectivelor unei vi­itoare lumi automati­zate şi dezumanizate, piesa scurtă a lui Fois­sy dezvăluie, sub un prim strat de ironie­ şi cinism, un zăcăm­înt pur de gravă răspun­dere faţă de om. Eva­­dînd din geometria în­gheţată a unei metro­pole ultracivilizate, doi­ tineri trec de la co­mentarea realităţii la acţiune , distrugînd. In transcripţia scenică, o­­perată de tînărul regi­zor A. L. Perinetti, textul a căpătat con­turul amuzant şi fluid al unui desen animat. Aceasta, dato­rită în primul rind, comentariului vizual al cunoscutului desena­tor Jean-Michel Folon, ale cărui proiecţii de revelatoare grafică ci­netică au recreat prin linii burleşti universul din care ţîşnesc cei doi eroi : Armand Abplanalb — Petru, calm şi meticulos în protestul său organizat cu graţie, şi Ahmed Be­­naissa — Landlot, impetuos şi irascibil cu gesturi de copil neajutorat. Amedeu, prima piesă „mare“ a lui Eugen Ionescu, scrisă în 1954, montată şi interpretată de J. M. Serreau în edi­ţie princeps la fostul teatru Babylon, ne-a apărut într-o versiune comprimată şi adaptată tehnic la condiţiile de lucru ale unui turneu. Cu toate acestea, spec­tacolul transmite, cu fineţe şi fidelitate, atmosfera specială a teatrului lui Io­nesco, bagajul de spaime şi consolări, nelinişti şi energii, elanuri şi platitudini cu care circulă eroii prin­­ceea ce un critic numea citadela banalităţii şi anume : căminul mic-burghez. Specta­colul lui Jean-Marie Serreau e subsurm­at textului, scoate în relief replica printr-o subliniere nuanţată a ideilor, subordo­­nînd jocul actorilor şi efectele scenice mesajului — termenul aici nu e de loc impropriu, ci aş spune dimpotrivă — semnificaţiilor umaniste. Amedeu, piesă considerată criptică la apariţie, şaradă căreia i s-au atribuit numeroase dezle­gări, se limpezeşte prin jocul tulburător de simplu şi adine omenesc al lui Jean- Marie Serreau. Acest Amedeu sau Bé­­renger, oricum Adam al universului io­­neseian, excelează prin firescul mişcării pe terenul alunecos al metaforei, prin consistenţa dramatică pînă la tragism a interpretării sale realiste, impercepti­bil integrată în idee şi simbol. Eva sa, numită Madeleine, obţine prin gesturile şi tăcerile actriţei Edwine Moatti o cru­zime domestică, o ferocitate cumplită cu atît mai ameninţătoare cu cît replica e mai banală. Scenografia reprezentaţiei (Paul-Emile Simon), deşi beneficiază în continuare de proiecţiile lui Folon, s-a dovedit a fi mai expresivă în intenţii decît în realizare. Ostentaţia cromatică impune un coşmar grosolan colorat, a­­ducînd parcă o notă stridentă în rafi­namentul şi ţinuta unui­­act de autentică cultură. Cu Tragedia regelui Christophe de Aime Césaire, turneul ne-a prilejuit contactul cu­­opera teatrală, profund originală, a unui poet negru de faimă mondială. Prezentat la numeroase festi­valuri internaţionale (Montreal, Veneţia, Paris), spectacolul dirijat de acelaşi Jean-Marie serreau, (scenografia P. E. Simon şi J. M. Folon) a suscitat Pretu­tindeni interesul publicului şi criticii. Povestea lui Christophe, sclav din Haiti, apoi general şi consul, devenit, în pri­ma decadă a secolului XIX, conducă­torul­­ primului stat negru din epoca modernâ, este o parabolă tragică ce tratează pe cîteva mari planuri distinc­te, despre demnitatea şi libertatea lumii negre, detaliind raporturile dintre con­ducător şi popor ca şi inseparabila legă­tură dintre tradiţia seculară şi progre­sul civilizaţiei. Piesa lui Aimé Césaire, de mare forţă literară, cu un neobişnuit patos liric într-o structură epică, a im­pus un spectacol simfonic cu acorduri viguroase şi accente sobre. Facilul pito­resc exotic a fost dat la o parte, în fa­voarea valorilor autentice de folclor, prelucrate într-o ambianţă etnico-psiho­­logică specifică. Numeroasa distribuţie orchestrată în cor şi partituri solistice se supune, în mare, cerinţelor unui joc total, îmbinînd dansul şi câritecul cu scena de gen şi tirada într-o omogeni­tate de stil remarcabilă prin intenţia vădită a „distanţării“, a cultivării­ unui teatru de reprezentare.­ Prezenţele dis­tincte ale lui Boudjema Bouhada­r (Hugonin), Băchir Touré (Vastey), Yvan Labéjof (Pétion), Cayette Bissainthe (Regina), Ghiulaine Gadjard (Orfana) au pus în valoare forţa dramatică singu­lară a lui Douta Seek, interpretul rolu­lui titular, creatorul unui Christophe ce nu poate fi uitat Uşor. Mira Iosif TUMI COMPANIEI TEATRALE „SERREAU-PERINETTI“ Faţă în faţă, eroii dialogului lui Eugen Ionescu, Amedeu sau Cum să scapi de el Un film vârsteie Nu cunoaştem romanul scriito­rului maghiar István Fekete, care a inspirat filmul Testamentul unui paşă. Dar nici n-am putea spune că filmul ne-ar fi trezit curiozita­tea de a-l citi, pentru că — fără ambiţia unei profunzimi portretis­tice — el se mulţumeşte cu o e­­pică foarte subţire, anume croită pentru producţii în genul „Sur­­couf“. în cazul de faţă este vor­ba despre un tinăr cavaler feudal, László Babocsai, care doreşte să răzbune moartea părintelui său ucis de un temut paşă turc. Tîhăruî spadasin are însă de înfruntat citeva piedici. în primul rind, totala sa ignoranţă in mate­rie de scrimă, apoi opoziţia ma­mei sale şi pe cea a comandan­tului său. Ca în toate filmele de acest gen, Babocsai va birui ob­stacolele şi îşi va vedea visul îm­plinit, adică îl va pedepsi cu moartea pe adversar. Dar din acest moment, care putea să în­semne epuizarea subiectului, filmul debuşează din nou, în „secondo tempo". Cu ultima-i suflare, Paşa ii lasă învingătorului său, moștenire, întreaga-i avere care se compune dintr-un cufăr cu nestemate și — mai de preț chiar decît ele — giuvaerul frumoasei sale fiice, Cușmata, pe care — închipuiţi-vă! — cavalerul a şi întîlnit-o deja pe drumurile atît de primejduite ale Evului Mediu. Din acest moment lupta se va da pentru fată şi co­moară, căci reflexele pietrelor pre­­ zentn­­ tinere­ ţioase tulbură liniştea unor vecini habsburgici etc. etc. Din nou ca­valcade, din nou lupte, din nou­­primejdii... Aparent, Testamentul unui paşă este film istoric. De fapt însă, totul ţine mai curînd de genul filmu­lui „de costumaţie“. Epoca tulbu­re care a urmat luptei de la Mohács, care a supus teritoriul Ungariei unei duble ocupaţii, este palid reprezentată. In prim plan, Éva Szúrsz a dispus nu atît ca­drul social şi istoric, cît dinamica acţiunii şi a primejdiilor infrînte. Vom fi aşadar martorii unor in­cursiuni de harem, bătălii inegale şi sîngeroase, răpiri şi evadări. în centrul acestui tablou evoluează un actor cu certe calităţi fizice, Peter Benkö. Sprinten spadasin, el repetă performanţele lui Gérard Barrily, secerînd harnic cu spada zeci de adversari. De altfel, aceste mici recorduri de scrimă sunt sce­nele în care toată lumea, inclusiv regia, se simte cel mai în largul ei şi care dovedesc fantezie şi umor. Filmul acesta, lipsit de re­lieful artei, va plăcea tuturor celor care caută, la cinematograf, miş­carea. Există o vîrstă, cea mai fragedă îndeosebi, în care o încăie­rare bine pusă la punct e mai ac­cesibilă —­* şi tocmai de aceea mai preţuită — decît o metaforă no­bilă și pătrunzătoare... T. Caranfil ecranizare maghiară realizată de Eva Szúrsz după un ro­man de Fekete Ist­ván. In distribuţie: Gyula Benkö (ta­tăl Babocsay), Pe­ter Benő (fiul Ba­bocsay), Klári Tol­­nay (mama), Fe­renc Bessenyei (că­pitanul Csornai), A­­dam Szirtes (Mar­ko), Janos Csany (paşa), Terez Vár­hegyi (Duşmata). Tînărul Babocsai şi giuvaerul care i-a fost încredinţat — frumoasa Duşmata Un aspect din expoziția de fotogra­fie artistică Gheorghe Ghiaeiu, des­chisă la sala A.A.F. din strada Brezoianu 23—25. ­ Vaporii de mercur­­, simptom al cutremurelor Ultimele cutremure tun Filipine şi Iran au arătat încă o dată că în dome­niul prevenirii cataclis­melor seismice ştiinţa nu a realizat prea mult, în lipsa unor metode .Pwse la punct merită reţinută fiecare ipoteză nouă. Geo­­chimistul sovietic V.­­ Furzov a arătat că zo­nele cu falii profunde, care în general sunt cel mai frecvent afec­tate de seisme, sunt în a­­celaşi timp zone în care se degajă mari cantităţi de gaze subterane şi în special vapori de mercur. Cu prilejul unui cutremur ce a avut loc în aprilie 1966 la Taşkent, Furzov şi colaboratorii săi au luat eşantioane de vapori pînă la o adîncime de 20 de metri de-a lungul unei linii de 49 km ce trecea prin epicentru. Ei au constatat că zonele de concentrare anormală a vaporilor de mercur coin­cid cu crăpăturile din scoarţă deja cunoscute şi au izbutit să descopere in acelaşi timp o zonă­­ de fractură nedetectată încă. După părerea savantului sovietic, multiplicarea ana­lizelor chimice în zonele cunoscute ca predispuse cutremurelor ar putea per­mite stabilirea unei core­Ultimele inundaţii din Anglia au readus proble­ma prognosticării lor în atenţia presei britanice. Cunoscutul săptămînal „New Scientist“ publica un articol al directorului Institutului britanic de hidrologie, prin care se a­­rată că a fost alcătuit un program ce prevede re­cenzarea tuturor inundaţi­ilor cunoscute pe teritoriul laţii Intre variaţiile de concentrare a vaporilor de şi activitatea seis­mercur şi „ mică — ceea ce ar uşur prognoza cutremurelor. WTTTffffTTM Aur pe Aurul e din ce în ce mai ttiut folosit în indus­trie, unde proprietăţile lui, intr-adevâr preţioase, îi a­­sigură numeroase aplicativ Dintre acestea cea mai re­­cetită o constituie aplica­rea unei pelicule de aur, de 100 000 de ori mai sub­ţire d­ecît hîrtia de scris, pe geamurile avioanelor. Devenind bune conducă­toare de electricitate ele pot fi astfel încălzite, eli­­minîndu-se pericolul gi­­vrării. Transparența gea­mului rămîne neschimbată ORDINATORUL ŞI INUNDAŢIILE Angliei de-a lungul isto­riei ei. Cu ajutorul calcu­latoarelor electronice va fi studiată corelaţia între condiţiile meteorologice şi revărsările, rîurilor, ţinîn­­du-se cont de o serie de factori cumi­ ar fi : natura terenurilor, modificările aduse solului prin utiliza­rea lui pentru agricultură sau industrie. Analiza a­­cestor elemente va deter­mina frecvenţa creşterii apelor la nivelul lor ma­xim ; corelată cu statisti­cile meteorologice ea va permite anunţarea prin timp a pericolului de inundaţie. Premieră la Teatrul „lucia Sturdza-Bulandra“ Mâine, orele 20, are loc, la teatrul Lucia Sturdza-Bulandra“ (sala Stu­dio), premiera piesei Melodie var­­şoviană de Leonid Zorin, în direc­ţia de scenă a lui Ivan Helmer. Decoruri : aiii. Dan Jitianu. Cos­tume : Ovidiu Bubulac. Dialogul va fi susţinut de actorii Rodica Tapa­­lagă şi Aurel Cioibanu. te­at­r­u OEDIP (David Ohanesian, Zenaida Pally, Dan Iordăchescu, Valentin Teo­­dorian, Maria Cindilaru. Dirijor : c. Trăilescu) — Opera Română, tel. 16.48.20, ora 19.30. JOCUL ADEVĂRULUI (Lazăr Vrabie, Coca Andronescu, Gr. Vasiliu-Birlic, Na­­taşa Alexandra) — Teatrul naţional „I. L. Carafilale“, sala^-Studio, tel. 15.is.53, ora 19.30. LUCEAFĂRUL (Petre Gheorghiu, şte-' fan Ciobotăraşu, Dan Damian, Puiu Hu­lubei) — Teatrul „Lucia Sturdza bu­­landra“, tel. 14.60.60, ora 20. KEAn (Septimiu Sever, Rodica Suciu, Gh. Ghiţulescu) — Teatrul „Lucia Sturdza Bulandra“, sala Studio, tel. 12.44.16, ora 20. VREI SA FII nevasta mea 7 (Vic­toria Mierlescu, Tatiana Jekel, Cristina Deleanu, Florin Vasiliu) — Teatrul Mic, tel. 15.65.88, ora 20. TOATE PINZELE SUS (Ion Lucian, Nicolae Spuderca, Nic. Luchian, Horea Benea) — Teatrul „Ion Creangă“, tel. 12.85.56, ora 19.30. COMICI VESTIŢI AI REVISTEI : N. STROE (Zizi Şerban, Didi Ionescu Ma­riana Bădoiu, formaţia „Venus­­“) — Teatrul „C. Tănase“, sala Savo“ tel. 15.56.78, ora 19.30. AVENTURILE LUI PLUM PLUM - Teatrul Ţăndărică, sala din­ calea Vic­toriei, tel. 15.23.77, ora 17. ŞORICELUL ŞI PĂPUŞĂ — Teatrul Ţăndărică, sala Academiei, tel. 16.14.92, ora 17. FILARMONICA .GEORGE ENESCU­ Ateneul român prezintă miercuri 2 octombrie 1968, ora 20 dat de pianistul (Elveţia) In program lucrări de : BRAHMS, CHOPIN, DEBUSSY Biletele se găsesc la casa Ate­neului din str. Franklin nr. 1, între orele 10—13 și 17—­20, tel. 14.59.87. PREMIERE TESTAMENTUL UNUI PAŞA — Lu­ceafărul (15.87.67) — 9. 11.15, 13.30, 16.15. PRIETENELE — Buzeşti (15.62.79) — 15-30, 18. 20.30. COLINA — Lumina (16.23.35) — 18.45, 20.45. PLANETA maimuţelor — cinema­scop — Patria (11.86.25) — 9, 11.30, 14, 16.30, 19, 21.15. ROATA vieţii — Mioriţa (14.27.14) — 9 11.15, 13.45, 16, 18.30, 21. sala Cinema­teca (13.92.72) — 9.45, 12, 14.15, 16.30, 18.45.. 21. CĂDEREA imperiului roman — cinemascop — Festival (15.63.84)) — 9, 12.30, 16.15, 19.30: gradină — 19. Modem (23.71.01) — 10. 14, 17.15, 20.30. JURNALUL UNEI FEMEI IN ALB — Union (13.49.04) — 15-30, 18, 20.30. PRINTESA — Central (14.12.24) — 8.30, 11, ,13.30, 16, 18.30. 21. RĂPIREA FECIOARELOR — cinema­scop —. RĂZBUNAREA HAIDUCILOR — cinemascop — Doina (16.35.38) — 11.39. 16. 19.30. MARYSTA și NAPOLEON — cinema­scop — Feroviar (16.22.73) — 8-30. 11. 13.30. 16. 18.30. 21. neînțelesul — capitol ne 29.17)) — 8.45. 11. 13.30. 16. 18.30. 21. grădini — 13. Floreasca (33.29 71) — 1 11.15. 13.30. 18.15. 20.30; Arta (21.31.86) — 9.15—15.45 continuare, 18. 20.15; grădină — 19. OPERAŢIUNEA SAN GENNARO Excelsior (18 10.881 — 9.15. 11.30. 13.45 18.30. 20.45. Melodia (12.06.88) — 8.45. 13.30 16. 18.30. 20.45. INIMA HE MAMA — înfrăţirea între popoare (17.31.64) — 15.30. 17 45. 20. CEI ŞAPTE­ SAMURAI — Unirea (17.10 21) 16. 19.30. ŞAPTE OAMENI DE AUR — Volea (11.91.26) — 9.30—18 în continuare. 18.15. 20 30. Prognesul-parc (23.94.10) — 19. TARZAN­­** OMUL MAIMUȚA — Popular (35.15.17) — 15.30. 18. 20.30. Ra­­hova (23.91.00) — 15.30. 18. 20.30. FANTEZIȘTII — Vitan (21 39.82) — 15 30 18. 20.15. OSCAR — cinemascop — Ferentari (23.17.50) — 15 30. 18, 20.30. PRIMA ZI DE LIBERTATE — Cotro­­ceni (13.62.56) — 20.30. GRAIUL ANIM­A­LEI, OR — SANCTA STM­PLICIT­AS — ANIMATIE LA MA­MAIA — Timpuri Noi (15.61.10) — 9—21 în continuare. ZECE NEGRI MITITEI — Munca (21.50.97) — 16. 18. 20. FRUMOASELE VACANTE — Repu­blica (11.03.72) — 9.30, 11.45, 14. 16 30, 18 45, 21; Victoria (16 28.79) — 9. 13.45 16.15, 18.30, 20.45. VICONTELE PLĂTEȘTE POLIȚA cinemascop — Lumina (16.23.35) —16.15 în continuare. WINNETOU (seria a III-a) — cinema­scop — BilCCgt (17.05.47) — 9. 11.15, 13.30, 16. 18.15, 20.30; Gloria (22.44 01) — 9. 11.15, 13.30, 16. 18 15. .20.30; Tomis (21 49 40) — 9—15 45 în continuare, 18.15, 20.30; gră­dină — 19. VIVA MARIA — cinemascop — Lira (31.71.71) — 15.30, 18. 20.30. PIRAMIDA ZEULUI SOARE — cine­mascop — Cotrocetri (13.62.56) — 15.30, 18. TREI COPII „MINUNE" — cinemascon — Aurora (35.04.66) — 9. 11.15, 13.30, 15.45, 18. 20.30; grădină — 19.30. FRATELE DOCTORULUI HOINER — Sala palatului (15.73.721 — 19.30; Flacăra (21.35.40) — 15.30, 18, 20.30. INFRINGEREA LUI ALEXANDRU CEL MARE — Progresul (23.94.10) — 15.30, 18, 20.15. NEBUNUL DIN LABORATORUL NR. 4 — Pacea (31.32.52) — 15.45, 18. 20.15. GIOCONDA FARA SCRIS — Crîngași (17.38.81) — 15.30, 18. 20.30. BELA — cinemascop — Cosmos (35.19 15) — 15.30, 18. 20.30. K. O. — Viitorul (11.48.03) — 15.30, 18. 20.30. VIN CICLISTII — Drumul Sării (31.28.13) — 15. 17.30. 20. Giulești (17.55.46) — 15.30, 18. 20.30; Moşilor (12.52.93) — 15.30 18. 20.30. SURPRIZELE DRAGOSTEI — Grivita. (17.08.58) — 9, 11.15, 13.30, 16, 18.15, 20.30; Flamura (23.07.40) — 9, 11.15, 13.30, 16, 18.15, 20.30. MINUNILE DOAMNEI VENUS — ci­nemascop — Dacia (16.26.10) — 8—16.15 în continuare, 18.45, 21. 16. In 8.30 18.30, 20.45; Grădina Doina (16.35.38) 19. Apariţii recente • O PRIMA apariţie originală, inti­tulată „Arta dacilor“, aparţine cerce­tătorului Radu Florescu. După conside­raţii asupra antecedentelor istorice şi­ începuturilor creaţiei artistice a geto­­dacilor, sunt analizate cele mai recente descoperiri privind urbanistica şi arhi­tectura, arta metalului şi ceramica — domenii in care a înflorit o cultură autohtonă cu nimic mai prejos decît cea a popoarelor timpului. Cele 55 de reproduceri alb-negru sunt însoţite de un catalog conţinind localizarea şi da­tarea, descrierea elementelor sau ansam­blurilor respective, precum şi muzeul care le adăposteşte. • UN DOMENIU puţin cercetat îl constituie cel al „Broderiilor pe piele în arta românească“, titlul lu­crării semnate de istoricul de artă Paul Popescu. Descriind centrele în care meşteşugul acesta a înflorit de-a lungul veacurilor, de la Ţara Vrancei, Valea Bistriţei şi ţinutu­rile Neamţului, Romanului şi Bu­covinei pînă la Banat, sudul Tran­silvaniei, Argeş, Prahova, autorul defineşte atît varietatea tipologică a motivelor ornamentale cît şi inter­ferenţele şi înrudirile (în cadrul diversităţii soluţiilor decorative) în realizarea şi ornarea inegalabilelor pieptare, cojoace şi chimice ţără­neşti. “ DESPRE „Scrisorile“ genialului com­pozitor W. A. Mozart, scriitorul Ro­main Rolland spunea : „Ele ar trebui să existe în fiecare bibliotecă, căci nu sunt interesante numai pentru artist, ci au un efect binefăcător asupra tu­turor oamenilor. Dacă citiţi aceste scri­sori, Mozart va râmîne prietenul vos­tru pe viaţă“. • GHIDUL „Drumuri turistice în sud-estul Carpaţilor“, de M. Dumi­­trescu, Dem. Popescu, Marian Sandu şi N. Simache, descrie numeroase trasee pe Valea Prahovei, a Telea­­jenului, spre localităţile Tîrgovişte, Slănic, Buzău, bogate în atracţii arhitectonice sau peisagistice. Un profil asemănător are şi lucrarea „Munţii Căpăţînii şi Coziei“, de Ni­­colae Popescu, în colecţia „Călăuza turistului“. Pe lingă traseele alpine, descrise cu minuţiozitate mai ales sub aspectul lor geografic, sunt cu­prinse cîteva hărţi ale zonei vizi­tate. în colecţia „Mic îndreptar tu­ristic“ a Editurii Meridiane sem­nalăm micromonografia „Sibiu“ de un grup de autori. Textul succint este însoţit de imagini fotografice ale acestui veritabil „oraş-muzeu“. Albumul „Romul Ladea De fapt, e mai curînd o plachetă decît album. Pla­chetă, dacă o cîn­tărim cu numărul paginilor, de text­e şi reproduceri, dar album, bogat în sugestii, dacă se ţine seama de densitatea prezentării, semnată de Nicolae Crişan, şi de frumuseţea­­fotografiilor, datorate lui Ion Mi­­clea. Aş spune că atît comentatorul, cît şi autorul reproducerilor au a­­bordat subiectul cu anume culoare sentimentală, pe care de altfel Ro­mul Ladea, sculptorul şi omul de­opotrivă, o sugerează tuturor ce­lor ce-i cunosc lucrările şi s-au a­­propiat de umanitatea lui diversă, comunicată printr-un suflu vital de vibrantă tensiune. Ladea e un artist care are febra vieţii, poezia ei. Pe acest fond, sculptoru­l e şi un analist, un psi­holog. Portretele sale în lut şi pia­tră, unele în marmură, copleşesc, fiindcă este suferinţa şi nădejdea omului viu în ele. Vorbesc îndeo­sebi de portretele acelora pe care i-am cunoscut vii, în complexitatea comportamentului lor real, ca Ion Agîrbiceanu, Lucian Blaga, Liviu Trebreanu, Mihail Sadoveanu. Pară a face din ei simboluri — lucru pe care autorul comentariului îl subliniază în textul său — sculp­torul îi spiritualizează, nu numai cu luciditatea portretistului înzes­trat cu un ochi acut, ci şi prin­tr-o amplă evocare lirică. Aici mi se pare a fi trăsătura esenţială a artei lui Romul Ladea, în această „refacere" a oamenilor şi a personalităţii lor printr-o „ve­dere“ afectivă, printr-o retrăire cu simţurile a umanităţii lor, concen­trată în esenţe. Se încheagă astfel nu numai un aspect exterior, dar şi o imagine interioară, cu o simpli­tate a expresiei, care ar fi de fac­tură clasică, dacă obrazul, orb­it de aspru şi dur — ca în Horia, Simion Bărnuţiu, Cronicarul, Tatăl meu Gheorghe, Mama ş.a. — nu s-ar destrăma într-o tristeţe a ma­teriei şi a spiritului, ajungînd la o metafizică a suferinţei, ceea ce con­feră sculpturilor lui Ladea un abur romantic. Pretutindeni sunt semne câ Ro­mul Ladea îşi are rădăcinile în­fipte adine în ritmul cantilenei populare, încît imaginea vieţii e sugerată mereu ca un mister al frumuseţii, ca o subtilă legătură cu puritatea originară. Portretele lui de fete şi femei, nudurile, grupurile de fraţi şi „maternitatea“ vădesc aspiraţia artistu­lui Spre o unitate .... interioară a ma­teriei.. şi formelor cu pămîntul, cu mineralul, cu vege­talul, cu fluiditatea apei şi a văz­duhului, care explică sinuozităţile de gînd şi simţire ale portretelor lui. La sfîrşitul cercetării sale succinte din textul plachetei, Nicolae Crişan reţine odihna, destinderea şi graţia sculpturilor, a ultimelor compoziţii ale lui Ladea, lumina care curge pe volumele rotunjite ale lucrărilor sale, o „clasicizare“ în aceleaşi con­secvente dimensiuni de simţire ro­mantică, aptă pentru exprimarea unor stări sufleteşti şi a unor ati­tudini din ce în ce mai complexe, tocmai prin perfecţionarea, selec­tarea şi simplificarea remarcate de SAPTAMINA EDITORIALĂ comentator, această simplificare — împrumutată s-ar putea spune simplităţii doinei — datorită unei desăvîrşite maturităţi umane şi ar­tistice, Ladea tălmăceşte substanţa aproape muzicală a formelor vii, conţinutul moral al omului, ca în copleşitorul portret al lui Lucian Blaga, unde evocă parcă o imagine dintr-un vers al lui­­ „Pan e trist...“ Şi asta nu e o metaforă, ci este în­săşi interpretarea esenţei umane a marelui nostru poet! Cunoaştem valoarea şi utilitatea lucrărilor consacrate prezentării ar­tiştilor noştri plastici, cărora Edi­tura Meridiane le acordă o atît de mare şi de binevenită atenţie. In acelaşi timp însă, astfel de plachete alerte, circulînd cu supleţe între cititori, au un rost informativ pre­cis, mai ales cînd e vorba de ar­tişti ca Romul Ladea, a căror crea­ţie, chiar la capătul unui drum lung, nu poate fi considerată înche­iată, nici cel puţin definitiv anco­rată într-o viziune ce nu s-ar mai putea depăşi. Cercetînd caseta tehnică a pla­chetei, ne încearcă însă nedumeri­rea din pricina tirajului extrem de redus, care nu se orientează în nici un fel după interesul manifestat de public pentru arta românească de azi şi reprezentanţii ei de seamă. Cartea de artă­ ­ în pavilioanele C şi B din complexul de expoziţii din Piaţa Scînteii se va desfăşura, începînd de astăzi şi pînă la 8 octombrie a.c., „SAPTAM1NA TEHNICII FRANCEZE“. Cu acest prilej, ieri la amiază a avut loc o conferinţă de presă, la care dl. René Sanson, preşedintele Comitetului permanent francez al tîrgurilor şi manifesta­ţiilor economice internaţionale, a făcut o expunere în faţa reprezen­tanţilor presei române cu privire la această manifestare. GEORGE SBÂRCEA 17.30 Pentru strugurilor­ şcolari : Cetatea ............ TV PENTRU SPECIALIS-18.00 TII DIN INDUSTRIE. Cibernetica economică. 18.30 Curs de limba engleză. “'"'“""Emisiune pentru tineret. 19.00 Doi tineri interpreţi : pia­nistul Dan Grigore şi vio­lonistul Eugen sîrbu. 19.30 TELEJURNALUL DE SEA­RA. 19.50 Buletinul meteorologic. 20.00 Film serial : Vikingii. 20.30 In rariştea de lîngă vii. Seară de romanţe cu Angela Mol­dovan şi Nicolae Florei. Acompa­niază o formaţie condusă de Ionel Budişteanu. , '"PROGRAM DE VARIE- 21.15 TAŢI. Transmisiune directă 111 " de­ la Viena. Participă: Wenke Mihre, Roy Blecg, Lucia Trogg, Hana Patzeltova, Walde­mar Matuska, Jo Dassin, Richard Anthony, Les Swingle Singers, Louis Armstrong, Sandle Shaw, Peghi March şi alţii. 22.30 Numere de circ înregis­trate pe peliculă. 23.00 TELEJURNALUL NOAPTE. DE A APĂRUT: LUPTA DE CLASĂ DIN SUMAR : .... .10, JT*1TDANUuita­r­ea trainică dintre partid şi popor; DANA VOI­­SI,’ riÎ't'tSTîiTiTÎ,: Dinamism şi gîndire creatoare în economie: ■¡'A­ i ai v- PORUMBESCU : Resorturi ale democratismului economic sociaiist; DyDD: Perfecţionarea stilului de muncă al organelor local.­ de partid ; VASILE IOŢA : Cu privire la metodologia cercetării gîndir - eco­nomice romaneşti din trecut; L. STROJA: „Politica veniturilor“ î­n prac­tica şi teoria capitalismului contemporan ; SERGIU VERONA : Dezarma­rea nucleară — deziderat fundamental al popoarelor. MIHAI BENIUC : Integrarea în epocă . GHEORGHE DINU : literatura unui înalt spirit cetăţenesc. PAUL SCHUSTER : Răspunderea pentru des­tinele ţării. ION OLTEANU : Conştiinţa regizorului şi ideologia spectacolului. AN­DREI BALEANU : Mesajul teatrului.

Next