Informatia Bucureştiului, noiembrie 1969 (Anul 17, nr. 5040-5064)
1969-11-01 / nr. 5040
I ! „Arta de a te descurca“ îmi rămăsese la minte, nu ştiu de ce, că artele ar fi vreo şapte la număr. Dar ce cumplită eroare ! Uitasem tocmai „arta de a avea... prieteni“, „arta de a nu-ţi crea obligaţii“, „arta de a te face apreciat fulgerător“, arta de a te resemna fără crize“ şi multe altele încă, la care întîmplarea, sub înfăţişarea imul adolescent îndeajuns de simpatic, avea să-mi propună deunăzi, spre o judicioasă întregire, şi „arta de a te descurca onorabil“. Să concretizez Insă ! — In clasa noastră — îmi spunea tînărul (16 ani!) — sintem vreo trei-patru inşi care ne descurcăm... — Şi ceilalţi ? — întreb eu. — Pierd pînă la patru ore pe zi! — Cu ce pierd...? — Cu toceala ! — Și voi...? — Noi rîdem... (textual). _ De unde am și concluzionat că o primă trăsătură a amintitei arte ar fi „rîsul", sau ceva care, în orice caz, e de rîs... i Suspectlndu-mă, se pare, pentru o anume intenţie de răstălmăcire, tînărul încearcă să-mi explice, nu fără grandilocvenţă, „că noi, cei trei sau patru (inşi), nu învăţăm pentru note...“ — Aaa...! (Ceea ce ar fi putut să însemne, într-o vorbire fără interjecţii, că ideea mi se pare acceptabilă, atunci cînd este enunţată de un elev care are cel puţin cîteva note excelente). Altminteri... — Noi nu învăţăm pentru note! (Ceea ce ar fi putut să însemne că notele care marchează de regulă suficienţa li se par totuşi onorabile). V-am mai spus doar... — Dar nu am înţeles, totuşi, pentru ce învăţaţi, dacă, judecind după note, de fapt nu învăţaţi ? — întrebarea dv. simplifică mult... — a protestat din nou tînărul. Pentru că noi, în esenţă._ De unde am Înţeles că amintita „artă“ este refractară obişnuitelor simplificări şi că „a te descurca“, în esenţă, nu simplifică,dimpotrivă... „Pe profesor — îmi spunea tînărul meu interlocutor intr-un acces de sinceritate — trebuie să-l «înţelegi». El se pregăteşte pentru lecţie, munceşte mult... Deci e normal să-l asculţi, să-i pui întrebări, să ai nelămuriri... Să-i soliciţi, apoi, un sfat într-o problemă de viaţă, atît cît să constate că ai şi preocupări extraşcolare complexe. Fireşte, nu-ţi va putea da premiu, cum îi va da la sfîrşit de an „tocilarului“, dar promovarea pe care poţi conta va fi, oricît, „onorabilă“... ...De reţinut, deci, că tînărul aspirant la promovare nu copiază la teze, nu lipseşte nemotivat, nu se pregăteşte exclusiv pentru lecţia cînd ar putea fi ascultat... El nu se coboară atît de jos! El pur şi simplu se descurcă „onorabil“. De unde a treia trăsătură distinctivă ar fi, după aparenţe vorbind, o sobră... „onorabilitate“, încercăm să-i demonstrăm tînărului nostru interlocutor că promovările sale de moment ii interzic în fapt promovarea, că te poţi descurca cu note mediocre în şcoală, dar nu in viaţă; şi că mediocritatea nu este un drum, ci tocmai refuzul de a căuta un drum... Dar tînărul refuză dialogul. El bănuie că noi vrem să-i„ţinem o lecţie“ şi, simulînd atenţia şi interesul pentru tirada didactică, ne compătimeşte probabil şi nu aude nici un cuvînt. De aceea, poate, aceste rînduri se adresează educatorului (care uneori îl scapă din vedere), părintelui (care nu întrevede încă nici un motiv pentru a-şi face probleme) şi zecilor de colegi buni, foarte buni sau mai puţin buni care, tacit, îl încurajează: „Bravo, mă, te descurci!“. ..Pentru că „arta de a te descurca onorabil“, la scara mare a istoriei şi a vieţii, nu a produs pînă azi opere şi genii, ci numai victime şi ratări. Ceea ce la 16 ani, dacă eşti în stare să înţelegi, nu e deloc prea tîrziu. Important ar fi însă ca, măcar acum, „să nu te mai descurci“... i Dorel Dorian ATOMUL Scepticii afirmă : In actualul ritm de consum, rezervele mondiale de combustibili clasici vor ajunge omenirii timp de încă un secol. Optimiştii prelungesc acest răgaz pînă la două sute de ani. Şi unii, şi alţii, convin însă că petrolul, cărbunele, gazele naturale etc., sunt pe cale să-şi cedeze locul altor surse energetice. Şi aceasta nu numai pentru că aceşti combustibili clasici se găsesc in cantitate limitată, ci şi datorită faptului că valorificarea lor în industria chimică le măreşte considerabil valoarea. încă în urmă cu două decenii, oamenii de ştiinţă anunţau entuziaşti că valorificarea energiei cuprinse în nucleul atomic va soluţiona irevocabil această problemă de interes major. Intr-adevăr, s-a constatat că un kilogram de uraniu produce o cantitate de energie de 23 000 000 ori mai mare decît cea realizată în urma arderii unui kilogram de păcură. Iată insă că marşul triumfal al energeticii nucleare nu se desfăşoară în ritmul prevăzut în anii ei de început, deşi ea cunoaşte — peste tot — incontestabile succese. Ce spun specialiştii în acest sens ? Iată o întrebare la care ne răspunde prof. umiv. dr. ing. N. Dănilă, de la Institutul politehnic din Bucureşti . — In august 1955 s-a desfăşurat la Geneva prima conferinţă internaţională pentru folosirea în scopuri paşnice a energiei nucleare. Savanţii întruniţi aici au ajuns la concluzia că energeticii nucleare îi aparţine indiscutabil viitorul, că energia nucleară întruneşte toate condiţiile pentru a deveni energia primară a viitorului. S-au elaborat, cu acel prilej, programe cuprinzătoare de dezvoltare a energeticii nucleare, urmînd ca, în viitorii ani, să se treacă la aplicarea lor. — Cum au fost ele înfăptuite ? — Cîteva cifre sînt edificatoare în această privință. între anii 1955—1958, timpul de dublare a puterii instalate în centralele electro-nucleare a fost de 1,2 ani. Din 1953 și pînă în 1964 acest timp s-a mărit, atingînd 4 ani. Pentru ca apoi, dublarea puterii instalate să se înregistreze la fiecare doi ani. Se remarcă, aşadar, o primă perioadă de avînt, urmată de o relativă încetinire a dezvoltării energeticii nucleare, succedată — la rîndul ei — de un reviriment, care nu a atins însă ritmul etapei iniţiale. .. — Cum se explică această „răcire" a entuziasmului . — Motivele sunt numeroase. Pentru a nu enumera decit pe cîteva mai importante, aş aminti faptul că au fost necesare cheltuieli cu mult mai mari decît cele ce fuseseră prevăzute. Apoi, pe parcurs, s-au ivit numeroase dificultăţi tehnice, pentru a căror depășire era necesar efort și timp. — Ce neajunsuri prezentau primele centrale electro-nucleare ? — In primul rînd, un randament mai scăzut decît cel al centralelor termo-electrice moderne. Apoi, punerea lor în exploatare ducea la o creștere rapidă a consumului de combustibili nucleari, ale căror rezerve nu se compară cu cele ale combustibililor clasici. La aceste dezavantaje se mai adaugă pericolul poluării apei şi atmosferei cu produse radioactive, dificultăţile legate de alegerea amplasamentului lor etc. Şi, totuşi, specialiştii afirmă că, in celebrul an 2000, peste 50 la sută din producţia de energie electrică va fi produsă de centralele electro-nucleare... Cum speră oamenii de ştiinţă să rezolve aceste dificultăţi ? _ Este vorba — în acest context — nu numai de îmbunătăţirea continuă a performanţelor centralelor INTERLOCUTOR: prof. univ. dr. ing. NICOLAE DĂNILĂ de tipul celor existente . (aş aminti că, în unele ţări, problema competitivităţii a şi fost soluţionată), dar şi de crearea unor reactoare de tip nou. Intr-adevăr, dacă centralele electro-nucleare existente utilizează in funcţionarea lor fisiunea nucleului atomic, însoţită de eliberarea unei considerabile cantităţi de energie, centralele viitorului se crede că vor folosi fuziunea nucleelor, însă pînă la reacţia termo-nucleară dirijată mai sînt încă numeroase piedici de învins. S-ar putea, totuşi, ca centralele de tipul amintit să fie realizate încă mai înainte de anul 2000. De asemenea, se crede că, după anul 1980, supremaţia centralelor de fisiune va reveni centralelor nucleare cu reactori cu neutroni rapizi. Atunci, uraniul va fi folosit nu numai in proporţie de peste 70 la sută în producerea energiei electrice (faţă de doar 0,2 la sută cît este folosit actualmente), dar vom asista şi la un alt proces, aparent /paradoxal, dar intru totul explicabil din punct de vedere ştiinţific , în timp ce combustibilii clasici se consumă complet prin ardere, în așa numitele centrale cu neutroni rapizi este produs mai mult combustibil nuclear decît a fost introdus intr-însele. Ceea ce contribuie de la fisiune la fuziune din plin la îndepărtarea pericolului epuizării combustibilului nuclear... — Cu alte cuvinte, energia va înceta de a mai fi una dintre problemele omenirii ? — Evident ! Dirijarea reacţiei termo-nucleare va astîmpăra „foamea“ de energie a industriei şi a consumului casnic. — Cine îi va lua atunci locul ? — Poate că problema necesităţii de a se răci prin mijloace adecvate scoarţa şi atmosfera terestră care se vor încălzi, probabil, ca urmare a complexelor procese atomo-nucleare. Şi, în orice caz, peste două-trei decenii, problema energiei va ceda locul celei a apei potabile. Care, la rîndul ei, va fi soluţionată prin folosirea apei mărilor şi oceanelor, desalinizată datorită aceleiaşi... energetici nucleare. I. Adrian PROFESORUL Thomas Gold de la Cornell University a pronosticat in urmă cu cîţiva ani că Luna ar avea un înveliş dintr-o pulbere fină pe care a numit-o, după numele său, „pulbere de aur“. El susţinea că pe suprafaţa lunară ar exista anumite zone pufoase în care viitorii astronauţi s-ar putea scufunda „pînă la 15 sau 20 de cm.“. Cel mai interesant aspect al teoriei prof. Gold asupra pulberii lunare îl constituie afirmaţia potrivit căreia o anumită cantitate din această pulbere s-a produs în urma unei gigantice explozii solare survenite acum 30 000 sau 100 000 de ani (geologic, înseamnă că faptul s-a petrecut ieri şi dacă o asemenea explozie solară a avut loc acum 30 000 de ani, ea s-ar mai putea produce în orice moment cu praf unde perturbaţii ce ar putea implica cel puţin fâşia superioară a atmosferei terestre). Examinarea a 17 fotografii (obţinute cu un aparat stereofotografic existent în dotarea echipajului »Apollo-11 capabil să efectueze fotografii în culori extrem de amănunţite a suprafeţei lunare) vine, consideră prof. Gold, în sprijinul teoriei sale, contestate de unii savanţi. Fotografiile indică minuscule zone, de cele mai multe ori grupate dens, largi de maximum 20 de mm, care par smălţuite, vizibil concentrate în jurul extremităţilor protuberanţei în interiorul micilor cratere. Analizind poziţia şi perfecta lor conservare, prof. Gold a afirmat că ele au fost cauzate la o dată recentă („recentă", în termeni geologici) de temperaturi înalte şi unidirecţionale de natură solară, mult mai probabil decît de izbirea asteroizilor sau IPOTEZE „Pulberoul de aur" selenară - rezultatul unei digamtice explozii solare? laboratorul tinereţii Recenta unitate de cosmetică „Iris“ (str. Cristian Tell nr. 3) deţine cele mai moderne mijloace de a obţine, într-un timp scurt, rezultate deosebite. Şefa unităţii, cosmeticiana Olga Tuciumi, ne-a oferit cîteva exemple concrete. Sauna, de pildă, acea faimoasă baie de abur cu o îndelungată tradiţie la popoarele nordice, constituie o adevărată baie de frumuseţe, datorită capacităţii sale de a provoca eliminarea toxinelor printr-o transpiraţie abundentă şi relaxare, prin acţiunea aburilor calzi îmbibaţi cu ozon dintr-o cabină, pe un pat, o tînără citeşte , alături de ea, un aparat de la care pornesc numeroase fire ce se pierd sub pledul ce o înveleşte. Ni se spune că... face gimnastică ! Fără efort, dimpotrivă, relaxîndu-se. Cu ajutorul supermenectronului (aparat ce provoacă contracţii musculare datorită unor electrozi), muşchii ce se găsesc în spatele unor straturi de grăsime se tonifică , simultan, sunt înlăturate şi adipozităţile inestetice respective. O jumătate de oră la acest aparat echivalează cu 30 de ore de gimnastică medicală . Şi în cabinele de îngrijire a feţii se „ascund“ electrozi meniţi să tonifice musculatura bărbiei duble, ori vaporizatoare cu ozon, pentru rehidratarea tenului. Un alt aparat deosebit de interesat este gyrodinul care ajută la reactivarea circulaţiei sanguine, printr-un masaj electric. Adoratoarele soarelui găsesc şi ele, aici, posibilitatea de a-şi menţine „bronzul“ în zilele mohorîte ale toamnei şi iernii, datorită aparatelor de raze ultraviolete. In lupta pentru obţinerea unei siluete armoniooase, nu lipseşte - bine- înţeles - aparatul de vibromasaj. Un personal special înşiruit oferă şi alte servicii deosebit de solicitate : îngrijirea unghiilor şi a miinii, a pielii capului, prevenirea varicelor, iimogimnastică etc. Halate şi bonete, duşuri amenajate la subsol, fotolii elegante, reviste de specialitate, dau posibilitatea ca atît tratamentele cit şi... aşteptarea să se desfăşoare In condiţii de confort. » Intr-un cadru deosebit de agreabil şi de ospitalier, modern amenajat, „secretul tinereţii“ aşteaptă să se dezvăluie oricărui vrea să-l caute. Gabriela Bucur I INFORMATIA Mrttrr^r^*zT?rr^ DE-ALE PIETONULUI Gînd grăbit porneşti pe stradă Sau cu paşi agale treci, Ori şi cui e dat să-i cadă Peste trup... şiroaie reci. Şi te-ntrebi ce taină-i asta Cînd tot cerul e senin, Oare cum veni năpasta Să arăţi a... pinguin. Uneori încerci... replica, Protestezi şi-i zici de toate, Ba-l ameninţi şi c-Urzica Dar „el" uda la... muşcate. Alţii In răspunsul dat, Te insultă cum le vine, Zic: cu apă te-am udat Că nu eşti „crescut" prea bine. Cind dorim să fim mai „tari", Să le spunem c-ar fi cazul. Ca aceşti „mari gospodari“ Să-şi mai „ude" şi... obrazul. Titel Canache — Maistre, ai putea să-mi repari motocicleta ? Vreau să plec In concediu... — Desigur, dar ce-i lipsește ? — Totul, afară de benzină. — Ionel, ce-ai face dacă te-ai rătăci In pădure ? — întreabă Învățătoarea. — M-aş duce acasă după hartă şi busolă. BREVIAR • Aveţi nervii rezistenţi ? Jan© Sherrod Sluger, psiholog la universitatea California, a alcătuit un chestionar care susţine autoarea — ar putea stabili momentul cind trebuie să ne alarmăm de starea nervilor noştri. 1. Aveţi mîinile reci şi umede atunci cind întîlniţi necunoscuţi sau trebuie să faceţi faţă unei situaţii noi? 2. Zgomotul sirenelor ambulanţelor sau pompierilor, noaptea, vă alungă somnul? 3. Aveţi deseori impresia de a nu fi corect îmbrăcat pentru circumstanţa respectivă? 4. Aveţi coşmaruri? 5. Gîndul că ar trebui să mergeţi la medic vă indispune? Aveţi obiceiul să închideţi totdeauna ferestrele şi uşile? 7. Preferaţi să rămîneţi acasă cînd aveţi posibilitatea să cunoaşteţi o altă ţară ? 8. O umbră oarecare, observată brusc, vă tulbură? 9. Vă este prezentă totdeauna ideea înorţii inevitabile? 10. Aveţi un sentiment de repulsie faţă de diferite animale? Dacă aţi răspuns de zece ori negativ, vă puteţi considera complet calm şi destins. De la unul la patru răspunsuri afirmative, sînteţi cu nervii normali, chiar dacă nu la adăpost de orice. De la cinci la şapte „da“-uri, aveţi nete tendinţe spre anxietate. Zece răspunsuri afirmative trebuie să vă determine să evitaţi orice suprasolicitare nervoasă, sau să faceţi un control în specialitate. meteoriţilor. S-ar putea ca ciocnirile meteoriţilor să fi creat multe „perle“ găsite în pulberea lunară. Dar parte dinceea ce vedem în fotografii continuă el, demonstrează un „efect total neprevăzut“, cauzat de o explozie solară care, într-un interval aproximativ de 10—100 de secunde, a provocat o creştere a temperaturii Soarelui de o sută de ori mai înaltă decît cea normală. Aceeaşi explozie solară ar fi putut determina mutaţii geologice pe Terra, a conchis prof. Gold. Ceea ce este de natură să stîrnească geologilor un interes cît se poate de... terestru. Este de presupus că viitoarele debarcări, proiectate mereu pentru alte regiuni ale astrului nopţii, vor mări şansele pătrunderii în multele aspecte, încă necunoscute, oferite de „pulberea de aur“ a profesorului Gold. Politeţe tardivă — Vă rog, treceţi, nu mă grăbesc... — Vai, se poate ? 1 nu vreau să nu depăşesc. Tînărul a venit să ceară mina fetei iubite. Tata își întreabă viitorul ginere : — Ai să poţi să-ţi întreţii familia ? — Fără îndoială, — răspunse hotărît ginerele. — Atunci totul e tn ordine. Noi sintem In total șase. ★ — Uită-te la el, e un politician, are peste 80 de ani și-l mintea neobosită. — Ce te miri ? N-a folosit-o doar niciodată ! (Desen de Fred Ghenadescu) O, TOAMNĂ, DULCE TOAMNĂ... De CIND MA CUNOSC, şi mâ cunosc de foarte mulţi ani, port o deosebită stimă toamne. Am constatat că pentru mine, umorist, toamna este sezonul cel mal bogat In roade: foiletoane, schiţe, epigrame, scenete. Intr-un cuvînt toamna plouă cu umor. O să-mi reproşeze din nou cititorii că şi vara cu chioşcurile ei de răcoritoare, cu concediile ei de odihnă, s-a dovedit un anotimp bogat In foiletoane umoristice, că nu deschidea ziar sau revistă să nu-ţi apară Înaintea ochilor teme satirice dintre cele mai noi şi îndrăzneţe: „Servilul la mare“, „Ingîmfatul la munte“, „Hippy pe plajă“, „Hippesa sub cort“, „Ospătarul la Mamaia“, „Gramajul la Sinaia“, precum şi alte bombe de sezon. Nu uitaţi Insă că această vară a fost vitregă cu noi, umoriştii. Amintiţi-vă că Iunie a fost lună friguroasă. Aveam un stoc patru foiletoane critice despre sifon şi siropuri care se vînd calde. Şi am rămas cu sifonul şi siropul în stoc. Nu s-au publicat întructt nimeni nu pretindea să fie servit cu sifon rece. Dirdîia şi fără el. Aveam în stoc nouă schiţe cu lipsa de gheaţă. Şi am rămas cu schiţele în stoc, deoarece nimeni nu cumpăra gheaţă. Cumpăra păcură. Aveam în stoc. Încă din vara trecută, trei schiţe, patru scenete şi opt foiletoane despre ştrandurile care ar fi intirziat deschiderea porţilor după X Iunie. Am fost nevoit să transform Întreg acest stoc intr-o biată epigramă. De ce? Fiindcă la X Iunie, dacă Ștrandurile s-ar fi deschis, ar fi trebuit ca bucureştenii să facă baie in pardesiu şi să înoate In ciorapi de lină. Am încercat să rentabilizez aceste articole umoristice de sezon, adaptîndu- 1© la buletinul meteorologic, dar n-a mers. Nu mi le-au primit nici la Tirgul de vară, Intruclt acolo aveau articole mai cerute. Ca să nu mai vorbesc de luna iulie, care, din cauza ploilor, mi-a produs o pierdere neplanificată de şapte foiletoane despre insolaţii, două poezii despre caniculă şi nouă schiţe cu lipsa articolelor de plajă. Am recuperat o singură schiţă, transformed deficienţele In aprovizionarea cu citronadă rece, In deficienţe la aprovizionarea cu ceai cald. Pe cînd toamna, Iubiţi cititori, ehei! Am Inceput-o tare!... Numai zarzavaturile mi-au adus o sută de subiecte. Parcă aş avea neamuri la „Legume şi fructe“. Toamna, dacă n-am un subiect la Indemînă, a de ajuns să mă reped pînă la chioşcul de pe strada mea. Mă Inapoiez acasă cu foiletonul In buzunar: „Tovarăşe, de ce sínt ardeii veşteji?“ „Nu e veşteji, e putrezi de la atlta ploaie“. „Sínt veşteji, nu putrezi“. „Atunci sínt veşteji de la atîta soare“. Mă îndrept spre coşul cu cartofi: „Tovarăşe, de ce sînt cartofii cu pămînt?“. „păi dacă din pămînt li scoate?“. „Şi trebuie să cumpăr şi pămîntul?“. „Doar nu-i plătiţi separat. II luaţi o dată cu cartofii“. Observaţi? Din două coşuri, e gata foiletonul. Ca să nu mai spun că foiletoane de toamnă găsesc şi pe Lipscani. Poftim foiletonul. Vitrinele magazinelor au expuse atitea sortimente de vară, incit te loveşte insolaţia dacă priveşti mai multă vreme.........Tovarăşe vinzător, galoşi aveţi?“. „Nu cobi, tovarăşe. Vrei s-aduci ploaia? Ia mata un costum de baie, ca să sperii norii"... Nu mai vorbesc de foiletoanele de Up I.C.R. sau I.A.L.: „Tovarăşe inginer, acoperişul e spart. Vine toamna, bate ploaia la uşă“. „Dacă bate la uşă, e bine. Ar fi fost rău dacă bătea prin spărtură“. „Şi cind se repară, tovarăşe inginer?“. „Nu fi birocrat, întrebarea asta mi-a pui de trei ani. Salut!“. E clar, stimaţi cititori? Iată pentru ce mi-e dragă toamna, mai mult decît celelalte anotimpuri. Fiindcă vine cu belşug, cu muştării, cu I.A.L., cu I.C.R., cu „Legume şi fructe“, cu borcane de 10 şi 15 litri, că cele de 5 s-au terminat, precum și cu alte bucurii umoristice. I. Avion M-A INTILNIT un amic. Din vorbă-n vorbă am ajuns la problemele gospodăreşti Zice : „Ai pus murături ?“ Zic : „Nu pun murături !“ Zice: „Păi nu simţi şi tu nevoia la o mincare de un gogoşar in oţet, o gogonea, o salată, o varză acră, ceva ?“ Zic: „Sunt sătul de acrituri !“ Zice : „Păi acum e sezonul I“ Zic: „Eu am acrituri tot anul 1“ „Cum frate ?“ i-am explicat . Intru . într-un restaurant. Să spunem că ora de închidere e 24. Eu vin la 25. Mâ aşez. Ospătarul nu vine deloc. îl chem, mă ridic, fac semne cu ambele mîini de parcă mă înec. în sfîrşit vine agale şi mâ priveşte dintr-o parte. „Da ?“ Eu îi zîmbesc. De parcă eu trebuia să-l servesc pe el, nu el pe mine. Zic : „Trei mici şi...“ nu apuc să termin. „S-au isprăvit“. Zic: „O friptură şi...“, dar mi-o taie. „Nu mai merge grătarul“. „Atunci ?“ Ridică din umeri. Zic: „Nişte crocheteSe uită la ceasul de la mină. „Nu mai cred, la ora asta. Să văd“. Şi pleacă. Vine peste un sfert de oră : „Nu mai face“. „Cine nu mai face?“ „La bucătărie...“ „Atunci ceva de la bufet“. Şi mănînci o salată de boeuf rece de la frigider şi pleci acasă flămind şi înfrigurat şi pe din afară şi pe dinăuntru. Acritura asta Murături de ospătar îmi ţine loc de gogoşari în oţet. Mă duc să cumpăr roşii în piaţă. Unitate î.L.F. „Aveţi roşii ?“ „N-avem roşii“. „Dar văd aici un munte de lăzi cu roşii 4. „Nu le vindem acum !“ „Dar cînd ?“ „După masă !“ „De ce ?“ „Asta-i !“ „Vreau şi eu un kilogram de roşii !“ „După masă!“ „Şi la masă ?“ începe să care lăzile. Eu plec. Personajul deci îmi ţine loc de castraveţi acri. Intru într-un magazin. „Doresc o sacoşă de voiaj ca aceea din vitrină“. Vînzătoarea nici nu ridică ochii la mine. „N-avem“, îmi arunc ochii pe rafturi. „Dar văd acolo una la fel cu cea din vitrină !“ „E defectă“. „Şi altele n-aveţi ?“ „N-avem !“ O las pe domnişoara şi mă adresez alteia. Mai in vîrstă. „De ce ţineţi în vitrină articole pe care nu le mai aveţi ?“ „Ce articole ?“ li arăt sacoşa. îmi aduce din depozit zece. La fel cu cea din vitrină şi cu cea defectă. Plec cu sacoşa. Dar duduia m-a săturat de gogonele acre. Dau la reparat o pereche de ochelari. O unitate pe Academiei. „Cînd să viu?“ „Joi I“ Viu joi. „Gata?“ „Nu !" „Cînd să viu ?“ „Joi I“ Viu joi. „Gata ?“ „Nu !“ „Cînd să viu ?“ „Joi Acolo găsesc un scandal. Un alt cetăţean care vine mereu, la fel ca mine, dar el nu vine joi. Miercuri. Pînă îmi scot ochelarii, de la atitea drumuri, ajung varză. Şi, bineînţeles, acră. Deci iată, am în depozit gogonele, castraveţi acri, gogoşari în oţet, varză acră. De ce să mai pun murături ? Dar n-am terminat. Intru într-o zi să cumpăr brînză. „Aveţi de oi ?“ Vînzătoarea îmi zîmbeşte. „Desigur“. Zîmbetul ei parcă-mi toarnă nectar în sînge. îmi împachetează telemeaua şi-mi dă pachetul zîmbind. Plec uluit şi bine dispus. In sfîrşit, un zîmbet. Vin după trei zile. „Aveţi de oi ?“ „Nu, dar veniţi după două ore. Ne soseşte“. Şi-mi zintbeşte. Plec vesel şi am şi chef de lucru. Un zîmbet face minuni. Viu după două ore. Cumpăr brînză sărată îndulcită cu zîmbete. Toată luna n-am mîncat decît brînză. Din care am găsit. Iar vînzătoarei mă gîndeam să-i scriu o poezie, un poem, o odă, un cîntec. Şi într-o zi i-am spus : „Te felicit!'4 „De ce ?“ „Fiindcă ştii să te porţi cu consumatorii ! Eşti amabilă, serviabilă şi zimbitoare ! Bravo !“ Ea zîmbeşte : „Atunci poate mă daţi şi pe mine la ziar cu nişte laude, nu aşa cum scrieţi dumneavoastră de obicei ! Că vă ştiu eu !“ Sădi Rudeanu în luna septembrie anul trecut inventarul întreprins la bufetul „Muncitorul“ stabileşte că man datarii care se perindaseră, pînă atunci, la conducerea acestei unităţi, nu făcuseră casa prea bună cu... cinstea. Comisia de inventariere înscrie in contul lor un prejudiciu de peste 18 000 lei. Reţinînd amănuntul că în decurs de circa 2 ani — cit au funcţionat, pe rînd, cei 5 mandatari — nu s-a făcut la numita unitate nici un control financiar, avem numai un aspect al „grijii“ conducerii.A.P.L. „Arad“ faţă de avutul obştesc. Un altul, cu implicaţii de astă dată penale (fiind vorba de fals şi de abuz in serviciu), a ieşit la iveală în momentul în care s-a pus problema recuperării pagubelor. S-a constatat că trei dintre autorii prejudiciului, in speţă, Vasile Ştefănescu, Dumitru Marin şi Mircea Ştefan îşi retrăseseră pînă la ultimul sfanţ garanţiile depuse (totalizînd 175 000 lei) şi că din ceea ce mai rămăsese (garanţiile lui Ion Pavel şi Maria Nae) nu se mai putea acoperi decît suma de 58 000 lei. Cu concursul nemijlocit al directorului I.A.P.L., Petre Marin, şi al contabilului şef, Nicolae Chifu (actualmente, şef de serviciu la I.R.VA.), cei trei își făcuseră „interesele" luînd-o, apoi, la sănătoasa, cu bani cu tot. Ca să ilustrăm, practic, cum s-au „aranjat" lucrurile vom apela la un exemplu concret: anul trecut, la sfîrşitul lunii mai, contabilul şef Nicolae Chifu redactează cu mina d-sale un proces verbal (la care directorul subscrie fără rezerve) din care rezultă că Vasile Ştefănescu n-are nici un fel de datorie faţă de întreprindere. Ulterior, procurorul Constantin Petrescu — desemnat de Procuratura sectorului 6 să analizeze cauzele prejudiciului — stabileşte că această răspicată concluzie nu avea nici o acoperire, că atît contabilul, cit şi directorul afirmaseră nişte crase neadevăruri, ocolind cortroalele obligatorii impuse de lege (inventarul, verificarea gestiunii, situaţia comparativă) din care ar fi exultat, evident, pagubele cauzate de Ştefănescu. Care era mobilul procesului verbal fictiv ? Următoarea adresă redactată de conducerea l.A.P.L. „Arad“ ne edifică: „In urma retragerii tov. Ştefănescu Vasile din funcţia de comandatar de la unitatea „Muncitorul“ din cadrul l.A.P.L. „Arad“ şi neavînd obligaţii financiare faţă de întreprindere, vă rugăm a elibera suma de 80 000 lei depusă ca garanţie“. Precizăm că aceleaşi procedee au fost folosite şi în cazul celorlalţi doi mandatari — Dumitru Marin şi Mircea Ştefan — care, frustrînd avutul obştesc, beneficiau de permisiunea conducerii l.A.P.L. „Arad" de a-şi retrage integral garanţiile (45 000 lei şi, respectiv, 50 000 lei). Descoperindu-se prejudiciul, protejaţii au rămas , in continuare, tot... protejaţi. Conducerea l.A.P.L. nu pe ei i-a tras la răspundere (deşi fiecare avea venituri substanţiale şi bunuri din care se putea face automat recuperarea) ei... pe giranţi. I.A.P.L. „Arad" îşi îngăduie să emită dispoziţii definitive de poprire pe salariile lui Petre Mihalache, muncitor la I.O.R. Ioana Muşat, muncitoare la cooperativa de invalizi „Munca“, Ion Surugiu, muncitor la fabrica de mucava „Stăruinţa“, cărora li se reţine, lunar, cîte o treime din venituri. Cu alte cuvinte, adevăraţii vinovaţi au fost scoşi de pe rol, în locul lor fiind puşi să plătească giranţii — cei care ar fi trebuit să răspundă numai in al doilea rînd, atunci cînd garanţiile sau bunurile mandatarilor nu ar fi acoperit prejudiciul. O altă consecinţă a unor asemenea abuzuri o constituie faptul intolerabil că paguba adusă avutului obştesc este astăzi recuperată cu ţîrîita (cite 1 500 lei lunar, cit însumează reţinerile din salariile giranţilor). Intrebîndu-l cum poate explica cele întîmplate, directorul Petre Marin ne-a răspuns senin: „O confuzie...“. N. B. Fiind vorba de o confuzie consumată pe... spezele statului, procurorul şef al sectorului 6, tov. Steian Ivaşcu, a instituit o anchetă penală privind falsurile şi abuzul serviciu de care se fac solidar vinovaţi directorul Petre Marin şi fostul contabil şef Nicolae Chifu. Cornelia Simionescu CONFUZIEPE BANII STATULUI? [I!!!!!ll!![!!lllí!!l!!!!!l!íl!!l!l!lll!!l!!!llillll!!!l]!llí![!!(l!llll!!ll!l!í!!i!lllllll!![ll!!l!llll!lllll!!!lll!l!!llli!illl!|l! I f î Pag. a 3-d Desen de Oct. Andronic P atru cazuri cu... S E SPUNE că întreprinderea „Vinalcool“ este ca o mamă : blinda, înţelegătoare, săritoare la caz de nevoie. Şi cîte griji nu are, săraca. Unii copii sînt buni, nimic de zis, dar alţii o fură de-o zvîntă. Şi ca tace, îi iartă, ba le mai dă şi o mină de ajutor. Numai mamă să nu fi ! Are, de pildă, un şofer (mai bine zis a avut şi o să vedeţi de ce l-a dat de suflet) pe nume Ion Jerca, îşi iubea maşina foarte mult, astfel incit toată lumea spunea : „la soare te poţi uita, dar la maşina lui, ba !“ Totuşi, într-o zi mai fără soare — că mai sunt şi de-astea —■ cam pe la începutul lui 1367, cineva a avut curajul să se uite şi în maşina lui şi a văzut nişte alcool care tocmai era pe cale să se evaporeze (pe poartă). Din cauza asta, băiatul a fost despărţit de părinţi, fiind plasat să mediteze, singur (vreo cinci luni) la urmările alcoolului asupra oamenilor cu defecţiuni la mina stingă. După ce a ieşit din meditaţie, a venit iar la mămica „Vinalcolol“ care, de bucurie cînd l-a văzut, n-a mai ştiut ce să facă. în consecinţă, i-a găsit un loc pe schemă, de parcă nu s-ar fi întîmplat nimic. Cînd a văzut el cit de iertătoare e mămica, s-a apucat de lucru cu multă tragere de inimă şi de... bidoane. Vorba primei vorbe : „la soare te puteai uita, dai la maşina lui, ba !“ Cum, necum, într-o zi — tot neguroasă — şeful pazei, Marin Grigore, s-a uitat în maşina lui şi a văzut iar nişte cantităţi de alcool pe cale să-şi ia valea. A întocmit omul proces-verbal, cum se obişnuieşte, i-a pus data de 5 mai a.c. şi l-a înaintat secretarului comisiei de judecată, Pîrvan Ion. Cind a văzut mama „Vin-alcool“ că băiatul e gata să intre iar la apă din cauză de alcool, s-a făcut foc. Cum să-l laşi ? Aşa se face că judecata n-a mai avut loc. Se evaporase acuzatul ! La sfatul unor binevoitori din întreprindere, Jerca Ion a depus o cerere de... demisie în ziua de 9 mai (datînd-o 8 mai a.c.), cerere pe care inginerul şef Cerbu pune rezoluţia : „şef personal — se aprobă“. Conform propriei rezoluţii, inginerul şef întocmeşte adresa cu nr. 5646/69 către autobază, anunţînd, senin, că şoferului Jerca Ion i s-a desfăcut contractul de muncă la cerere, dîndu-i astfel posibilitatea să se angajeze în altă parte, fără să cunoască motivele plecării sale de la întreprinderea „Vin alcool“ Bucureşti. Noroc că organele de miliţie, fiind sesizate, l-au trimis In judecată pentru abateri repetate. Trei lucruri mi se par grave, Insă, In povestea de mai sus : 1. Aşa cum s-a procedat, şoferul Jerca Ion nu a fost ajutat, după cum s-ar crede. Dimpotrivă. 2. A fost încălcată, ba chiar anulată, acţiunea oamenilor de pază şi a comisiei de judecată. 3. Un caz de sustragere a fost muşamalizat, chiar de cei chemaţi să lupte împotriva lui. Şi să ne mai mire că la întreprinderea „Vin-alcool“ nu-i prea greu să-ţi faci de cap ? IMAGINAŢI-VÅ, dragi cititori, această conversaţie între un profesor al Liceului „Emil Racoviţă“ (curs de zi şi seral) şi mama unuia dintre cei 2 000 de elevi care frecventează liceul . — Şi cum învaţă fiul meu, tovarăşe profesor ? — Pe întuneric. Gluma n-am făcut-o eu, ci I.C.R.-9 care, Înlocuind instalaţia veche de lumină electrică încă în 1968, n-a reuşit să o scoată la... lumină nici în momentul de faţă (deşi ultimele greutăţi nu-i mai aparţin). Iată despre ce este vorba. Dosarul definitiv al lucrării a fost depus la I.D.E.B. la 23 martie a.c. cînd, procedînd la verificare, I.D.E.B. a constatat unele defecţiuni. Şi, iarăşi a pornit I.C.R.-9 la treabă, şi după ce a făcut ce a făcut, pînă la 25 septembrie a comunicat din nou că lucrarea e gata. Şi a venit I.C.E.R. la verificare şi a constatat că lucrarea e bună, dar lipsesc contoarele. Şi dacă lipsesc contoarele, liceul nu poate face contract cu I.D.E.R. pentru a se furniza curent pe noua alimentare. .. Așa stînd lucrurile, am căutat să le venim în ajutor adresîndu-ne Inspectoratului școlar al municipiului București, beneficiarul lucrărilor de mai sus. Din păcate, aici am nimerit tot pe întuneric, deoarece tovarăşa ing. Luchian, căreia ne-am adresat, a închis ochii şi a făcut această uluitoare mărturisire : „Dacă nu-mi dă dispoziţie şeful să stau de vorbă cu dumneavoastră, nu stau“. Degeaba am arăt necazuri tot noi că ne-am deplasat „chiar“ în interesul inspectoratului pentru a lămuri situaţia liceului pe care îl are în grijă... In concluzie, lumina Liceului „Emil Racoviţă“ rămine încă sub semnul întrebării. Dar cineva tot trebuie să-i pună punct. SOCIAŢIA locatarilor din complexul nr. 1 Bucureştii-Noi, nr. 56, 58, 60, 62, 64, str. Jiului nr. 46 şi str. Crinului nr. 2, 5, ne-a invitat, nu de mult, să admirăm instalaţiile de încălzire. „Au ceva deosebit ?“ de Rodica Totţ am întrebat noi: „Da — nu s-a răspuns. Nu sunt ca toate celelalte“. Şi, intr-adevăr, ajunşi la faţa locului am observat că multe radiatoare erau reci, altele seci, şi o parte curgeau de-a binelea. Am mai observat că pe lingă radiatoare, foarte mulţi copii se jucau de-a renii şi laponii. Interesîndu-ne mai îndeaproape de cauzele acestei temperaturi destul de incomode pentru cei ce iubesc căldura căminului, am fost informaţi că tov. ION BUDESCU, şeful fostului Centru nr. 1 (actualmente I.A.L.Herăstrău) a tergiversat punerea la punct a instalaţiilor defecte, deşi predarea lucrării în bune condiţiuni trebuia făcută pînă in iulie. Să nu credeţi că membrii asociaţiei locatarilor au stat cu miinile in manşoane. Cind au văzut că radiatoarele n-au de ghid să se repare de la sine, s-au adresat tov. săvulescu, director adjunct al I.A.L.Herăstrău, iar acesta s-a adresat pe loc tov. Budescu cerîndu-i ca, pînă la 10 octombrie a.c., ora 16, lucrarea să fie pusă la punct. Ei, veţi spune dumneavoastră, dragi cititori, dacă directorul a „zis“, lucrarea se face în mod sigur. Aflaţi însă că lucrurile nu s-au petrecut chiar aşa. Pentru tov. Budescu Ion, cuvintul directorului e floare la ureche. Adică, n-ajunge un timpan. Cu toate că i s-a indicat şi ziua precisă, ba chiar şi ora, lucrarea nu a fost executată din cauză că dispoziţia n-a fost scrisă ! Parcă poţi să ai încredere in cel ce vorbeşte ? Vorba zboară, scrisul rămine ! Acesta e şi motivul pentru care am dat In scris nota de faţă ca să nu mai rămină nimic de zis şi de făcut. CITEZ dintr-o scrisoare următoarele rînduri semnate de Ene Constantin, din str. Minotaurului nr. 35: „In sanatoriu am fost disciplinat, am făcut cura prescrisă de medic, drept care mi s-a eliberat foaia de ieşire cum scrie întocmai. Vă rog din suflet să mă ajutaţi să rezolv situaţia de care nu sunt vinovat cu nimic“. De ce credeţi că se dezvinovăţeşte corespondentul nostru ? Ce pedeapsă i-o fi dat Sanatoriul T.B.C. din Brcşad-Olt,jud. Covasna, unde a fost internat ? Iată despre ce este vorba. La ieşirea din sanatoriu i s-a eliberat un certificat medical. Predat C.I.L.-Bucureşti-Pipera, s-a observat că aparţine unui alt bolnav, tot Ene, dar Gheorghe, din... Buzău. Corespondentul nostru a expediat certificatul înapoi la sanatoriu de unde, după opt zile, a primit altul pe numele său, dar cu domiciliul celui din Buzău. A expediat acest certificat înapoi, însă de primit nu a mai primit nimic. Din cauza asta nu-şi poate incasa drepturile pe luna septembrie , ba, mai mult decit atît, e ameninţat cu desfacerea contractului de muncă din cauza absenţelor nemotivate pe luna respectivă. In aceeaşi situaţie trebuie să fie şi Ene din Buzău,al cărui certificat medical s-a plimbat prin București. Analizind întîmplarea, ii putem asigura pe corespondentul nostru că sanatoriul nu are nici „ un motiv să-l pedepsească. In schimb, R are un salariat care ar merita să fie... A