Informatia Bucureştiului, august 1970 (Anul 18, nr. 5269-5293)
1970-08-04 / nr. 5271/1
$I / I 1 I ===== NEŞTI DIN SECOLUL AL XIX-LEA“. Cele şapte contribuţii documentare — purtând semnătură lui Marin Bucur, Paul Cornea, Hodica Florea, Stancu Hin, George Muntean şi Teodor Vîrgoliei, de la Institutul de istorie şi teorie literară „G. Călinescu“ — se referă la o serie de publicaţii care au făcut epocă în literatura noastră din veacul trecut : „Dacia literară“, „Propăşirea“, „Revista română“, „Convorbiri literare“, „Literatorul“, „Vieaţa“ şi „Vatra“ Valoarea acestor monografii rezidă in tipologia lor complexă, izvorîtă din riguroasa raportare la viaţa socialculturală a vremii respective, din continua privire a valorilor promovate, din perspectiva actuală. Faptul contribuie la fixarea cvasi-definitivă a acestor publicaţii în contextul istoriei noastre literare, fixare bazată pe despuierea bibliografică, practic exhaustivă, a sumarelor revistelor menţionate: „IntîmplAri In irealitatea IMEDIATA“. Vorbind, In a sa „Istorie a literaturii române contemporane“, despre debutul „cu totul remarcabile al Iul M. Biedrer, Eugen Lovinescu vedea la autorul i.Intîmplărilor în irealitatea imediată“ (publicate de Editura Minerva, împreună cu „Inimi cicatrizate“, într-o ediţie îngrijită de Dinu Pillat), o „mare capacitate de a percepe realitatea, de a o izola în contururi precise, de a fuziona cu ea... şi, după această fuziune, de a o dilata in forme fantastice şi de a o urmări în spaimele interioare ce o provoacă". După cum arăta şi criticul Ov. S. Crohmălniceanu, într-un studiu publicat în urmă cu cîţiva ani, prin „realismul său fantastic“ M. Biedrer se înrudeşte în mod structural cu Fr. Kafka, pentru el scrisul fiind nu o „îndeletnicire artistică, ci o experienţă existenţială intimă“. DOUA CULEGERI DE FOLCLOR. Sub titlul „Sora Soarelui“, in colecţia „Biblioteca pentru toţi“, a apărut un număr omagial — cu prilejul împlinirii a 75 de ani de existenţă a celei mai prestigioase colecţii de beletristică de la noi — dedicat folcloristului D. Stăncescu, primul director literar al colecţiei. Sunt cuprinse „basme culese din popor" de inimosul nostru om de gust. Intr-o altă colecţie de mare tiraj — „Biblioteca şcolarului“ a Editurii „Ion Creangă“ — semnalăm antologia „Doine şi balade“, alcătuită de Vasile Adăscăliţei. I. B.. Iar în medii sau în timpuri diferite — şi o face cu atîta candoare, cu atîta secretă seriozitate a oficierii, încât nu o dată cititorul e furat de francheţea în sine a dezvăluirilor, de fluxul molcom al întâmplărilor netransfigurate. Singura povestire „de atmosferă“ este „Trenul“ în care se vede — dincolo de impulsurile, abia perceptibile, ale unei tensiuni psihologice latente — mina „regizorului de culise“. Alături de paginile care evocă, cu o fidelitate de jurnal intim, momente din războiul antihitlerist,în volum sunt cuprinse şi povestirile poliţiste „Dansatoarea şi cifrul“ şi „Omul cu două umbre“. Maniera epică însă e aceeaşi, deşi specia literară reclamă alte norme compoziţionale ; autorul evită orice artificiu care ar fi putut duce la continua derută a cititorului, la ţinerea lui cu sufletul la gură — din sus- PETRU VINTILĂ: „Dansatoarea şi cifrul1* Conţinînd cinci naraţiuni inedite şi una reeditată, volumul lui Petru Vintilă — apărut în Editura militară — nu poate fi judecat în afara scopului pentru care a fost tipărit. Aceasta nu vrea să însemne că literatura de utilitate instructiveducativă reclamă, neapărat, un rabat la calitate. Mai ales atunci cînd mijloacele sînt tradiţionale, cînd autorul refuză cu o aproape singulară îndărătnicie să-şi trădeze formula epică iniţială pe seama achiziţiilor de ultimă oră ale artei cuvîntului. Petru Vintilă a rămas acelaşi povestitor — sfătos cu naivitate — care ştie să suscite interesul de lectură nu atît prin dramatismul acţiunii cît prin solemnitatea descrierilor. El relatează o serie de cazuri de o perfectă verosimilitate -- în ciuda ancorării pensa în suspense «5 pini la aflarea bruscă a deznodământului. Această lipsă de imprevizibil în construcţia propriu-zisă a subiectelor, această lipsă de solicitare a participării la găsirea soluţiilor enigmistice amintesc de acei povestitori de anecdote — nu lipsiţi de o anumită savoare! — care nu sunt preocupaţi, câtuşi de puţin, de plasarea cu un efect maxim a poantei — uneori enunţată chiar de la început! — ci doar de relatarea, cu maximă fidelitate, a peripeţiilor care duc spre ea... LEONID DIMOV: Semne cereşti rr Venind după culegerea de sonete intitulată „Carte de vise“, volumul acesta de rondeluri trădează atît aspiraţia intimă a autorului lor spre rigoare şi echilibru, cît şi o matură stăpînire a mijloacelor de expresie, a unei tehnici poetice care aminteşte, prin fabulosul viziunii şi simplitatea elementelor de compoziţie, de meşteşugul pictorilor noştri iconari. Fără să fie un simplu joc de cuvinte sau de „semne“ (mai mult sau mai puţin... cereşti), poezia lui Leonid Dimov nu izvorăşte, totuşi, dintr-o tensiune interioară, dintr-o febrilitate a conştiinţei avidă de adevăruri esenţiale, ei dintr-un fel de joc ingenuu „de-a creaţia“, dintr-un instinct artistic ferm. Iată de ce se poate mai puţin vorbi la el despre structuri poetice sau universuri artistice. Materia sa lirică nu se supune decit impulsului liric iniţial — precis imprimat — spre formele prozodice date. Mai curînd se poate vorbi despre efectele poetice — atîtea cite sînt — ale căderilor libere de vocabule în „panerele“ versificaţiei. Simbolistica e destul de sumară şi, în alcătuirea ei se simte ceva din moliciunea jocului, din candoarea „demolstraţiilor" făcute de copiii teribili pentru uimirea oamenilor mari „Un vierme ca de vise se ascunsese/ Acolo, în dulap, într-un sertar/ Care, bătut în miei sidefuri dese, /Era pe jumătate plin cu jar, /Şi mai scria un diavol blind adrese/ In colosala sală, secretar/ Al viermelui de vise ce s-ascunsese/ Acolo, în dulap, într-un sertar“... Cea mai mare dramă pentru Leonid Dimov ar fi dacă nu i-am lua în serios „jucăriile“... Ion Butnaru Expoziţii reale, imaginare şi un public pretenţios (Urmare din pag. 1) Este un fenomen de progres social şi cultural faptul că publicul nostru indrăgeşte expoziţiile. Deşi afluenţa la galeriile „Dalies“, „Apollo“, „Simeza“, „Orizont“, este recunoscută, ea este oscilantă în funcţie de calitatea lucrărilor prezentate. Publicul selecţionează şi alege doar acele expoziţii ce sunt, cu adevărat evenimente cultural-artistice. El doreşte să vadă şi să înţeleagă, cu o privire nouă, nu numai ceea ce s-a făcut, dar şi ceea ce aşteaptă de mult timp să fie redescoperit. Lucrările pictorului polonez Taraţiocestii, litografiile lui Jaspers Johns din sălile „Dalles“ şi „Ateneu“, grupul feminin de la „Apollo“ sau ai tinerilor de la „Kalinderu“, trezesc un interes justificat prin noutatea lor in aria contemporană a artelor plastice, sunt aşteptate cu îndreptăţită curiozitate retrospectiva pictorului Catul Bogdan, „personajele “ lui Brăduţ Covaliu sau Vida Geza, ce vor avea loc în această toamnă. Aşteptăm însă şi o expoziţie Baba sau Ciucurencu, o retrospectivă Irimescu sau Romul Ladea, sau expoziţiile unor artişti mai tineri ca Paul Vasilescu, Ovidiu Maitec, Sabin Bălaşa ş.a., fără să, mai insistăm asupra nedreptăţitului sculptor, autorul himerelor şi gigantului, Dimitrie Paciurea, căruia i s-ar cuveni o retrospectivă, ce ar pune în valoarea sa adevărată pe creatorul sculpturii moderne româneşti. Sculpturile atît de diverse ale lui Paciurea nu sînt bine prezentate nici în muzeu, lipsite fiind de lumina şi cadrul ce ar evidenţia maniera originală de lucru a artistului. Mergînd dincolo de obişnuinţa plasării întimplătoare a unei sculpturi în circuitul simezei picturilor, părăsind prezentarea tradiţională aridă, vom descoperi un nou şi uriaş Paciurea. » Şi, fiindcă am trecut in domeniul expoziţiilor imaginare, dar posibile, aît de interesantă, unică şi de mare perspectivă în orientarea artei noastre monumentale şi ornamentale ar fi o expoziţie de sculptură de mari proporţii, cu tot ceea ce s-a realizat valoros în ultimii ani, organizată, de exemplu, în pavilionul de pe lacul Herăstrău, care ar permite şi o primă experimentare a amplasării sculpturii îs aer liber. Expoziţia ar putea constitui manifestarea expoziţională centrală a viitorului şi mult discutatului „Colocviu Brânci şi manifestare de prestigiu internaţional, prevăzută pentru 1971. O asemenea expoziţie ar începe cu Paciurea şi Brâncuşi, titanii sculpturii noastre, continuind cu lucrări ca „Victoria“, „Eteninescu“, şi „Enescu“ de Gh. Anghel , cu „Dragoş Vodă şi zimbrul“ de I. Medrea, „Arcaşul“* „Victorie“ și poate chiar acel admirabil monument neoclasic „Lupta lui Hemde cu centaurul“ de Ion Jalea, cu lucrările lui I. Vlasiu, Vida Geza, Romul Ladea, Ion Irimescu, O. Han, Boris Caragea, Naum Corcescu şi ale artiştilor mai tineri, cu personalităţi mature, a căror originitate a fost confirmată în numere confruntări internaţionale ca : O. Maitec, Gh. Apostu, Paul Vasilescu, Gh. Iliescu-Câhneşti, Ioana Kassargian, c. Popovici ş.a. Privind retrospectiv şi în perspectivă, trebuie să spunem că lipsesc acele prezentări ale mişcării artistice moderne a secolului nostru. Această mişcare, cu inegalităţile şi deviaţiile sale, constituie un imens efort pentru afirmarea spiritului uman, a libertăţii sale de penetraţie în tainele naturii, un efort pentru a face arta utilă contemporanilor. Individual, unii artişti pot fi responsabili de unele confuzii, dar o justă reconsiderare şi o ştiinţifică expunere a experienţelor şi cuceririlor locale şi generale în expoziţii individuale şi colective, pe stiluri şi curente, ar întregi tabloul real al artei noastre plastice actuale, imaginindu-ne un Plan al expoziţiilor viitoare am face, în cele din urmă, o scurtă istorie a cunoştinţelor actuale, despre aur. Unind seama şi ele publicul nou, care apare şi se formează In noile condiţii de invăţămînt şi informare. Aspect de la recenta expoziţie C. Brîncuşi Yehwithme 18.00 Deschiderea emisiunii. Microavanpremiera. 18.05 DIALOG CU SALA. Emisiune pentru tineret. 18.35 STUDIOUL ARTISTULUI AMATOR. 19.20 1001 DE SERI. Emisiune pentru cei mici. 19.30 Telejurnalul de seară. 20.00 Seară de teatru. LUCEAFĂRUL de Barbu Ștefănescu-Delavrancea. Interpretează un colectiv al Teatrului „Lucia Sturdza-Bulandra“. 21.40 ACVANAUTICA. 22.10 Anunțuri — publicitate. 22.20 Studio dans TV. 22.50 Telejurnalul de noapte. 23.00 închiderea emisiunii. La librăria „M. Eminescu“ s-a amenajat un „colţ al noutăţilor“ care va fi schimbat săptămînal. Iată o iniţiativă demnă de urmat... Literatura de umor Literatura asta de umor trăieşte o viaţă pe măsura destinului ei. O cere toată lumea şi n-o găseşti nicăieri, savurată la particular şi repudiată public. Prea „ieftină“ ca să satisfacă nevoi spirituale transcendente, e consumată cu un sentiment de sfială simulată, ştiut fiind că insul e un semn de neseriozitate. A ajuns această literatură, care are la noi ca patron pe Caragiale şi in lume pe un oarecare Mark Twain, un soi de rudă săracă, incomodă pini la necesitatea de a fi zvîrlită de pe treptele scării de serviciu Faptul nu e nou şi s-ar cuveni să nu mai solicite nici un fel de intervenţie iritată, dacă nu s-ar întovărăşi de un cinism la dimensiunea snobismului care îl întreţine, deschizi diverse publicaţii şi descoperi apeluri înflăcărate : avem nevoie de o literatură de umor. Risul — şi se dau cîteva citate ilustre — e mai mult decit necesar, e obligatoriu. Deci scrieţi această literatură pe care o aş- AUREL BARANGA teptăm însetaţi. Şi cînd se scrie, n-o înregistrează nimeni. Şi cînd apare, nu e nici un critic acasă, dispus s-o consemneze. Şi cînd dispare din librării, realmente smulsă de pe tejghele, e criticată, în contumacie, de esteţi rafinaţi, care n-au decit un singur păcat: n-au citit-o. Au apărutanul ăsta două cârţi: „Un catîr bine crescut“ şi „Napoleon fugea repede“ amîndouă semnate de acest umorist impenitent care este Neagu Rădulescu. Volumele au fost literalmente devorate de nişte cititori, cărora nu le este ruşine să rîdă manifest. Au scris unele ziare. N-am văzut însă nici o analiză a criticii de specialitate şi mă întreb cînd vor reapărea aceste cărţi în rafturile unor librării în care poţi găsi orice, numai o pagină care să-ți stîrvească zîmpetul, nu. Am militat ani de zile pentru înfiinţarea unei edituri care să publice asemenea cărţi , „de care avem atîta nevoie“ şi am abandonat din oboseală. Aş fi fericit dacă astăzi, cînd editurile s-au înmulţit, s-ar tipări nişte colecţii închinate unei literaturi care, pe Ungă toate celelalte păcate, mai are şi pe acela de a fi extrem de rentabilă. Dar — mă intreb derutat de ipoteze — va fi auzit şi urmat acest apel ? Nu e mai comod să faci, public, declaraţii patetice de adeziune la o artă tonică, robustă, optimistă, iar iu particular să dedici tenebrelor şi unei problematici sfîşiate de chinuri violente ? Dar, cine ştie, poate că dilema înfăţişată în ultimele mele rînduri să stirnească fantezia unui umorist. In acest caz, ar însemna că n-am scris în zadar. • „Parada ţintelor“ se intitulează spectacolul muzical-distractiv pe care formaţia de estradă şi varietăţi a Ansamblului armatei din Cluj îl va prezenta bucureştenilor mîine seară, ora 20, în sala din calea Victoriei nr. 174 a Teatrului „C. Tănase“. Pe afişul spectacolului, regizat de Victor Tudor Popa și Eugen Ghinescu, figurează Octavian Cadia, Viorica Bistreanu, Marcela Chican, Ileana Duca, Ioan Pater, Vaier Georgescu. • Cu prilejul împlinirii a 75 de ani de la moartea lui Friedrich Engels, ratine, ora 19, la Casa de cultură din sectorul 2 (strada M. Eminescu nr. 19), se va desfășura un medalion comemorativ. Va vorbi lt. col. V. Cristache de la Academia Militară. DE MATERIALE DIDACTICE (Urmare din pag. 1) fizate se număra: „Alimentator (sursă) pentru experiențe de electricitate“, „Punte de măsură cu fir pentru măsurarea rezistenţelor şi capacităţilor“ (condensatorilor), „Aparat pentru prepararea gazelor la rece“ (destinat lucrărilor de laborator la chimie), „Trusă pentru experienţe privind unele aplicaţii ale efectului termic al curentului electric’’, „Alimentator de curent continuu şi alternativ la tensiuni joase şi înalte“ (pentru experienţe de electronică) şi altele. Tot legat de perfecţionarea materialului didactic trebuie spus că în acest an specialiştii noştri au luat în studiu diferite teme care răspund necesităţilor şcolilor. Astfel în planul de cercetare pe 1970 au fost înscrise materialele : „Trusă pentru demonstra- rea aplicării legii lui Bernoulli”, „Instalaţie (dispozitiv) pentru învăţămîntul programat“, „Trusă de modeleatomice“, „Set de funcţii logice”, „Tru MODERNE OFERIŢI ŞCOLARILOR ? să pentru experienţe de electronică“, „Itetroproiector didactic”. In acest an au fost asimilate produse noi de utilitate didactică, ce vor intra în faza de fabricaţie în 1971 , reostate cu cursor, seturi de manometre, balanţe şcolare, cutie cu mase marcate. De asemenea, am stabilit nominal produsele care vor intra în fabricaţie în 1972 sau în anii următori, în raport cu necesităţile învăţământului şi comenzile unităţilor şcolare. Cîteva dintre ele : ,,Staţie meteorologică", „Trusă de mecanica solidelor şi lichidelor“ (pentru şcolile generale), „Set de dinamometre cu cadran circular“, „Combină pentru experienţe de căldură“, „Dispozitiv pentru evidenţierea forţei centrifuge asupra rădăcinii“tete. Ne preocupă realizarea unor produse calitativ superioare şi de aceea ne străduim să înlăturăm unele anomalii care s-au manifestat în munca noastră. Am luat măsuri pentru lichidarea fluctuaţiei de muncitori, avem un plan complex în vederea asimilării unor tehnologii noi, vom revizui sistemul de lucru al proiectanţilor . (legat de prescrierea tehnologiilor, executarea prototipurilor, calitatea şi ţinuta execuţiei), ne-am propus să înlăturăm improvizaţia, diletantismul, platitudinea în proiectarea şi fabricarea materialelor didactice, astfel ca viitoarele noastre produse să corespundă întru totul cerinţelor modernizării şi perfecţionării invăţămîntului. Din spital in spital, pentru o intervenţie urgentă (Urmare din pag. 1) Marinescu“. In loc să-i acorde fără întîrziere primul ajutor şi apoi sâ-1 îndrume — cu o Salvare — la Spitalul de urgenţă (de specificul căruia era accidentul : o fractură deschisă şi o plagă articulară a genunchiului), medicul de gardă, dr. Mihai Stanciu, nu a binevoit cel puţin să consulte pacientul, el a declarat, fără drept de apel, că accidentul nu e „de profil neurochirurgical“ şi, ca atare, bolnavul să se deplaseze la spitalul „Bucur“. Şi astfel, nebeneficiind nici de un sumar pansament, D.D. a făcut cale întoarsă, cu același autoturism particular, la „Bucur“. I s-a asigurat aici un prim ajutor, fiind apoi trimis cu „Salvarea“ la... Spitalul de traumatologie. Aici, dr. Milicescu, după ce a toaletat rănile, schimbînd pansamentul neglijent executat, a asigurat , normal, de astă-dată — transportarea bolnavului la Spitalul de urgenţă, unde a ajuns la 2 ore şi jumătate de la producerea accidentului, după parcurgerea unui lung şi inutil drum. Cura a fost posibil aşa ceva ? Explicaţia nu-i greu de găsit. Ea se află in primul rînd, în Indiferenţa cu care dr. Mihai Stanciu, de la spitalul „Gh. Marinescu“, şi-a privit obligaţiile de medic de gardă, de medic desemnat să asigure primul ajutor pricind şi oricărui bolnav care i s-ar fi prezentat. Cîteva minute pe care acest cadru medical le-ar fi acordat bolnavului, o minimă îngrijire şi îndrumarea sa corectă cu o maşină adecvată direct către „Urgenţă“ ar fi evitat trambalarea unui rănit pe la diferite spitale. Sigur, ar fi de discutat şi în ce măsură a fost oportună trimiterea accidentatului de la spitalul „Bucur“, la Traumatologie, dar aceasta este o chestiune de orientare medicală a cărei apreciem nu e de căderea noastră, ea revenind unor organe competente. Cert este un singur lucru. Măsurile anunţate de Direcţia sanitară, departe de a-şi vădi deplina eficienţă, par a lăsa suficiente goluri, de vreme ce indiferenţa faţă de un bolnav şi Încălcarea unei elementare etici profesionale şi-au găsit, in continuare, portiţe. Socotim că modul în care s-a procedat în acest caz trebuie să determine o analiză profundă a cauzelor ce l-au determinat, servind Direcţiei sanitare şi Ministerului sănătăţii drept punct de pornire pentru stabilirea în coordonate precise a asistenţei de urgenţă a accidentaţilor, cu delimitări exacte — şi, mai ales, cunoscute cadrelor medicale — a obligaţiilor ce revin diferitelor unităţi sanitare. Cu atît mai mult cu cît, doar cu cîteva zile în urmă, însoţind, noaptea, maşinile „Salvării“, ne-am întîlnit cu alte cazuri de arbitrariu în acordarea asistenţei de urgenţă. Nepăsarea şi aproximaţia se teer eliminate cu toată hotărîrea dintr-un sector In care e vorba de sănătatea şi viaţa oamenilor. • La începutul anului 1971 va intra în funcţiune o staţie pilot complexă, destinată experimentărilor solicitate de către activitatea de cercetare din cadrul ICEMIN. Valoarea totală a Investiţiei se ridică la cîteva milioane lei. Cei 5 700 mp suprafaţă cuprind : ,,Staţia pilot preparare, geotehnice, mecanica solidelor, automatizare“, laboratoare şi staţii pilot pentru tehnologii chimice, o secţie de prototipuri şi experimentări şi anexele respective. In cursul anului 1970 trustul de construcţii montaj va executa lucrări în valoare de 11,5 milioane. De asemenea, Institutul de cercetări miniere Bucureşti va beneficia, în 1970, de un fond de peste 2 milioane lei , destinat unor noi achiziţii de utilaj. Zilele acestea un număr de 250 de pionieri şi şcolari îşi petrec o bună parte din vacanţă în tabăra de la Snagov. Un program judicios şi atractiv alcătuit, băi de soare şi apă, jocuri distractive, excursii şi vizionări de spectacole, contribuie la menţinerea şi crearea unei atmosfere de bună dispoziție, odihnă și relaxare. teatru SUZANA (Valii Niculescu, Eugen Savopol, Daniela Voicu, George Hazgan. Dirijor : Mircea Ionescu) — Teatrul de operetă, la Teatrul de vară din parcul Herăstrău, ora 20. SONATUL LUNII (Zizi Șerban, Puiu Călinescu, Anda Călugăreanu, Angela Similea) — Teatrul satiric-muzical „C. Tănase“, la grădina Boema, ora 20. cinema PREMIERE NOUL ANGAJAT — Victoria (16.28.79) — 8.45, 11, 13.30, 16, 18.15, 20.30. FRAȚII SAROYAN — Central (H.12.24) — 9.30, 11.45, 14, 16.13, 18.30, 20.45. TIFFANY MEMORANDUM — Sala Palatului (15.73,72) — 19.30 . Luceafărul (15.87.67) — 9. 11, 13, 15, 17, 19, 21 ; București (15.61.54) — 8.45, 10.45, 12.45, 14.45, 16.45, 19, 21. SUNETUL MUZICII — Patria (11.8S.20) — 0, 12.45, 16.30, 20.15. PROGRAM DE FILMIE DOCUMENTARE ROMANESTI — Timpuri Noi (15.61.10) — 9—21 In continuare. MONSTRII — Republica (11.03.72) — 8.45, 11.15, 13.45, 16.15, 18.45, 21.15 ; Capitol (16.29.17) — 9.15, 11.30, 14, 16.15, 18.30, 20.45 ; Favorit (31.00.15) — 10. 13, 15.30, 18. 20.30. CĂSĂTORIE IN STIL GREC — Festival (15.63.84) — 8, 11.15, 13.30, 10, 18.30; Sf. STRĂINII — Lumina (16.23.33) — 9— 16.15 în continuare, 18.30, 20.45. AFURISITUL DE BUNIC — Doina (16.35.38) — 11.30, 13.45. 16, 18.15, 20.30. PROGRAM DE FILME PENTRU COPII — Doina (18.35,38) — 10. JANDARMUL SE 1NSOARA - Feroviar (16,22.73) — 9, 11.15, 13.30r 16. 18.15, 20.30 ; Modern (23.71.01) — 9, 11.15, 13.30, 16, 18.15, 20.30 ; Melodia (12.06.88) — 9 11.15, 13.30. 16, 18.30, 20.45. PETRECEREA — Excelsior (18.10.88) — 9, 11.15, 13.30, 16, 18.30, 21 ; Gloria (22.44.01) — 9, 11.15, 13.30. 16, 18.15, 20.30 . Flamura (23.07.40) — 11, 16. 18.15, 20.30. ARGOMAN SUPERDIABOLICUL — Grivița (17.08.58) — 10.30, 16, 18.15, 20.30 ; Aurora (35.04.66) — 9, 11.15, 13.30, 16, 18.15 . Tomis (21.49.46) — 9, 11.15, 13.30, 15.45, 18.15. OMUL PE CARE-L IUBESC — înfrăţirea între popoare (17.31.64) — 17.30. 19. SUB SEMNUL LUI MONTE CRISTO — Buzeşti (15.63.79) — 15.30. 13 . Volga (11.91.26) — 16, 18.15, 20.30. FREDDY ȘI CINTECUL PRERIEI — Dacia (16.26.10) — B.45—20.30 în continuare. ACEASTA FEMEIE — Bucegi (17.05.47) — 10. 16, 18.15, 20.30 . Miorita (14.27.14) — 11, 14.30, 17.15, 20 . Ura (31.71.71) — 15.30, 18. PAN WOLODYJOWSKI - Floreasca (33.29.71) — 15.30, 19 ţ Arta (21.31.86) — 16. OMUL CARE NU POATE FI ACUZAT — Unirea (17.10.21) — 15.30, 18. JOC DUBLU IN SERVICIUL SECRET — Drumul Sării (31.28.13) — 15.30, 17.45, 20. CRĂCIUN CU ELISABETA — Ferentari (23.17.50) — 15.30, 18. 20,15. RAY FAIR LADY — Giulesti (17.55.46) — 15.30, 19. PRIETENI FARA GRAI — Cotroceni (13.62.56) — 15.30, 17.45, 20. PRIMUL AN DE CĂSNICIE — Pacea (31.32.52) — 16. 18, 20. CEI CINCI DIN CER — Cringaşi (17.38.81) — 15.30, 18, 20.15. DEPARTE IN APUS — Viitorul (11.48.03) — 20.30. MARILE VACANTE — Viitorul (11.43.03) — 15.30, 18. CEI 1 000 DE OCHI AI DOCTORULUI MARUSE — Moşilor (12.52.93) — 15.30, 18. JOCUL CARE UCIDE — Popular (35.15.17) — 15.30, 18, 20.15. WARLOCK — Munca (21.50.97) — 16, 18, 20. FERESTRELE TIMPULUI — Cosmos (35.19.15) — 15.30, 18, 20.15. MARELE SEMN ALBASTRU — Flacăra (21.35.40) — 15.30. ASTEAPTA FINA SE ÎNTUNECA — Flacăra (21.35.40) — 18. 20,15. STAPIN PE SITUAȚIE — Viran (21.39.82) — 15.30, 18. ANICIKA - Rahova (23.91.00) — 15.30, 18. UN CUIB DE NOBILI — Progresul (23.94.10) — 15.30, 18. CARTOUCHE — Cinemateca (sala U- nion) — (13.49.04) — 9, 11, 13, 15, 17, 19, 21. GRĂDINI — CINEMATOGRAF MONȘTRII — Stadionul Dinamo (11.03.72) — 20.15. TIFFANY MEMORANDUM — Doina (15.87.67) — 20.15 . Festival (15.63.84) — 20.15. CICLUL : — „Mari succese de odinioară“ — Capitol (16.29.17) — 20. 22. SUB SEMNUL LUI MONTE CRISTO — Buzeşti (15.62.79) — 20.15. ACEASTA FEMEIE — Bucegl (17.05.47) — 20.30 ; Lira (31.71.71) — 20.15 . MISTERIOSUL X DIN COSMOS — Unirea (17.10.21) — 20.30. ARGOMAN SUPERDIABOLICUL — Aurora (35.04.66) — 20.30 J Tomis (21.49.46) — 20.15. PAN WOLODYJOWSKI — Arta (21.31.86) — 20. STAPIN PE SITUATIE — Vitan (21.39.82) — 20.15. JANDARMUL SE INSOARA — Arenele Romane (23.71.01) — 20.30. MARILE VACANTE — Rahova (23.91.00) — 20.15. DREPTUL DE A TE NAŞTE — Progresul-parc (23.94.10) — 20.15. (Urmare din pag. 1) un bilanț tot atît de satisfăcător. Datele atestă că, în acest sens, sunt multe lucruri de făcut... • STABILIREA TEMATICII — UN CAPITOL IN CA DEFECTUOS • SE RESIMTE ABSENTA UNUI FOR COORDONATOR • PROCESUL DE FINALIZARE E INCA LENT. Situația relevă că, dacă, nu există un sistem de coordonare a contractării temelor ştiinţifice — fapt care se repercutează negativ asupra orientării activităţii de cercetare. Este foarte adevărat, statistica ne arată : în proporţie de 90 la sută temele abordate îşi propun să rezolve probleme pentru economie. Dar, observind cu atenţie programul tematic, constatăm că el nu cuprinde şi cercetări care să vizeze perspectiva, dezvoltarea unor domenii economice sau stabilirea unor noi coordonate în sectorul industrial. Destul de frecvent, temele, contractarea au un caracter întimplător (aproximativ 73 la sută din teme răspund unor oferte de contract, oferte determinate de apariţia unor dificultăţi în procesul curent de producţie, sau de necesitatea remedierii unor carenţe etc.). Şi nu o dată, completarea planului economic al institutului de cercetări se face pe baza unor relaţii personale. Iată, de pildă, ce ne-a declarat directorul Institutului de biologie „Traian Săvulescu“, academicianul Nicolae Sălâgeanu : „Neîndoios, tematica contractelor pe care le-am încheiat este interesantă, iar eficienţa economică obţinută prin aplicarea rezultatelor cercetării nu e de loc neglijabilă. Avem ca obiect de studiu identificarea micoflorei ce degradează peliculele de film, stabilirea cauzelor ce conduc la deteriorarea picturilor interioare ale. P?“n ă?lirii Cozia etc. Dar institutul nostru are posibilităţi mult mai mari... Inexistenţa unei evidenţe a temelor majore petru economie împing activitatea de cercetare pe panta unor improvizaţii. Nu ne ferim să recunoaştem că încheierea contractelor noastre în marea lor majoritate s-a bazat pe relaţii personale, pe corcesii reciproce... Şi nu e bine aşa...“. Existenţa unui for conducător — şi aici ne-am gindi în primul rînd la Consiliul Naţional al Cercetării Ştiinţifice — care să, ierarhizeze problemele, după importanţa lor, la nivelul intereselor majore ale economiei actuale şi de perspectivă ar soluţiona multe. Fiindcă în acest fel institutele nu ar mai asigura asistenţă tehnică sectoarelor productive, nu ar mai efectua măsurători şi aparatură pentru laboratoarele liceelor (cum e cazul institutului de fizică) nu ar mai „depista“ defecţiunile de concepţie ale unor agregate aflate în curs de fabricaţie (asemenea Institutului de cercetări pentru mecanizarea agriculturii). Institutele de cercetări ar aborda numai OBIECTIVE de maximă importanţă. Şi aceasta înseamnă — după cum afirma într-un interviu recent secretarul general al Academiei, profesorul Radu Voinea — prioritate anumitor teme, eşalonarea mult mai judicioasă a înseşi etapelor cercetării, departajarea sarcinilor pe institute în deplină concordanţă cu preocupările cercetătorilor. Sistemul are avantajul devansării cercetării faţă de activitatea cotidiană a întreprinderilor — facilitînd materializarea operativă a soluţiilor prin aplicarea lor în producţie la momentul oportun economiei în ansamblul său ; totodată el permite oricărei idei novatoare fructificare optimă, cercetătorul aflînd din programul general domeniul unde ea îşi va afla cel mai bine fructificarea. • BAZA DE EXPERIMENTARE NU CONCORDA CU NECESITĂŢILE • CONSECINŢE DEFAVORABILE PENTRU ECONOMIE • SOLUŢIA : INTEGRAREA LABORATOARELOR SI STAŢIILOR PILOT TN CIRCUITUL PRODUCTIV. După opinia tuturor participanţilor la anchetă, în momentul de faţă, multe laboratoare sunt insuficient dotate cu aparatură modernă, lipsesc mijloacele contemporane de calcul, staţiile pilot. Cu alte cuvinte, nu toate Institutele dispun de o bază experimentală corespunzătoare. Şi consecinţele sunt în defavoarea economiei... „Sunt convins că dacă s-ar fi creat un laborator cu personal şi aparatură necesară", opinează ing. Dumitru petcu, astăzi puteam să avem realizate în ţară principalele elemente ale sistemului unificat pneumatic. Şi pentru a vă permite să vă convingeţi ce înseamnă înfăptuirea acestui sistem pneumatic, vă ofer cîteva date : 1) in industria chimică, petrolieră, alimentară aproximativ 70 la sută din instalaţiile de automatizare suntdotate cu aparatură pneumatică ; 2) se obţine o economie de valută în valoare de 70 milioane lei“. Iar ing. D. Constantinescu arată că „din punctul de vedere al competiţiei concepţionale în realizarea unor proiecte de sape cu conuri, de mare randament, IPCUP a fost în permanenţă un avans cu 2-3 ani ; concretizarea nu s-a putut înfăptui decât după dotarea uzinei constructoare cu mijloace moderne de fabricaţie. Or, aceasta a prelungit procesul extrem de mult. Fără îndoială că dotarea Institutului cu un laborator specializat ar fi schimbat complet situaţia”. Rezolvarea unor probleme enumerate mai sus, privind ancorarea mai eficientă a cercetării la nevoile economiei, ar putea contribui la Îmbunătăţirea înzestrării laboratoarelor, la extinderea posibilităţilor de experimentare — şi spunînd aceasta ne gîndim la un aport mai concret al uzinelor beneficiare care dispun de utilaje ultramoderne (laboratoare uzinale, secţii de prototipuri etc. „Un Institut, declară ing. Al. Purcel, şef de laborator la IPCUP, trebuie să aibă toate mijloacele pentru a rezolva o problemă şi pornind de la concepţie până la execuţie şi experimentare“. O tematică de amploare necesita o bază experimentală pe măsura complexităţii sale. „Integrarea staţiilor pilot şi a laboratoarelor în cadrul unui circuit tehnologic productiv — consideră un grup de cercetători în electroenergetică ar avantaja atît producţia cît şi cercetarea, rezolvînd probleme ce par insolubile : urgentarea experimentărilor, probleme de materiale, aparatură, personal de exploatare ş.a.m.d.“. Ei preconizează o eventuală unificare a laboratorului din institut cu un mare laborator uzinal, aparţinind unei instituţii de profil, şi transformarea staţiilor pilot într-un element activ — permiţind verificarea rezultatelor teoretice dar şi furnizarea unor utilaje de serie restrânsă. Astfel, Institutul ar putea dispune în orice moment de o bază modernă de experimentare — eliminând trenările, momentele de suspensie între studiu şi aplicare — iar întreprinderea ar putea fabrica utilaje, aparatură, după concepţie originală, satisfăcînd unele necesităţi ale sectorului productiv şi chiar ale cercetării. Soluţia evită : a) importul unor aparate ; b) nerentabilitatea instalaţiilor ; c) paralelisme de dotare intre laboratorul uzinal şi laboratorul institutului de cercetări. • CARENŢE INCREDIBILE IN APROVIZIONARE • POSIBILITATEA DE REMEDIERE EXISTĂ • PRIMII CARE POT INTERVENI SUNT ÎNŞIŞI CERCETĂTORII. Aprovizionarea promptă cu materiale destinate experimentărilor, este o condiţie esenţială pentru un institut de cercetări — intîrzierea unui singur element puţind chiar compromite o lucrare. Şi cu toate acestea... Sistemul de aprovizionare — atît cu articole de import cît şi cu materiale fabricate In ţară — prezintă serioase carenţe. Din relatările oamenilor de ştiinţă rezultă că procurarea unui material de provenienţă autohtonă necesită intre 0 şi 12 luni ! Datorită unor aspecte formale, nici întreprinderile de comerţ exterior nu livrează o comandă înainte de un an de zile. Consecinţele ? 1) Uzarea morală a produsului — şansele de export scăzînd proporţional cu amînarea ; 2) prelungirea inutilă a importului de produse similare, cu 1—2 ani ; 8) reducerea productivităţii muncii de cercetare deoarece în răgazul de aşteptare nu întotdeauna specialistul poate „sări“ de la o problemă la alta. Intrucît în cazul institutelor de cercetări aprovizionarea nu se face cu cantităţi vagonabile, majoritatea cercetătorilor solicită alocarea unui fond pentru aprovizionare (intern și extern) — fond de care Institutul să dispună in orice moment ; pe de altă parte, măsura trebuie corelată cu Introducerea unor priorităţi de comandă (care să permită procurarea materialelor în timp util). Deosebit de interesanta ni se pare și o propunere a IPA : asimilarea de către institutele de profil a unor aparate sau materiale folosite în cercetare (al din a căror lipsă, uneori sa renunţă la experienţe hotărîtoare). Propunerea e cu atît mai atrăgătoare cu cît şefii unor laboratoare ne asigură că dispun de toate condiţiile pentru a o traduce în fapt. Laboratorul de traductoare din IPA, de pildă, poate asigura unele elemente pentru maşinile unelte automate cu comandă program, traductoare de prezenţă pentru institutele de cercetări şi industria textilă, traductoare de debit pentru canale deschise (irigaţii, alimentări cu apă) etc. Revenind acum la scopul iniţial, şi anume, de a stabili stadiul în care se află colaborarea cercetare ştiinţifică — producţie, succint putem conclude : prin Introducerea activităţii de contractare cercetarea dispune de un cadru optim de dezvoltare ; deficienţe de ordin organizatoric — de la stabilirea tematică, la dotare şi sistem de aprovizionare — ne împiedică să fructificăm însă întregul potenţial ştiinţific de care dispunem. Nu ne îndoim că înpreocuparea unanimă pentru realizarea unei cît mai strînse legături între ştiinţă şi producţie, ecoul acestor constatări — fundamentate pe opinia unui larg cerc de specialişti — îşi va avea cuvenita rezonanţă. PROBLEMATICA INDUSTRIALĂ - „RAMPĂ DE LANSARE“ IDEALĂ ÎN CERCETAREA ŞTIINŢIFICĂ