Informatia Bucureştiului, august 1970 (Anul 18, nr. 5269-5293)

1970-08-04 / nr. 5271/1

$­I / I 1 I ===== NEŞTI DIN SECOLUL AL XIX-LEA“. Cele şapte contribuţii documentare — purtând semnă­tură lui Marin Bucur, Paul Cor­nea, H­o­d­ica Florea, Stancu Hin, George Muntean şi Teodor Vîr­­goliei, de la Institutul de istorie şi teorie literară „G. Călinescu“ — se referă la o serie de publi­caţii care au făcut epocă în­ literatura noastră din veacul tre­cut : „Dacia literară“, „Propăşi­rea“, „Revista română“, „Convor­biri literare“, „Literatorul“, „Viea­­ţa“ şi „Vatra“­ Valoarea acestor monografii rezidă in tipologia lor complexă, izvorîtă din rigu­roasa raportare la viaţa social­­culturală a vremii respective, din continua­­ privire a valorilor pro­movate, din perspectiva actuală. Faptul contribuie la fixarea cvasi-definitivă a acestor publi­caţii în contextul istoriei noastre literare, fixare bazată pe despu­ierea bibliografică, practic ex­haustivă, a sumarelor revistelor menţionate: „IntîmplAri In irealita­tea IMEDIATA“. Vorbind, In a sa „Istorie a literaturii române contemporane“, despre debutul „cu totul remarca­bile al Iul M. Bie­drer, Eugen Lovi­­nescu vedea la au­torul i.Intîmplări­­lor în irealitatea imediată“ (publicate de Editura Miner­va, împreună cu „Inimi cicatrizate“, într-o ediţie îngri­jită de Dinu Pillat), o „mare capacitate de a percepe realita­tea, de a o izola în contururi precise, de a fuziona cu ea... şi, după această fuziune, de a o dilata in forme fantastice şi de a o urmări în spaimele interioare ce o provoacă". Du­pă cum arăta şi criticul Ov. S. Crohmălniceanu, într-un studiu publicat în ur­mă cu cîţiva ani, prin „realismul său fantastic“ M. Biedrer se înrudeşte în mod structural cu Fr. Kafka, pentru el scrisul fiind nu o „îndeletnicire artistică, ci o experienţă existenţială intimă“. DOUA CULEGERI DE­­ FOL­CLOR. Sub titlul „Sora Soare­lui“, in colecţia „Biblioteca pen­tru toţi“, a apărut un număr omagial — cu prilejul împlinirii a 75 de ani de existenţă a celei mai prestigioase colecţii de bele­tristică de­ la noi — dedicat fol­cloristului D. Stăncescu, primul director literar al colecţiei. Sunt cuprinse „basme culese din po­por" de inimosul nostru om de gust. Intr-o altă colecţie de mare tiraj — „Biblioteca şcolarului“ a Editurii „Ion Creangă“ — semna­lăm antologia „Doine şi balade“, alcătuită de Vasile Adăscăliţei. I. B.. Iar în medii sau în timpuri dife­rite — şi o face cu atîta candoare, cu atîta secretă seriozitate a ofi­cierii, încât nu o dată cititorul e furat de francheţea în sine a dez­văluirilor, de fluxul molcom al în­tâmplărilor netransfigurate. Singura povestire „de atmosferă“ este „Tre­nul“ în care se vede — dincolo de impulsurile, abia perceptibile, ale unei tensiuni psihologice latente — mina „regizorului de culise“. Alături de paginile care evocă, cu o fidelitate de jurnal intim, mo­mente din războiul antihitlerist,­în volum sunt cuprinse şi povestirile poliţiste „Dansatoarea şi cifrul“ şi „Omul cu două umbre“. Maniera epică însă e aceeaşi, deşi specia literară reclamă alte norme com­poziţionale ; autorul evită orice ar­tificiu care ar fi putut duce la con­tinua derută a cititorului, la ţinerea lui cu sufletul la gură — din sus- PETRU VINTILĂ: „Dansatoarea şi cifrul1* Conţinînd cinci naraţiuni inedite şi una reeditată, volumul lui Petru Vintilă — apărut în Editura mili­tară — nu poate fi judecat în a­­fara scopului pentru care a fost tipărit. Aceasta nu vrea să însemne că literatura de utilitate instructiv­­educativă reclamă, neapărat, un ra­bat la calitate. Mai ales atunci cînd mijloacele sînt tradiţionale, cînd autorul refuză cu o aproape sin­gulară îndărătnicie să-şi trădeze formula epică iniţială pe seama a­­chiziţiilor de ultimă oră ale artei cuvîntului. Petru Vintilă a rămas acelaşi povestitor — sfătos cu nai­vitate — care ştie să suscite inte­resul de lectură nu atît prin dra­matismul acţiunii cît prin solem­nitatea descrierilor. El relatează o serie de cazuri de o perfectă verosimilitate -- în ciuda ancorării pensa în suspense «5 pini la afla­rea bruscă a deznodământului. A­­ceastă lipsă de imprevizibil în con­strucţia propriu-zisă a subiectelor, această lipsă de solicitare a parti­cipării la găsirea soluţiilor enig­mistice amintesc de acei povestitori de anecdote — nu lipsiţi de o a­­n­um­ită savoare! — care nu sunt preocupaţi, câtuşi de puţin, de pla­sarea cu un efect maxim a poan­tei — uneori enunţată chiar de la început! — ci doar de relatarea, cu maximă fidelitate, a peripeţiilor care duc spre ea... LEONID DIMOV: Semne cereşti rr Venind după culegerea de so­nete intitulată „Carte de vise“, volumul acesta de rondeluri tră­dează atît aspiraţia intimă a au­torului lor spre rigoare şi echili­bru, cît şi o matură stăpînire a mijloacelor de expresie, a unei tehnici poetice care aminteşte, prin fabulosul viziunii şi simplitatea e­­lementelor de compoziţie, de meş­teşugul pictorilor noştri iconari. Fără să fie un simplu joc de cu­vinte sau de „semne“ (mai mult sau mai puţin... cereşti), poezia lui Leonid Dimov nu izvorăşte, totuşi, dintr-o tensiune interioară, dintr-o febrilitate a conştiinţei avidă de adevăruri esenţiale, ei dintr-un fel de joc ingenuu „de-a creaţia“, dintr-un instinct artistic ferm. Iată de ce se poate mai puţin­­ vorbi la el despre structuri poe­tice sau universuri artistice. Ma­teria sa lirică nu se supune decit impulsului liric iniţial — precis imprimat — spre formele prozodi­ce date. Mai curînd se poate vorbi despre efectele poetice — atîtea cite sînt — ale căderilor libere de vocabule în „panerele“ versifica­ţiei. Simbolistica e destul de sumară şi, în alcătuirea ei se simte ceva din moliciu­nea jocului, din candoarea „demol­­straţiilor" făcute de copiii teribili pentru uimirea oamenilor mari „Un vierme ca de vise se ascun­sese/ Acolo, în dulap, într-un ser­tar/ Care, bătut în miei sidefuri dese, /Era pe jumătate plin cu jar, /Şi mai scria un diavol blind a­­drese/ In colosala sală, secretar/ Al viermelui de vise ce s-ascunsese/ Acolo, în dulap, într-un ser­tar“... Cea mai mare dramă pen­tru Leonid Dimov ar fi dacă nu i-am lua în serios „jucăriile“... Ion Butnaru Expoziţii reale, imaginare şi un public pretenţios (Urmare din pag. 1) Este un fenomen de progres social şi cultural faptul că publicul nostru indrăgeşte expoziţiile. Deşi afluenţa la galeriile „Dalies“, „Apollo“, „Si­­meza“, „Orizont“, este recunoscută, ea este oscilantă în funcţie de cali­tatea lucrărilor prezentate. Publicul selecţionează şi alege doar acele ex­poziţii ce sunt, cu adevărat eveni­mente cultural-artistice. El doreşte să vadă şi să înţeleagă, cu o pri­vire nouă, nu numai ceea ce s-a făcut, dar şi ceea ce aşteaptă de mult timp să fie redescoperit. Lu­crările pictorului polonez Taraţi­­ocestii, litografiile lui Jaspers Johns din sălile „Dalles“ şi „Ateneu“, grupul feminin de la „Apollo“ sau­ ai tinerilor de la „Kalinderu“, trezesc un interes justificat prin noutatea lor in aria contemporană a artelor plastice, sunt aşteptate cu îndreptă­ţită curiozitate retrospectiva picto­rului Catul Bogdan, „personajele “ lui Brăduţ Covaliu sau Vida Geza, ce vor avea loc în această toamnă. Aşteptăm însă şi o expoziţie Baba sau Ciucurencu, o retrospectivă Iri­­mescu sau Romul Ladea, sau expo­ziţiile unor artişti mai tineri ca Paul V­asilescu, Ovid­iu Maitec, Sabin Bă­­laşa ş.a., fără să, mai insistăm asu­pra nedreptăţitului sculptor, autorul himerelor şi gigantului, Dimitrie Paciurea, căruia i s-ar cuveni o retrospectivă, ce ar pune în valoarea sa adevărată pe creatorul sculpturii moderne româneşti. Sculpturile atît de diverse ale lui Paciurea nu sînt bine prezentate nici în muzeu, lip­site fiind de lumina şi cadrul ce ar evidenţia maniera originală de lu­cru a artistului. Mergînd dincolo de obişnuinţa plasării întimplătoare a unei sculpturi în circuitul simezei picturilor, părăsind prezentarea tra­diţională aridă, vom descoperi un nou şi uriaş Paciurea. » Şi, fiindcă am trecut in domeniul expoziţiilor imaginare, dar posibile, a­ît de interesantă, unică şi de mare perspectivă în orientarea artei noas­tre monumentale şi ornamentale ar fi o expoziţie de sculptură de mari proporţii, cu tot ceea ce s-a realizat valoros în ultimii ani, organizată, de exemplu, în pavilionul de pe lacul Herăstrău, care ar permite şi o primă experimentare a amplasării sculpturii îs­ aer liber. Expoziţia ar putea constitui manifestarea expozi­­ţională centrală a viitorului şi m­ult discutatului „Colocviu Brânci­ şi manifestare de prestigiu internaţio­nal, prevăzută pentru 1971. O ase­menea expoziţie ar începe cu Pa­ciurea şi Brâncuşi, titanii sculpturii noastre, continuind cu lucrări ca „Victoria“, „Eteninescu“, şi „Enescu“ de Gh. Anghel , cu „Dragoş Vodă şi zimbrul“ de I. Medrea, „Arcaşul“* „Victorie“ și poate chiar acel admi­rabil monument neoclasic „Lupta lui Hemde cu centaurul“ de Ion Jalea, cu lucrările lui I. Vlasiu, Vida Geza, Romul Ladea, Ion Irim­escu, O. Han, Boris Caragea, Naum Cor­­cescu­ şi ale artiştilor mai tineri, cu personalităţi mature, a căror origi­­n­itate a fost confirmată în nume­­r­­e confruntări internaţionale ca : O. Maitec, Gh. Apostu, Paul Vasi­­lescu, Gh. Iliescu-Câhneşti, Ioana K­assargian, c. Popovici ş.a. Privind retrospectiv şi în perspec­tivă, trebuie să spunem că lipsesc acele prezentări ale mişcării artistice moderne­ a secolului nostru. Această mişcare, cu inegalităţile­­ şi deviaţiile­ sale, constituie un imens efort pen­tru afirmarea spiritului uman, a li­bertăţii sale de penetraţie în tainele naturii, un efort pentru­ a face arta utilă contemporanilor. Individual, unii artişti pot fi responsabili de unele confuzii, dar o justă reconsi­derare şi o ştiinţifică expunere a ex­perienţelor şi cuceririlor locale şi generale în expoziţii individuale şi colective, pe stiluri şi curente, ar în­tregi tabloul real al artei noastre plastice actuale, im­aginindu-ne un Plan al expoziţiilor viitoare am face, în cele din urmă, o scurtă istorie a cunoştinţelor actuale, despre aur. Unind seama şi ele publicul nou, care apare şi se formează In noile condiţii de invăţămînt şi informare. Aspect de la recenta expoziţie C. Brîncuşi Yehwithme 18.00 Deschiderea emisiunii. Mi­­croavanpremiera. 18.05 DIALOG CU SALA. Emisi­une pentru tineret. 18.35 STUDIOUL ARTISTULUI AMATOR. 19.20 1001 DE SERI. Emisiune pentru cei mici. 19.30 Telejurnalul de seară. 20.00 Seară de teatru. LUCEAFĂ­RUL de Barbu Ștefănescu-Dela­­vrancea. Interpretează un colectiv al Teatrului „Lucia Sturdza-Bu­­landra“. 21.40 ACVANAUTICA. 22.10 Anunțuri — publicitate. 22.20 Studio dans TV. 22.50 Telejurnalul de noapte. 23.00 închiderea emisiunii. La librăria „M. Em­inescu“ s-a amenajat un „colţ al noutăţilor“ care va fi schimbat săptămînal. Iată o iniţiativă demnă de urmat... Literatura de umor Literatura asta de umor trăieşte o viaţă pe măsura destinu­lui ei. O cere toată lumea şi n-o găseşti nicăieri, savurată la particular şi repu­diată public. Prea „ieftină“ ca să satis­facă nevoi spirituale transcendente, e con­sumată cu un senti­ment de sfială si­mulată, ştiut fiind că insul e un semn de neseriozitate. A ajuns această litera­tură, care are la noi ca patron pe Cara­­giale şi in lume pe un oarecare Mark Twain, un soi de rudă săracă, inco­modă pini la nece­sitatea de a fi zvîr­­lită de pe treptele scării de serviciu Faptul nu e nou şi s-ar cuveni să nu mai solicite nici un fel de intervenţie iritată, dacă nu s-ar întovărăşi de un cinism la dimensiu­nea snobismului care îl întreţine, des­chizi diverse publica­ţii şi descoperi apeluri înflăcărate : avem nevoie de o literatură de umor. Risul — şi se dau cîteva ci­tate ilustre — e mai mult decit necesar, e obligatoriu. Deci scrieţi această lite­ratură pe care o aş- AUREL BARANGA­ teptăm însetaţi. Şi cînd se scrie, n-o înregistrează nimeni. Şi cînd apare, nu e nici un critic acasă, dispus s-o consem­neze. Şi cînd dis­pare din librării, realmente smulsă de pe tejghele, e cri­ticată, în contumacie, de esteţi rafinaţi, care n-au decit un singur păcat: n-au citit-o. Au apărut­­anul ăsta două cârţi: „Un catîr bine cres­cut“ şi „Napoleon fugea repede“ amîn­­două semnate de a­­cest umorist impeni­tent care este Neagu Rădulescu. Volume­le au fost literal­mente devorate de nişte cititori, cărora nu le este ruşine să rîdă manifest. Au scris unele ziare. N-am văzut însă nici o analiză a criticii de specialitate şi mă întreb cînd vor rea­părea aceste cărţi în rafturile unor libră­rii în care poţi găsi orice, numai o pa­gină care să-ți stîr­­vească zîmpetul, nu. Am militat ani de zile pentru înfiinţa­rea unei edituri care să publice asemenea cărţi , „de care a­­vem atîta nevoie“ şi am abandonat din oboseală. Aş fi fe­ricit dacă astăzi, cînd editurile s-au înmulţit, s-ar tipări nişte colecţii închi­nate unei literaturi­­ care, pe Ungă toate celelalte păcate, mai are şi pe acela de a fi extrem de ren­tabilă. Dar — mă intreb derutat de ipoteze — va fi auzit şi ur­mat acest apel ? Nu e mai comod să faci, public, declaraţii pa­tetice de adeziune la­ o artă tonică, robu­­s­­tă, optimistă, iar iu particular să­­ de­dici tenebrelor şi unei problematici sfîşiate de chinuri violente ? Dar, cine ştie, poate că dilema în­făţişată în ultimele mele rînduri să stir­­nească fantezia unui umorist. In acest caz, ar însemna că n-am scris în zadar. • „Parada ţintelor“ se intitulează spectaco­lul muzical-distractiv pe care formaţia de es­tradă şi varietăţi a Ansamblului armatei din Cluj îl va prezenta bucureştenilor mîine sea­ră, ora 20, în sala din calea Victoriei nr. 174 a Teatrului „C. Tănase“. Pe afişul spectacolu­lui, regizat de Victor Tudor Popa și Eugen Ghinescu, figurează Octavian Cadia, Viorica Bistreanu, Marcela Chican, Ileana Duca, Ioan Pater, Vaier Georgescu. • Cu prilejul împlinirii a 75 de ani de la moartea lui Friedrich Engels, ratine, ora 19, la Casa de cultură din sectorul 2 (strada M. Emi­­nescu nr. 19), se va desfășura un medalion co­memorativ. Va vorbi lt. col. V. Cristache de la Academia Militară. ­ DE MATERIALE DIDACTICE (Urmare din pag. 1) fizate se număra: „Alimentator (sursă) pentru experiențe de electricitate“, „Punte de măsură cu fir pentru măsu­rarea rezistenţelor şi capacităţilor“ (con­densatorilor), „Aparat pentru prepararea gazelor la rece“ (des­tinat lucrărilor de laborator la chimie), „Trusă pentru expe­rienţe privind unele aplicaţii ale efectu­lui termic al curen­tului electric’­’, „Ali­mentator de curent continuu şi alterna­tiv la tensiuni joase şi înalte“ (pentru ex­perienţe de electro­nică) şi altele. Tot legat de per­fecţionarea materia­lului didactic tre­buie spus că în a­­cest an specialiştii noştri au luat în studiu diferite teme care răspund ne­cesităţilor şcolilor. Astfel în planul de cercetare pe 1970 au fost înscrise ma­terialele : „Trusă pentru demonstra-­ rea aplicării le­gii lui Bernoulli”, „Instalaţie (dispozi­tiv) pentru învăţă­­mîntul programat“, „Trusă de modele­­atomice“, „Set de funcţii logice”, „Tru­ MODERNE­­ OFERIŢI ŞCOLARILOR ? să pentru experienţe de electronică“, „Ite­­troproiector didactic”. In acest an au fost asimilate pro­duse noi de utili­tate didactică, ce vor intra în faza de fabricaţie în 1971 , reostate cu cursor, seturi de manometre, balanţe şcolare, cu­tie cu mase mar­cate. De asemenea,­­ am stabilit nominal produsele care vor intra în fabricaţie în 1972 sau în anii următori, în raport cu necesităţile în­văţământului şi co­menzile unităţilor şcolare. Cîteva din­tre ele : ,,Staţie me­teorologică", „Trusă de mecanica solide­lor şi lichidelor“ (pentru şcolile ge­nerale), „Set de di­­namometre cu ca­dran circular“, „Com­bină pentru expe­rienţe de căldură“, „Dispozitiv pentru evidenţierea forţei centrifuge asupra rădăcinii“­tete. Ne preocupă rea­lizarea unor pro­duse calitativ supe­rioare şi de aceea ne străduim să în­lăturăm unele ano­malii care s-au ma­nifestat în munca noastră. Am luat măsuri pentru lichi­darea fluctuaţiei de muncitori, avem un plan complex în ve­derea asimilării unor tehnologii noi, vom revizui siste­mul de lucru al proiectanţilor . (le­gat de prescrierea tehnologiilor, execu­tarea prototipurilor, calitatea şi ţinuta execuţiei), ne-am propus să înlăturăm improvizaţia, dile­tantismul, platitudi­nea în proiectarea şi fabricarea mate­rialelor didactice, astfel ca viitoarele noastre produse să corespundă întru to­tul cerinţelor moder­nizării şi perfecţio­nării invăţămîntu­­lui. Din spital in spital, pentru o intervenţie urgentă (Urmare din pag. 1) Marinescu“. In loc să-i acorde fără în­­tîrziere primul ajutor şi apoi sâ-1 în­drume — cu o Salvare — la Spitalul de urgenţă (de specificul căruia era accidentul : o fractură deschisă şi o plagă articulară a genunchiului), medicul de gardă, dr. Mihai Stanciu, nu a bine­voit cel puţin să consulte pacientul, el a declarat, fără drept de apel, că acci­dentul nu e „de profil neurochirurgical“ şi, ca atare, bolnavul să se deplaseze la spitalul „Bucur“. Şi astfel, nebenefi­­ciind nici de un sumar pansament, D.D. a făcut cale întoarsă, cu același auto­turism particular, la „Bucur“. I s-a asi­gurat aici un prim ajutor, fiind apoi trimis cu „Salvarea“ la... Spitalul de traumatologie. Aici, dr. Milicescu, după ce a toaletat rănile, schimbînd pansa­mentul neglijent executat, a asigurat , normal, de astă-dată — transportarea bolnavului la Spitalul de urgenţă, unde a ajuns la 2 ore şi jumătate de la producerea accidentului, după par­curgerea unui lung şi inutil drum. Cura a fost posibil aşa ceva ? Expli­caţia nu-i greu de găsit. Ea se află in primul rînd, în Indiferenţa cu care dr. Mihai Stanciu, de la spitalul „Gh. Marinescu“, şi-a privit obligaţiile de medic de gardă, de medic desemnat să asigure primul ajutor pricind şi orică­rui bolnav care i s-ar fi prezentat. Cîteva minute pe care acest cadru me­dical le-ar fi acordat bolnavului, o minimă îngrijire şi îndrumarea sa corectă cu o maşină adecvată direct către „Urgenţă“ ar fi evitat trambalarea unui rănit pe la diferite spitale. Sigur, ar fi de discutat şi în ce măsură a fost oportună trimiterea accidentatului de la spitalul „Bucur“, la Traumato­logie, dar aceasta este o chestiune de orientare medicală a cărei apreciem nu e de căderea noastră, ea revenind unor organe competente. C­ert este un singur lucru. Măsu­rile anunţate de Direcţia sanitară, departe de a-şi vădi deplina efi­cienţă, par a lăsa suficiente goluri, de vreme ce indiferenţa faţă de un bolnav şi Încălcarea unei elementare etici pro­­f­esionale şi-au găsit, in continuare, portiţe. Socotim că modul în care s-a procedat în acest caz trebuie să deter­mine o analiză profundă a cauzelor ce l-au determinat, servind Direcţiei sani­tare şi Ministerului sănătăţii drept punct de pornire pentru stabilirea în coordo­nate precise a asistenţei de urgenţă a accidentaţilor, cu delimitări exacte — şi, mai ales, cunoscute cadrelor medi­cale — a obligaţiilor ce revin diferite­lor unităţi sanitare. Cu atît mai mult cu cît, doar cu cîteva zile în urmă, însoţind, noaptea, maşinile „Salvării“, ne-am întîlnit cu alte cazuri de arbi­­trariu în acordarea asistenţei de urgenţă. Nepăsarea şi aproximaţia se teer eliminate cu toată hotărîrea dintr-un sector In care e vorba de sănătatea şi viaţa oamenilor. • La începutul anului 1971 va intra în funcţiune o staţie pilot complexă, desti­nată experimentărilor solicitate de către activitatea de cercetare din cadrul ICEMIN. Valoarea totală a Investiţiei se ridică la cîteva milioane lei. Cei 5 700 mp suprafaţă cuprind : ,,Staţia pi­­­lot preparare, geotehnice, mecanica so­lidelor, automatizare“, laboratoare şi staţii pilot pentru tehnologii chimice, o secţie de prototipuri şi experimentări şi anexele respective. In cursul anului 1970 trustul­­ de construcţii montaj va exe­cuta lucrări în valoare de 11,5 milioane. De asemenea, Institutul de cercetări mi­niere Bucureşti va beneficia, în 1970, de un fond de peste 2 milioane lei , des­tinat unor noi achiziţii de utilaj. Zilele acestea un număr de 250 de pio­nieri şi şcolari îşi pe­trec o bună parte din vacanţă în tabăra de la Snagov. Un program judicios şi atractiv al­cătuit, băi de soare şi apă, jocuri distracti­ve, excursii şi vizio­nări de spectacole, con­tribuie la menţinerea şi crearea unei atmos­fere de bună dispozi­ție, odihnă și relaxare. teatru SUZANA (Valii Niculescu, Eugen Sa­­vopol, Daniela Voicu, George Hazgan. Dirijor : Mircea Ionescu) — Teatrul de operetă, la Teatrul de vară din parcul Herăstrău, ora 20. SONATUL LUNII (Zizi Șerban, Puiu Călinescu, Anda Călugăreanu, Angela Si­­milea) — Teatrul satiric-muzical „C. Tă­­nase“, la grădina Boema, ora 20. cinema PREMIERE NOUL ANGAJAT — Victoria (16.28.79) — 8.45, 11, 13.30, 16, 18.15, 20.30. FRAȚII SAROYAN — Central (H.12.24) — 9.30, 11.45, 14, 16.13, 18.30, 20.45. TIFFANY MEMORANDUM — Sala Pa­latului (15.73,72) — 19.30 . Luceafărul (15.87.67) — 9. 11, 13, 15, 17, 19, 21 ; Bucu­rești (15.61.54) — 8.45, 10.45, 12.45, 14.45, 16.45, 19, 21. SUNETUL MUZICII — Patria (11.8S.20) — 0, 12.45, 16.30, 20.15. PROGRAM DE FILMIE DOCUMENTARE ROMANESTI — Timpuri Noi (15.61.10) — 9—21 In continuare. MONSTRII — Republica (11.03.72) — 8.45, 11.15, 13.45, 16.15, 18.45, 21.15 ; Capitol (16.29.17) — 9.15, 11.30, 14, 16.15, 18.30, 20.45 ; Favorit (31.00.15) — 10. 13, 15.30, 18. 20.30. CĂSĂTORIE IN STIL GREC — Festival (15.63.84) — 8, 11.15, 13.30, 10, 18.30; Sf. STRĂINII — Lumina (16.23.33) — 9— 16.15 în continuare, 18.30, 20.45. AFURISITUL DE BUNIC — Doina (16.35.38) — 11.30, 13.45. 16, 18.15, 20.30. PROGRAM DE FILME PENTRU COPII — Doina (18.35,38) — 10. JANDARMUL SE 1NSOARA - Fero­viar (16,22.73) — 9, 11.15, 13.30r 16. 18.15, 20.30 ; Modern (23.71.01) — 9, 11.15, 13.30, 16, 18.15, 20.30 ; Melodia (12.06.88) — 9 11.15, 13.30. 16, 18.30, 20.45. PETRECEREA — Excelsior (18.10.88) — 9, 11.15, 13.30, 16, 18.30, 21 ; Gloria (22.44.01) — 9, 11.15, 13.30. 16, 18.15, 20.30 . Flamura (23.07.40) — 11, 16. 18.15, 20.30. ARGOMAN SUPERDIABOLICUL — Grivița (17.08.58) — 10.30, 16, 18.15, 20.30 ; Aurora (35.04.66) — 9, 11.15, 13.30, 16, 18.15 . Tomis (21.49.46) — 9, 11.15, 13.30, 15.45, 18.15. OMUL PE CARE-L IUBESC — înfră­ţirea între popoare (17.31.64) — 17.30. 19. SUB SEMNUL LUI MONTE CRISTO — Buzeşti (15.63.79) — 15.30. 13 . Volga (11.91.26) — 16, 18.15, 20.30. FREDDY ȘI CINTECUL PRERIEI — Dacia (16.26.10) — B.45—20.30 în conti­nuare. ACEASTA FEMEIE — Bucegi (17.05.47) — 10. 16, 18.15, 20.30 . Miorita (14.27.14) — 11, 14.30, 17.15, 20 . Ura (31.71.71) — 15.30, 18. PAN WOLODYJOWSKI - Floreasca (33.29.71) — 15.30, 19 ţ Arta (21.31.86) — 16. OMUL CARE NU POATE FI ACUZAT — Unirea (17.10.21) — 15.30, 18. JOC DUBLU IN SERVICIUL SECRET — Drumul Sării (31.28.13) — 15.30, 17.45, 20. CRĂCIUN CU ELISABETA — Feren­tari (23.17.50) — 15.30, 18. 20,15. RAY FAIR LADY — Giulesti (17.55.46) — 15.30, 19. PRIETENI FARA GRAI — Cotroceni (13.62.56) — 15.30, 17.45, 20. PRIMUL AN DE CĂSNICIE — Pacea (31.32.52) — 16. 18, 20. CEI CINCI DIN CER — Cringaşi (17.38.81) — 15.30, 18, 20.15. DEPARTE IN APUS — Viitorul (11.48.03) — 20.30. MARILE VACANTE — Viitorul (11.43.03) — 15.30, 18. CEI 1 000 DE OCHI AI DOCTORULUI MARUSE — Moşilor (12.52.93) — 15.30, 18. JOCUL CARE UCIDE — Popular (35.15.17) — 15.30, 18, 20.15. WARLOCK — Munca (21.50.97) — 16, 18, 20. FERESTRELE TIMPULUI — Cosmos (35.19.15) — 15.30, 18, 20.15. MARELE SEMN ALBASTRU — Flacăra (21.35.40) — 15.30. ASTEAPTA FINA SE ÎNTUNECA — Flacăra (21.35.40) — 18. 20,15. STAPIN PE SITUAȚIE — Viran (21.39.82) — 15.30, 18. ANICIKA - Rahova (23.91.00) — 15.30, 18. UN CUIB DE NOBILI — Progresul (23.94.10) — 15.30, 18. CARTOUCHE — Cinemateca (sala U- nion) — (13.49.04) — 9, 11, 13, 15, 17, 19, 21. GRĂDINI — CINEMATOGRAF MONȘTRII — Stadionul Dinamo (11.03.72­) — 20.15. TIFFANY MEMORANDUM — Doina (15.87.67) — 20.15 . Festival (15.63.84) — 20.15. CICLUL : — „Mari succese de odinioa­ră“ — Capitol (16.29.17) — 20. 22. SUB SEMNUL LUI MONTE CRISTO — Buzeşti (15.62.79) — 20.15. ACEASTA FEMEIE — Bucegl (17.05.47) — 20.30 ; Lira (31.71.71) — 20.15 . MISTERIOSUL X DIN COSMOS — Unirea (17.10.21) — 20.30. ARGOMAN SUPERDIABOLICUL — Aurora (35.04.66) — 20.30 J Tomis (21.49.46) — 20.15. PAN WOLODYJOWSKI — Arta (21.31.86) — 20. STAPIN PE SITUATIE — Vitan (21.39.82) — 20.15. JANDARMUL SE INSOARA — Arenele Romane (23.71.01) — 20.30. MARILE VACANTE — Rahova (23.91.00) — 20.15. DREPTUL DE A TE NAŞTE — Progre­­sul-parc (23.94.10) — 20.15. (Urmare din pag. 1) un bilanț tot atît de satisfăcător. Datele atestă că, în acest sens, sunt multe lucruri de făcut... • STABILIREA TEMATICII — UN CAPITOL IN CA DEFECTUOS • SE RESIMTE ABSENTA UNUI FOR COORDONATOR • PROCESUL DE FINALIZARE E INCA LENT. Situația relevă că, dacă, nu există un sistem de coordonare a contractării temelor ştiinţifice — fapt care se repercutează negativ asupra orientării acti­vităţii de cercetare. Este foarte adevărat, statistica ne arată : în proporţie de 90 la sută temele abor­date îşi propun să rezolve probleme pentru eco­nomie. Dar, observind cu atenţie programul tema­tic, constatăm că el nu cuprinde şi cercetări care să vizeze perspectiva, dezvoltarea unor domenii economice sau stabilirea unor noi coordonate în sectorul industrial. Destul de frecvent, temele, con­tractarea au un caracter întimplător (aproximativ 73 la sută din teme răspund unor oferte de con­tract, oferte determinate de apariţia unor dificul­tăţi în procesul curent de producţie, sau de nece­sitatea remedierii unor carenţe etc.). Şi nu o dată, completarea planului economic al institutu­lui de cercetări se face pe baza unor relaţii per­sonale. Iată, de pildă, ce ne-a declarat directorul Institutului de biologie „Traian Săvu­lescu“, acade­micianul Nicolae Sălâgeanu : „Neîndoios, tematica contractelor pe care le-am încheiat este intere­santă, iar eficienţa economică obţinută prin apli­carea rezultatelor cercetării nu e de loc neglijabilă. Avem ca obiect de studiu identificarea micoflorei ce degradează peliculele de film, stabilirea cauze­lor ce conduc la deteriorarea picturilor interioare ale. P?“n­ ă?lirii Cozia etc. Dar institutul nostru are posibilităţi mult mai m­ari... Inexistenţa unei evi­denţe a temelor majore pe­­tru economie împing activitatea de cercetare pe panta unor improvizaţii. Nu ne ferim să recunoaştem că încheierea contrac­telor noastre în marea lor majoritate s-a bazat pe relaţii personale, pe cor­cesii reciproce... Şi nu­ e bine aşa...“. Existenţa unui for conducător — şi aici ne-am gin­di în primul rînd la Consiliul Naţional al Cer­cetării Ştiinţifice — care să, ierarhizeze problemele, după importanţa lor, la nivelul intereselor majore ale economiei actuale şi de perspectivă ar solu­ţiona multe. Fiindcă în acest fel institutele nu ar mai asigura asistenţă tehnică sectoarelor produc­tive, nu ar mai efectua măsurători şi aparatură pentru laboratoarele liceelor (cum e cazul institu­tului de fizică) nu ar mai „depista“ defecţiunile de concepţie ale unor agregate aflate în curs de fabricaţie (asemenea Institutului de cercetări pen­tru mecanizarea agriculturii). Institutele de cerce­tări ar aborda numai OBIECTIVE de maximă im­portanţă. Şi aceasta înseamnă — după cum afirma într-un interviu recent secretarul general al Acade­miei, profesorul Radu Voinea — prioritate anumitor teme, eşalonarea mult mai judicioasă a înseşi eta­pelor cercetării, departajarea sarcinilor pe insti­tute în deplină concordanţă cu preocupările cerce­tătorilor. Sistemul are avantajul devansării cerce­tării faţă de activitatea cotidiană a întreprinderi­lor — facilitînd materializarea operativă a solu­ţiilor prin aplicarea lor în producţie la momentul oportun economiei în ansamblul său ; totodată el permite oricărei idei novatoare fructificare opti­mă, cercetătorul aflînd din programul general do­meniul unde ea îşi va afla cel mai bine fructificarea. • BAZA DE EXPERIMENTARE NU CON­CORDA CU NECESITĂŢILE • CONSECINŢE DEFAVORABILE PENTRU ECONOMIE • SO­LUŢIA : INTEGRAREA LABORATOARELOR SI STAŢIILOR PILOT TN CIRCUITUL PRODUCTIV. După opinia tuturor participanţilor la anchetă, în momentul de faţă, multe laboratoare sunt insu­ficient dotate cu aparatură modernă, lipsesc mij­loacele contemporane de calcul, staţiile pilot. Cu alte cuvinte, nu toate Institutele dispun de o bază experimentală corespunzătoare. Şi consecinţele sunt în defavoarea economiei... „Sunt convins că dacă s-ar fi creat un laborator cu­ personal şi aparatură necesară", opinează ing. Dumitru petcu, astăzi puteam să avem realizate în ţară principalele elemente ale sistemului unificat pneumatic. Şi pentru a vă permite să vă convin­geţi ce înseamnă înfăptuirea acestui sistem pneu­matic, vă ofer cîteva date : 1) in industria chi­mică, petrolieră, alimentară aproximativ 70 la sută din instalaţiile de automatizare sunt­­dotate cu apa­ratură pneumatică ; 2) se obţine o economie de­ valută în valoare de 70 milioane lei“. Iar ing. D. Constantinescu arată că „din punctul de vedere al competiţiei concepţionale în realizarea unor pro­iecte de sape cu conuri, de mare randament, IPCUP a fost în permanenţă un avans cu 2-3 ani ; concretizarea nu s-a putut înfăptui decât după do­tarea uzinei constructoare cu mijloace moderne de fabricaţie. Or, aceasta a prelungit procesul ex­trem de mult. Fără îndoială că dotarea Institutului cu un laborator specializat ar fi schimbat complet situaţia”. Rezolvarea unor probleme enumerate mai sus, privind ancorarea mai eficientă a cercetării la nevoile economiei, ar putea contribui la Îmbunătă­ţirea înzestrării laboratoarelor, la extinderea posi­bilităţilor de experimentare — şi spunînd aceasta ne gîndim la un aport mai concret al uzinelor bene­ficiare care dispun de utilaje ultramoderne (labora­toare uzinale, secţii de prototipuri etc. „Un Institut, declară ing. Al. Purcel, şef de labo­rator la IPCUP, trebuie să aibă toate mijloacele pen­tru a rezolva o problemă şi pornind de la con­cepţie până la execuţie şi experimentare“. O tema­tică de amploare necesita o bază experimentală pe măsura complexităţii sale. „Integrarea staţiilor pilot şi a laboratoarelor în cadrul unui circuit teh­nologic productiv — consideră un grup de cercetă­tori în electroenergetică ar avantaja atît producţia cît şi cercetarea, rezol­vînd pro­bleme ce par insolubile : urgentarea experimen­tărilor, probleme de materiale, aparatură, perso­nal de exploatare ş.a.m.d.“. Ei preconizează o even­tuală unificare a laboratorului din institut cu un mare laborator uzinal, aparţinind unei instituţii de profil, şi transformarea staţiilor pilot într-un ele­ment activ — permiţind verificarea rezultatelor teo­retice dar şi furnizarea unor utilaje de serie res­­trânsă. Astfel, Institutul ar putea dispune în orice mo­ment de o bază modernă de experimentare — eli­minând trenările, momentele­­ de suspensie între studiu şi aplicare — iar întreprinderea ar putea fabrica utilaje, aparatură, după concepţie originală, satisfăcînd unele necesităţi ale sectorului produc­tiv şi chiar ale cercetării. Soluţia evită : a) im­portul unor aparate ; b) nerentabilitatea instala­ţiilor ; c) paralelisme de dotare intre laboratorul uzinal şi laboratorul institutului de cercetări. • CARENŢE INCREDIBILE IN APROVIZIO­NARE • POSIBILITATEA DE REMEDIERE EXISTĂ • PRIMII CARE POT INTERVENI SUNT ÎNŞIŞI CERCETĂTORII. Aprovizionarea promptă cu materiale destinate experimentărilor, este o condiţie esenţială pentru un institut de cercetări — intîrzierea unui singur element puţind chiar compromite o lucrare. Şi cu toate acestea... Sistemul de aprovizionare — atît cu articole de import cît şi cu materiale fabricate In ţară — pre­zintă serioase carenţe. Din relatările oamenilor de ştiinţă rezultă că procurarea unui material de pro­venienţă autohtonă necesită intre 0 şi 12 luni ! Da­torită unor aspecte formale, nici întreprinderile de comerţ exterior nu livrează o comandă înainte de un an de zile. Consecinţele ? 1) Uzarea morală a produsului — şansele de export scăzînd proporţio­nal cu amînarea ; 2) prelungirea inutilă a impor­tului de produse similare, cu 1—2 ani ; 8) reducerea productivităţii muncii de cercetare deoarece în răgazul de aşteptare nu întotdeauna specialistul poate „sări“ de la o problemă la alta. Intrucît în cazul institutelor de cercetări aprovi­zionarea nu se face cu cantităţi vagonabile, ma­joritatea cercetătorilor solicită alocarea unui fond pentru aprovizionare (intern și extern) — fond de care Institutul să dispună in orice moment ; pe de altă parte, măsura trebuie corelată cu Introdu­cerea unor priorităţi de comandă (care să permită procurarea materialelor în timp util). Deosebit de interesanta ni se pare și o propunere a IPA : asi­milarea de către institutele de profil a unor apa­rate sau materiale folosite în cercetare (al din a căror lipsă, uneori sa renunţă la experienţe hotă­­rîtoare). Propunerea e cu atît mai atrăgătoare cu cît şefii unor laboratoare ne asigură că dispun de toate condiţiile pentru a o traduce în fapt. Labora­torul de traductoare din IPA, de pildă, poate asi­gura unele elemente pentru maşinile unelte auto­mate cu comandă program, traductoare de prezenţă pentru institutele de cercetări şi industria textilă, traductoare de debit pentru canale deschise (iriga­ţii, alimentări cu apă) etc. Revenind acum la scopul iniţial, şi anume, de a stabili stadiul în care se află colaborarea cerce­tare ştiinţifică — producţie, succint putem con­clude : prin Introducerea activităţii de contractare cercetarea dispune de un cadru optim de dezvol­tare ; deficienţe de ordin organizatoric — de la stabilirea tematică, la dotare şi sistem de aprovi­zionare — ne împiedică să fructificăm însă între­gul potenţial ştiinţific de care dispunem. Nu ne îndoim că în­­preocuparea unanimă pentru reali­zarea unei cît mai strînse legături între ştiinţă şi producţie, ecoul acestor constatări — fundamentate pe opinia unui larg cerc de specialişti — îşi va avea cuvenita rezonanţă. PROBLEMATICA INDUSTRIALĂ - „RAMPĂ DE LANSARE“ IDEALĂ ÎN CERCETAREA ŞTIINŢIFICĂ

Next