Kamikaze, ianuarie-iunie 2017 (Anul 8, nr. 1-26)

2017-01-18 / nr. 3

NR. 3 • 18-24 IANUARIE 2017 KAMIKAZE .w Am mai găsit o gaură de 14,7 milioane de lei făcută de tehnocrați în buget prin faptul că n-au câștigat reportul de la Loto de la sfârșitul­­ anului. Măcar o variantă simplă să fi pus ^ și ei. de bine dezvăluirile lui Ghiță? V-ați luat de 3­3 anticorupție? Cum ar fi acum s-aveți și diaree? A ^ întrebat procurorii din­­ dosarul mineriadei cum am păcălit moartea până acum. Foarte simplu, le-am zis: de 25 de ani, ea mă caută la pușcărie și eu sunt acasă! Mori, Iliescu! La pușcărie! Dar de ce? De ce nu știm? Abia împlinisem cinci ani când Iliescu a chemat „minierii“, cum le zicea el, la Bucu­rești. Deși provin dintr-o zonă minieră (nu din aia care a trimis minerii, atenție, pentru că zona supranumită generic „Valea Jiului“ nu are legătură cu Târgu Jiul și partea de sud a județului Gorj, unde se exploatează lignit, nu huilă), am auzit despre ce s-a în­tâmplat în iunie ’90 târziu, abia pe la vâr­sta la care am început să citesc ziare. Până când am terminat facultatea, am continuat să aflu frânturi. Nici acum nu am puzzle-ul complet, simt că-mi lipsesc piese. Proba­bil nu știu nici măcar cât ar fi de bun-simț să știu despre acele zile. Iar eu știu multe pentru cineva de vârsta mea. Cât despre cei mai mici decât mine, ei nu știu nimic. Știu­ de ce nu știu? Pentru că nu-i interesează. De fapt, e mai grav de-atât: nu vor să știe. Să fie obligați de programa școlară? Nici vorbă. Pe vremea când chiuleam eu, toate ma­nualele de istorie a românilor se opreau, în cel mai bun caz, la revoluție. Dar, cum eu am terminat liceul acum ani buni, ar mai fi adăugat ceva între timp. Dați-mi voie să apelez la sursele mele de clasa a două­sprezecea... Ia, c-am găsit­ în ultima lecție din manualul de istorie de clasa a doil­ea „al olimpicilor“, deci cel care presupun că aprofundează chestiile cel mai mult, text intitulat, la mișto, sper, „Căderea comu­nismului și refacerea democrației“, avem următorul paragraf, singurul care face re­ferire la mineriadă: „Alegerile parlamentare din 20 mai 1990 s-au încheiat cu victoria FSN (66% voturi) și a candidatului său la președinție, Ion Ili­escu (85% din voturi). în zilele de 13-15 iu­nie s-au înregistrat evenimente violente, ca urmare a atacării unor instituții publi­ce (Televiziunea, Ministerul de Interne) de către grupuri de manifestanți și a ripostei violente a minerilor veniți din Valea Jiu­lui în apărarea puterii; ei au evacuat Piața Universității, au devastat sediile PNȚCD și PNL, precum și pe cele ale unor ziare, au molestat numeroși cetățeni.“ Cam vag, nu? Cum adică, să vină niște mineri de la 400 de kilometri în „apărarea puterii“? Ce-i păcatul ăsta, domnilor autori? Ce-o să înțeleagă copiii ăia de-a doiș­ea, și-așa destul de confuzi, săracii? Că într-o țară revenită la democrație (sic!), această democrație fragilă este apărată de niște băieți cu bâte care crapă capul cetățeni­lor care nu-s de acord cu majoritatea? Și puterea le permite, sau cum? Nu are de ales, sau ce? Puterea stătea săraca asedi­ată la București și, fără știința ei, mii de săraci cu arme albe au parcurs o distanță pe care dacă o făceau la pas le-ar fi luat două săptămâni și au avut o intervenție providențială? Deja începi să te întrebi dacă măcar pro­fesorii de istorie știu ce s-a întâmplat, cu adevărat. Tinerii de azi par incapabili nu doar de rațiune, ci și de empatie. Nu pot înțelege suferința nici dacă li se explică cu de­ amă­­nuntul. Dacă le arăți filmul lui Lucian Pinti­­lie despre evenimentele din 13-15 iunie, ori se plictisesc după trei minute, ori se uită și nu rămân cu nimic. Știți de ce ar avea nevoie tinerii de azi ca să reușească, în sfârșit, să-și conștien­tizeze trecutul și să înțeleagă de ce oame­nii mari vor ca Iliescu să înfunde pușcăria sau măcar să moară mai repede? De niște mineri ca pe vremuri, în formă, mulți și bine hrăniți. Să vină o delegație chemată de nu prea contează cine și să le strice fre­zele hipsterilor ăstora fără probleme reale care trăiesc în lumile lor obscure și superfi­ciale. Să le schimbe cărarea pe partea cea­laltă, cu bâta. Abia atunci, când sângele va șiroi pe cravata subțire și cucuiele se vor ridica semețe, deasupra crestei date cu gel, democrația cea tânără despre care vorbea manualul de istorie ar înțelege, în sfârșit, cine a fost Ion Iliescu. ANDREI MANȚOG NUȚU CĂMĂTARI „Dumnezeu a făcut leii și tigrii pentru recuperări de bani, nu pentru circ" „Cum ar fi să-i duc eu acum pe Vasilică și Gogu ai mei [foto] la circ, când ei e făcuți să trăiască în sălbăticie, în Ferentari, unde are și ce vâna dacă nu aduce lumea banii înapoi la timp?"

Next