Kamikaze, iulie-decembrie 2019 (Anul 10, nr. 27-52 - Anul 11, nr. 1-2)

2019-08-07 / nr. 32

în 2011, când nu știam că Gheorghe Dincă va fi criminal, am publicat un interviu cu Remus Rădoi, zis Codiță. A I­ republicăm,în caz că l-ați ratat acum opt ani. Nu judecăm, nu facem anchete, doar vă prezentăm omul așa cum l-am cunoscut la vremea respectivă. Eminescu să ne­­ îl judece. Remus Rădoi: „Nu mi-e frică să merg noaptea pe strada lu’ Bercea Mondialu!“ Remus Rădoi este un tocilar din Caracal care se bate „parte-n parte“ cu clanurile de interlopi. Deși sfrijit, a cofu­t odată vreo cincisprezece zdrahoni trimiși de Bercea Mondial. Altădată a tras cu pistolul cînd l-au încercuit dușmanii. Pe Televizor și pe Ambasador, fiii temutului Bercea, i-a dat afară în șuturi dintr-o discotecă. Țiganii plîng la televizor din cauza lui. Intrat în albia cu interlopi, lumea i-a spus și lui interlop. Paradoxal, în timp ce Mondial nu știe să citește, viteazul Codiță i-a citit din scoarță-n scoarță pe Freud și pe Jung. Reporter. Ești interlopul din Caracal care a zăpăcit țiganii, inclusiv pe Bercea... Remus Rădoi. Interlop m-ați numit voi, pre­sa. Nu știu cum se definește termenul ăsta, nu particip la petrecerile interlopilor, nu sînt agre­siv, înclinațiile mele sînt în cu totul altă direcție. Poate că mi se spune așa fiindcă eu m-am opus interlopilor, au fost chiar și niște replici mai dure, prin prisma faptului că am o firmă de pază. Ast­fel de indivizi vin și încearcă să-și manifeste felul lor de a fi. Am cîteva localuri în pază, ale unor clienți, și cîteva localuri proprietate personală. Am pretenția ca în aceste locuri oamenii să se simtă liberi. Rep.: Poate Bercea se simte liber să bage cu­țitul în lume... R.R.: Eu mă refeream la oameni. Pe cei care seamănă teroare îi respingem. Personajul pe care l-ați menționat a fost refuzat la intrare. Rep.: Chiar pe Bercea sau pe fiii lui cu nume de electrocasnice și tribunal, Televizor și Jude­cător, nu i-ați primit în local? R.R.: Da, pe el, pe fratele lui. Prefer să nu le spun numele, pentru că o consider tot o reclamă. Rep.: Mă uit la tine și văd că ești cam firav, cum de le ții piept la magraomii ăia? R.R.: Trebuie să nu-ți fie teamă. Atîta vreme cît faci o faptă bună, trebuie să nu eziți. Rep.: Ai făcut karate, ceva? Ești din ăsta, ca Mircea Badea, care face șpagatul între scaune? R.R.: Sunt un autodidact. Da, fac și șpagatul, fac și flic-flac-uri. în plus, pot spune că în cinci­sprezece ani am studiat tot ce ține de integrarea omului în societate, tot ce ține de mentalul lui, de psihicul lui. Este cert că forța omului vine de la psihic. Eu merg frecvent la colocvii naționale și internaționale de psihologie. Rep.: Păi, se aplici tactici psihologice la băie­ții cu nume de electrocasnice? Bagi din Freud, din Jung? R.R.: Depinde de situație. Psihologic, ei sunt niște complexați. Au niște lipsuri. Un om care simte că nu este iubit și nu i se dă atenție vrea să iasă în față prin orice mijloc, fie și asuprindu-și semenii sau orice altă ființă. Dar nu putem să aruncăm vina numai pe ei. Cînd un om de ni­velul lui Stolojan sau alte personalități preferă să-și petreacă timpul liber în vecinătatea unor astfel de personaje, îi potențează. Ei înșiși încep să creadă despre ei că sînt OK și ceea ce fac ei este OK. Ar trebui să le dăm atenția cuvenită. Rep.: Neatenția cuvenită... R.R.: Exact. Un olimpic la matematică, chi­mie, psihologie nu-1 dăm într-o revistă. Pe cînd pe domnul cu ceafa­lată îl repetăm de zece ori pe canalele de știri. Chiar și reclama negativă e reclamă. Dacă ai spus „Fane Spoitoru“ de zece ori pe zi, i-ai făcut nume prostului. El e un analfabet, un timp și tu l-ai făcut dracu’. Să nu mai vorbim de ei, să-i ducem în derizoriu. Cînd ne vom uita mai degrabă la o băbuță de la țară care salută necondiționat pe orice om îi iese în cale și nu îi vom mai băga în seamă pe acești indivizi, ei își vor schimba comportamentul. Pentru că, psiho­logic vorbind, ei vor atenție și vor fi nevoiți să-și schimbe comportamentul ca să-i mai băgăm în seamă. Problema e la noi, la ceilalți. Să nu mai vorbim „ai văzut ce vilă și-a făcut ăla, ce jeep și-a luat ăla?“ Oamenii nu mai trebuie să fie cuanti­ficați după nivelul material. Alea sînt doar am­balaje. Din contră, psihologia explică cum chiar și un copil, cu cît strînge mai multe jucătioare, acareturi, are o problemă: lipsa de iubire. Cu cît nu mai are acel gol, nu-i mai trebuie nimic. Rep.: Deci dacă-i iubim, problema e pe jumă­tate rezolvată? R.R.: Nu. Trebuie multă educație. Și aici in­tervine și factorul IQ. Dacă nu e IQ, degeaba îi iubim și încercăm să-i educăm. „OMUL NU ESTE COMPLET DACĂ E DOAR VISĂTOR" Rep.: Nu ți-e frică de Bercea? R.R.: Nu, nu mi-e frică, nu mi-e frică să merg noaptea pe strada lu’ Bercea. Sunt adeptul teoriei că dacă în urma faptelor pe care le-ai făcut meriți să mori, vei muri, chiar și dacă te pituli în beci, îți cade o cărămidă în cap și tot vei muri. Dacă în urma a ce ai făcut meriți să trăiești n­ani, pot să-ți stea în cale și cincizeci, și o sută de Bercea. Dacă vrea Dumnezeu, scapi de ei. Rep.: Cum de tu, care ești adeptul spiritu­lui, n-ai deschis în Caracal o bibliotecă? Ai făcut daruri... R.R.: Vedeți dumneavoastră, lucrurile se creează piramidal. Nici noi nu puteam ajunge la evoluția spirituală dacă nu aveam predecesori care să fi făcut, nu știu, casa în care să stai. Știți, e piramida necesităților. Eu, pentru a ajunge la București să stau de vorbă cu un profesor univer­sitar, nu puteam să ajung fără banii de benzină. Omul nu este complet dacă e doar visător. Au fost oameni de știință care s-au dezvoltat unilateral. Sau au fost unii foarte buni în literatură. Dar în viață, ca oameni simpli, i-a dominat, hai să fac o glumiță, Bercea Mondialu. Ce am isprăvi dacă am ști teoretic tot, dar în stradă își impune legea băiatul cu ceafa lată? „ESTE NEVOIE CA EMINESCU SĂ COBOARE ÎN STRADĂ" Rep.: Dar nu pierzi timpul, în loc să te instru­­iești, să vrei să-l dovedești și pe ăla cu ceafa lată? R.R.: Asta-i menirea noastră. Să ne dezvol­tăm în toate direcțiile, în momentul în care per­sonalitatea se dezvoltă în toată amploarea ei, dis­par complexele. Rep.: Un Eminescu care să știe să dea doi

Next