Literatură și artă română, 1898-1899 (Anul 3, nr. 1-12)
1898 / nr. 1
ne-au respins de la movilă, if^Căzurăm mulţi pe-acele lunci. Şi ’ntreg un regiment atunci, De ce-a văzut, a plâns de milă. In şiruri strânse şi ’mproşcând Necontenit cu foc mulţimea, Se da ’ndărcit dorobănţimea, Loc Turcilor pe şes făcend. Curgea şi mult şi iute focul, Iar între-ai noştri şi vrăşmaşi Erau, cel mult, optzeci de paşi — Dar noi lăsam cu palma locul. Şi, iată ’n urma tuturor Un biet căprar, având un frate Ucis, s’opri să-l iae ’n spate, Şi-apoi spre şir porni cu zor.