Literatură și artă română, 1906 (Anul 10, nr. 1-9)

1906 / nr. 1

Evoluţiune literară­ ­ s’au împlinit încă optzeci de ani de când literatura noastră, din­coace de Munţi, a început să iea o înfăţişare aşa zicând „artis­tică“ — să aibă conştiinţă despre menirea ei ca factor cultural in­­spirându-se dela idealul frumosului. Am zis „dincoace de Munţi“, căci, dincolo, ea nici până astăzi nu s’a desluşit bine, pe de o parte, din orbecăiala unei erudiţiuni greoaie, mă­car că superficiale şi false, şi, pe de altă parte, din vraja dulce a poeziei populare, singura care-i mai dă oarecare strălucire de viaţă. Scriitorii arde­leni până la Petre Maior urmăriau, în adevăr, altceva decât efecte artistice, decât luminoasa polichromie a băşicilor acelora de săpun suflate cu iscusinţă şi deşerte, şi spărgându-se într’o clipită. Chiar şi cei de astăzi nu sânt mai mult artişti, şi barem nu au nici solidaritatea miezului naţionalist al acelora. Fac românism de bordeiu, de „clopotniţă“. Numai limba lor s’a netezit întru câtva subt înrâurirea celei vorbite şi scrise în „Ţeră“—cum îi mai zic încă, uneori, fraţii noştri Regatului Românesc, unde fâlfâe idealul Steag al mă­ririi strămoşeşti. Iar dintre scriitorii aceştia mai noi ai lor, abia vreo doi — şi nu vorbesc despre specialişti, ca, bunăoară, istoricii şi filologii, — au putut eşi din rânduri cu o stemă în frunte: domnul Ion Slavici, ca prozator vânjos, şi domnul Gr. Coşbuc, ca poet corect. Ambii, totuşi, s’au trecut prea curând. Slavici poate că nu prea atâta, însă domnul Coşbuc, poetul lui El Zorab, iată-l, spre marea noastră uimire şi nespusă părere de rău, a ajuns să scrie versuri ca următoarele, pe un ritm întrebuinţat de Hasdeu în Com­­plotul Bubei: Şi galben, Române, ţi-e steagul, Iar galbenul spune de voi, De cei dela plugari, ţăranii... Voi galbeni de foame, sărmanii, De boale purtate cu anii — La scară! Şi dracul vă ducă! Stăpânii au scumpe nevoi : La banque şi dineuri şi păsuri Şi-amante cu cai şi­­mătăsuri, Şi toată nădejdea-i la voi! (tricolorul)

Next