Luceafărul, ianuarie-iunie 1959 (Anul 2, nr. 1-12)

1959-06-01 / nr. 11

SCRIITORILOR DIN U.R.S.S înalta menire a scriitorului epocii noastre Cel de al treilea Congres al scriitori­lor din U.R.S.S., care s-a desfăşurat între 18 şi 23 mai la Moscova, în Marele Pa­lat al Kremlinului, cu participarea a peste 500 de delegaţi, reprezentînd toate literaturile naţionale din marea ţară a socialismului, a constituit un eveniment de excepţională importanţă pentru viaţa culturală din întreaga lume şi pentru continua dezvoltare a­­artei viitorului. Prin bogata participare a scriitorilor, aparţinînd tuturor literaturilor surori ale Uniunii Sovietice, Congresul a demon­strat în tot răstimpul celor șase zile, cît au­­durat lucrările sale, legătura indiso­lubilă dintre creatorii tuturor popoarelor sovietice strîns unite în jurul Partidului Comunist și Guvernului Uniunii Sovie­tice. Documentele celui de al 111 lea Con­gres al scriitorilor din U.R.S.S. au subli­niat încă odată grija deosebită pe care Partidul Comunist al Uniunii Sovietice o acordă dezvoltării literaturii şi artei, creatorilor care înţeleg să facă din scri­sul lor o armă eficace de luptă în marea bătălie pentru construirea comunismului. Aşa cum spunea A. A. Surkov în prima parte a raportului său: ,,Puternici, da­torită sprijinului pe care ni-l acordă par­tidul, vom putea să trasăm la Congresul nostru, în u­rma unor largi discuţii, calea cea mai scurtă şi cea mai sigură spre crearea, unor opere cu­­un înalt nivel ar­tistic, cere să ajute activ partidul în edu­carea comunistă ,a oamenilor muncii". Atenţia deosebită pe care Partidul Co­munist al Uniunii Sovietice, în frunte cu Comitetul său Central, o acordă înfloririi literaturii realismului socialist s-a ma­­nifestat strălucit şi cu acest prilej. Sa­lutul Comitetului Central al P.C.U.S., a­­dresat Congresului şi calda cuvîntare a tovarăşului N. S. Hruşciov au dat o înaltă apreciere realizărilor obţinute pînă acum de scriitorii tuturor literaturilor na­ţionale ale UJR.S.S., indicînd totodată sarcinile de onoare ce revin creatorilor pentru a fi la înălţimea uriaşelor reali­zări, obţinute de oamenii sovietici pe tă-­rîmul industriei, agriculturii, ştiinţei şi tehnicii. Pentru că, aşa cum se arată in Salutul C.C. al P.C.U.S., „A trăi şi a munci pentru popor, pentru binele său, este chemarea cea mai înaltă a scriitoru­lui sovietic". Iair Nikita Sergheevici Hruşciov, vor­bind de­spre înfăptuirile grandioase ale poporului sovietic, spunea în cuvin ivirea sa un adevăr de o covîrşitoare impor­tanţă: „slujirea poporului este cea mai înaltă menire a scriitorilor. »Nu există fe­ricire mai m­are pentru om decît viaţa în colectiv, munca împreună cu colectivul şi »conştiinţa» faptului că munceşte pentru binele societăţii din care face parte, pen­tru binele poporului". Adîncirea creatoare a îndatoririlor ce revin scriitorilor în sensul slujirii cu pa­siune a intereselor celor mai arzătoare ale poporului, iată una din problemele majore, care au făcut obiectul discuţiilor celor ce­ au luat parte la Congres. De la tribuna Congresului s-au rostit adevăruri adinei, s-au exprimat sentimente înălţă­toare, s-au­­proiectat idealurile măreţe ale artei realismului socialist, s-a conturat luminosul profil moral al cetăţeanului şi scriitorului sovietic, s-a subliniat rolul hotăritor al literaturii sovietice în opera de formare a fizionomiei spirituale a omului viitorului. ,,în opera nobilă de educare comunistă a oamenilor muncii — se spune în Salutul Comitetului Cen­tral al P.C.U.S. — artei şi literaturii le revine un­ rol extrem de import­ant. în faţa scriitorilor sovietici se ridică sar­cina de onoare de a participa­­activ la formarea fizionomiei spirituale a omului viitorului, constructor al unei vieţi noi. Ei sunt chemaţi să însufleţească oamenii în lupta pentru comunism, să-i educe în spiritul ideologiei comuniste, să sădească în ei calităţi morale, intransigenţa faţă de ideologia, şi morala burgheză". Din lucrările Congresului s-au desprins cu claritate căile de dezvoltare ,ale lite­raturii reali­st-socialiste, posibilităţile ei multiple de înflorire pe solul atît de bo­gat şi de fertil în fapte măreţe al reali­tăţii sovietice. Legătura permanentă, organică şi indi­solubilă a scriitorului cu epoca măreaţă »de construire desfăşurată a societăţii co­muniste este chezăşia succeselor viitoare ale literaturii sovietice. Toate documen­tele Congresului au fost străbătute de patosul contemporaneităţii, scriitorii an­­gajîndu-se a fi, aş­a cum se spunea în Raportul prezentat de A. A. Sarkov: „...cronicarii măreţelor fapte ale poporului, propagandişti activi ai ideilor comunis­mului. Contemporaneitatea constituie as­tăzi princi­pela cerinţă politică, artistică, estetică". in cuvântul lor participanţii la dezbateri s-au declarat în unanimitate de acord cu acest imperativ al epocii noas­tre. Oglindirea multilaterală a vieţii de azi, crearea de chipuri inspirate din viaţa­­de fiecare zi, care prin exemplul lor să contribuie la educarea comunistă »a ti­neretului şi a întregului popor, este una din trăsăturile esenţiale alte literaturii so­vietice. Tovarăşul N. S. Hruşciov a in­sistat în cuvântarea sa asupra rolului educativ al eroilor pozitivi, definind, în cîteva cuvinte, cerinţele fundamentale ale zugrăvirii veridice a acestor personajii atît de îndrăgite de masele de cititori : ......oameni aşa cum strat în viaţa, reală , în lupta şi munca pentru afirmarea noului". Sinteti­zînd menirea artei revoluţionare, datoria ei de a anticipa viitorul, de a ajuta în mod efectiv la construirea comu­nismului şi la călirea unor pilduitoare caractere de luptători, Nikita Serghe­evici Hruşciov spunea : „oamenii tre­buie educaţi pe bază de exemple bune, calea spre viitor trebuie deschisă prin arătarea elementelor pozitive din viaţă. Forţa exemplului este o mare forţă, to­varăşi !" .Literatura realismului socialist reflectă realitatea în spiritul neîncetatei deveniri dialectice a istoriei, pandiamminid, odată cu poporul ş­i timpul, fenomenele nega­tive, racilele trecutului, rămăşiţele capi­talismului în conştiinţă. Ea relevă tot­odată cu hotărîre elementele caracteris­tice ale timpului de mîine, germenii vii­torului. Numeroşi vorbitori au stăruit îndeosebi asupra unei,a dintele mai importante pro­bleme, care a făcut obiectul dezbaterilor : măiestria artistică. Ei au subliniat că bogăţia tematică şi de idei a literaturii sovietice îşi gă­seşte expresie numai într-o înaltă ţinută artistică. S-a combătut cu hotărîre plati­tudinea, superficialitatea, lipsa de exi­genţă, spunîndu-se clar că scriitorii so­vietici sînt hotărîţi să devină primii in lume „nu numai în ce priveşte bogăţia conţinutului, ci şi în ceea ce priveşte măiestria artistică“. Partidul a cerut scriitorilor să dea opere care să înfrunte veacurile, să emo­ţioneze necontenit generaţiile, să fie în permanenţă bunuri preţioase în tezaurul cultural al omenirii. S-­au arătat exem­plele luminoase ale acelor scriitori sovie­tici, care au creat lucrări literare ce vor însoţi întotdeauna pe oamenii muncii în drumul lo­r impetuos spre culmile lumi­noase ale comunismului. Literatura sovie­tică se poate mîndri cu numeroase aseme­nea opere, astăzi de circulaţie univer­sală. „Trebuie să căutăm să creăm cărţi bune, ca ele să trăiască mult şi să facă bucurii oamenilor“, a spus N. S. Hruş­ciov. Problema calităţii operei de artă a stat în centrul preocupărilor­­Congresului. Sa­lutul Comitetului Central al P.C.U.S. arăta, că „Literatura comunismului tre­buie să fie o literatură măreaţă nu numai ca bogăţia de conţinut ideologic, dar şi ca perfecţiune artistică. Marile idei ,au, nevoie de o mare măiestrie, caracterele eroice de o demnă »întruchipare »artistică". Măiestria artistică rămîne însă indiso­lubil legată de cunoaşterea profundă, variată, ,a viaţii­ poporului, a problemelor majore puse de construirea comunismu­lui. Ideea legăturii permanente a scriito­rilor cu viaţa a străbătut ca un fir roşu toată acti­vitate­a Congresului, stăruin­­du -se asupra necesităţii ca artiştii să par­ticipe intens la munca eroică de fiecare zi a construirii comunismului. S-a subli­niat continuu necesitatea ca scriitorii să pătrundă în miezul fierbinte al faptelor de viaţă, să cunoască îndeaproape viito­rii eroi ai operelor lor. Numai prin a­­ceastă necontenită legătură cu viaţa, nu­mai printr-o cunoaştere deplină a omu­lui nou, a bogăţiei sale sufleteşti, reflec­tată în toate faptele sale, scriitorul poate porni la crearea uno­r lucrări de valoare demne de epoca glorioasă a construirii comunismului. De aceea s-a insistat asu­pra modului în care tinerii scriitori »pot creşte în condiţiuni optime pentru »a rea­liza operele aşteptate de la ei. Statul so­cialist a pus la îndemîna celor ce păşesc p­e tărâmul literaturii mijloacele cele mai eficace de manifestare a posibilită­ţilor artistice. Dar în acelaşi timp s-au combătut „co­ndiţiile de seră", artificiale, ca­re s-au creat uneori tinerilor scriitori, îimpiedicîndu-i să cunoască îndeaproape viaţa, să rărmînă în permanenţă legaţi de suflu­ viu al conteraporaneităţii. S-a constatat de asemeni lipsa de exigenţă manifestată uneori cu privire la creaţia tinerilor, arătînd cit este de dăunătoare această atitudine a dezvoltării lor viitoare. Tovarăşul Hruşciov vorbind despre ma­rea încredere pe care Partidul Comunist al Uniunii Sovietice o acordă tinere­tu­­lui, a spus la tribuna Congresului: „...Daţi-i scriitorului începător­­posibi­litatea să-şi dezvolte talentul prin pro­priile »lui forţe". Desigur o asemenea Înaltă preţuire obligă pe tinerii creatori să înveţe în per­manenţă de la viaţă, să-şi călească for­ţele în contactul nemij­locit cu realitatea, cu lupta poporului pentru zidirea comu­nismului. Dezbaterile Congresului aduc o lumină nepreţuită pentru creaţia tineri­lor îndemnîndu-i să participe continuu la viaţa tumultuoasă din mijlocul căreia au pornit, la exigenţa sporită faţă de pro­pria creaţie, cu pasiune arzătoare în re­flectarea marilor probleme ale vieţii con­temporane. Scriitorii tineri au înţeles că au datoria să-şi dezvolte aptitudinile în spiritul moralei comuniste, al tradiţiilor literaturii realist-socialiste. Ei ştiu acum că debutul lor nu mai este o chestiune pur personală, un motiv de bucurie indi­viduală, ci că ochii a milioane de oameni privesc cu grijă şi încredere spre cei ce vor duce mai departe glorioasele cuceriri ale literaturii sovietice. De aceea proble­ma schimbului de mîine al literaturii so­vietice a stat în atenţia Congresului, a­­flîndu-ş­i rezolvări de o excepţională în­semnătate. O răspundere deosebită revine criticii literare, care are datoria să analizeze cu îndrăzneală şi pasiune pe baza princi­piilor esteticii marxist-leniniste, fenomene care evidenţiază ceea ce este cu adevărat valabil şi nou, combătând totodată faci­lul, artificialul, nesemnificativul. Interpre­tarea unilaterală şi denaturată a reali­tăţii trebuie să »găsea­scă răspunsuri prompte, principiale, răspicate din partea celor ce le revine sarcina să îndrume pu­blicul cititor. Duşm­anii socialismului, revizioniştii de tot soiul »şi-au făcut o meserie din a ca­lomnia »literatura realismului socialist. Critica literară şi estetica leninistă au datoria să combată şi să zdro­bească matari încercări. Ele trebuie să generalizeze ex­perienţa metodei de creaţie realist-socia­­listă, metodă vie, dialectică, ce se dez­voltă odată cu dezvoltarea fenomenului literar. Saremn,a criticii este să urmă­rească acest proces îndrumîndu-l pe căile sale obiective de dezvoltare. Chiar dacă duşmanii realismului so­cialist şi-au văzut spulberate iluziile in faţa frontului unit al scriitorilor comu­nişti, atacurile lor nerăm­înîn­d decît jal­nice şi neputincioas­e tentative de a­­dis­credita arta nouă, bogată în conţinut şi realizare artistică, nu înse­amnă că este­tica şi critica marxistă trebuie să se autoliniiştească. Combaterea revizionis­mului contemporan în literatură şi artă rămîne o sarcină permanentă ,a esteticii marxist-leniniste. Nici un moment nu trebuie slăbită vigilenţa­­împotriva ten­dinţelor de infiltrare a ideologiei străine. În acelaşi timp, critica literară trebuie să manifeste aceeaşi pasiune pentru actuali­tate, ca şi beletristica. Cuno­aşterea vie­ţii şi a învăţăturii marxist-leniniste tre­buie să fie şi pentru critic izvorul apre­cierilor sale: „Criticul poate cunoaşte natura fiecărui fe­no»men artistic particu­lar, legătura lui cu art»a în general, nu­mai­­atunci cîrnd are o» viziune generală a supra »artei. »Problemele teoriei literaturii trebuie să se »afle permanent »în centrul atenţiei noastre. Realismul socialist ne apare ca o generalizare a întregii munci creatoare. El este steagul de luptă sub care ne în­dreptăm spre noi culmi ideologico-artis­­tice“. Literatura sovietică este o literatură angajată în­­slujba celor mai înalte idea­luri ale umanităţii : socialismul şi comu­nismul. Parto»sul păcii şi al comunismului străbate cele mai »reprezentative realizări ale sale. Oamenii sovietici aşteap­tă fiecare o nouă ciperă de artă cu neţăr­murită încredere, ştiind că în ea îşi vor găsi reflectate frământările »lor zilnice, viaţa intimă şi preocupările obşteşti. A. A. Surkov menţiona faptul că oamenii sovietici »aşteaptă de la scriitori „opere literare inteligente, perfecte din punct de vedere artistic, capabile să-i înalţe pe oameni s­u­b raport ideologic şi moral, să le trezea­scă interesul pentru lucruri noi, să-i­­dezvolte din punct de vedere etic şi estetic“. Raportul lui A. A. Surkov şi dezbate­rile care i-au urmat au cuprins o bogă­ţie extraordinară de­­probleme de impor­tanţă vitală pentru dezvoltarea literatu­rii, probleme ce nu pot­­fi rezumate în­­tr-un­­spaţiu restrâns ori chiar numai enumerate succint. O importanţă mare a fost acordată problemelor povestirii, ale schiţei şi publicisticii literare ce au me­nirea să o­glindească operativ tem­ele ar­zătoare ale construcţiei comuniste. S-au arătat­­succesele obţinute în această di­recţie tocmai prin promovarea curajoasă a noului, prin angajarea concretă a scrii­torilor în faptele cotidiene. Congresul a dat o deosebită atenţie artelor­­înrudite : teatru, cinematograf, radio şi televiziune arătînd că ele sînt genuri de artă de sine stătătoare,, cu­­particularităţi şi legi proprii. S-au amintit succesele obţinute pe tărâmul dramaturgiei, menţionindu-se numele multor scriitori sovietici de sea­mă, care au creat lucrări dramatice de mar­e valoare. Aceste opere îmbină ac­ţiunea exterioară cu evoluţia psihologică a­­personajului. Raportul lui A. A. Sur­kov s-a oprit asupra necesităţii diversi­tăţilor de forme pe care dramaturgia, ca de altfel toate genurile literaturii con­temporane, trebuie să le manifeste tot mai mult. Raportul lui A. A. Surkov a dat o deosebită apreciere dezvoltării artei cinematografice sovietice, ajunsă astăzi printre cele mai preţuite din lume. Problemele literaturii pentru copii au stat şi ele în atenţia Congresului. In Ra­port s-au arătat succesele obţinute, insis­­tîndu-se asupra necesităţii ca beletristi­ca destinată copiilor să aducă tipuri de eroi veridici »ai comunismului, caractere au­­tentice, pilduitoare,, muncitori, savanţi, militari. Literatura »pentru copii trebuie să insufle pasiune pentru activitatea creatoare, optimism şi dragoste neţăr­murită »pentru Uniunea Sovietică. Raportul­­a insistat asupra necesităţii generalizării experienţei bogate a tuturor literaturilor frăţeşti din marea familie a po­porarelor so­vietice. Remarcabile sunt şi succesele obţinute de istoricii literari din toate republicile Uniunii Sovietice. Elaborarea unor lu­crări de im­portanţă mondială, cum ar fi Istoria literaturii ruse, a criticii ruse şi a unor literaturi de peste hotare, editarea unor mari antolo­gii şi a unor traduceri din capodoperele literaturii universaile — iată numai cîteva dintre aceste realizări. Lucrările Congresului şi-au extins mult sfera preocupărilor analizînd dezvoltarea actuală a literaturii mondiale. Literatura ţărilor de democraţie, populară — aşa cum se arată în Raport — cucereşte ală­turi de literatura sovietică tot mai mult preţuirea universală. Lucrările scriitori­lor români : Zaharia Sta­neu, Petru Du­­mitriu, Titus Popovici, au fost amintite ca succese de seamă, ca opere care oglin­desc problemele construirii socialismului în ţara noastră. A fost remarcată creşterea numărului scriitorilor din ţările capitaliste, a căror operă se situează pe poziţii proigresiste. De asemeni, lărgirea relaţiilor priete­neşti dintre scriitorii sovietici şi­­scriito­rii din întreaga lume a primit o apre­ciere pozitivă din partea Ra­portului. Faptul că la lucrările Congresului au participat invitaţi din patruzeci de ţări, care au adresat saluturi pline de dra­goste scriitorilor sovietici, demonstrează limpede ataşamentul celor mai buni creatori de pe tot întinsul globului faţă de literatura constructorilor comunismu­lui. Scriitorii de pretutindeni au­­privit Congresul cu sentimentul că dezbaterile creatoare, purtate aici, vor constitui un pas important în propria lor creaţie. ..Am venit să salutăm Congresul dum­neavoastră, chiar ai­ci, lingă acest izvor de viaţă nouă, şi vă urăim deplin succes în lucrările dumneavoastră, pentru ca de la izvor să ne întoarcem și noi acasă cu ulcioarele pline“ , a spus in cuvîntarea sa acad. Mihai Beniuc, prim secretar al Uniunii Scriitorilor din R.P.R. Imaginea poetului Mihai Beniuc simbolizează de minune sentimentele tuturor celor care au participat sau au urmărit prin presă mersul Congresului, într-adevăr cel de-al treilea Congres al Scriitorilor din U.R.S.S. a fost un fe­ricit pr­ilej de învăţăminte creatoare pen­tru toţi creatorii angajaţi pe drumul luptei pentru comunism. Literatura­­sovietică îndrumată necon­tenit de partid va merge spre culmile desăvîrşirii. Congresul a demonstrat încă odată unitatea de nezdruncinat a frontului li­terar sovietic care cuprinde în rindurile sale pe scriitorii tuturor generaţiilor şi ai tuturor popoarelor din marea familie a­ statului sovietic- încrederea în forţa invincibilă a­­partidului, ,în triumful cau­zei comunismului şi a păcii a străbătut de la început ,pînă la sfîrşit lucrările Congresului. Mărturisindu-şi recunoştinţa pentru îndrumarea pe care neîncetat partidul o dă creatorilor, în răspunsul Congresului la Salutul Comitetului Central al P.C.U.S. scriitorii sovietici s-au angajat: „Făgă­duim­­partidului că vom urma exemplul lui şi vom­ participa cu toate forţele la crearea noii societăţi, la educarea omu­lui nou. Considerăm aceasta lucrul cel mai important şi mai minunat în munca noastră. Făgăduim partidului că îi vom urma exemplul, »pretutindeni un­d­e va fi nevoie, în numele victoriei cauzei comuniste, şi vom critica »deschis şi ,fără teamă, folo­sind miijjloacele artei, tot ceea ce împie­dică înainta­rea societăţii noastre s­p­re comunism, »formele învechite, ră­măşiţele capitalismului în »conştiinţa »oamenilor“. Aprofundarea creatoare a tezaurului ^ -î­­i­văţăm­inte cuprinse în lucrările Con­gresului va fi pentru scriitorii din patria noastră de un nepreţuit ajutor. Dezvol­­tînd bogatele tradiţii ale literaturii noas­tre realiste şi militante, străbătută de o puternică dragoste pentru »omul muncitor, scriitorii de astăzi »îmbogăţiţi cu învăţă­tura marxist-leninistă şi experienţa lu­minoasa a literaturii sovietice, îndrumaţi de Partidul Muncitoresc Ramin vor da noi şi valoroase opere, inspirate din ac­tualitatea socialistă, din lupta milioane­lor de muncitori şi ţărani pentru con­struirea noii societăţi. Luceafărul Un grup de scriitori din Azerbaidjean, într-una din pauzele Congresu­lui. (De la stînga la dreapta) : Ahmed Djamil, Ilias Efendiev, Rasul Rza, M­ehti Hasein, Ali Hélieu, Osman Sarveili, Mirza Ibrahimov și Suleiman Rustam.

Next