Luceafărul, ianuarie-iunie 1959 (Anul 2, nr. 1-12)
1959-06-01 / nr. 11
SCRIITORILOR DIN U.R.S.S înalta menire a scriitorului epocii noastre Cel de al treilea Congres al scriitorilor din U.R.S.S., care s-a desfăşurat între 18 şi 23 mai la Moscova, în Marele Palat al Kremlinului, cu participarea a peste 500 de delegaţi, reprezentînd toate literaturile naţionale din marea ţară a socialismului, a constituit un eveniment de excepţională importanţă pentru viaţa culturală din întreaga lume şi pentru continua dezvoltare aartei viitorului. Prin bogata participare a scriitorilor, aparţinînd tuturor literaturilor surori ale Uniunii Sovietice, Congresul a demonstrat în tot răstimpul celor șase zile, cît audurat lucrările sale, legătura indisolubilă dintre creatorii tuturor popoarelor sovietice strîns unite în jurul Partidului Comunist și Guvernului Uniunii Sovietice. Documentele celui de al 111 lea Congres al scriitorilor din U.R.S.S. au subliniat încă odată grija deosebită pe care Partidul Comunist al Uniunii Sovietice o acordă dezvoltării literaturii şi artei, creatorilor care înţeleg să facă din scrisul lor o armă eficace de luptă în marea bătălie pentru construirea comunismului. Aşa cum spunea A. A. Surkov în prima parte a raportului său: ,,Puternici, datorită sprijinului pe care ni-l acordă partidul, vom putea să trasăm la Congresul nostru, în urma unor largi discuţii, calea cea mai scurtă şi cea mai sigură spre crearea, unor opere cuun înalt nivel artistic, cere să ajute activ partidul în educarea comunistă ,a oamenilor muncii". Atenţia deosebită pe care Partidul Comunist al Uniunii Sovietice, în frunte cu Comitetul său Central, o acordă înfloririi literaturii realismului socialist s-a manifestat strălucit şi cu acest prilej. Salutul Comitetului Central al P.C.U.S., adresat Congresului şi calda cuvîntare a tovarăşului N. S. Hruşciov au dat o înaltă apreciere realizărilor obţinute pînă acum de scriitorii tuturor literaturilor naţionale ale UJR.S.S., indicînd totodată sarcinile de onoare ce revin creatorilor pentru a fi la înălţimea uriaşelor realizări, obţinute de oamenii sovietici pe tă-rîmul industriei, agriculturii, ştiinţei şi tehnicii. Pentru că, aşa cum se arată in Salutul C.C. al P.C.U.S., „A trăi şi a munci pentru popor, pentru binele său, este chemarea cea mai înaltă a scriitorului sovietic". Iair Nikita Sergheevici Hruşciov, vorbind despre înfăptuirile grandioase ale poporului sovietic, spunea în cuvin ivirea sa un adevăr de o covîrşitoare importanţă: „slujirea poporului este cea mai înaltă menire a scriitorilor. »Nu există fericire mai mare pentru om decît viaţa în colectiv, munca împreună cu colectivul şi »conştiinţa» faptului că munceşte pentru binele societăţii din care face parte, pentru binele poporului". Adîncirea creatoare a îndatoririlor ce revin scriitorilor în sensul slujirii cu pasiune a intereselor celor mai arzătoare ale poporului, iată una din problemele majore, care au făcut obiectul discuţiilor celor ce au luat parte la Congres. De la tribuna Congresului s-au rostit adevăruri adinei, s-au exprimat sentimente înălţătoare, s-auproiectat idealurile măreţe ale artei realismului socialist, s-a conturat luminosul profil moral al cetăţeanului şi scriitorului sovietic, s-a subliniat rolul hotăritor al literaturii sovietice în opera de formare a fizionomiei spirituale a omului viitorului. ,,în opera nobilă de educare comunistă a oamenilor muncii — se spune în Salutul Comitetului Central al P.C.U.S. — artei şi literaturii le revine un rol extrem de important. în faţa scriitorilor sovietici se ridică sarcina de onoare de a participaactiv la formarea fizionomiei spirituale a omului viitorului, constructor al unei vieţi noi. Ei sunt chemaţi să însufleţească oamenii în lupta pentru comunism, să-i educe în spiritul ideologiei comuniste, să sădească în ei calităţi morale, intransigenţa faţă de ideologia, şi morala burgheză". Din lucrările Congresului s-au desprins cu claritate căile de dezvoltare ,ale literaturii realist-socialiste, posibilităţile ei multiple de înflorire pe solul atît de bogat şi de fertil în fapte măreţe al realităţii sovietice. Legătura permanentă, organică şi indisolubilă a scriitorului cu epoca măreaţă »de construire desfăşurată a societăţii comuniste este chezăşia succeselor viitoare ale literaturii sovietice. Toate documentele Congresului au fost străbătute de patosul contemporaneităţii, scriitorii angajîndu-se a fi, aşa cum se spunea în Raportul prezentat de A. A. Sarkov: „...cronicarii măreţelor fapte ale poporului, propagandişti activi ai ideilor comunismului. Contemporaneitatea constituie astăzi principela cerinţă politică, artistică, estetică". in cuvântul lor participanţii la dezbateri s-au declarat în unanimitate de acord cu acest imperativ al epocii noastre. Oglindirea multilaterală a vieţii de azi, crearea de chipuri inspirate din viaţade fiecare zi, care prin exemplul lor să contribuie la educarea comunistă »a tineretului şi a întregului popor, este una din trăsăturile esenţiale alte literaturii sovietice. Tovarăşul N. S. Hruşciov a insistat în cuvântarea sa asupra rolului educativ al eroilor pozitivi, definind, în cîteva cuvinte, cerinţele fundamentale ale zugrăvirii veridice a acestor personajii atît de îndrăgite de masele de cititori : ......oameni aşa cum strat în viaţa, reală , în lupta şi munca pentru afirmarea noului". Sintetizînd menirea artei revoluţionare, datoria ei de a anticipa viitorul, de a ajuta în mod efectiv la construirea comunismului şi la călirea unor pilduitoare caractere de luptători, Nikita Sergheevici Hruşciov spunea : „oamenii trebuie educaţi pe bază de exemple bune, calea spre viitor trebuie deschisă prin arătarea elementelor pozitive din viaţă. Forţa exemplului este o mare forţă, tovarăşi !" .Literatura realismului socialist reflectă realitatea în spiritul neîncetatei deveniri dialectice a istoriei, pandiamminid, odată cu poporul şi timpul, fenomenele negative, racilele trecutului, rămăşiţele capitalismului în conştiinţă. Ea relevă totodată cu hotărîre elementele caracteristice ale timpului de mîine, germenii viitorului. Numeroşi vorbitori au stăruit îndeosebi asupra unei,a dintele mai importante probleme, care a făcut obiectul dezbaterilor : măiestria artistică. Ei au subliniat că bogăţia tematică şi de idei a literaturii sovietice îşi găseşte expresie numai într-o înaltă ţinută artistică. S-a combătut cu hotărîre platitudinea, superficialitatea, lipsa de exigenţă, spunîndu-se clar că scriitorii sovietici sînt hotărîţi să devină primii in lume „nu numai în ce priveşte bogăţia conţinutului, ci şi în ceea ce priveşte măiestria artistică“. Partidul a cerut scriitorilor să dea opere care să înfrunte veacurile, să emoţioneze necontenit generaţiile, să fie în permanenţă bunuri preţioase în tezaurul cultural al omenirii. S-au arătat exemplele luminoase ale acelor scriitori sovietici, care au creat lucrări literare ce vor însoţi întotdeauna pe oamenii muncii în drumul lor impetuos spre culmile luminoase ale comunismului. Literatura sovietică se poate mîndri cu numeroase asemenea opere, astăzi de circulaţie universală. „Trebuie să căutăm să creăm cărţi bune, ca ele să trăiască mult şi să facă bucurii oamenilor“, a spus N. S. Hruşciov. Problema calităţii operei de artă a stat în centrul preocupărilorCongresului. Salutul Comitetului Central al P.C.U.S. arăta, că „Literatura comunismului trebuie să fie o literatură măreaţă nu numai ca bogăţia de conţinut ideologic, dar şi ca perfecţiune artistică. Marile idei ,au, nevoie de o mare măiestrie, caracterele eroice de o demnă »întruchipare »artistică". Măiestria artistică rămîne însă indisolubil legată de cunoaşterea profundă, variată, ,a viaţii poporului, a problemelor majore puse de construirea comunismului. Ideea legăturii permanente a scriitorilor cu viaţa a străbătut ca un fir roşu toată activitatea Congresului, stăruindu -se asupra necesităţii ca artiştii să participe intens la munca eroică de fiecare zi a construirii comunismului. S-a subliniat continuu necesitatea ca scriitorii să pătrundă în miezul fierbinte al faptelor de viaţă, să cunoască îndeaproape viitorii eroi ai operelor lor. Numai prin această necontenită legătură cu viaţa, numai printr-o cunoaştere deplină a omului nou, a bogăţiei sale sufleteşti, reflectată în toate faptele sale, scriitorul poate porni la crearea unor lucrări de valoare demne de epoca glorioasă a construirii comunismului. De aceea s-a insistat asupra modului în care tinerii scriitori »pot creşte în condiţiuni optime pentru »a realiza operele aşteptate de la ei. Statul socialist a pus la îndemîna celor ce păşesc pe tărâmul literaturii mijloacele cele mai eficace de manifestare a posibilităţilor artistice. Dar în acelaşi timp s-au combătut „condiţiile de seră", artificiale, care s-au creat uneori tinerilor scriitori, îimpiedicîndu-i să cunoască îndeaproape viaţa, să rărmînă în permanenţă legaţi de suflu viu al conteraporaneităţii. S-a constatat de asemeni lipsa de exigenţă manifestată uneori cu privire la creaţia tinerilor, arătînd cit este de dăunătoare această atitudine a dezvoltării lor viitoare. Tovarăşul Hruşciov vorbind despre marea încredere pe care Partidul Comunist al Uniunii Sovietice o acordă tineretului, a spus la tribuna Congresului: „...Daţi-i scriitorului începătorposibilitatea să-şi dezvolte talentul prin propriile »lui forţe". Desigur o asemenea Înaltă preţuire obligă pe tinerii creatori să înveţe în permanenţă de la viaţă, să-şi călească forţele în contactul nemijlocit cu realitatea, cu lupta poporului pentru zidirea comunismului. Dezbaterile Congresului aduc o lumină nepreţuită pentru creaţia tinerilor îndemnîndu-i să participe continuu la viaţa tumultuoasă din mijlocul căreia au pornit, la exigenţa sporită faţă de propria creaţie, cu pasiune arzătoare în reflectarea marilor probleme ale vieţii contemporane. Scriitorii tineri au înţeles că au datoria să-şi dezvolte aptitudinile în spiritul moralei comuniste, al tradiţiilor literaturii realist-socialiste. Ei ştiu acum că debutul lor nu mai este o chestiune pur personală, un motiv de bucurie individuală, ci că ochii a milioane de oameni privesc cu grijă şi încredere spre cei ce vor duce mai departe glorioasele cuceriri ale literaturii sovietice. De aceea problema schimbului de mîine al literaturii sovietice a stat în atenţia Congresului, aflîndu-şi rezolvări de o excepţională însemnătate. O răspundere deosebită revine criticii literare, care are datoria să analizeze cu îndrăzneală şi pasiune pe baza principiilor esteticii marxist-leniniste, fenomene care evidenţiază ceea ce este cu adevărat valabil şi nou, combătând totodată facilul, artificialul, nesemnificativul. Interpretarea unilaterală şi denaturată a realităţii trebuie să »găsească răspunsuri prompte, principiale, răspicate din partea celor ce le revine sarcina să îndrume publicul cititor. Duşmanii socialismului, revizioniştii de tot soiul »şi-au făcut o meserie din a calomnia »literatura realismului socialist. Critica literară şi estetica leninistă au datoria să combată şi să zdrobească matari încercări. Ele trebuie să generalizeze experienţa metodei de creaţie realist-socialistă, metodă vie, dialectică, ce se dezvoltă odată cu dezvoltarea fenomenului literar. Saremn,a criticii este să urmărească acest proces îndrumîndu-l pe căile sale obiective de dezvoltare. Chiar dacă duşmanii realismului socialist şi-au văzut spulberate iluziile in faţa frontului unit al scriitorilor comunişti, atacurile lor nerămînînd decît jalnice şi neputincioase tentative de adiscredita arta nouă, bogată în conţinut şi realizare artistică, nu înseamnă că estetica şi critica marxistă trebuie să se autoliniiştească. Combaterea revizionismului contemporan în literatură şi artă rămîne o sarcină permanentă ,a esteticii marxist-leniniste. Nici un moment nu trebuie slăbită vigilenţaîmpotriva tendinţelor de infiltrare a ideologiei străine. În acelaşi timp, critica literară trebuie să manifeste aceeaşi pasiune pentru actualitate, ca şi beletristica. Cunoaşterea vieţii şi a învăţăturii marxist-leniniste trebuie să fie şi pentru critic izvorul aprecierilor sale: „Criticul poate cunoaşte natura fiecărui feno»men artistic particular, legătura lui cu art»a în general, numaiatunci cîrnd are o» viziune generală a supra »artei. »Problemele teoriei literaturii trebuie să se »afle permanent »în centrul atenţiei noastre. Realismul socialist ne apare ca o generalizare a întregii munci creatoare. El este steagul de luptă sub care ne îndreptăm spre noi culmi ideologico-artistice“. Literatura sovietică este o literatură angajată înslujba celor mai înalte idealuri ale umanităţii : socialismul şi comunismul. Parto»sul păcii şi al comunismului străbate cele mai »reprezentative realizări ale sale. Oamenii sovietici aşteaptă fiecare o nouă ciperă de artă cu neţărmurită încredere, ştiind că în ea îşi vor găsi reflectate frământările »lor zilnice, viaţa intimă şi preocupările obşteşti. A. A. Surkov menţiona faptul că oamenii sovietici »aşteaptă de la scriitori „opere literare inteligente, perfecte din punct de vedere artistic, capabile să-i înalţe pe oameni sub raport ideologic şi moral, să le trezească interesul pentru lucruri noi, să-idezvolte din punct de vedere etic şi estetic“. Raportul lui A. A. Surkov şi dezbaterile care i-au urmat au cuprins o bogăţie extraordinară deprobleme de importanţă vitală pentru dezvoltarea literaturii, probleme ce nu potfi rezumate într-unspaţiu restrâns ori chiar numai enumerate succint. O importanţă mare a fost acordată problemelor povestirii, ale schiţei şi publicisticii literare ce au menirea să oglindească operativ temele arzătoare ale construcţiei comuniste. S-au arătatsuccesele obţinute în această direcţie tocmai prin promovarea curajoasă a noului, prin angajarea concretă a scriitorilor în faptele cotidiene. Congresul a dat o deosebită atenţie artelorînrudite : teatru, cinematograf, radio şi televiziune arătînd că ele sînt genuri de artă de sine stătătoare,, cuparticularităţi şi legi proprii. S-au amintit succesele obţinute pe tărâmul dramaturgiei, menţionindu-se numele multor scriitori sovietici de seamă, care au creat lucrări dramatice de mare valoare. Aceste opere îmbină acţiunea exterioară cu evoluţia psihologică apersonajului. Raportul lui A. A. Surkov s-a oprit asupra necesităţii diversităţilor de forme pe care dramaturgia, ca de altfel toate genurile literaturii contemporane, trebuie să le manifeste tot mai mult. Raportul lui A. A. Surkov a dat o deosebită apreciere dezvoltării artei cinematografice sovietice, ajunsă astăzi printre cele mai preţuite din lume. Problemele literaturii pentru copii au stat şi ele în atenţia Congresului. In Raport s-au arătat succesele obţinute, insistîndu-se asupra necesităţii ca beletristica destinată copiilor să aducă tipuri de eroi veridici »ai comunismului, caractere autentice, pilduitoare,, muncitori, savanţi, militari. Literatura »pentru copii trebuie să insufle pasiune pentru activitatea creatoare, optimism şi dragoste neţărmurită »pentru Uniunea Sovietică. Raportula insistat asupra necesităţii generalizării experienţei bogate a tuturor literaturilor frăţeşti din marea familie a poporarelor sovietice. Remarcabile sunt şi succesele obţinute de istoricii literari din toate republicile Uniunii Sovietice. Elaborarea unor lucrări de importanţă mondială, cum ar fi Istoria literaturii ruse, a criticii ruse şi a unor literaturi de peste hotare, editarea unor mari antologii şi a unor traduceri din capodoperele literaturii universaile — iată numai cîteva dintre aceste realizări. Lucrările Congresului şi-au extins mult sfera preocupărilor analizînd dezvoltarea actuală a literaturii mondiale. Literatura ţărilor de democraţie, populară — aşa cum se arată în Raport — cucereşte alături de literatura sovietică tot mai mult preţuirea universală. Lucrările scriitorilor români : Zaharia Staneu, Petru Dumitriu, Titus Popovici, au fost amintite ca succese de seamă, ca opere care oglindesc problemele construirii socialismului în ţara noastră. A fost remarcată creşterea numărului scriitorilor din ţările capitaliste, a căror operă se situează pe poziţii proigresiste. De asemeni, lărgirea relaţiilor prieteneşti dintre scriitorii sovietici şiscriitorii din întreaga lume a primit o apreciere pozitivă din partea Raportului. Faptul că la lucrările Congresului au participat invitaţi din patruzeci de ţări, care au adresat saluturi pline de dragoste scriitorilor sovietici, demonstrează limpede ataşamentul celor mai buni creatori de pe tot întinsul globului faţă de literatura constructorilor comunismului. Scriitorii de pretutindeni auprivit Congresul cu sentimentul că dezbaterile creatoare, purtate aici, vor constitui un pas important în propria lor creaţie. ..Am venit să salutăm Congresul dumneavoastră, chiar aici, lingă acest izvor de viaţă nouă, şi vă urăim deplin succes în lucrările dumneavoastră, pentru ca de la izvor să ne întoarcem și noi acasă cu ulcioarele pline“ , a spus in cuvîntarea sa acad. Mihai Beniuc, prim secretar al Uniunii Scriitorilor din R.P.R. Imaginea poetului Mihai Beniuc simbolizează de minune sentimentele tuturor celor care au participat sau au urmărit prin presă mersul Congresului, într-adevăr cel de-al treilea Congres al Scriitorilor din U.R.S.S. a fost un fericit prilej de învăţăminte creatoare pentru toţi creatorii angajaţi pe drumul luptei pentru comunism. Literaturasovietică îndrumată necontenit de partid va merge spre culmile desăvîrşirii. Congresul a demonstrat încă odată unitatea de nezdruncinat a frontului literar sovietic care cuprinde în rindurile sale pe scriitorii tuturor generaţiilor şi ai tuturor popoarelor din marea familie a statului sovietic- încrederea în forţa invincibilă apartidului, ,în triumful cauzei comunismului şi a păcii a străbătut de la început ,pînă la sfîrşit lucrările Congresului. Mărturisindu-şi recunoştinţa pentru îndrumarea pe care neîncetat partidul o dă creatorilor, în răspunsul Congresului la Salutul Comitetului Central al P.C.U.S. scriitorii sovietici s-au angajat: „Făgăduimpartidului că vom urma exemplul lui şi vom participa cu toate forţele la crearea noii societăţi, la educarea omului nou. Considerăm aceasta lucrul cel mai important şi mai minunat în munca noastră. Făgăduim partidului că îi vom urma exemplul, »pretutindeni unde va fi nevoie, în numele victoriei cauzei comuniste, şi vom critica »deschis şi ,fără teamă, folosind miijjloacele artei, tot ceea ce împiedică înaintarea societăţii noastre spre comunism, »formele învechite, rămăşiţele capitalismului în »conştiinţa »oamenilor“. Aprofundarea creatoare a tezaurului ^ -îivăţăminte cuprinse în lucrările Congresului va fi pentru scriitorii din patria noastră de un nepreţuit ajutor. Dezvoltînd bogatele tradiţii ale literaturii noastre realiste şi militante, străbătută de o puternică dragoste pentru »omul muncitor, scriitorii de astăzi »îmbogăţiţi cu învăţătura marxist-leninistă şi experienţa luminoasa a literaturii sovietice, îndrumaţi de Partidul Muncitoresc Ramin vor da noi şi valoroase opere, inspirate din actualitatea socialistă, din lupta milioanelor de muncitori şi ţărani pentru construirea noii societăţi. Luceafărul Un grup de scriitori din Azerbaidjean, într-una din pauzele Congresului. (De la stînga la dreapta) : Ahmed Djamil, Ilias Efendiev, Rasul Rza, Mehti Hasein, Ali Hélieu, Osman Sarveili, Mirza Ibrahimov și Suleiman Rustam.