Lumea, februarie-iunie 1923 (Anul 6, nr. 1295-1400)

1923-03-24 / nr. 1333

LUMEA impostt­ente, la fața losului Mi­­til» i­e 1­lâg și o­sis Corespondența cam întârziată, dar de actualitate — către alte grămezi de oameni care răcneau prin balcoane și la feres­trele de la cluburi. cul Armata care ridicase în mijlo­orașului ziduri mișcătoare prevăzute cu puște și baionete, risipea pâlcurile răzlețe de trecă­tori adunați ca să comenteze e­­venimentele, sau să privească spectacolul desfășurat. In cabinetul ministrului de in­terne d-nii General Văitoianu și Mărdărescu cu receptoarele te­lefonului la urechi, urmăreau pe o hartă mersul operațiilor. Re­duta de la Vanica, fusese încon­jurată. Frontul inamicului care înainta dinspre Dacia, fusese un i­­n­mare număr de pri­zonieri au fost luați. Fără per­­deri și fără vărsări de sânge ofensiva dinspre Câm­pineanu și dinspre Bulevard fuse oprită. Trupele victorioase intonau mar­șuri de triumf pentru ca răcnetele vrăjmașului să nu fie auzite. Opoziția unită fu nevoită trimeată o solie către marele car­să­tier de la ministerul de interne. Solia fu primită cu severitate, d. General Văitorănu fiind hotărât să nu cedeze într’u nimic. Ea se întoarse în mijlocul mulțimei, aducând rezultatul următor : — „D. Ministru de Interne ne-a zis ca un simplu sergent de stradă are ordin să reprime miș­carea, cu ultima energie*, la vânt-Regele era plecat toare de sitari. O cetățeai­ă din Popa Nan care avea să ducă niște găini la o familie dintre Capșa și Palat in­dignată că nu poate ajunge la domiciliul indicat, din cauza ma­nevrelor militare, neîndrăznind să treacă frontul în zona de război, se adresă dezolată către o vân­zătoare de flori, care privi aiu­rită la operațiile din stradă : — „Ce s’a întâmplat, soro, au venit nemții ?“. — „Nu, soro, vor să vină ță­răniștii la putere“. — „Au leu, soro, mare prăpăd !” La Athenée Palace însă, se cuno­ștea și mai puțin situația din stradă. Invitații se mulțumeau să cons­tate că n’au putut trece prin ca­lea Victoriei, din cauza măsurilor de ordine luate împotriva revolu­ționarilor. — „Aia chére ii y avait line populace agasante, on ne pouvait pas passer la rue“. Am rămas surprins de atâta lipsă de informațiune și atâta dea­­interesare, pe care o dovedeau iluștrii invitați la dancingul plăcut de la Athenée. Dar nu trecu mult și am înțeles pe deplin nepăsarea și indiferența societăței supra­puse, față, de tot noastre ce se petrecea în stradă. Un glas simpatic de cristal își risipi sunete în apropierea mea. „Reg ard es Telő, eomme il est simpatique, »obre et éltgaai, Ma­­uiu... Tu nt le voit pas? Le type tjui goute du Champagne... »ui, s’est lui, ave« Mkhti Papetvbi*, Adevărat. La o masă eleganta suierii poporului pentru car­e de­­­mocrația lupta pe trotuare, gustau tacticos și cu o olimpiană seni­nătate produsele marilor pivnițe franceze, picurate ceremonios în admirabile pahare de bacara. Două orchestre parodiau când dansurile negrilor, când pe acele lascive ale cabaretelor din Mon­­martre. Șefii partidului Național, fumau havane in decorul animat de fru­moase modele de la Paqu­a, pe când numai la sute de metri de­parte, mulțimea cerea în numele democrației, puterea pentru po­por și numai pentru popor, pu­terea pentru d-nii Maniu și­­ Po­­povici, care pentru a ocoli bari­cadele, s’au refugiat la Athenée Palace. . D­uminica opozitiei­mocratia lupta pe trotuare, gustau Piața teatrului la din București.— Duminica opoziției unite­­<S$7. — Era în hal­ la Athenée Palace. Elita bucu­­reșteană oferea un ceas dansant în benefi­ciul societăței ortodoxe a femeilor române. In cel mai fastuos decor din Capitală, d-șoarele asociate în vederea unei petreceri cu scop umanitar, împărțeau cu grație și amabilitate mărțișoare aurite cu chipul principelui Mihai, pe pre­țul de 25 lei. Vânzătoarele elegante, admira­bil echipate, surâzătoare și calme, toate fără deosebire frumoase, așteptau la intrarea hotelului vi­zitatorii galanți, care se grăbeau să ofere sute­­ și mii de lei, în schimbul mărțiș­orului atârnat cu o mișcare felină și discretă, de către distinsele ucenice în arta multilaterală a binefacerei. Invitații coborau din elegante limuzine și în scurtă vreme spa­țioasele încăperi ale hotelului au fost umplute de lumea care ciri­pea, gungurea, forfotea și fox­­trota în limbile occidentului. Afară regimente întregi ocupa­seră Calea Victoriei și toate stră­zile care duc în centru. Palatul era izolat ca o insulă de piatră în jurul căreia stâncile ruinate cu tot felul de explozibile făceau strajă amenințătoare. O mulțime anonimă și agitată, flutura spatele cordoanelor duse de sol­în­dați, căciuli, pălării și brațe. P. S. In momentul când scriem aceste rânduri, Luni ora 4 p. m. sub geamurile hotelului Continen­tal trece un grup de 2­300 de manifestanți în frunte cu d-nii Lupu și Mihalache! Manifestanții se urcă la Clubul Vanica și în­­tr’un sfert de oră calea Victoriei e barată de soldați, toate străzile laterale sunt oprite circulațiunei. A. H. D-nii Raul Sculy și Felix Afișul operetei bucueștene este ocupat astăzi de către doi eșeni cari au scos in colaborare o o­­peretă: Sburătorul. D-nu­l Raul Sculy este un a­­mator de muzică, care n’a fost cunoscut de­cât în cercuri res­trânse și a fost socotit ca un debutant de talent, leșan, cu le­gături mari de familie și cuno­­științe, cu cele mai vechi și mai proeminente persoane din capitala Moldovei, d. Raul Sculy a cul­tivat muzica cu discreție și s’a ferit ca să facă din practica u­­nei arte o meserie. Totuși diavolul publicității l-a “ 'pur'­­~gr­eU, plicul orchestrei și la lumina rampei. El a condus cu bagheta dansatoarele care ridicau jupon­­itele la comanda d-sale și a ur­mărit desigur cu o nobilă jert­fire de sine, cum se reproduc fals și în afară de ritm, melodiile închipuite cu grație și cu multă cochetărie. Trebue să recunoaștem că lu­crarea d-lui Sculy a întrecut cu mult valoarea libretului cât și acela a interpreților. Muzica este scrisă cu foarte multă nuanțe și variațiune. Romanțele și valsurile sunt din acelea cari ajung să obsedeze. Motive ușoare specifice opere­tei sunt rânduite într-o partitură caldă și comunicativă. D. Sculy reușit chiar să ofere operetei motive de grație discretă, cum sunt acelea din actul al 2-lea, închipuite în jurul vieții de noa­pte a cabaretului. Atmosfera du­ioasă care învălue anumite as­pecte ale viciului și veselia tra­gică a cântărețelor ucise de fa­talitatea meserie, au fost redate în mici compozițiuni. Muzica Sburătorului deține ca­litatea esențială operetei. Și d. Sculy a dovedit că știe să între­buințeze gamele, orchestra, verva și compoziția ca un dibaciu în­drumător de sentimente și evo­cator de atmosferă. Este de ajuns. Lucrarea d-sale este sub acest raport o contri­buție însemnată. D-rul Felix (Glasberg) care deasemenea a fost cunoscut nu­mai în cercuri intime, oferea mai multe speranțe și a realizat mai puține. Apreciat ca un tânăr spiritual și inti o vervă mereu trează, a fost socotit ca un de­ment capabil sâ facă o lucrare cu mai mult humor și mai multă spontaneitate, de căt­e celea des­­văluite în Sburătorul. Am făcut observațiitdic de mai sus pentru a aduce la cunoștința ieșenilor încă o lucrare pe tă­râmul artelor minore, a doi con­cetățeni dintre care unul va da fără îndoială contribuții din ce în ce mai importante și serioase din domeniul m­amei. AI­EL Piața teatrului ia din nou as­pectul unei zile de mare paradă. De pe balconul clubului Lupu și Mihalache vorbesc d-nii sol­daților, agitând deasupra capete­lor un șobolan imens gâtuit. Forțe mari militare desfășurate produc panică și îngrijorare. Comercian­ții trag obloanele. Trecătorii sunt molestați de către agenții enervați de administrația. Numai poliția secretă poate circula liberă și lumea se întreabă cu drept cu­vânt ? „Pentru ce această paradă co­tidiană ? De ce să nu se lase li­bertate opoziți­a de a manifesta ? să sar dacă opoziția va fi în stare adune 16.000 de oameni care prin numărul și manifestarea lor, să determine o permanentă tul­burare, dacă ea e destul de pu­ternică pentru a aduce masele și în zi de lucru în străzile orașului, atunci guvernul sâ tragă conse­cințele, să plece. Spectacolul Bucureștiului de ori și astăzi, nu poate da guvernului certificat de autoritate. Curiozități Temperatura bărbatului ---------Și a FEMEEI---------­ Multe curiozități ne revelă știința. Bună­oară știința ne-a re­levat că există nu numai deose­biri psihice și corporale între băr­bat și femeie, dar și deosebire de temperatură­­ Experiențele se fac pe animale și firește la Viena unde operează Steinach și alți chirurgi vestiți. In timpul­­ din urmă s’a făcut în laboratoarele vieneze pe șobolani, cobai și experiențe alte ani­male, de arabe sexe. S’a consta­tat că șobolancele au o jumătate de grad mai mult decât șobolanii; de asemenea cobai<i­ p au o jumătate grav, dar sunt mai calde ! Pentru profani s’ar părea că această deosebire constitue doar o simplă curiozitate de jurnal. învățații vienezi alarmați de a­­ceastă revelație a căutat­­ să afle pricina fatalei deosebiri, care e­­xistă la femeile tuturor animale­lor, inclusiv a mamiferului „homo sapiens“. Ei au găsit că de vină sunt nu­m­ai și numai organele se­xuale femeiești. Un chirurg cas­trând o colaică tânără, dovedi învățaților cum temperatura ei scăzu cu încetul, apropiindu-se de cea a bărbaților. S-a verificat teoria lui Otto Weininger asupra caracterului și sexelor prin aceia că indivizii cu caractere bărbă­tești sunt cu atât mai reci cu cât sunt mai bărbați, în timp ce fe­melele sunt cu atât mai calde cu cât au caracterul femeiesc mai accen­tuat. Deosebirea e mică însă, jumăt­ate grad și ceva. Oameni anormali au și carac­­­­tere anormale, ceia ce explică sen­zații), nile patologice descrise în literatura murdară a lui Victor Margueritte, devenit mai celebru ca Romain Rolland și alți scrii­tori mari. A vorbi mai mult de aceste chestiuni ar fi să depășim jumă­tate de grad și chiar o jumătate de coloană. Sunt detalii pur științifice ce nu pot fi descrise într-u­n jurnal. ■m Dift Besarati:­ • Un avi & nn la­aseta Consiliul d­e la numerile trecute ale ziarului nostru publicasem o serie de ar­ticole izvorâte din culisele Co­mandamentului Militar al Basa­­rabiei. — Arătasem cu această ocazie că un avocat fusese ares­tat ilegal și că un grup de avo­cați protestaseră în acest sens pe lângă organele în drept de a lua măsuri. Arătaserăm că după două ore avocatul Gr. Cristu fusese pus în libertate și că aceasta re­­zisase organele superioare mili­tare. In Basarabia însă, nu-și poate nimeni permite să protesteze con­tra abuzurilor; în Basarabia toți trebuie să suportă totul în taină și chiar dacă ți se va prescri trimiterea în lumea celor drepți nu-ți dă permis să n’o suporți cu resemnare. Avocatul Cristea care nu a în­țeles aceasta a fost dat judecăței Consiliului de războiu pentru că a ultragiat pe raportorul consi­liului de război d. căpitan Const. Roman de pe lângă acel consiliu și era 22 Martie a fost judecat. Pentru ct­itorii noștri cari nu cunosc situația din Basarabia se foarte interesantă această judecată. Imediat după arestarea lui, Ra­portorul regretă cele întâmplate. Cum avocatul Gr. Cristu nu era dispus să este nimic i s’a făcut cuvenitul proces verbal. In urmă un ordin de punere sub urmărire, o sumară instrucție și liniște... Avocatul Cristu nu se astâm­pără, protestează mereu, cere sa­tisfacție comisarului regal, cere ministrului de răsboi, cere gene­ralului Popovici. Asemenea fapte nu pot rămâ­nea nepedepsite. Instrucția se ter­mină imediat, ordinul de dare în judecată se iscălește și se fixează cel mai urgent termen. Șapte-opt zile sunt prea insuficiente în ase­menea cazuri. Avocatul Cristu cere un termen mai îndepărtat arătând că face recurs în casație contra ordinului de dare în judecată. I se pro­mite un termen în pentru ca cu trei zile luna Aprilie proces să i se spună că înainte de trebue judecat la 22 Martie. iNe abținem­ ne ia orice, comen­­tarii, lăsând cititorilor noștri plă­cerea de a le face. Un proces -----­-—ce­ dureau­­ B £ 32 m AHI in ziua de 17 Aprilie se­­ va prezintă in fața Curței de Apel din Iași cererea de punere în stă­pânire a familiei Stroescu pentru moșiile Bălășinești și Tăupești, ce formează un trup cu moșia Ruginoasa. Procesul acesta durează de 32 de ani și au pledat în el d. Matei Cantacuzino și avocații Ulea, Stră­­jescu și Sta­văr, azi decedați. Familia Stroescu a câștigat a­­cest proces acum 12 ani și pu­nerea în stăpânire a fost amânată sub diferite pretexte, de­oarece e interesat în acest proces __ chiar primul ministru actual, d. George Bratianu fiul principesei Moruzzi, fiind unicul moștenitor. In tot timpul pertractării pro­cesului justiția a fost la înălțime, dând câștig de cauză răzeșilor Stroescu, care au prezintat actul de împroprietărire de la Ștefan cel Mare. Valoarea actuală a moșiilor în litigiu se ridică peste 5 milioane de lei. Vom publica un amănunțit is­toric al peripețiilor acestui pro­ces. V. M. • •• Intr’un număr recent al ziarului PRESA s’a putut vedea, sub fo­tografia d-lui P. Constantinescu, numele d-lui G. Mârzescu și nu­mele d-lui P. Constantinescu sub fotografia d-lui G. Mârzescu și invers... Schimbarea la față a celor doi miniștrii fiind confirmată astfel o­­ficial, cu ilustrații în text, de PRESA, am cercetat motivele: D. Mârzescu s’a îngrășat ca să poată suporta regimul opozi­ției iminente , fiindcă în societatea de zi, în special în București, e mai prudent să fii P... Constan­tinescu, decit G. Mîrzescu , ca să fie om mai cu... greutate și ca să convingă muncitorimea că munca îngrașă... Iar ca să nu i se poată spune, într’o zi, că a fost ras, și-a lăsat barbă. D. Constantinescu a slăbit tor­turat de spectrul odioasei opozi­ții, ca să privească lumea de sus satisfăcut că, în fine, nu mai este P... Constantinescu... Iar ca să nu poată fi ras, s’a ras. Minunea presei a avut urmări tragi-comice. Astfel în după a­­miaza zilei cu pricina, d. Mîrze­scu s’a pomenit cu un sac de te­legrame f. f. urgente și cu răs­puns plătit, cam cu acelaș con­ținut : „Subsemnatul, nalt și slab, vă­zând că v’ați îngrășat instantaneu, rog comunicați secretul“. D. Constantinescu a primit a­­ceiași cantitate de telegrame, dela domni și doamne de talia d-sale: „Subsemnatul, scurt și gras, văzând că ați slăbit instantaneu, rog comunicați secretul“. Iar a doua zi, într’un salon, d. Constantinescu fu luat—conform Presei—drept d. Mîrzescu. Un prietin al d-lui Mîrzescu, dar duș­man al d-lui Constantinescu, cînd veni vorba despre acesta, excla­mă : „E un p...“ D. Constantinescu, natural, jig­nit, îi trage două palme. Pălmui­tul, indignat, țipă: „Cum, tu, Georgel, tu să mă pălmuești pe mine ?...(Urmează un sentimental „reproche d’amour“). A doua zi d. Mîrzescu se tre­zește cu martori. Cronicâ »»B»r­ sle ca pre­— Cărui fapt datoresc zența dv.. domnilor ? — Martorii amicului nostru X, pe care l-ați pălmuit ori... — X ?! Pălmuit eri ?'....Duel?'... Dar, bine, domnilor, d-voastră, eu, sau amicul X...a’nebunit...Vă declar că mi-i cel mai bun prie­tin și că nici nu l’am văzut de-o săptămână D. Mîrzescu, neliniștit, se urcă în automobil și pleacă la amicul X. Aici d. X, luând pe d. Mîrze­scu drept d. Constantinescu — iarăși conform Presei—îi strigă : — Din c­uza dumitale m’am certat cu Mîrzescu... Ce poftești ? Eși afară!.. Ești un !..­­D. Mîrzescu, convingîndu-se că în adevăr X a­m nebunit, aleargă la doctor. — Doctore... amicul X... alie­nare mintală...Du-te repede !... Doctorul ajunge la domiciliul lui X, acesta îi deschide: — Ce cauți, doctore, 1, ora 3St<ü . Doctorul, avertizat că are de­­a face cu un alienat, luînd o a­­titudine rezervată și compătimi­toare, îl întreabă: — Cum te simți ■?. — Bine... Tun!.. Dar, spune-mi cu ce te pot servi? In două minute doctorul se con­vinge că amicul­­ e în toată mintea și, încurcat, începe sâ îngîne ! — Cu... nimic, dragă... Uite... am venit să... te văd... La reve­dere... și pleacă — iar amicul X, nedumerit, îl compătimește : „Săr­manul doct­or, a ’nebunit!!...“ La telefon, doctorul cheamă pe d. Mîrzescu și-i comunică: — Bine, Excelență, v’ați bătut joc de mine ? — Cum ? — X e tun — mai sănătos de­cit mine... decit noi amîndoi... — Te’nșeli!.. Nu se poate!.. L’am văzut eu — cu ochii mei. A sbierat la mine. M’a dat afară. Mi-a spus că-s... Constantinescu... Doctorul, uluit, lasă telefonul din mină : „s’a isprăvit!.. a ’ne­bunit, bietul Ministru!...“ UZ. Guvernul nu-și va recunoaște copilul. Constituția Dacă va mai lipsi mult timp opoziția din Cameră, este mai mult ca sigur că locul ei va fi ocupat de membrii din ma­joritate. Abea s-a început discuția pe articole a Constituției— și guvernul a și fost nevoit să amăe discuția unor articole pe mai târziu, pe altele să le mo­difice, încât până la urm­ă, gu­vernul se va întreba, dacă le­gea votată, mai este Consti­tuția lui ! Majoritățile din Cameră au reușit să impună guvernului o modificare serioasă la art. 7. Dacă ar fi să tragem con­­­secințele necesare din votul dat, am trebui să spunem că pentru prima oară un parla­ment român, dă un strașnic vot de blam puterei executive, guvern­ului Intr’adevăr, deputații din majoritate s-au opus cu hotă­râre ca naturalizările și înce­­tățenirele să se facă de către consiliul de miniștrii. Rezul­tatul a fost ca tot parlamen­tul va vota și in viitor natu­ralizările și încetățenirile. Guvernul a fost nevoit să încaseze palma propriilor ma­jorități și să facă așa ca și cum nimic nu s-a întâmplat. Până la urmă, guvernul va trebui sa încaseze multe a­­fronturi din partea deputați­lor majoritari. Dar și guver­nul le pregătește acestora o răzbunare. Va demisiona mediat după votarea consti­­­­tuției—dacă nu chiar Înainte! PUERICULTURA la școlile primare din ----------Franța —*—­D. Paul Strausse ministrul hi­gienei în Franța a avut ingeni­oasa idee de a înscrie în progra­mul școalelor primare de fete și puericultura adică știința de a crește copiii. Această știință me­nită să sustragă morții atâtea vic­time a fost considerată până a­­cuma rușinoasă sau deplasată pentru fete. Prejudecata învechită e încălcată astăzi în Franța spre marea satisfacție a opiniei publice. Deci micele eleve din școlile primare franceze vor avea în fie­care școală câte o profesoară specială de puericultura care le va explica această știință atât de utilă folosindu-se de imagini, de­­senuri și manechine. Apoi elevele vor vizita, sub conducerea pro­fesoarei, în fiecare joi un dispen­sar de copii sau o altă institu­­țiune unde sub supravegherea a­­celeași profesoare vor aplica asupra copiilor secțiunile căpă­tate. Astfel rezultatul va fi dublu: pedagogic pentru eleve și filan­tropie pentru bieții orfani. E un exemplu demn de imitat Cronica științifică Femeia In fața Științei Intr’un articol­­ precedent ne­am ocupat de W’. Sackville Sto­ner, minunata fată vrâstă de 20 de ani, americană în care afară de frumusețe și sănătate e în­zestrată cu o vastă cultură ști­ințifică și literară, ba cunoaște 12 limbi vechi și moderne, se o­­cupă apoi cu muzica, desfășoară o muncă «nație pe­tru cultura poporului și ajutorarea săra­cilor. Sackville Stoner e îrrtr’adevăr un copil extraordinar al veacului nostru. Femeia (jumăta­te din omenire) trăiește în ^văăvie socială, legată de lanțurile minciunilor conven­ționale, ale modei și altor ficțiuni ridicule. E o minune deci apariția unei femei ca Miss Sackville. tu s’a putut ridica la un nivel de cultură, atât de mare datorită îm­prejurărilor fericite în care a crescut, a învățat și s’a educat. Intr’o scrisoare ce am primit-o dela un distins prieten, Feraru, profesor la Columby University din Ne­w­ York, d-sa îmi scrie cu mult entusiasm de fericita mamă a Winifredei, mândră de fiica ei cum a fost odată Cornelia, mama Graciilor, mândră de „podoabele” sale: Cavis și Tiberius. Winifreda Sackville Stoner a moștenit de la părinți o sănătate ideală, inteligență , bogăție. Ea a avut toate condițiunile prielnice pentru a se desvolta trupește și sufletește, în timp ce mii și mii de fete­, poate tot atât de inteli­gente se perd în vâltoarea vieții ca si s­pre lucrătoare sau func­ționare. Viața Winifredei e atât de fru­moasă și fericită­­.. Cât de tra­gică a fost însă viața Adelaidei Popp, al unsprezecelea copil al unui lucrător bețiv din Viena și al unei biete spălătorese. Sărmana Adelaida a muncit în fabrici și felurite ateliere de la vââsta de 5 până la 18 ani, câte douăsprezece până la șaisprezece ore pe zi până a fost scoasă din mizerie de Bebel și Engels (a­­cesta din urmă colaboratorul lui Carl Max). Această modestă lu­crătoare și-a format singură o cultură generală superioară și a de frunte a ajuns o campioană femeiei. Va veni și ziua când nenoro­citele pornografii cum e „La gartonne” ș. a. vor fi aruncate în foc iar tineretul de ambe sexe va căuta să cunoască viața unor femei ca Wenifreda Stoner și Adelaida Popp, vieți reale și mai interesante ca gunoiul exis­tenței hypersensuale a mult invi­diatei Monica, creiată de imagi­nația bolnavă a unui scriitor, la declinul vieții și al minții. Intr’o cronică viitoare ne vom­ ocupa de femeile care s'au ilustrat în Știință. Im»* F \ > K­I

Next