Lumea, octombrie-decembrie 1929 (Anul 12, nr. 3373-3448)
1929-12-11 / nr. 3433
Profesorii fac sindicalism. Pentru toți acei care ne vorbesc de la înălțimea tribunelor,de,neam* * »patrie*, »unitate sufletească“, »patriotism*, acest îndrăzneț strigăt al dascălilor, »vrem pâne"—răsună ca o tragică dezmințire a sentimentalismului patriotico-social. Profesorii înțeleg să lupte pentru salarii mai bune. Sinceritatea în afirmarea drepturilor materiale, nu trebue să se oprească la ușa școlii, după cum nu încetează la poarta bisericilor. »Dezinteresarea materială de care ne vorbesc toți acei care își inchipue ca societatea omenească e o partidă de bridge —este o farsă. Oamenii în carne și oase au drepturi minime, pentru realizarea cărora recurg la mijloace maxime. In lume, nu este decât un singur mijloc de a obține dreptul tău : lupta. Au spus o socialiștii mai demut; o recunosc astăzi și profesorii : lupta pentru salar, poate lua câteodată aspectul unei lupte contra statului—când acesta este patron. Este exact cazul profesorilor. Dacă înțelegem și apreciem sindicalismul didactic, ne întreb numai de ce a pornit azi, și n'a purces acum doi ani când la guvern se găsea regimul care a criiat situata că acum? înțelegem sindicalism, dar nu unul national-liberal. Omagiu (?) Politicienii, partidele și miniștrii au auzit atâtea grațiozități totr’o săptămână, că ar putea crede că au trăit un an 1— Profesorii in congres, au deșertat tot vocabularul interzis in școli. După toate simptomele, pare-ijse că ne apropiem de un faliment al partidelor politice. Politicianii primesc provocări, insulte și nu îndrăznesc să răspundă. Este o defensivă suspectă. Oamenii care se lasă insultați, cred că astfel vor fi lăsați cel puțin să trăiască . Permanență Congresul profesorilor din toată țara, s’a declarat in permanență, până la rezolvarea favorabilă a cererilor formulate. Dacă intr’adevăr se va realiza această »permanență» e de prevăzut că profesorii vor obține mai degrabă un nou guvern decât un spor de salar. Rămâne de văzut, dacă după această eventuală schimbare, profesorii vor rămânea tot în „permanență"? Voiaj ul. Iorga înainte de a trece oceanul pentru America, a trecut Marea Roșie, pornind din Egiptul robiei politicianiste, spre Chanaanul eliberării de partide. Ii dorim d-lui Iorga să trăiască incă mulți ani, ca să poată ajunge în Chanaanul dorit de d-8a. Ne temem numai că mai repede va descoperi un nou Pol, in voiajul pe care-l face,decât o Românie fără partide. Camera La București a avut loc o întrunire de protestare a unor politiciani contra camătei băncilor. Protestul acestor fruntași politici merită toată lauda. Băncile făcând camfita iau debitorilor , piei, politicienii prin politica lor, ii i-au...viața. Vârste Partidul național-țărănist deși nu ființează decât de 10 ani, are totuși tineri și bătrâni. Tinerii s’au adunat pentru a impune probabil, bătrânilor, o atitudine mai reverențioasă față de guvern. In cazul acesta e locul să spunem că tinerii dau dovadă de cumințenie și bătrânii, de năravuri învechite: Intriga. Bugetul După cât se spune, bugetul d-lui Madgearu va îngrozi țara. Fiind un buget de sacrificiu, toată lumea va fi sacrificată. E întrebarea dacă de pe urma lui nu va fi sacrificat cum va insuși guvernul. In expunerea ce o va face azi reprezentanților presei, d. Madgaru nu se va putea lipsi de constatarea , încă așa un buget și sunt perdut pentru toată via 3. LUMEA Apropiata solemnitate a desvelirii statuei lui Eminescu pune întrebarea : cum trebue să se graveze numele poetului pe soclu de piatră: Mihai sau Mihail Eminescu ? Abstracție făcând de faptul că »Mihail“ aparține celora »cu ceafa groasă" cum s-a caracterizat nemuritorul poet și că numele neaoș românesc și ortodox este „Mhai"—în ce privește pe Eminescu știm că el ^ își semna scrisorile „Mihai" și nu »Mihail*.—Dacă în corespondența sa oficială sau cu personalitățile din cercul »Convorbirilor Literare* poetul semna: M. Eminescu, în scrisorile către părinți, frați și surori, ca și cele către prietenii săi intimi știm că iscălea »Mihai Eminescu“—cum se poate controla și de »scrisorile* surorei sale Henrietta Eminescu (colecția »Șaraga). In literatură poetul răsună simplu ,Eminescu*. Maiorescu și Gherea, maeștrii criticei cari au scris, cei dintâiu, studiile asupra operii sale poetice, nu vorbesc de »Mihai* sau »Mihail* ci de Eminescu. Tot astfei Vlchuța și Caragiale, Domnul G. Ibrăileanu vorbește și de „Mihai“ și de „Mhail“ Eminescu, în primele dumisale studii, adică în anii în cari se mai afla sub influența lui Gherea, domnul Ibrăileanu îi scrie numele „Mihail* („Scriitori și Curente* 1909) iar cu ani în urmă când critica și istoriografia utilizează mai mult pe »Mihail—cum se va vedea din cele ce urmează—domnul Ibrăileanu se fixează și d-sa la »Mihail* (»Note și Impresii* 1920). Cercetând cele ce s’au scris despre viața și opera clasicului poet constatăm că la început se vorbește de »Mihai Eminescu* iar cu cât trec anii, cei cari se ocupă de acest geniu al poeziei românești utilizează pe »Mihail*. Un scurt tablou sinoptic . Intre autorii cari au consacrat scrieri critice, istorice sau biografice, vorbind de Mihai Eminescu remarcăm : V. G. Morțun : »Mihai Eminescu* studiu critic apărut în »Dacia viitoare* (1883 Bruxelles). Aron Densușianu în »Istoria Limbi și Literaturii Române* (1894). Em. Găileanu : »Creangă și Mihai Eminescu* (1904 Bârlad). Enea Hodoș; Mihai Eminescu în »Manual de Istoria Literaturii Române*. (Caransebeș 1893). M. Stratan, în »Vocea Română* (Craiova 1884). Cei mai mulți, cu cât au tecut vremurile, au scris și utilizat pe„Mihail*. Intre aceștia amintim: I. C. Arbore: »Din dragostele lui Mihail Eminescu*. Cornelia Botez: »Viața lui Mihail Eminescu*. Anghel Demetrescu în „Literatura și Arta Română*. Cornelia Emilian în diferite articole și în corespondența Henriettei Eminescu. V. Goldiș în »Pesimismul în poeziile lui Mihail Eminescu* (»Tribuna* 1889 Sibiu). Mite Kremnitzi »La mormântul lui Mihail Eminescu*. N. Pătrașcu în »Enciclopedia Română Diaconovici“(Sibiu 1900). 7. Petrovici în revista »Cultura Română* (1909). Vasile Gr. Popa, în »Conspect asupra literaturii române* 1876. Sextil Pușcariu în »Junimea Literară*, Cernăuți 1909. Lazăr Șăineanu în „Florii Români moderni“, Craiova 1895. /. Scurtul în diferite articole literare. N. Zaharia în studiul asupra vieții și operii poetului (Socec 1923). I. Grămadă în «Comunicări* făcute la Universitatea din Viena (Heidelberg 1914). Toți ceilalți scriitori ca : Gh. Panu, N. Gane, N. Iorga, I. Slavici, I. Simionescu, E. Lovinescu, I. Nădejde, Gion, Alex. Hodoș, M. Dragomirescu, A. C. Cuza, D. Caracostea, I. Chendi, Gh. Adamescu, Bogdan-Duică etc. etc.—sem numele poetului vorbind de: M. Eminescu sau Eminescu poate tocmai în scopul de a evita o eroare sau și mai precis că avem în literatură un singur mare și elera Eminescu. Dacă pe soclul statuii din fața Universității trebue să se sape neaparat numele și pronumele poetului, cred că trebue să se țină seama de numele cu care obișnuia să semneze poetul și care este: „Mihail I. C. SăteanU Anchetele noastre — Cu prilejul inscripției de pe monumentul său —■ Baroul Iași In fața justiție! Am anunțat la timp procesu judecat de Trib. Iași între concesionara mașinelor de scris acte în palatul Justiției, D-na Bucur și între Baroul de Iași care permite în mod nelegal ca să se scrie actele la Barou, de către domnișoara Lili Christescu, cu plată, dar fără a plăti dările către fisc, și nici chirie Ministerului de Justiție, etc. așa cum plătește D-na Bucur și care acum a ajuns in apel la Curtea I. II. D-na Bucur prin d. av. Florin Sion a chemat în judecata pe D-șoara Christescu cerând ca ea să fie expulzată din palatul Justiției, și să plătească și 500000 lei daune.In același timp a cerut ca să fie condamnați în solidar, și Ministerul de Justiție care are datoria de a garanta executarea contractului de concesiune conferit, cât și Baroul de Iași, care tolerează această stare de lucruri. La această acțiune intimații răspund. Ministerul a cerut Baroului să o scoată pe d-ra Christescu din Barou. D-ra Christescu zice că nu are a răspunde căci între ea și d-na Bucur s’a interpus Baroul, care singur are a suporta daunele și răspunderea. Baroul pretinde că este autonom și ei poate face ce vrea. Procesul a fost larg și animat desbătut, din partea ministerului de justiție pledând d. avocat Aurel Ionescu, iar din partea Baroului Iași pledând d. avocat N. Appleker. Curtea a informat în totul sentința Tribunalului, a admis evacuarea d-șoarei Lili Christescu din palat, și a condamnat pe d-ra Christescu și Baroul Iași a plăti d-nei A. Bucur suma de 60.000 lei daunen solidar și dooo lei cheltueli de judecată. Baroul va fi deci obligat a depune suma și a face recurs în Casație. Se discută acum intre unii membri ai Baroului dacă protecțiunea acordată d-rei Christescu cată a fi continuată și dacă fondurile Baroului pot căpăta o atfste destinațiune. lonel Teodoreanu— sărbătorit recent la București Publicul din Capitală a ținut să-L aibă în mijlocul său pe Ionel Teodoreanu în prima zi a lansărei noului său roman, »Bal mascat“, apărut într’o primă ediție de la opt volume. Sriitorul ieșan n’a stat la gânduri și a convenit să-și patroneze în persoană inaugurarea noului contact cu publicul lector. Și, operația de lansare a unui submarin, de exemplu, prin gestul sfârtecărei sub lame de foarfec a pânzei ce acoperă de circumstanță echipagiul, scriitorul a tradus-o, pe planul literaturei, anunțând că oferă autografe publicului din București, trei zile la șir. Împrejurarea a luat proporții de eveniment, și pentru și pentru autor și pentru public con*urați. Publicul a subliniat evenimentul prin acela că la folosit să arate de ce neobișnuite proporții este simpatia ce nutrește scriitorului ieșan. Afluența de lume de la librăria „Cartea Românească“ din aceste trei zile cât Ionel T. a oferit autografe, a fost de natură să arate că romancierul ieșan este, între autorii contemporani, cel mai „selectat“ de către marele public. (E cazul să precizăm că de foarte multe ori e fost dictonul că „Dl. Toată Lumea are mai multă dreptate decât dl. Voltaire“). Contactul luat recent la București de l. T. cu publicul Capitalei a fost ceva ca o sărbătoare. Staționa lumea în ciucuri enorme în librăria „Cartea Românească“ și pe culoarele mărețului palat de pe Bulevardul Academiei. Câtă delicateță pune publicul în acest soiu de contact cu autorii „în carne și oase“ ne-o indică faptul că în toate diminețele scriitorul găsea masa și scaunul unde lucra trocnite în violete și garoafe, revărsate din belșug, de mâini care nu-și cedau nici cum anonimatul. Schimbul de complezențe întărea afecțiunea între public și lectori și prin faptul că scriitorul, în inventivitatea-i nababă, găsea formule de elegantă curtoazie galantă pentru autograful fiecăruia. A fost, pentru autor, eveniment împrejurarea cu risipa de autografe, fiindcă s’a că lectura cărților sale convins nu se face în funcție de laturea lor erotică, vorbind în sens restrâns, vitalistă, în sens mai larg, spunem,noi. Lectorii lui I. T. se recrutează din medii serioase, de toate vârstele, și cam în aceiaș proporție femei ca și bărbați. Mult agresat este 1. T. de ardeleni (ceea ce ne dă ocazia să repărăm o nedreptate; acela că ardelenii n’ar prefera scrisul artistic; deducție injust trasă din faptul că cel mai ardelean scriitor este dl. Rebreanu — care scrie așa cum știm cu toții !) Dar mai ales împrejurarea cu semnarea de autografe a fost eveniment pentru confrații, al căror find la succesul de librărie al lui I. T. luase formă de pizmă sistematicâ. Se bănuia că profuicitatea de lectori ai literaturei lui I. T. ar fi o iscodire purcesă din dorul de reclamă al moldovenilor. Ei bine, acești confrați, au revenit de atâtea ori, in cele trei zile, tn fața librăriei „Cartea Românească“ rămânând uluiți și de fiece dată tot mai crânceni, în fața afluenței imense ce-și aștepta rândul. Cele aproape 3000 volume DE PRETUTINDENI Președintele Americei ...comic de teatru Actualul președinte al Statelor Unite, Hoover, nu ține deloc la rezerva pe care îi o impune înalta sa demnitate. El se sustrage deseori din reședința Casei Albe, venind în mijlocul cetățenilor și comportându-se ca oricare umil cetățean american. Ultimul gest original al președintelui Hoover, e deciziunea ce a luat-o de a juca pe scena unui teatru, în rolul unui comic. Președintele Americei va apare pe scenă la o reprezentație ce se va da intr-un scop filantropic. El va juca alături de așii teatrului din Washington. Deficite americane Serviciile poștale, telefonice și telegrafice din Statele Unite înregistrează în cursul acestui an , un deficit de aproape 15 miliarde lei. Prințul de Galles la Polul Nord In primăvara anului 1930 se va organiza o grandioasă expediție la Polul Nord, din inițiativa societății exploratorilor din Olanda. Expediția se pare că va avea de conducător pe Generalul Nobile, nefericitul explorator italian. Prințul de Galles a cerut să fie admis și el în această expediție. In acest scop oferă o importantă sumă de bani, pentru mărirea fondurilor necesare explorărilor. HUMOR — Cum se poate dragă că nu te-ai tuns până acum „â la gargonne” ? —»Cum era să mă fund astfel, când bărbatul meu nu mi-a interzis aceasta? ^ Dela Camera de Comerț — Bugetul.— Reorganizarea contenciosului.— Buletinul și tabloul polițelor protestate.— Negustorii și repauzul duminical.—l a Camera de Comerț, a ținut duminică ședință, prezidată de 1 I. I. Botez. S’a votat bugetul pe 1930, care se cifrează la venituri și cheltueli, cu suma de 12.263.757 lei. D. Fred Șaraga, vice-președinte, a dat explicațiuni, cu privire la cifrele din budget. * S’au mai luat câteva hotărâri importante. Pentru a se veni, în chip temeinic, în ajutorul comercianților, în ceia ce prvește aplicarea legilor, s’a convenit a se angaja un avocat emerit, prevăzându-se un salar de 6800 lei lunar. Buletinul Camerei de Comerț, capătă o modificare. Va apare, odată la două luni, cu o variată materie economică și informativă. In ceia ce privește tabloul polițelor protestate, nu va mai fi tipărit în buletin, ci în foi volante, de multe ori numai dactilografiate. Cei interesați, vor găsi însă în permanență tabloul în registru, care li va fi pus la dispoziție oricând. * Mai mulți comercianți, s’au plâns de un nou sistem de vexațiuni la cari sunt supuși. Sunt comercianți, cari au prăvăliile, alăturate de locuință și o singură intrare prin prăvălia. Ori sunt agenți de poliție, cari bat tn ușă și când ușa se întredeschide, spre a se vedea cine vine, încheie, deși nu e nici legalmente îndrituit, proces de contravenție la legea repauzului duminical, pe care șeful autorizat îl semnează, fără a fi fost de față. Se va elucida chestia cu d. chestor. D. Țaicu, prezidentul secției Vaslui, a renunțat la diurna ce i se cuvine, pentru chemările sale la Iași.* în sfârșit, s’au hotărât intervențiuni pe lângă d. Cananău, să proceadă la desființarea taxei ad- valorem. Dezbaterile au decurs, în cea mai perfectă armonie. D. vândute in cursul celor 3 zile cât I. T. a stat la București a pus in stare de beatitudine aprope pe editorii dornici să educe publicul spre lectură. Și-au manifestat pathosul în legătură, la un banchet oferit in cinstea lui I. T. la Cima“. • Noi care din publicarea câtorva fragmente am bănuit succesul volumului „Bal mascat“ ne grăbim să adăogăm la satisfacția autorului și pe aceia a noastră, a cetitorului care știa că de azi înainte are în vitrina lucrurilor prețioase un fagure de frumusețe mai mult. Liberalii ieșeni și alegerile județene Până la desemnarea candidatului pentru alegerea de la Municipiu,la organizația liberală din localitate, e mare discuție, cu privire la capul listei pentru alegerea dela consiliul județean. D-nii C. Toma și Iancu Zippa, au declarat că nu acceptă, a lupta in fruntea listei. Unii membrii influenți, au propus candidatura d-lui Bantaș, dar d-sa nu poate candida, pentru bunul motiv,— „spune Însuși d. Bantaș,—„nu am nici un petec de pământ”. Ori pentru aceste alegeri, se cere să ai o bucată de pământ. Rămâne a se alege intre d-nii Eduard Lăzărescu și Tăcu. Această dificultate însă, nu însamnă o scădere in entuziasmul liberalilor, ei sunt hotărâți a duce o lupți dârzi. Citiți în pag. 4-a % Urimile știri doua lega de asigurări sociale de Dr. C. Gancevici Medic primar al Sanatoriului Bârnova De ani de zile, prin vorbă și prin scris, cerem asigurarea din partea statului, nu numai a lucrătorilor, ci și a funcționarilor. De ani de zile, asistăm însă aproape stupefiați, cum se macină vlaga acestui neam, fără ca nici o îmbunătățire să apară în asistența suferinzilor. Öi unde te adresezi, oriunde arăți grozăvia raului, starea de disperare a suferinzilor, cari nu pot găsi un pat într’un spital sau sanatoriu, ți se răspunde în mod stereotipic ,nu-s bani“!. lain, că guvernul anunță două legiuiri noui care desigur sunt cerute imperios de vremurile nouă în cari trăim: legea de organizare sanitară a țărei și legea asigurărilor sociale. Prima lege ar urma să fie adaptarea organizarei sanitare, în conformitate cu noua reformă administrativă. Nu ne facem iluzii, să o vedem întăi ; a fost însă o lege bună pentru organizarea serviciului sanitar al țarei, a fost într’adevăr legea Prof. Cantacuzino. — Această lege ar fi o călăuză sinceră pentru cea nouă. Câtă vreme s’a aplicat acea lege, serviciul sanitar, nu numai că a înflorit zi cu zi și a putut să-și facă dovada în zile grele de mari epidemii, dar a reușit să creeze medicului, care mergea în bezna satelor, acea stare sufleteasă de siguranță, că oricare ar fi nenorocirea, de care s’ar lovi în asistența suferinzilor, un sprijin necondiționat și urgent îl va găsi în organizarea centrală a distribuirei ajutoarelor. Prin trecerea spitalelor la Jiudeț și comună, această sfare , sufletească de siguranță va dispărea, pentru că medicii știu bine, câte interese primează în administrațiile județene și comunale, înaintea intereselor sanitare. Noi trebue să ne gândim serios, că dacă azi asistența suferinzilor e defectuoasă și în cele mai multe cazuri inexistentă, mâine va fi o grozăvie, când statu nu va putea da decât sume derizorii pentru sănătatea publică. Un singur corectiv ne rămâne, pentru a înconjura marele rău ce ne amenință: asigurarea de stat a cetățenilor contra boalei. Și, pentru că aceste asigurări până dăunăzi, au găsit mari opuneri in Franța, țara noastră de inspirațiuni mari sociale, prin imitațiune, au răsărit și la noi acești opozanți, cari cel puțin nu aduc în discuțiune elementele opozabile din Franța, ci din țări cu mentalitatea turburată, din cauza marilor prefaceri sociale în care trăesc. Deși în Franța s’a votat legea de asigurarea socială pentru cetățenii francezi, la noi se încearcă o zădărnicite, dar vom arăta cât de mare e greșala în care ar putea cădea guvernanții, ascultând glasurile, pe cari nu știm încă ce interese le mână și neținând seama de necesitățile reale. S’a invocat că asigurările au creiat boli imaginare la lucrători și anume în Polonia, din cauza numeroaselor cazuri de bolnavi imaginari, cari fără a avea nimic, se prezintă medicului pentru consultații, răpindu-i timpul util pentru a îngriji un bolnav veritabil; d-rii polonezi au botezat boala »nihilila* (adică nu are nimic), — s'a invocat de asemenea că în Germania, lucrătorii cu o săptămână înainte de Crăciun se îmbolnăveau și aveau și febră și de aci boala a fost denumită „febra de Crăciun”. Dacă în Polonia starea de spirit a lucrătorilor, trecuți prin mari frământări, a făcut ca ei să se sustragă cu voință lucrului, provocând pierderi însemnate în economia țării lor prin zilele de nelucru și dacă în Germania, trecută și tulburată prin revoluție și starea de mizerie dintre anii 1919—1924 s’a putut creia această »febră de Crăciun*,, care în definitiv s’a grefat tot pe organisme dezechilibrate de zbuciumul și grija zilei, credem, că la noi, nu numai bazați pe cele ce s’au întâmplat până acum în asistența lucrătorilor asigurați, dar comptând pe inteligența și spiritul mult mai clar văzător al lucrătorului român decât al celorlalți, noi nu vom avea neplăceri de natura aceasta și apoi, prin lege se pot prevedea măsuri contra ticelor, cari vor dori să se sustragă îndatoririlor, pentru ca astfel, ei să nu fie întreținuți ca paradiți, din munca celor ce nu vor concepe această abatere gravă de la datorie ca om și ca cetățean. Iar„ dacă se pierd zile de Iu-