Lumina Satelor, 1929 (Anul 8, nr. 1-52)
1929-09-15 / nr. 38
Pag. 4 LUMINA SATELOR Istorioare, pilde şi asemănări sufleteşti. L-a convertit un cerşitor. Un mire vestitor al evangheliei, englezul Taylor, a lisat următoarea Istorie a convertirii sale: Eram un mire necredincios — spune Taylor — dar dela an timp Incesai si losetoşez dupl cele sufleteşti. Imi pasei In gând să mi dee la biserici şi să mi Întorc la Dumnezeu. Dar pe când ajunsei Ia biserici, era prea târziu. Slujbi se uitase şi lumea se Imprăştiase Nn mii era decât an biet cerşitor rimas la aşa bisericii. «Dumnezeu să-ţi dea o zi bană» — li zisei — aruncându-i şi an o milă de câţiva gologani. Mulţumesc — riipense cerşitoral — dar eu n’am avut niciodată vre-o zi rea. RXmisei cam ruşinat de acest răspuns şi adiogai: «Dumnezeu să-ţi dea multi fericire». Mulţumesc — dar eu n’am fost niciodată nefericit. Cam aşa? Pentruci ascuit intr’a toate de voia lui Dumnezeu. Voinţa lui Dumnezeu este voinţa mea şi de aceea mi simt mulţumit şi fericit şi In cele bane ca şi In cele rele. Pii tine, dar dacă voinţa lui Dumnezeu ar fi să stengi In fan dai nidalai ce ai face? De asta nu mă tem pentra el am două braţe ca care să mi apăr: braţul credinţi! şi braţul iubirii. Ca braţul credinţi! mi razim In voia şi grija bunului Dumnezeu, ier ca braţul iubirii mi ţin ca putere de dragostea şi bonitatea Lui. înfig acest braţ ca putere In dragostea Domnului şi Mântuitorului meu lins Hristos şi un mi las de El, iar cu Ei sânt gata şi merg şi In iad. Mai bine cu Domnul In iad decât firă El In cer. Rămăsei uimit de acest răspuns şi întrebai: Dar ta cine eşti omule de greşti aşa? Eu sânt an rege. Dar node este împărăţia ta ? In mine, pentruci aşa a zis Domnul, că împărăţia lui Dumnezeu este In noi Înşine. Şi de când ai ajuns ta li lucrurile aceste? De când am Început şi nu mai vid lumea şi oamenii, ci toate privirile mele se îndreaptă clipă de clipă spre Domnul şi Stăpânul vieţii mele. Din aceea clipă — încheie Taylor — am devenit an vestitor al evangheliei. Pe Taylor l-a convertit un cerşitor. O credinţi tare şi o viaţă trăită după voia lui Dumnezeu poate aduce suflete la picioarele Crabii şi poate face misionari — chiar dacă aceea viaţă e trăită de un biet cerşitor. „Aici este raiul meu". Un scriitor şi vestitor al evangheliei, Bettex, istoriseşte următoarele : înainte de asta cu 10 ani am cercetat în vechia prietin al meu. L’am aflat Intr’o splendidă situaţie materială. Locala Intr’un palat Incanjurat de o grădini ca un adevărat paradis. Am încercat să vorbesc despre cele sufleteşti, dar prietenul meu întrerupse vorbele mele şi Ie puse punct grăind sfiditor: dragul meu prietin, mie tn zadar Imi griesti despre astfel de lucrari. Raiul meu iată-I acesta este ..aici este raiul meu. Peste 5 ani 1’am cercetat de nou, dar vai, ce schimbări grozave am aflat. Oridina era dirâpinati, casele ruinate. Pretinul meu zicea bolnav de ani de zile. Un copil al lui se înecase. O fată Incheiase o căsătorie nefericită. Mai avea o singură fată pe care am auzt-o astfel ințelegându se ca tatăl sia bolnav: Tată dragă, mi duc la oraș; ce ai dori să-ți mai aduc? Un revolver 1 — grăi tatăl ei chinuit de boală. In decari de 5 ani, «raiul» prietenului meu devenise un adevărat «iad». Mâini „nebotezate*. Intre păgânii cari se botează era odată — şi mai este şi acum pe ane!« locuri — obiceiul ca cel cufundat In apa botezului să şi ţină o mână sus, afară din apă, si-şi păzească o mâni si n’ajungi In apă. De ce? Pentruci pigânii işi ziceau: mina asta nu este botezată; prin urmare pot ca ea şi pe mai departe să fur, şi bat, să omor etc. Deşartă credinţă, dar oare nu sunt şi printre creştinii de azi astfel de mâini «nebotezate?» De ce grâul străin e liber la import? In vreme ce teranul nu-și poate vinde grâul? Mai la vară s’a publicat o știre mică, nebăgată la seamă. Guvernul a lăsat liber importul de grâu pe lângă o taxă de 6000 Lei de vagon. Acest import a’a slobozît pentru morile cele mari cari, in schimb, vor avea drept să exporteze acest grâu după ce II vor fi prefăcut In făină. Li s’a făcut un hatâr morilor, iar statul a râvnit la cele 6000 de Lei. Dar şi lucrul acesta merge la paguba plugarului român. Recolta de grâu a fost destul de bună, preţul grâului a scăzut grozav. Morile se pot aproviziona din pieţele noastre, ajutându-se şi prin aceasta valorizarea grâului românesc. Oare n’ar trebui ca guvernul să oprească importul de grâu? Şi oare n’ar fi vremea să se şteargă şi taxele pure pe exportul grâului şi porumbului? Şi oare n’ar fi vremea să se oprească din vreme şi importul porumbului, că şi porumbul e liber. Dacă nu s’a făcut nimic cu finanţarea recoltei şi cu creditul Agricol, să se facă măcar atât. Ordin aspru pentru Încasarea dărilor. Pentru a putea face față cheltuelilor, guvernul a dat un ordin foarte aspru pentru încasarea dirilor. Nu se mai admite de azi Înainte nici un fel de amânare. Numai ministerul direct are dreptul si amâne plata, altul nime. Se zice ci prin misara aceasta se simte o îmbunătăţire la ci priveşte încasările statului, rămânând zilnic peste cheltueli un plus de câteva milioane, pe cari ministerul le depune la Banca Naţională. Va fi, zicem noi, însă guvernul ar trebui să ia mituri ca bietul ţăran să-şi poată valoriza produsele ca să aibă de unde-şi plăti impozitele. Un oraş întreg s’ar putea vopsi ca rosei ce’i dau pe buze femeile din America Intr’un an de zile, după socotelile făcute la congresul coaforilor ţinut la Chicago. Păţania unui sectar. Un sectar milenist din com. Sada(r. Sibiu). In praznicul Schimbării la faţă, ca să batjocorească credinţa şi datinile credincioşilor ortodocşi, a ieşit afară la hotar şi a cotit. Tot In acea zi a tăiat şi zâmbrele la an mânz al lui. Femeia lui a dojenit mereu să nu facă astfel de lucrări căci Dumnezeu II va certa. Şi certarea a venit Până deseară, mânzul a perit. Tot o astfel de «bravură» au ficat sectarii şi In praznicul Tăerii Capului, angajând maşina de trectat cu care au trecrat toată ziua. Nu târziu ca să Ie vie răsplata şi lor, căci cu adevărat «Dumnezeu nu se lasă batjocorit» (Calateni 6, 7). Corespondent. n pui de găină cu 18 mii de Lei. Ziarul «Curentul» aduce următoarea ştire: Camera agricoli din T.Miguele s’a gândit si cumpere o maşină de clocit ouă. A dat 17000 Lei pe ana şi a cumpărat o. Pentru îngrijirea ei a fost angajat an om, care a fost plătit cu 1.000 Lei lunar. Au fost puse 200 ouă la clocit şi s’a ars o lună de zile petrol. Rezultatul: după o lună de zile ies numai 1 pui, dintre cari 3 ologi şi numai 2 sănătoşi. Socotiţi cât costă un pai, căci clocitoarei a fost părăsită. Şi apoi să mai zică cineva ci nu poate face ţăranul gospodărie, când 2 pui de găină au ajuns la preţul alor 2 boi buni. Şi să mai zică cineva că camerele agricole , pe cari le plătim ca multe, multe milioane, nu-şi fac datoria ! Nr. 38 Boala de vite bântue în toată Europa. Boala ce a dat In vite, aşanumita febră afeoasă, bântue cu mare furie nu numai la noi, ci In toată Europa. In Italia sunt inferate 1920 comune; In Germania 340 comune; In Eleeţia 61 comune. Sunt foarte multe cazuri In Franţa, Anglia, Suedia, Olanda, Danemarca, Austria, Cehoslovacia. Măsurile luate de veterinarii englezi spre a stârpi această epizotie sunt foarte drastice. Ucid şi distrug prin ardere toate animalele bolnave sau bănuite. Este desigur foarte buni, dar care numai bogăţia Angliei o poate permite.