Lumina Satelor, 1940 (Anul 19, nr. 1-52)

1940-10-14 / nr. 42

13 V. 1938, in­cg. I« Anul XIX Sibiu, 13 Octomvrie 1940 Exemplarul la 8 pagini Lai 3, Nr. 42 Lumina Satelor Redactată de un comitet sub patronajul­­ P. S. Sale Mitropo­litului NICOLAE al Ardealului. mEste spre binele nostru că ne-ai smerit, Doamne, ca sa învăţăm legile Tale" (Psalm 119, 71). ABONAMENTUL PE AN : .Lumina Satelor* și Oastea Domnului* Lei 150. „Lumina Satelor* singură Lei 75. „Oastea Domnului* singură Lei 75. Amân* două foile pe jumătate de an Lei 75. Pe trei luni Lei 58. Pentru America 3 dolari. Foaie săptămânală pentru popor. „Cum se îndură un tată de copiii lui, aşa se îndură Domnul de cel ce se tem de Ela (Psalm 105, 15). Chemare către femeea română. Dl General Ion Antonescu, Conducătorul Statului, a adresat femeilor române de pretutindeni, o înălţătoare chemare, din care dăm şi noi aici părţile cele mai însemnate : Femei române de pretutindeni ! In viaţa nouă pe care am hotărît să o asigur Ţării, gân­dul meu se îndreaptă şi la voi. Am nevoe de ajutorul vo­stru. Şi, ştiu că mă veţi ajuta. La temelia Statului Na­ţional Legionar aşez familia. La temelia familiei, vă cer să fiţi voi, femei române. Numai în familie, puteţi cuprinde taina adâncă a vieţii, şi numai prin familie puteţi fi înconjurate de adevărata dra­goste şi respect ce vi se cuvine. Bărbaţii României care se clădeşte vor fi luptători. Lup­tători de fiecare clipă. Acasă vor trebui să fie aşteptaţi cu bunăvoinţă, căldură şi ordine. Şi aceasta o veţi face voi. Un singur lux: al jertfei. O singură podoabă : a cinstei. Soţie, mamă, bunică. Iată gân­dul Generalului Antonescu pen­tru femeia română. Apoi vă cer să împliniţi trei mari chemări : 1. Creşterea copiilor. 2. Ajutorul frăţesc. 3. Apărarea hotarelor. 1. Creşterea copiilor. In România Legionară, cel mai preţios dar pe care Dumnezeu îl aduce Neamului, este copilul. Darurile Cerului trebuesc cin­stite cu mare îngrijire. Oricum va fi: bogat sau sărac, frumos sau urât, îngrijit sau părăsit, dotat sau nedotat, paşii lui vor trebui îndreptaţi spre acelaş drum : luptă continuă cătră cinste. Să fie cinstit în toate. Din cinste naşte: munca, buna cu­viinţă, dragostea, cumpătarea, voioşia, seninătatea, bunătatea, jertfa şi chiar eroismul. Să deprindeţi copii să creadă în Dumnezeu şi Biserica Lui. Să se închine cu tăria cu care Biserica era iubită de străm­­o­şii noştri. Să se deprindă să-şi apropie sufletul de Dumnezeu şi să-i feriţi de trufia deşertă­ciunilor. Să le spuneţi că Neamul românesc în înţelesul nesfârşit al generaţiilor, cuprinde toate sufletele morţilor şi mormintele strămoşilor. Că aceste morminte trebuesc cinstite. Prin cultul morţilor vor avea totdeauna sprijinul sufletelor care s’au jertfit pentru Neam. Şi că nu se află putere în lume să poată opri biruinţa lui Dumnezeu şi a celor ce au crezut în El. Să-i creşteţi luptători , dar să-i deprindeţi să fie blânzi. Blândeţea este o podoapă unică a sufletului românesc. Blândeţe, oriunde vor găsi germeni de viaţă. Să le îndreptaţi zilnic mâna să ajute pe cel în nevoe. Şi mai ales, învăţaţi-i să muncească. Munca să o iubească şi să o respecte, pentru că în­deamnă şi înalţă. Faceţi-i să înţeleagă cât de greu trece viaţa fără muncă. E groaznic să te simţi trăind ceas cu ceas şi să nu foloseşti nimănui. Iar faţă de copii, căsătoria voastră să rămână o taină. Cer­turile dintre părinţi, aruncă ne­sfârşită uscăciune în sufletele lor crude. Neînţelegerile voastre, pă­­straţile şi feriţile de ochii şi ure­chile lor. Altfel, le pustiiţi su­fletul pentru totdeauna. Gândiţi-vă şi înţelegeţi, că nu puteţi fi înlocuite şi că ni­meni nu ar putea face nimic din toate acestea în locul vostru. Pe măsura în care prin în­dreptări de fiecare zi voi aduceţi acestui Neam întreaga strălu­cire la care are dreptul să ajungă, în aceiaşi măsură îndreptaţi-vă către familie, de unde nu tre­buia să eşiţi niciodată. II. Ajutorat frăţesc. S’a frânt trupul ţării. Sunt dureri adânci, trupeşti şi sufleteşti. Toate trebuesc alinate. Şi fără întârziere. Au rămas oameni fără casă, fără îmbrăcăminte, fără bani, oameni cari au trebuit să se des­partă de orice agonisire şi cari azi sunt siliţi să pornească to­tul dar absolut totul, de la în­ceput. E înfiorător. Veţi trebui să lucraţi şi pentru ei. In cadrul ajutorului legio­nar care va încerca să aline şi să repare până la ultima sufe­rinţă, a ultimului om, mâinile voastre nu vor trebui să se o­­prească nici o clipită. Să toarcă, să ţeasă, să coase din zori şi până seara. Fusul, andrelele, şi „răz­boiul“, prin munca voastră ne­obosită, să le faceţi să reintre în cartea istoriei Neamului Ro­mânesc. Aştept deja fiecare după puterile voastre, — oricât de mici ar fi ele — dar şi după cât de mari ar fi puterile voastre. Luând şi voi asupra voa­stră din durerile de azi, sufe­rinţa unei părţi va fi a tuturor, şi din rănile de ori ale unui neam întreg, voi pune mâine Ţării temelii de fier. III. Apărarea hotare­lor. Hotarele unui ne­am sunt mărginite de strălucirea pute­rii lui. Apărarea lor este ceasul cel mai greu şi sfânt din viaţa unei ţări. Atunci, să fiţi în rânduri. Alături de copiii voştri, printre bărbaţii voştri, în faţa părinţilor voştri. Şi într’un iureş năpraznic, să dovedim lumii întregi, că merităm să trăim, pentru că nu putem fi înfrânţi Pentru aceste crezuri sfinte, cu puterea de înţelegere a su­fletului vostru, vreau să vă gă­sesc într’o coloană nesfârşită. Hotărâte şi modeste. Să nu­ apară nici un nume. Doar mur­murul recunoştinţelor să repete : Femeia României Legio­nare ! General ANTONESCU. Maica Domnului cu pruncul Iisus în braţe. Ea e icoana adevăratei mame creştine. Pilda ei trebue urmată de femeea română legionară. Invitare. In corn. MILOŞEŞTI, jud. Ia­lomiţa va avea loc o mare adu­nare a Oastei Domnului pe ziua de 13 Octomvrie. Veniţi fraţilor din toate păr­ţile la lupta Domnului Iisus. Ostaş V. I. COPĂCEANU.

Next