Lupta Moldovei, aprilie-iunie 1945 (Anul 1, nr. 1-53)

1945-06-10 / nr. 38

ANUL I —Nr. 38 Sângele trecutului si cărările viitorului Prin capitularea necon­diționată a Germaniei hit« It'riste, s’a întors una din cele mai întunecate pagini din istoria Europei. Popoarele eliberate trec astăzi intr’o perioadă nouă in viața lor, perioada re­construcției, a vindecării ră­nilor adânci, cauzate de răz­boiul hitlerist, a creării u­­nei vieți noi, libere și feri­cite. Prezentul este astfel de­terminat de două elemente esențiale , urmele unui tre­cut sângeros și distrugător și perspectiva unui viitor luminos și promițător. Prezentul este un moment de trecere, o punte intre două perioade. Pentru ca să știi să găsești drumul just pe această punte, trebue să știi să înțelegi Întreaga si­tuație de pe ambele maluri. Ca să pășești, trebue să a­­nalizezi adânc trecutul, să descoperi in el cauzele suferințelor și dezastrelor, pentru ca să desprinzi dina­­­­estea cărările ce duc spre realizarea viitorului. . Trecutul e un lanț de dis­trugeri și crime. De la un capăt la altul al Europei, furia deșănțată a fascismu­lui, setea de sânge a călăi­lor hitleriști a semănat ani dearândul ruina, jalea și moarte. Aproape că nu este un colț in Europa, dela suburbiile Moscovei și până la Bordeaux, dela Petsamo și până la Creta, dela E­­dinburg și până în Sicilia, unde să nu rămân vestigii ale crimelor fasciste. Bombardamente asupra populației civile, lagărele morții, pogromuri, crema­torii, cimitire și orașe dis­truse, sate arse sau rase de pe suprafața pământului, ci­mitire și sânge, sânge, râ­uri de sânge. Fascismul a pregătit, ani dearândul, acest război „to­tal“. Cu diabolică perseve­rență, el a cultivat in rân­durile „soldaților" săi cele mai josnice instincte, pen­tru a-i transforma în cri­minali de profesie. Arma lui principală a fost ura de rasă. Ură sălbatecă, oarbă, fe­roce, împotriva a tot ce este negerman, nearian, a tot ce este de rasă „inferioară“, iată ce trebuia să dea suf­lu „voinicilor" hitleriști, iată ce trebuia să deschidă în ei setea mereu nepotolită de sânge. Zeci de milioane de ca­davre, și tot atâtea căm­i­­nuri Îndoliate — iată bilan­țul „ordinei" hitleriste. Memoria victimelor ară santinelă la cărările ce duc spre luminile viitorului. Nu există un popor care nu și-a adus contribuția la această sinistră groapă co­mună. Și in România, istoria ce­lor 4 ani de „alianță" cu hitleriștii este stropită cu pete de sânge și dintre aceste pete, una dintre cele mai mari este cea de la Iași. Călăul Antonescu, sluga credincioasă a „cavalerilor cruciadei hitleriste" a ținut să serbeze trădarea de la 22 Iunie cu prima „victorie“. Fiara fascistă cerea sânge, iar Prutul era prea puternic apărat . Populația pașnică din Iași a trebuit să plă­tească, cu mii de vieți ne­vinovate, primele insuccese! Prin pogromul din 1941, a început lanțul de cimitire. Deslănțuirea barbară a urei de rasă a stigmatizat intra­rea României în războiul antisovietic, cu 12.000 de ca­davre. Sute de mii de victime, evrei, ruși, români, ucrai­nieni, moldoveni, i-au ur­mat. Zilele pline de năduf ale lui Iunie 1941, prin amintirea lor apăsătoare, devin un simbol, un simbol de luptă. Aniversarea tragică ce se apropie — comemorarea de 4 ani — e prima după vic­torie. Ceea ce a fost ne cheamă la luptă. La lupta pentru distrugerea rămășițelor fas­ciste, pentru nimicirea u­­rei de rasă, pentru ca nici­odată un pogrom ca cel de la Iași să nu mai fie po­sibil. Din sângele trecutului, să desprindem cărările viito­rului. M. ALBU-ORĂȘANU Duminică 10 Iunie 1943 ­RfI MUfAMn­ULUI REGIONAL MOLDOVA A­L PARTIDULUI­ COMUNIST DIN ROMÂNIA Echipa artistică a textiliștilor in mijlocul sătenilor din Bivolari ...Și pregătirile s’au terminat. Echipa de munci­tori textiliști îmbrăcați în costume nationale așteaptă nerăbdătoare mașina care-l duce în mijlocul fraților țărani. Forfot mare, forfot de viață nouă în atmosfera aceasta de vară care se strecoară prin ulițele îmbă­trânite și în sufletul mare al orașului nostru. Râsete, cântece, voci de tineri și sunete de instrumente. Drumul Se legăna camionul pe șo­selele județului parcă în rit­mul cântecelor muncitorești care se înălțau din mijlocul grupului de „artiști*. înainte, tot înainte, înghițea încă un deal, încă o cotitură și fiecare piatră albă de pe marginea șoselei, fiind trecută ne apropia de țintă. In satul Cârniceni o pană ne ține 2 ore. Un motiv de a sta de vorbă și cu țăranii de aici. Ne-au înconjurat în grabă îi privindu-ne cu simpatie, cu ospitalitatea caracteristică țăranului român. Ca bun rămas, s’a Încins o horă, o horă a unirii, între muncitori și țărani. Drumul continuă. Până la Trifești un­de a fost regiune de front casele stau schilodite, ruinate. De aici Înainte ni se prezintă aspecte variate. Pe lângă bor­­deele de pământ se văd sche­lele noilor case. Reconstruc­ția a început și se depune a­­celași efort așa cum începuse și munca agricolă. „Până la toamnă toți țăranii să aibă casele lor, aceasta e lozinca care animă satele, comunele, organizațiile patriotice. Se zărește Bivolarul. E ora 5. In chiote și cântece intrăm in Bivolari unde suntem pri­miți cu flori, în bucuria unei sărbători. Și-au vorbit unii altora Sala era neincăpătoare pen­tru numărul mare de săteni veniți și din satele vecine. Țăranilor le-a vorbit tov. Zvo­­rișteanu, Ecaterina Ioan și Zelea iar dintre țărani a luat cuvântul săteanul Cojocaru D. Cu toții au arătat cum lan­țul de sclavie atât pentru cei dela oraș cât și pentru cei dela sate s’a rupt. Vorbitorii au arătat solida­ritatea în muncă și frăția din­ L. MOȚOC (Continuare în pag. 3-a) ftAiuma Așa s’a început războiul i criminal . Iunie 1941 »»Vioriu, Mi Prutul! 99 HAnnvfaî flHmm „ Vă ordon, treceți Prutul". 22 Toate 1941. $i sem­nat : general Antonescu, conducătorul statului român. Zi­durile orașului se umplu de pe originea proclamațiilor. Prin birourile instituțiilor, pe pereții clădirilor publice, în școli, în cazărmi și foc stradă aceeași ordonanță. „ Vă ordon, treceți Prutul ! Va ordon, treceți Prutul­­u repetat nesfârșit, de zeci și sute de ori, peste tot și peste toate. Orașul e cuprins de panica premergătoare unui carnagiu. Spre seară se discută aprins prin colțuri. Prin cafenele, strategii își desfășoară toată plinătatea lor tactică, răstoarnă ceștile de cafea și încercuesc, pun pe fugă, zdrobesc ar­­matele bolșevice. Din negura ce se abate de după dena­turile orașului, pune zvon de apăsătoare vremuri. Oame­nii se întorc de la serviciu, muncitorii așteaptă cu nerăb­­dare sirena fabricii, toți sunt nerăbdători să plece mai repede acasă. Sunt grăbiți ! A fost declarat războiul si cine sile, doamne, ce nenorociri are și mai aducă. Să hm măcar împreună cu ai noștri, acasă — zic el. Zile de neliniște Duminică, Luni, două zile de tensiune continuă, orașul fierbe, ziarele publică articole omagiale, martorul opiniei ie­șene își muncește ființa pu­havă și scrie trei articole o­cazionale pentru „marele om de stat", pentru „iubiții noș­tri aliați“ și al treilea cu pă­rintească grijă pentru viitorul jidănașilor din târg. „Ar fi vremea să vă cumințiți, să vă turnați cenușă pe cap. A­liații voștri firești, bolșevicii se vor prăbuși sub lancea cruciadei noastre. E ceasul al doisprezecelea...“ Prin târg se vorbește des­pre evacuarea evreilor. Ma­mele își strâng mai cu foc copiii când aceștia pleacă di­mineața la școală. Bătrânii evreimii, clatină capul neîn­crezător a neliniște. „ N’are să fie bine !“ Populația evreească e cu­prinsă de o ușoară panică. Eh. Zvonuri. Și lumea plea­că din nou spre lucru. Uite a mai trecut o zi, și încă o zi. Vezi că nu s’a întâmplat nimic, bunicule? Și, ce s’ar putea întâmpla ? Primele bombe! Marți la ora prânzului ora­șul e viu ca în timp de pace. Străzile forfotă de oameni și Piața Unirii, gureșă ca nicio­dată. In colț la Pogor mai marii târgului discută și se miră de tăcerea complectă ce se așterne asupra evenimen­telor militare. Ce-o fi dom­nule ? E ora douăsprezece. Din pragul abatorului pe cerul de sineală ce acopere orașul se profilează silueta elegantă a unui avion, de bună seamă românesc, argintiu — culoa­re ciudată — alungit și suplu. Ajunge pe deasupra orașului și zumzetul lui caraghios, ridică capetele trecătorilor. Copiii fac de îndată presupu­neri ; cei mai răsăriți dau și amănunte. E un Potez 31, bimotor. — Ași. E Meserschmidt­­a­(Continuare în pag. 3-a) Primul război, pus In mișcare la Țesătura—înși Industria română trece le­ starea de pace BUCUREȘTI 8.—Știri venite di­n Brașov arată că întreaga industrie de război trece actualmente la starea de pace. Uzinele Astra vagoane transformat com­s-au pled­. La uzinele Voina, în loc de arme se fabrică unelte agricole. I. A. R. fabrică acum un­­ nou tip de trac­toare. 4 PAGINI: 40 LEI REDACȚIA «I ADMINISTRAȚIA 8TR, VASILE ALECSANDRI N* 3 TELEFON Nr. 244 ABONAMENTE PROVINCIA 3500 lei 6500 lei 10000 lei 20 000 lei pe an Pentru muncitori și țărani 8000 lei pe an IAȘI 2600 lei 3 luni 5000 lei 6 luni 9000 lei 12 luni Autorități și instituții ‘Divicimiszare a­ activității culturale in sindicate Rezoluția conferinței Co­misiilor Sindicate Locale a­­cordă o deosebită a­ten­tie activitatii culturale a muncii­torimii organizate. Așa prea cum tratează toate proble­­mele muncii sindicatelor si cea culturală este privită printr’o prismă critică, cu ura­matoarele aspecte : o apre­ciere a realizărilor de până acum, o severa si justă cala dentiere a lipsurilor si, din studierea acestora, stabilirea sarcinilor pentru viitor. Studiind această rezoluție a Comisiilor Locale și încer­când o aprofundare a actin oitatii culturale în diferitele centre muncitorești ale Mol­­­­dovei, constatăm ca, fată de realizările de până acum, mai avem enorm de înfăpa­tuit. Și dacă am lua pildă dela un oraș muntean, Brăa ila, care e în primele rân­­duri, are 20.247 muncitori sindicalizați, într’adevăr nua­mărul e impresionant, dar nici realizările mai prejos. In domeniul cultural, de e­­xemplu, s’au organizat acolo trei centre culturale, pe lângă diferite școli, centre cu mai multe subdiviziuni. S’au organizat școli de cadre cu serii de câte 4­500 elevi si, faptul este deosebit de însemnat, au fost pregă­tite 300 elemente pentru munca sindicală. Referinduane la Moldova și în special la două județe cu mai mulți muncitori in­dustriali : Iașul și Bacăul. Ina făptuirile de până cu­m­ sunt apreciabile. La Bacău, func­ționează 35 școli pentru u­­nalfabe­t, s’au alcătuit echipe sportive și artistice în mai multe fabrici. La last, s’ au înființat pe lângă câteva fa­brici textile școli de analfa­beți, apar, sau mai precis, au apărut, peste 15 ziare de perete în diverse industrii­, muncitorii ceferiști au o fan­­fară, au organizat o echipă artistică, echipă sportiva, tot asa au procedat si textilistii Si echipa lor artistică a dat reprezentant și în afara ora­șului nostru. Deasemenea s’au înființat școli de cadre. Desigur, realizările sunt interesante, însă, ținând seamă de directivele conferinței re­prezentanților sindicali, câmpul preocupărilor noas­tre în domeniul cultural se lărgește considerabil. Ca o primă sarcină ar­e planificarea muncii, antre­­narea tuturor sindicaliștilor în munca culturală, printr’un program de lucru bine chiba­zuit. Activitatea culturală trebue să înmănunchieze atât ridicarea pregătirea lor elementelor, precum și pe cea intelectuală sportivă. $i pentru ca înu­i adevăr do­meniul cultural să devină fertil, rezoluția conferinței recomandă alcătuirea comi­siilor culturale pe lângă fiea­care sindicat. Comisia culturală va avea ca sarcini organizarea șco­lilor de analfabeți, a școlilor de cadre, organizarea spor­­tului sindical, desigur, toate aceste comisii culturale uni­­ficându-și munca potrivit directivelor Uniunilor și Co­­misiilor Locale. Toată atenția trebue acordată școlilor de prelucrare a mișcării sin­di­­cale la noi si a celei intera­nationale, astfel de cursuri aducând un aport serios prea gatirii muncitorului precum și a formării unei puternice conștiințe de clasă. Dacă pentru întreaga viata sindicală conferința Comisi­­ilor Locale va însemna o e­­tapă, în domeniul cultural, în urma aprecierii, criticii si stabilirii sarcinilor, trebue să se desfășoare o activitate, care are toate șansele de a fi prodigioasă. In­­orei. Initor Ionosio, ministrul Minelor și Petrolului a sosit la Iași Câteva amănunte în legătură cu perspectivele economice dri dimineață a sosit în Iași tov. Tudor Ionescu, mi­nistrul Minelor și al Petro­lului, însoțit de d-l Stambu­­lian, secretar general al Mi­nisterului Minelor și Petrolu­lui și d-l Comandor Vâju. La sosirea pe aeroportul civil, oaspeții au fost întâm­pinați de d-l Lăzărescu, pri­marul orașului, tov. d-r Mârza din partea F. N. D.-ului, de prof. Partenie, rectorul Poli­tehnicii „Gh. Asachi” și d-l Bogdanovici, directorul pre­fecturii. Tov. ministru Tudor Ionescu făcut reprezentanților pre­sei locale următoarele decla­rații cu privire la acordul e­­conomic sovieto-român : — Ca unul care am luat parte la încheierea acordului economic sovieto român, pot să spun că acest acord des­chide cele mai frumoase pers­pective pentru redresarea­­ e­conomică a țării noastre. Prietenia cu Uniunea So­vietică creează pentru țara noastră debușeuri importante mai ales în sudul Ucrainei. Colaborarea cu Uniunea So­vietică ne va aduce produ­sele industriei grele de care noi avem atâta nevoe și ma­teria primă pentru industria noastră textilă, bumbacul. In (Continuare in pag. 3-a) Meetingul copiilor Duminică la ora 10 dimi­neața in sala Teatrului Na­țional se vor aduna copiii și-și vor cere drepturile. Vor veni copiii orfani din pogrom, vor veni copiii orfani din războiul nesocotit dus împo­triva Uniunii Sovietice. Toți copiii celor 600.000 de morți pe câmpiile Ucrainei, vor cere prin glasurile micu­ților demonstranți, creiarea unei vieți mai bune și asi­gurarea unui viitor fericit. Vor veni orfanii a căror părinți au căzut sub bombe, victimele acestui război antonescian. Micuții își vor striga durerea și de prin cețurile cele mai îndepărtate ale orașului vor veni copii lipsiți de cămin, lipsiți de ajutor, lipsiți de părinți, își vor spune în fața unui oraș întreg, în fața țârii toate durerile de copii ai ni­mănui. Vor cere îngrijirea ce o merită fiii neamului. Să se termine odată cu ne­păsarea față de aceste vlăs­tare fragede. Vor cere, copiii, un cămin. Cămine în care să simtă căldura și grija părin­tească de care ei sunt lipsiți la o vârstă atât de fragedă. Școli de reeducare pentru acei care lipsiți de o îndrumare părintească, au apucat pe căi greșite. Se vor cere creiarea de posibilități pentru ca toți copiii lipsiți de mijloace să poată urma cursurile școlilor. De la acest meeting nu tre­bue să lipsească nimeni. Este consfătuirea noastră a tuturor cetățenilor conștienți de ma­rea misiune ce ne-o încredin­țează copiii care-și depun (Continuare In pag. 3.^

Next