Lupta, iulie 1885 (Anul 2, nr. 76-83)

1885-07-12 / nr. 76

scopul celor întruniţi, nu ne putem opri indigna­rea faţa cu purtarea despotica a episcopului de Roman cătră congresul preoţesc. „Pe cănd popii „se sfătuiau între dânşii, zice „Luptătorul“, pro­­­toereul St. Ionescu ceteşte telegrama primită „de la episcopul Melhisedee prin care ii or­­­dona de a pune în vedere D-luî prefect de „Pntua că adunarea preoţilor se face contra ca­noanelor bisericeşti, sa noteze numele preoţilor „ce vor lua parte şi sa facă tot posibilul ca con­gresul să nu aibă loc, etc. Şi părintele Melhisedec susţine totuşi că bi­serica ortodoxă nu e despotică!.. -----■------------«••*-----------------­ L­A­P­T­A DIN STREIN­ATATE Spania­­Am amintit rândul trecut dezastrele ce de cît­va timp au dat peste această neno­rocită ţară unde domneşte o mizerie indiscrip­­tibilă. Poporul spaniol sărăcit prin o criză nemai­pomenită, secerat acum în urmă de cruda e­­pidemie ce băutse provinciile de acolo, va fi poate în curând silit să serbătorească cu mare pompă o nebunie ce a trăsnit prin capul „iubi­tului“ seu rege Alphonse XII. In adevăr ziarele streine ne aduc această tragi-comică știre cum că curtezanii regelui Alphonse ar sprijini pla­nul acestui din urmă ca prin o lovitură de stat să se proclame de împărat. Se anunţă că tipo­graful curţei ar fi început deja să scoată un nou ziar intitulat „Imperiul“ care face progra­mul acestei transformări a monarhiei, zicând că singurul mijloc de a restabili în Spania un gu­vern solid este numai proclamarea imperiului şi numirea unui guvern imperialist. Se ştie cât costa poporul asemine gusturi de a­le stăpânilor lor , mai ales noi Romîniî ştim cât de scump am plătit ridicarea noastră la rangul de regat. Apanagiile sunt încă şi vor remîne pentru mult timp bine sădite în memo­ria noastră. Nu putem de­cit să deplîngem soarta fraţilor noştrii spanioli încăpuţi pe ma­nele unor exploatatori neruşinaţi şi voim să sperăm că până în cele din urmă poporul spa­niol se va deştepta şi ne va consimţi la toate aberaţiunile ce vor trece prin capetele monar­­chului şi curtezanilor sei. Belgia. Ministerul catolic ajuns de curând la putere numai din cauza neînţelegerilor dintre şefii partidului liberal, profită acum de desbină­­rile ce continuă dintre aceşti din urmă şi GC prepară de a modifica legea electorală în aşa mod ca să-şi asigure definitiv majoritatea în co­­legiile rurale şi flămânde. Prin o mică schim­­bar­e în fixarea bazelor censului va mări foarte mult numărul alegătorilor din acea clasă asupra căreia clerul are o mare influenţă. De aseme­­nea va modifica dispoziţiunea după care am­ploiaţii civili ai statului şi ofiţerii care astăzi votează la domiciliul lor de origină, în viitor să-şi exerciteze dreptul lor de vot in reşedinţa unde-şi fac serviciul. Prin acest mijloc guver­nul în ajunul alegerilor va putea să deplaseze după voia lui un oare­care număr de voturi. Partidul liberal din Belgia ar trebui să pue odată capăt desbinărilor din sinul seu şi să-şi deschidă ochii faţă cu intenţiunele rasei negre care dispune astăzi de soarta poporului belgian. ------—------*—4*—• - DIN TARA Onorabilii gospodari de la Eforia spitalelor civile, au găsit cu cale în înalta d-lor înţelep­ciune de a pune în reparare în aceiaşi lună spitalele Mavrogheni, Colţea şi Colentina, ast­fel ca impuţinăndu-se foarte simţitor numărul paturilor, în fie­care zi să văd bolnavi alergind de la un spital la altul fără a putea căpăta vreun loc ast­fel încât­ mulţi din aceşti sufe­rinzi, să văd adesea doborâţi de boală pe sub zidurile spitalelor. Nu era destul apoi că No­­paturilor de prin spitalele Eferier este foarte mic, mai trebuia încă ca prin reparare să se desfiinţeze şi mai multe pentru ca mizeria po­porului doborât de boale să fie şi mai mare. Dar ce le pasă Onor, de la Eforie, dacă vor muri vr’o sută sau două mai mult din aceşti paria ai societăţei. —x — In ziarul nostru de la 18 iunie, ara publi­cat la rubrica informaţiunilor, o ştiinţă privi­toare la tipografia Mitropoliei, unde dovedeam că în timp de patru ani sau mâncat 52998 lei de cătră archiereul Ghenadie Enăceanul Craio­veanul, fără a se tipări mai mult de căt 100 file din Ceaslov. Tot atunci s'a dat ministerului o denunţare iscălită de Dimitrie Anghelescu, prin care se ară­tau toate abuzurile comise în această privință de către numitul archiereu. Ei bine, până acum onor. minister n'a luat nici o măsură lăsând ca lucrurile să’șî urmeze cursul ca și până acum. Ce trebue oare să deducem de nci ? —x— (Drept. Omului). De trei zile Primăria Brăilei desgroapă morţi de la vechiu cimitir, spre a transforma acel loc în uzină de apă. Sunt deschise până acum peste una sută mor­minte, din care s-a scos oseminte şi mai multe cadavre neputrezite, precum de exemplu cadavru răp. Anghel Casapu, mort de 6 ani, al unui copil şi altele. Bisericele Sf. Spiridon şi Sf. Nicolae sunt pline de oseminte, unele încă cu carne pe ele şi cadavre neputrezite; infecţiunea atât la locu de unde se desgroapă, căt şi la biserici şi îm­prejur, este grozavă. Căldura in oraş este de 38 gr. Reumur şi pe această căldură tropicală, primăria şi consiliu de higienă desgroapă cadavrele celor morţi de an­gina, de holeră, vărsat şi de ciumă chiar. Se vede că edili noştri ar voi ca holera din Ispania să vie mai curând şi la noi. Denunţăm acest fapt opiniuni publice, guver­nului şi consiliului medical superior din Bucu­reşti, şi întrebăm : Bine este ? Higienia este ? în interesu salu­brităţi şi sănătăţi publice este procedarea pri­măriei de Brăila ? D. ministru de interne ştie ceva despre a­­ceasta, şi cum apreciază d-sa creerî celor care au luat această măsură criminală ? Căci a des­­gropa morţi pe aceste căldurî, este a comite cea mai mare crimă. Ce face d-na Prefect Trăsnea, reprezăntantu guvernului ? (Bomba) Un scandal mare s’a întâmplat asară la gară din Sinaia. Mai mult de 40 persoane ce luaseră bilete pentru Sinaia, dus și intors cu trenul de plăcere, intorcăndu-se ieri sara biletele ce le a­­veau, sub pretext că ele nu erau valabile de FOILETON O­NDINA 16 Ea plecă ochii și se înroşi. — Amorul d­­tale, zise ea, a rămas în urmă pe lăngă al meu. Aceasta este umilitor şi n’ar trebui s’o mărtu­risesc, însă te-am iubit din ziua în care te am văzut, răzemat de hornul sobei la Val-Clavin, încreţit şi sburlit ca un urs melancolic. Întu­necata privire din ochi­ţî negri mi-a mers la inimă şi îndată mi-am zis : Iată singurul stă­pân ce voiu avea! — Scumpă Ondină ! murmură el atrăgănd’o încetişor la dânsul.—Ea redevini palidă, închise ochii şi -şi răzemă un moment capul pe umărul lui Jac, care astă dată nu mai rezistă tenta­­ţiune î şi depuse o grabnică sărutare de logodnă pe ochii cei verzi. — Sfântă Fecioară ! strigă Celina care apăru pe prag şi care în încremenirea ei scăpă din mănă un teanc întreg de lenjării; ce este miti­tica mea ? — Este, răspunse Antoanetă, că de acum nu mai plec. Poţi să-ţi desfaci pachetele ! — Ea sări în gâtul dadaceî sale și străngănd’o căt pe ce s’o înădu­­șe. — Ah Celină, murmură ea, îmbrățoșază-mă, sunt fericită! .Tac le lăsă pentru a alerga înaintea D-luî de Lisle, căruia el voia chiar în acea zi să-î facă o cerera în formă. II zări în sfârșit pe drumul de la Thuiliere, escortat de Tant-Beîle și lue­­rănd o arie de vânătoare. Fără vorbă multă îl puse în curent despre amorul său și despre ceia ce se petrecuse la Corderies. D. de Lisle l’as­­cultă cu un aer grav și cu o satisfacție ce o ascundea rău. Cănd Jac sfârși, tatul Antoanetei strigă : — O ! mică prefăcută, văzut-ai d-ta ! — pe urmă, oprindu-se și luând un aer solemn zise lui Jac : Intri un cuvânt ca şi într’o sută, d-ta îmi placi; dă mâna încoace, eşti ginerile meu. Nu­mai trebue să te previn că toată averea mea este în moşie, şi nu pot să dau Antoanetei nici o lefeae. Timpurile sunt grele, și abia dacă pot întâmpina cheltnelele. Forestierul rădică din umere, și vroi să protesteze despre indiferența sa pentru chestia banilor. D. de Lisle îi tăie vorba.—O minută incă! zise el, n’am sfârșit. Neinteresarea d-tale imî face plăcere, însă mai la urmă, nu se poate hrăni cineva cu sentimente frumoase. Care e posiția d-tale bănească?—Jac răspunse că nu posedă de­cât leafa luî, și D. de Lisle îi cam făcu mutră; totuși tânărul adause că familia sa este înlesnită, și că de sigur tatu-seu nu va refusa de a-i da o pensie de vr’o mie de gal­beni, de îndată ce-i va face cunoscut proeotul

Next