Lupta, septembrie 1885 (Anul 2, nr. 94-105)
1885-09-01 / nr. 94
LAPTA Voeşte guvernul colectivist cu regele în frunte sa facǎ din ţara noastră un focar de desordini şi de pronunciamente, un fel de republică americană de sud? Nu are decât să continue pe calea apucată. Oricât de îndepărtată ar fi perspectiva care, ne temem, că se va arăta, ea de sigur să va realiza, aceasta este fatal cu sistemul actual de guvern şi cu impasibilitatea regelui. Abţinerea este deja cel întăi inel a unui lanţ care acum să făureşte chiar inconscient de cel mai de bună credinţă şi care poate fi gata mai degrabă sau mai târziu. Voeşte din contra regele ca să înrădăcineze în această ţară spiritul de ordine şi de legalitate? Nu are decât să-şi aducă aminte ce a făcut acum 10 ani şi cât de bine i-a prins actul său de înaltă justiţie. Vom reveni. -----------------«►----------------j»aiw :n«BaBae»c- In Tulcea, refugiul patrioţilor de meserie agreaţi de primul ministru, d. I. C. Brătianu, s’a clădit o casă cu trei etaje, stil sviţerian. Ea este construită pe o muche de deal, de unde se vede Dunărea după cum ’şi vede cineva chipul într’o oglindă ; asemene are o privelişte din cele mai resfaţate asupra unor părţi ale oraşului pe care muritorul le observă cu deosebită curiositate, ca şi cănd s’ar uita într’o panoramă din cele mai bine reuşite. Dar pentru ca această casă să ajungă de a putea fi clădită în aşa pitoreşti şi încântătoare posiţiuni, primarul local, în complicitate cu ajutorul său, au închis două strade şi au deschis tina singură care să serve de pasagiu public chiar pe alături cu păreţii, şi de intrare prin poartă, fie cu piciorul, fie cu trăsura în curtea caselor. In acest scop a cheltuitt o sumă însemnată din fondurile comunei, pănă ce a ajuns la resultatul de a tăia un mal, de a nivela terenul pe care s’a făcut clădirea şi a transporta cu roabe ţerna eşită din tăeturi şi săpături cu care s’a inalţat o movilă spre a servi de terasă în faţa despre Dunăre, a aşa numitului Castel plus o şosea ce s’a ridicat la înălţimea de peste opt metri, pe strada din nou deschisă. Lumea profană din localitate ca şi lumea curioasă din alte părţi, ce vine să visiteze acest oraş, se întreabă cu mirare : A, cui să fie oare acest palat ? cine să fie chiaburul care, în aceste timpuri grele are curajul să-şi stoarcă punga pentru a construi în Tulcea şi încă o casă de fantazii? şi apoi care să fi fost interesul primăriei ca să cheltuiască bani cu tăierea malului, cu nivelarea terasamentului, cu închiderea a două strade şi deschiderea unei singure, pentru a da nişte aşa extraordinare avantaje unei construcţiunî, a căreia stăpân cată să s’ascundă după deget ? ba încă, ca să complecteze buchetul rîsîpei banilor publici, spre batjocura contribuabililor, au ridicat şi o movilă spre a servi de teraţă în faţa acestei case! Unii zic, că proprietarul ei ar fi Architectul- Inginer Zgroff, care deşi ajuns la Tulcea numai cu meşteşugul de a meremetisi, totuşi i-a fost de ca din cărpiturele ovreieşti, făcute palatului ajuns, administrativ să-i remăie o economie de cel mai puţin pe jumătate din gloaba de treizeci mii de franci plătiţi de obştescul bun platnic, bietul nostru stat osebit de alte probleme ■matematice resolvate in diferite lucrări architectonice, in profitul statului nota bene, fapt ce a impus ministrului respectiv să poftească pe d. Inginer a-și da demisiunea din serviciul statului spre a remănea simpla subalterna căpitanaşulist’-prefect Paul Stătescu, cu care liber va fi de a se înţălege fără control, în combinaţiuni de orice meremete ca architect şi inginer a judeţului Tulcea, după cum s’a inţăles frăţeşte la părleala adusă statului, prin cărpiturele făcute palatului administrativ ! Alţii susţin că d. Zgroff, figurează numai ca interpus la această construcţiune, dar că propietarul de fapt, ar fi un domn Popovici, însă şi asupra acestuia se ridică contestaţiuni, în privinţa proprietăţei, pe motive că , sosind o dată momentul răfielelor generale, şi atunci constătându-se şărbătania proprietatea poate să fie periclitată şi vândută spre satisfacerea celor jefuiţi de complicele său ginere-satrapprefect, d. Pavăl Stătescu, şi prin urmare nu vor fi fost atît de neprevăzători pentru ca să nu se asigure din vreme în contra unor aşa năprasnice evenimente. In fine, se discută mult şi se dădu diferite opiniuni, pănă ce în definitiv, o rază de lumină se făcu asupra misterioasei proprietăţi de pe muchea dealului. JRevelaţiuni „Casa de pe muchea dealului, nu este nici a „d-lui Zgroff, şi nici a d-lui Popovici. Ea este curat a d-lui prefect.... „Cum ? a d-lui Stătescu ? „Da ! tocmai a d-lui Stătescu. Am băut chiar „şi şampanie în ziua în care s’a pus, cu însăşi „mâna d-sale, peatra fundamentală''—afirmă poliţistul fanariot. Şi încă mai are tupeul de a protesta contra celor scrise prin „Steaua Dobrogei,“ care’l acuza pe faţă, că a jefuit lumea la aceşti patru ani de cănd a descălecat în Tulcea. Ce curaj! câtă îndrăzneală! zise unul din curioşii ce se uita spre casa despre care este vorba. Asta nu face nimica, response spionul cinstit să vă spun mai întâi detaliile procedurei, ca apoi în cunoştinţă de adevărate împrejurări, să judecaţi fondul faptelor. „Da şi’mî mai trebue căteva luni cu care să „complectez anii de pensie (etatea o am) şi prin „urmare divulgând secretul, poate să nu’mi lese „timpu de a servi, dar nu mai pot rabda! nu „am linişte căci conştiinţa’mi revoltă sângele. „Concursul ce ara dat acestui om fără inimă „şi conştiinţă în nenumărate întreprinderi, unele „mai scelerate de căt altele, mă revoltă atăt de „tare, încăt adese ori îmi vine să’mi zdrobesc „crierii pentru ca să pot scapa odată de acea„stă perpetuă tortură, şi de aceea, pănă va sosi „timpul ca să fac o spovedanie publică, nu în „biserică înaintea unui preot, ci în piaţa mare, „în faţa poporului, de la care să cer îndurare „contra mişeleştelor mele fapte, bine voiţi a mă „crede pe cuvânt, şi a da atenţiune asupra misterului ce acopere casa de pe muchea dealului ! Ascultaţi vă rog: „Locul pe care-i construită casa, este cumparat cu banii d-lui Stătescu deşi cam a la „turca! fiind că proprietarul nu voia in ruptul „capului să consimtă la vânzare. Actul de cumpărătura însă, e făcut pe numele Inginerului „Zgroff. înţelegeţi acuma, înţelesul ce a făcut „pe prefectul meu, să împrumute un nume. Cred „că n’am trebuinţă să vă mai spun, că aceasta ,a fost un plan combinat, cu care să se închidă gura zavragiilor, ca să nu mai repete ca un „trecut, că, din sarac lipit pământului ce era „când a venit de la Piteşti, astăzi a ajuns proprietar şi de casă cu trei etaje in Tulcea! „Destul îl acasă rumoarea publică de modul „cum a ajuns proprietar de pămînturi, case, tipografie, etc. etc., şi în faţa atâtor acusaţiuni, „era nevoit, vrând nevrând, bietul on, să recurgă la un nume străin, prin intermediul căruia să se poată scuza către cei de la centru, „când va fi Întrebat, că nu este d-sa proprie„rul caselor de pe muchea dealului, ci amicul „d-sale, fratele de cruce, d. Inginer-architect „Zgroff, fiind că aci nu mai e vorba de o blană „de vulpe, de un palton cu samur, de o colieră „cu mărgăritare, şi nici de un ornic cu lanţul „de aur ca cel dăruit de d. A. Bunescu admi„nistratoruî plasei Babadag, ci de o coşcoge„mete casă şi încă cu trei etaje, ce bate de „departe la ochii tuturora! „Acuma că v’am lămurit în destul asupra „cumpărăreî locului, să vă pun în curent ?i de„spre originea şi proveninţa materialului cu care „s’a construit casa. „Peatra şi cărămida ce au necesitat la această zidire, este din depositul de peatră şi cărămidă cumpărată de Primărie în 1882 sau „1883 pentru construirea unui local de şcoală, „dar care, remăind in părăsirea pentru motive „ce nu se pot discuta acum—Primarul nostru „cu ajutorul său, au găsit de cuviinţă să facă „din acest deposit al averei contribuabililor, po„mană oficială! Iar lemnăria de stejar, ca „bunăoară, uşorii uşelor, uşorii ferestrelor şi „cercevelele cu toate ferăriele lor, sunt din cele „scoase şi alese de la palatul administrativ cănd „s’a făcut reparaţia *) înlocuindu-le acolo cu „alte asemene, dar de bradă şi ca probă că „cele ce vă spun sunt adevărate, n’aveţi de cit „să observaţi, că aceste lemnării, chiar în momentul când s’au aşezat în zidurile casei de „pe muchea dealului, erau lioite cu vănăt-argintin, adecă mai înainte de a fi tencuită casa cu „pricina. „Atîta pot afirma pentru astăzi. Restul v’am „spus când,“ termină omul de credinţă al satrapului prefect. Conclusiuni, In faţa unor aşa destăinuiri, care după proverbul gura păcătosului adevăr grâeşte, trebue crezute, eu nu pot face mai mult, decăt a supune şi acest fapt cunoştinţei publice şi cu osebire domnilor juraţi din Brăilă, care în sesiunea de la Septembri a. c. sunt chemaţi prin decisiunea înaltei Curţi de Casaţiune şi de Justiţie, a judeca procesul dintre Stanişteanu denunciatorul cu Pavăl Stătescu jefuitorul! BASUE BRASISTEASF. ------------•—•---------------------*). Probă că reparaţia palatului a fost numai un pretext cu scop premeditat de a spolia şi frustra statul de cei treizeci roii franci, este că parte din lemnăria scoasă de acolo era bună, de vreme ce s’a întrebuințat la o nouă clădire. —