Lupta, ianuarie 1887 (Anul 4, nr. 149-169)
1887-01-15 / nr. 156
LKJ JL XIX Respund la apelul nominal H6 deputaţi. Delapidaţi lei 2750. Astăzi fiind la ordinea zilei interpelarea d-lui Maiorescu, tribunele sunt înţesate de bătăuşi. Toţi corifeii cetăţenilor indignaţi, Lăptaru, Ghiţă Manolescu, Fărcăşanu,, Rusescu etc. sunt la postul lor. Dl. Codrescu depune o petiţie iscălită de 400 cetăţeni Bîrlădeni, cari cer înfiinţarea încă a unei şcoli secundare în oraşul lor. D. Nicorescu cere urgenţa. Petiţia se trimite la secţiuni. D. Mucenic Dinescu face o rugăciune d-lui Brătianu părintele trecut, prezinte şi viitor al ţăranilor. Interpelarea d-lui Maiorescu D. T. Maiorescu declară că discursul său va fi moderat în cuvinte, căci la fapte tari trebuesc cuvinte moderate. (Aplause, ilaritate). După aceasta d-l Maiorescu recapitulează scenele petrecute la 5 Septembre în urma atentatului din seara de 4, pe care îl stigmatizează. D-sa spune cum, a doua zi dupe atentat, tot ce are comerţul mai însemnat, pentru onoarea lui, a mers la Brătianu spre a’l felicita. Ei bine aceşti oameni, după ce au felicitat pe piuiu ministru, s’au dus pe la casele lor. S’au găsit însă alţii cari nu s’au dus pe la casele lor şi pe la casele altora, ţiaritate, aplause). De aci, urmează d. Maiorescu, aceşti oameni au trecut pe stradele cele mai însemnate ale Capitalei, au devastat redaţiile a trei zare din opoziţie, iar autoritatea nu s’a mişcat, n’a făcut nici o mişcare pentru a împedica devastările petrecute. D. Maiorescu spune cum imediat dupe cele întâmplate s’a întâlnit cu d. Tach- Giani, care i-a arătat o carte de viză ruptă în două și i-a zis : voiam să depui această cartă la fostul meu președintele consiliu, în urma însă acelor ce an văzut la ziarul Epoca am rupt harta. Oratorul se plânge de faptul că autoritatea n’a luat nici o măsură şi teamă este că lucrul a fost protejat de poliţie, căci sergenţii de stradă, precum sergentul dupe strada Mercur, unde locueşte, sta liniştit de şi auzea zgomotul. Că devastarea s’a petrecut cu ştirea autorităţilor, mai vine în sprijin şi o vorbă spusă de către d-rul Râmniceanu în faţa mai multor deputaţi. D-sa ca chirurg ce este a zis: „chiar în seara de 4 Septembre era să vă facem pe toţi biftec.“ (Mare ilaritate). D-rul Râmniceanu. Pe d-ta ar fi trebuit de mult să te facem ca să nu ne mai baţi ca în timpul lui Catargiu. (Mare ilaritate, zgomot, întreruperi). D. Maiorescu nu -şi poate da seama cum un guvern zis liberal a putut tolera un asemenea scandal. A voit oare guvernul să urmeze teoria că emoţiunile populare trebuesc tratate cu blândeţe? Dar emoţiunile populare se îndreptează de obicei, pretutindeni, în contra guvernelor iar nu în contra ziarelor din opoziţiune. Şi oare tot aşa a tratat guvernul pe studenţii mai ales pe cel de la medicină când au strigat pe piaţa teatrului: Jos Brătianu! Nu-i aşa d-le Râmniceanu ? (Aplause, mare ilaritate. Dr. Râmniceanu începe să zbiere: Şcoala centrală! Şcoala centrală! Zgomot). D-nu Maiorescu prezintă următoarea moţiune subscrisă de 40 deputaţi: „Camera regretând devastările comise „în ziua de 5 Septembre 1886 la redacţiele unor jurnale din capitală trece la „ordinea zilei“. C. Arion, B. Bossi, D. Butculescu, A. Brailoiu, P. Carp, N. Catargi, Th. Cămărășescu, I. Carabatescu, C. Ciocazan, Gr. Constantinescu, Gr. Cozadini, Gh. Crupenski, Gh. Demetrescu, G. I. Demetrian, Al. Djuvara, N. Fieva, C. Fleva, I. Ianov, Tache Ionescu, D. A. Laurian, Caton Lecca, T. Maiorescu, I. Marghiloman, A. Marghiloman, I. M. Melic, Mihăilescu, I. C. Negruzzi, N. Nicorescu, Th. Mica, Iosef Oroveanu, Aug. Pesiacov, V. Pogor, N. T. Popp, I.I. Rădulescu, C. M. Stroici, D. Tzanu, A. Varlam, V. Vidrașcu, N. Voinov, Gh. Pallade. D-nu Maiorescu arată că această moţiune este foarte moderată şi nu implică nici un vot de blam pentru guvern. Oratorul nu -şi poate închipui cum o Cameră liberală să nu voteze o asemenea moţiune moderată, care exprimă numai regretele pentru devastarea redacţiilor ziarelor, căci asemenea regrete oricine trebue să le exprime. Şi apoi, dacă toată Camera va vota o asemenea moţiune este evident, că ea nu mai poate fi considerată ca o moţiune de blam. D. Maiorescu, citind moţiunea, declară că se simte fericit că printre semnatarii el se afla şi d. Oroveanu (Aplause prelungte). Este fernit de aceasta, nu numai pentru că d. Oroveanu a fost achitat, dar pentru că s’a dovedit printr’un Verdi al juraţilor, că nu s’a găsit. In ţara Româneascâ, un deputat capabil de a fi asisin. (Apiase prelungite). D-nu Maiorescu termină cerând Adunărei ca să voteze moţiunea. Discursul d-lui I. C. Brătianu Primul-ministru spune că este foarte emoţionat şi de aceea va lăsa pe cel ■lalţi colegi să răspundă D-sa se miră cum tocmai d. Maiorescu să face apărătorul libertăţilor publice, d-sa care a făcut parte din ministerul conservator. D-na Brătianu tăgădueşte că ar fi fost oameni de ai poziţiei printre cei ce au făcut devastările de la zările opoziţiei . D-sa tăgădueşte chiar faptul. Acuză apoi pe d. Maiorescu că a insultat poporul capitalei şi spune că fără luptele acestor cetăţeni d-sa ar fi acuma un învăţător sau vre-un popă prin Transilvania D-na Maniu. Gura care a pomenit de Transilvania trebue să fie o gură bulgărească. (Ilaritate, zgomot). D-nu Brătianu termină ca şi el denunţând opoziţia şi făcând apel la majoritate ca să fie veghetoare şi unită. (Aplause). Discursul d-lui Stătescu D-l Ministru de justiţie constată că opoziţia a primit cu aplause zgomotoase declaraţia d-lui Maiorescu că se simte fericit de a vedea şi semnătura d-lui Oroveanu în josul moţiunei d-sale. După aceea d-sa, pentru a se scuza, acuză pe d-l Maiorescu că a făcut parte din guvernul conservator şi începe să descrie chipul în care se faceau alegerile sub guvernul d-lui Lascar Catargiu. Cel puţin trei cuarturi de oră d-l Stătescu, nu face alt decât să acuze pe conservatori. D. Stătescu trânteşte apoi o droaie de injurii la adresa ziarelor din opoziţie, numindu-le haită compusă de oameni fără căpătâi, vicioşi, mizerabili, care nu mai respectă nimic, nici familie, nici tron, etc. D-sa sfârşeşte zicând opoziţiei: Să abolim excesele, însă să înceapă mai întâiu asasinii. (Aplause prelungite). Discuţia se închide. Moţiunea de încredere a majorităţei se votează cu apel nominal cu 105 voturi contra 35, fiind şi 5 abţineri a trei miniştrii şi a d-lor C. Enescu şi Rusu Locusteanu. D. T. Maiorescu vorbeşte în cestiune personală cu d. Stătescu. D. G. Chiţu dă explicaţiune asupra modului în care s’a acordat medalia Bene-merenti d-luî Orăşanu. D. Chiţu spune că M. S. Regele a cerut să i se dea acea medalie. La ora cinci şi jumătate şedinţa se ridică. Penel. SENATUL Şedinţa de Marţi 13 Ianuarie 1887. Şedinţa se deschidela orele 2 sub preşedinta d-lui D. Ghica. D-l Capeleanu secretar, dă citire sumarului şedinţei trecute. Sumarul se aprobă fără discuţie. Se comunică mai multe petiţiunî. Beizadeaua consultă Senatul dacă voeşte să treacă în secţii să se ocupe cu studierea proectelor ce sunt depuse, sau să continue şedinţa publică spre a se vota indigenate. Senatul aprobă trecerea în secţii. (Nu ! nu încăpea îndoială). Beizadeaua. Dar să trecem în secţii d-lor să nu plecăm la pimbare, căci atunci nici mâine nu vom avea ce lucra. Vorbă sa fie, nici nu se ridicase bine şidinţa şi onorabilii o şi şterseră pe uşă. La ora 2 şi 20 şedinţa să ridică. Reporter. ŞTIRI DIN STRĂINĂTATE Anglia Se scrie din Shangal lui Standard că vasul Nepaul al companiei Peninsuare Orientale, a ciocnit un transport chinez Acest vas s’a înecat pierind mai bine de o sută de oameni al echipagiului şi mai mulţi mandarini. Germania Consiliul comunal din Mogenţa a adoptat planul fortificărei nuoilor portur. Pe o întindere de 1580 metre se vor construi douăsprezece porţi întărite cari vor trebui să fie gata la 1 Octombre viitor. Cheltuelile acestor lucrări sunt preţuite la 223,155 mărci. Oraşul contribuie cu suma de 57,100 mărci pentru construirea porţilor, şi statul alocă o sumă de 166,055 mărci pentru ziduri şi gratii.* * * Gazeta de Colonia publică textul exact în limba franceză, a telegramei adresată de către împăratul Austriei Ţarului. După felicitările obicinuite, telegrama se sfârşeşte astfel: „Am forma convingere că vom izbuti, cu ajutorul unei judecăţi care să nu prejudice împrejurările domnitoare şi călăuziţi de sentimentele noastre, a înlătura greutăţile care ne înconjoară şi a conserva popoarelor noastre binefacerile păcei.Gazeta adaugă că Ţarul a comunicat acest pasagiu celor care o înconjoară. Se dezminte din Munich că prinţul regent ar avea intenţia de a publica o proclamaţie cu ocazia alegerilor pentru parlament. Italia La 22 ianuarie voluntarii garibaldieni de la 1870 au celebrat la Roma printr’un banchet aniversarea bătăliei de la Dijon. Mai mulţi deputaţi radicali asistau la acest banchet. Autro-Ungaria Tagblatt din Viena crede a ști că guvernul german negociază cu curia romană încheierea unui concordat pentru o durată de douăzeci de ani. Concordatul în vigoare, între Vatican și Prusia, datează de la 5 iunie 1817. Cel nou se va aplica întregei Germanii, Agenția Liberă. —..—------------ Ultime Informatiuni In urma cuvintelor aruncate de d. N. Fleva miniștrilor, cu ocazia interpelăreî sale d. M. Ferikidi ministru de externe a provocat la duel pe d. Fleva. Martorii d-luî Ferikidi sunt d-niî Ştifan Şendrea și d. Costinescu. iar al d-lui Fiera sunt d-nil P. Carp și C. C. Arion. Astăzi la orele zece, a trebuit să aibă loc duelul, la hypodrom. Rezultatul îl vom da la ediţia a II-a Condiţiile sunt ca fiecare combatant să dea câte două focuri de revolver la distanţă de 20 paşi. 35 Eri seară hotelul Bulevard a luat din nouă foc de la o grindină care ardea înfundat la stagiul al II-lea. 35 Ministerul domenielor a frcsat ziua de 19 Fevruarie pentru arendarea pe un nou period de cinci ani a 309 moşii de ale statului. Licitaţiunile se vor ţine în Bucureşti, Iaşi şi Craiova. 35 La primăvară se va începe a se construi pe lângă capitală o fabrică de pânzărie, unde vor fi ocupaţi numai lucrători români. 35 In curând va avea loc o nouă permutare între personalul directorilor de penitenciare. 35 Săptămâna viitoare vor pleca la Focşani mai multe batalioane de geniu cari se duc acolo să formeze regimentul al 2-lea de geniu Înființat pe ziua de 1 Februarie. 35 Comisia bugetară a Camerei a lucrat azi ca ministru cultelor la stabilirea bugetului acestui minister pe anul viitor. 35 Barony Mayr, ministrul Austriei 3 în Capitală, nu va părăsi Capitala înainte de Dumineca sau Lunea viitoare. 35 O linie de drum de fer se va construi, care va lega oraşul Craiova cu oraşul Târgu-Jiu. Aceasta linie se va face de la staţia Filiaş. Studiile au început deja. 35 Consiliul de administraţie al creditului funciar urban se va întruni azi. Culisele Parlamentare Senatul. — Proectele cari sunt depuse In secţiunile senatului sunt următoarele : 1. Procetul de lege prin care locuitorii comunei Bistriţa, judeţul Dolj, se scutesc de datoria de 8.830 fr. provenită din învoelile ce avuseră cu administratorul moşiei Bistreţu, proprietate a statului. 2. Prin care se introduce în şcoala normală a statului, în şcoala de agricultură şi cea de meserii, regulamentele tactice ale infanteriei, serviciul interior şi de garnisonă, etc, după care elevii absolvenţi ai acestor şcoli vor fi scutiţi de armată şi vor fi trecuţi în reservă cu gradul de suboficeri. 3. Prin care Moşia Banoviţa proprietatea comunei urbane Severin din judeţul Mehedinţi, se trece de sub juridicţiunea comunei rurale Şimianu, sub jurisdicţiunea oraşului Severin. Unele secţii s’au şi ocupat ori chiar cu aceste proecte de legi. CASSA DE SCHIMB UT. & D. Moroeanu Strada Lipscani, Hanii Zlătari 4. Cumpără și vinde efecte publice și face orice schimb de monezi. Pe ziua de 13 Ianuarie 1887. NB. Cursul este socotit în aur nă şi un fond şi o formă nouă, de firSSR-lucru să fi avut o lungă şi grea perioadă de gestaţiune, de formaţiune. Când eşti banal, şi în cugetare şi în forma în care îmbraci cugetarea ce mai lucru uşor e să cânţi: Frunză verde trei sarmale Şi pe dealuri şi pe vale Urmăresc ochii matale. Şi în general toată poezia şcoalei lui Alexandri şi Bolintineanu nu stă decât în această caracteristică banalitate de formă şi de fond. Când însă ai pretenţiunea să aduci o nouă cugetare, când vrei ca această cugetare să fie întrupată în o formă nouă şi originală, e firesc lucru ca să cauţi mult şi îndelung, să pipăeşti mult terenul, să dibueşti mult, până când poţi găsi adevărata cale. începuturile greoaie ale lui Eminescu, mai ales forma, a speriat lumea, învăţată cu alifiile literare dinainte. Asperităţile lui Eminescu nu putea să împace urechile şi creerii cititorilor, încetul cu încetul forma a început să se desăvârşească, să se personifice să se degajeze de toate asperităţile de la început. Lumea rnsă pe care o îndepărtase primele poezii ale lui Eminescu, pe care o îndepărtase criticele neghiabe ale criticilor Bucureşteni de la Revista Contemporană, întârzia să vie la deosul mai ales, că strimtul cerc de publicitate şi activitate al Junimei şi al Convorbirilor Literare nu era făcut pentru a face cunoscut numele lui Eminescu. Şi cum în asemenea împrejurări curentul nu putea să se alcătuiască, cum turma necuvântătoare a oilor omeneşti, nu avea după ce să se ea, fireşte că Eminescu, nu putea fi trecut printre poeţii de frunte ai României. Pentru public, Eminescu nu reeşia de loc dintre palidele nume ale lui S. Bodnarescu, Vasile Pogor, St. Vîrcolici şi a celorlalte umpluturi din societatea Junimea. Pentru un cerc restrîns de oameni, Eminescu deveni, cu drept cuvînt, poetul cel mai talentat al României contimporane. Şi astfel şi-a trăit poetul traiul mai bine de zece ani din viaţa sa, anii bărbăţiei lui literare, aproape necunoscut de nimeni, nepublicat decât în cele 5 . 600 de exemplare ale Convorbirilor, negat de aproape toată lumea cu pretenţiuni literare şi neştiut de vulgul necuvintător şi necugetător. Şi desigur i-ai fost aceste timpuri jalnice. A fi întâiul om care te-ai înălţat prin talentul literar, a-ţi cunoaşte superioritatea şi totuşi a fi silit să trăeşti în obscuritate, negat de toată luma pentru că ea nu e capabilă să te priceapă şi privind pe toţi nevoiaşii gîodirei, pe toţi banalii şi deci, pe toate stârpiturile literare cum‘să tolănesc în uşoara slavă a zilei, tămâiaţi, onoraţi, cântărindu-lise cu aur talentul lor de contrabandă.— De sigur că toate acestea nu erau de natură să înveselească spiritul atât de simţitor şi impresionabil al poetului. Iar ca ocupaţiune zilnică zdrobitoarea muncă a ziaristicei! Ca în toate cele ce eşeauă din pana lui, Eminescu punea în articolele sale politice, tot aceiaşi patimă care o punea în versuri. In fiecare din revistele sale, punea câte ceva din puternicul său eu, consumîndu-se pe dînsul. Sunt memorabile articolele Timpului de pe acele vremuri ca bucăţi literare. Eu unul care am fost de câteva ori batjocorit prin aceste reviste nu pot decât să le recunosc talentul. Eminescu judeca cu simţirea, nu cu mintea şi de aceea nu punea în polemica sa decât pasiunea care o insufla. In ura ei pasionată a oamenilor care ne guvernează şi care Îi însuflise tot dezgustul, mai ales că puneau deasupra faptelor lor firma liberalizmului, Eminescu trecu în partea opusă, deveni reacţionar. Neputându-şi pune idealul hiainte, el a trebuit să şi-l pună în urmă, declarând de nebunii şivenţiuni demagogice, îndeobşte toate sforţările cinstite sau necinstite de-a merge înainte. A trebuit ca Eminescu să înebunească, a trebuit ca Macedonschi să ’şi comită infamia, pentru ca opiniunea publică să se întoarcă înspre el. Şi odată curentul alcătuit, ediţiunea poeziilor sale să vându toate, lumea zăpăcită nu ştiea de unde a răsărit acest talent original de care nu mai auzise vorbindu se. Eminescu numai după moartea lui intelectuală fu în sfârşit recunoscut, gustat, proclamat şi sacrat de public cu dinadinsul de poet... Acum însă era prea târziui. Poetul nu mai trăea cu mintea pentru ași vedea fructul ostenelelor sale. Insănătoşarea nu ’i-a fost nici odată desăvârşită. Nebuniea, pentru tot-d’auna stinsese cu sufletul ei rece, facla geniului poetic.... Ultimii anî de viaţă nu a fost de cât o vegetare trupească, o îndrumare din nou spre neantul îngrozitor al nebuniei... Cea mai tristă priveleşte pentru mine este a vedea natura omenească înjosoritâ, târâtă în noroiu. Şi ce e alta nebuniea de cât cea mal grozavă înjosorire ?.... Şi acum când în toate gurele e numele său, când nimeni nu ’şi mal ridică glasul spre a’i nesocoti talentul, când sava ÎI e mal temeinică de cât ori şi când, fiecare din noi am ,uitat omul care să zbuciumă în ghiarele nebuniei, sub lovurile păzitorilor, sub privegherea călugărilor, omul care îşi cunoaşte starea jalnică în care zace şi care înainte ca şi înapoi, la dreapta ca şi la stânga, nu vede decât nepăsarea, deşertul, care o desparte de lumea exterioară ! Toţi oamenii de inimă, toţi aceia care ţin cu vrednicie o pană în mână, toţi şi toate cărora Eminescu le-a dat şi le dă minute plăcute, ar trebui să se gândească la nebunul din Monastirea Neamţului.... întind talgerul, căci aceasta este soarta tuturor scriitorilor, întind talgerul publicului, tuturor acelora care cred că poetului Eminescu i se cuvine ca răsplată naţională cel puţin o moarte liniştită. .. întind talgerul... Const. Miile. Memento. A apărut: Nopţi alb de M. Th. Stoenescu. Un voi. de aproape 300 pag. București, Editura Tipografiei Revistei Literare. Catilina. Tragedie originală în cinci acte de Sava N. Şoimescu. București, Tipografia Academiei Române. Vol. de 100 pag. •*»