Lupta, noiembrie 1887 (Anul 4, nr. 386-410)
1887-11-08 / nr. 392
t T . 4 ANUL IV—No. S92 ARUMAMSMTE In țară Un an...................................................40 lei la an...................................................201 3 lunî................................ . . 10 . In străinătate Un an...................................................50 lei V* an...................................................25, â Iun...................................................15 , 15 Bani Numărul REDACȚIA Calea Victoriei 34 și strada Academiei 18, în curte Director politic* G. PAVU ADMINISTRAȚIA EDIŢIA ANTEIA Immm BUCUREŞTI, DUMINCIA 8 NOEMBRIE 188? immimi Anunciurî pe pagina III ... 1 leu lima a » „ IV ... 25 ban! „ A. SE în Romania, la adMfâstrafSă.' »iamiluTA In Franţa, Italia, AtStrppertg.aSia $f]Anglia li AGENTIA LIBERA, rutolotife.t^nm des,»gictoirea, 5t (place de la Bourse) FM. ff Calea Victoriei 34 și strada Academiei 18, în curte CHESTIA IMPOZITELOR IMPOZITELE ACTUALE SI CEL PE VENIT Concursul de la Facultate BELGIA ORIENTULUI CUM UITAM... SPITALUL COLTEA 0 VIATA CRIMINALA CHESTIA IMPOZITELOR IMPOZITELE ACTUALE SI CEL PE VENIT Am arătat, In un precedent articol, cum toată materia impozitelor actuale este dominată de următorul principiu: a căuta ca impozitele să producă mult, cât de mult, fără a să lua în seamă, cu câte nedreptăţii şi cruzimi să alunge acest rezultat. Consecinţa naturală este că obiectele de prima necesitate devin materia impozabilă prin excelenţă. Aceasta este origina impozitelor indirecte, şi dacă li să dă o dezvoltare din ce în ce maî mare, este fiindcă ele apasă cu toată greutatea lor asupra masselor, asupra claselor sărace, cari nu au puterea şi situaţia politică în mâini. Când însă este vorba de impozitele directe, p! atunci lucrul să schimbă. Fiindcă aceste impozite afectează în mod mai special pe clasele bogate, pe acele ce au direcţia politică în mâini, apoi de aceea îndată ce e vorba de ele să iau cele mai minuţioase măsuri pentru a nu să leza interesele contribuabililor, pentru a nu doborî pe contribuabil sub greutatea impozitelor. îndată ce e vorba de impozitele directe, impozitele clasei dirigente, tot felul de teorii ies ca din pământ, toate având de scop a protegia pe contribuabil, a’l face ca sa plătească mult mai puţin, în raport cu ceea ce ar trebui să plătească. Aşa, între alte principii, să declară că impozitele nu trebuesc să fie vexatoare, că statul nu are dreptul să intre în secretul afacerilor contribuabilului nici să ia ca bază a impozitelor mijloace de acele cari ar tinde să descopere adevărata situaţie a contribuabilului, câtă avere şi ce venituri reale el are. Aceste lucruri, după financiarii ortodocşi, sunt lucruri sfinte, ele fac parte din sanctuarul familiei, nimenea nu are dreptul să se încerce măcar a le afla... Notaţi un lucru, aici este vorba de un cetăţean care e dator să plătească statului o sumă în raport cu averea sa ; aici nu e vorba de a-l vexa gratuit sau pentru un pur capriciu. Cu toate acestea, măcar că cetăţeanul este dator să plătească în raport cu averea lui, totuşi să susţine că statul nu are dreptul de a se informa de acea avere... Pentru a înconjura această dificultate, aşa numitul sanctuar al familiei, şi a împăca conştiinţa alarmată a contribuabilului, cu necesităţile statului, acesta reprezentat prin clasa dirigentă, să mulţumeşte a crea o serie de ficţiuni, un număr de indicii convenţionale şi aparente după cari să se poată judeca averea şi capitalul cuiva şi în puterea cărora să se fixeze impozitul. Acele semne să caută înadins ca să fie cât să poate de anodine, cât să poate de largi, aşa încât contribuabilul impozitelor directe să poată scăpa uşor printre iţele legilor fiscale. Aşa mijloace precum este chiria, precum e baza patentei de acestea statul să serveşte pentru a judeca activitatea, averea, afacerile, capitalul contribuabililor. Este ştiut la ce scandaloase rezultate ajunge acest sistem de impozite. Cea mai mare parte din capitaluri şi averi scapă de orice impozit, în cazul când ele nu sunt în mod oficial scutite prin lege, precum e cazul la noi cu averile mobiliare. Așa, este destul să amintim cum faimosul impozit asupra venitului — adică forma cea mai înaltă a actualului sistem de impozite—ajunge la rezultate în adevăr scandaloase în Anglia și în Italia.—Nici a patra parte din averea reală nu e taxată cu acest fel de impozit. Pe când acest lucru are loc în privinţa întreprinderilor comerciale, industriale, a plasărei şi specularei de capitaluri, a câştigurilor uşoare, dacă nu chiar ilicite, a proprietăţilor palpabile, a bogăţiei ştiute şi vizibile, adică pe când clasa care concentrează în mâinele ei toate întreprinderile proprietăţei şi a capitalului scapă printre iţele legilor fiscale întocmite anume în acest scop, în acelaşi timp, cum am spus, classa muncitoare, săracă, este fără milă şi fără greşală pusă la impozite grele, de la care este cu neputinţă a se sustrage. In adevăr, un om sărac nu poate cumpăra o haină, nu poate bea un pahar de rachiu, nu poate să’şi cumpere o bucăţică de zahăr, nu poate să ’şi procure un dram de sare, nu poate să ’şi ia un pachet de tutun, etc. fără ca odată cu actul cumpărăreî să nu achite şi taxele comunale, impozitul către stat, etc. Pentru ca un nevoiaş să se poată sustrage de la capitaţia impozitelor indirecte, nu are decât mijlocul de a nu consuma, de a se lăsa să moară de foame, pe când pentru ca un capitalist, industrial, proprietar să se poată sustrage de la totalitatea sau cea mai mare parte a impozitelor directe, are nu un mijloc, ci zece pe care legea însăşi, pe care baza acelor impozite şi mijloacele de taxare li le dă, ni le pune la dispoziţie. Pe când pentru a nu schimba baza impozitelor actuale directe, să obiectează că în cazul unei remanieri mai juste a acelei baze s’ar aduce loviri în afacerile şi secretele contribuabilului, tot aceleaşi persoane pentru a menţine odiosul şi revoltătorul sistem al impozitelor indirecte, să mulţumesc a spune că cu acest sistem aceste din urma impozite să pot încasa uşor şi produc mult!.. Nimenea din aceşti economişti nu se revoltează înaintea faptului că impozitele directe produc puţin şi dau loc la o fraudă colosală. Nimenea nu caută ca să le facă a produce mult şi a stârpi abuzurile. Faptul că unele produc mult din cauza unei inchităţi şi altele produc puţin din cauza altei inchităţi, acel fapt nu preocupă pe nimenea în mod serios. Ştiinţa economică continuă a le consacra pe amândouă, a consacra inichitatea pentru cei mai mulţi şi abuzul pentru cei mai puţini. Aceasta este situaţia actuală. Am făgăduit rândul trecut, că voi arâta că incometax, sau impozitul asupra venitului nu să deosibeşte, aşa cum el este actualmente bazat, de comunitatea impozitelor în usagiu la noi sau în celelalte ţâri. Asupra acestui lucru voesc să insist puţin, fiindcă nu aş voi ca sub protest de reformă, un legiuitor şiret să introducă sau mai bine să generalizeze la noi impozitul asupra venitului. Introducând acest impozit aşa cum există el fie în Anglia, fie în Italia, fie chiar în Prusia, rezultatul ştiţi care ar fi ? Ar fi o sporire fatală a impozitelor indirecte, adică o agravare a răului actual. Şi eu, o mai repet, am fost pentru impozitul asupra venitului, şi acum sunt, dacă voiţi, pentru acest impozit, se va vedea însâ în unul din următoarele articole ce înţeleg eu prin impozitul asupra venitului. Aşa însâ cum se înţelege acest impozit, aşa cum modelul există în Anglia, Italia, Prusia, cu toate deosebirile mari care îl separă, totuşi el este un impozit care, o mai repet, ar aduce o sporire a taxelor indirecte. Şi ştiţi de ce ? Fiindcă cu bazele comanamente admise, acest impozit nu ar produce mai nimic la noi, după cum în Anglia şi mai cu seamă în Italia, el nu produce mai nimic în proporţie cu bogăţia acelor ţări. Şi mai ştiţi încă de ce ? Fiindcă impozitul asupra venitului, aşa cum funcţionează el pe bazele admise în genere în momentul de faţă, acest impozit nu tinde a suprima sau a modifica sistemul impozitelor indirecte, această plagă a societăţilor moderne, nu , impozitul asupra venitului, aşa cum funcţionează în unele ţări, are de scop a servi ca punt de sprijin impozitelor indirecte, el tinde, după expresia însăşi a economiştilor, a atenua în oarecare proporţie nedreptatea ce sufer clasele muncitoare, el serveşte ca un fel de compensaţie pentru marea inegalitate a repartiţiei celorl’alte impozite ! Cum să vede un simplu paliativ, şi tocmai caracterul lui de paliativ explică faptul pentrulPee nimenea nu a căutat să’i dea aplicându’l o bază solidă și dreaptă. Dacă i s’ar fi dat o asemenea bază, el ar fi încetat a fi paliativ, deci ar fi deviat de la scopul lui !... De altmintrelea impozitul asupra venitului nu e în fond de cât impozitele comanamente admise în toate țările, chiar în acele in care el nu există cu numele. Așa, pentru a nu mă lungi, incometax are cinci cedule. Ei bine, fiecare din aceste cedule corespunde aproximativ la unul din impozitele în vigoare în toate țările. Așa, cedula A corespunde impozitului numit la noi fonciar, pe nedrept , cedula D corespunde patentelor noastre, cedula B corespunde taxei de 5 la sută asupra salariilor funcţionarilor de tot soiul. Până chiar şi cedula B care are în vedere arendele, o putem găsi la noi. In adevar, lasă că arendaşii plătesc impozitul în conformitate cu venitul, dar mai cu seamă în urma modificărei din urmă a legei fondate, în ceea ce privește cuantumul impozitului pentru o moșie exploatată de proprietar în deosebire de acel când ea este dată în arendă, această deosebire a creat în realitate în impozitele noastre o cedulă deosebită, o cedulă care corespunde cedulei engleze. Voiţi încă un cuvânt ? Iată-l: ceeace distinge un impozit nu este numele—aceasta fiecare o ştie—ci baza lui şi mai cu seamă mijloacele, norma întrebuinţată pentru constatarea şi taxarea valorei impozabile. Ei bine, dacă să uită cineva la mijloacele de constatare şi de taxare a impozitului asupra venitului, îndată vede că cu toată deosebirea lor aparentă de mijloace pentru stabilirea de exemplu a impozitului patentei, în realitate acele mijloace aparţin aceluiaşi sistem, toate sunt aparente, exterioare, toate caută să încongiure iar nu să deslege dificultatea. Nu este locul de a dovedi acest adevăr pe care de altminterea trebue să-l fi observat oricine. Cred că din aceste puţine lucruri cititorii ’şi-a fi făcut o idee de baza şi tendinţa impozitelor actuale. Cu numărul viitor voi aborda chestiunea positivă, anume, principiile democratice ale impozitelor. G. Panu. flFIGEUI* TSIJE&RAFIG AGENŢIA HAVAS Paris, 18 Noembrie.Italia a aderat într’un mod oficial la covenţiunea relativă la canalul de Suez. Berlin, 18 Noembrie.— La prânzul ce se va da azi la palatul Imperial, în onoarea Ţarului, vor asista toate personagiile princiare ce sunt la Berlin, membrii ambasadei ruseşti cu soţiele lor, prinţul de Bismarck, toţi miniştrii şi demnitarii Curţii. Berlin 18 Noembrie.— împăratul şi împărăteasa Rusiei a sosit la 11 ore dim. Recepţiunea s’a făcut la gară după programa ce să fixase. Berlin, 18 Noembrie.—Ţarul a descins la ambasada Rusiei unde a fost primit de împăratul, care a stat cu dânsul 45 de minute. întors la palat, împăratul Wilhelm a primit vizita Ţarului. Viena, 18 Noembrie. — Delegaţiunea ungurească a adoptat bugetul ordinar şi cel extraordinar al armatei precum şi bugetul relativ la Bosnia, fără modificări. Berlin, 18 Noembrie. — împărăteasa Rusiei, msoţită de toţi copii sei, a făcut o lungă vizită împăratului Wilhelm. Prinţul de Bismarck s’a dus la 3 ore şi jumătate la ambasada Rusiei, pentru a vizita pe Ţarul. Cancelarul a primit în urmă vizita aghiotantului Ţarului, general Cervin. Berlin. 18 Noembrie.— La prânzul de gală ce s'a dat astă seară la palat, împăratul ce şedea între Ţarul şi împărăteasa Rusiei, a ridicat un toast în onoarea lor. Prinţul şi principesa de Bismarck, precum şi corniţele Herbert de Bismarck, erau printre invitaţi. Reprezentapunea de gală la operă fiind retrasă, împăratul și împărăteasa Rusiei au părăsit Berlinul la 9 ore și jumătate. NOUTĂŢI Concursul de la Facultate Să ştie că zilele trecute s’a început la Facultate, concursul pentru ocuparea catedrei de filosofie de la Facultatea de litere din Iaşi. — Cu acest prilej, s’a putut constata ce va să zică legile pentru guvernanţii noştrii şi ce garanţie este un concurs.— Naivii cari s’ar lua după legea instrucţiunei, care hotărăşte că chipul de recrutare al corpului didactic este concursul, s’ar păcăli în chip teribil. In realitate ministerul numeşte şi hotărăşte. Concursul este o formă care acoperă orî-ce nedreptate şi arbitrarietate. Un ministru poate fi nedrept, parţial. O comisiune trebue să fie justă. Şi astfel prin această parodie, ministrul totdeauna este la adăpostul tuturor răspunderilor. Iată în adevăr un nou fapt care dovedeşte acest lucru. Printre concurenţă era şi un profesor din Iaşi, doctor în litere și fost suplinitor al catedrei în cestiune, d-l Al. Bădărău.— Acest profesor, a avut nefericirea de a nu fi agreat al d-lui Sturza.—Pentru a nu maî avea încurcături, ministerul ’î-a trimes răspuns că degeaba se prezintă la concurs, că orcât va ști de bine tot nu va fi numit profesor.—Fireşte că după o asemenea declaraţiune, d-lui Bădărău nu ’i-a rămas de cât o singură cale de urmat, aceea de a se retrage de la concurs, lucru ce ’l-a şi făcut. Şi cu toate acestea, dl. Bădărău, atunci când s’a pus să studieze literile, necunoscător încă de sistemul nostru constituţional, era în drept să creadă că dându’şi osteneală, că studiind va putea căpăta răsplata ostenelilor sale, că prin merit va putea ajunge cât de sus, că pentru a fi profesor de Universitate nu i se va cere altceva decât ştiinţa. Sacrificându’şî anii tinereţii dl. Bădărău nu era în drept să cunoască că pentru a ajunge orî şi unde e maî multă trebuinţă de linguşire şi servilizm, de cât de cunoştinţî şi studiu. Şi astfel să face educaţiunea tinerimei, astfel de principii şi să inculcă de pe băncile şcoalei. Şcoala servilismului şi a înjosirei este aproape general patronată în această ţară nefericită. Şi ne mai plângem că nu avem caractere, că nu avem oameni independenţă, că suntem o ţară putredă. Din mâinele unui Mitiţă Sturza ce poate să iasă decât lachei, slugi şi lingători de blide. ------------------------------—I«—man « «win -------------------------- CUM UITĂM... Mişcarea, viaţa politică fiind foarte variată, manifestaţiile ei fiind multiple, multe din ele sunt adesea condamnate la o uitare din cele mai culpabile. Aşa în anii din urmă, viaţa politică (?) a regimului colectivist s’a manifestat prin o furie nebună de persecuţiuni împotriva adversarilor lui; această furie a mers tot progresând şi s’a deslănţuit cu atâta sălbăticie asupra membrilor opoziţiunei, nu cât mulţi din ei, după ce au fost torturaţi în tot felul, au fost apoi aruncaţi în temniţe, unde zac prada furioşilor persecutori. Sunt mai bine de optsprezece luni de când o asemenea manifestaţie de furie nebună s’a declarat la agenţii regimului din R. Văl cel mai mulţi tineri, victimele acestui acces, au fost aruncaţi în temniţă. De câte ori aceşti nenorociţi au fost aduşi de formă înaintea justiţiei, toată presa independentă a protestat în contra infamiei de a se ţine atâta timp la prevenţie nişte tineri, cari nu cer decât a fi judecaţi, dar atâta tot. Magistraţii regimului, nesocotind toate protestările şi strigătele oamenilor de legi şi de inimă, au hotărât prelungirea arestului preventiv, refuzând de a judeca pe nenorocitele victime. De atunci, toată lumea a dat uitărea acest fapt şi nimeni nu se mai gândeşte la mizeriile pe cari le îndură întemniţaţii din Vâlcea. Suntem în plină iarnă, amicii noştrii zac în celulele umede şi întunecoase ale puşcăriei, privaţi de libertate, privaţi de familiale lor, privaţi de lume. Se pare că opoziţia aşteaptă cu răbdarea şi cu respectul ei pentru legalitate (?) venirea unei noi sesiuni a Curţii cu juraţi, pentru a protesta atunci din nou... Soarta nenorociţilor Vâlceni o îndură şi două victime ale sălbătăciilor colectiviste, deslănţuite la Galaţi cu ocazia alegerilor comunale de acolo. Şi dacă mergem mai departe, toate aresturile poliţieneşti din ţară sunt pline de victimele acceselor de furie sălbatică a numeroşilor comisari şi hipocomisari colectivişti. Toate aceste manifestaţiuni ale vieţe politice (?) colectiviste, le trecem prea curând cu vederea, le consacrăm prea puţină băgare de seamă, le uităm prea curând. Ocupându-ne cât mai des de aceste fapte sălbatice, denunţându-le necontenit ţarei, vom ţine lumea într’o vecinică ură împotriva acestui regim de şnapani. Şi să nu se uite un lucru: această vecinică aţâţare a spiritului public împotriva infamiilor regimului, formează una din armele noastre electorale cele mai puternice. Noi n’avem armate de funcţionari, noi n’avem fonduri secrete, noi n’avem la îndemână întreg bugetul ţărei cu toate aparatele lui de corupţiune. Noi n’avem, mai la urmă, de cât o singură armă, propaganda, şi tocmai de dânsa uzăm prea pţin. BELGIA ORIENTULUI Aseară să răspândise sgomotul prin cercurile financiare că o depeşe din Paris anunţă arestarea lui Wilson, ginerele preşedintelui republicei franceze. Tele-