Lupta, decembrie 1887 (Anul 4, nr. 411-435)

1887-12-04 / nr. 414

f- f > ANUL Y. SERIA n—No. 414 ABQWÁMM1TM I» ţară 40lei Unan . V.an . 20W 3 luui . 10» Ia străinătate Unan . 50lei 7«an . 25» 3 luni . 15I* 15 Bani Numărul JBDIŢIA LUPTA REDACŢIA Calea Victorieî 34 și strada Academiei 18, în curte Director-politic, Ok, PA­NU BUCUREŞTI, VINERI 4 DECEMBRIE 1887 AWlfflC, Anunciuri pe pagina II .­­ . 1 A SE AD In Romania, la administraţia In Franţa, Italia, Austro-Ungaria şi Anglia la AGENTIA LIBERA, rue Notre-Dame des Victoires, 50 (place de la Bourse) Paris. In Orient, la EASTERN AGENCY Constantinopol ADMINISTRAŢIA Calea Victoriei 34 şi strada Academiei 18, în curte linia REGIMUL NOSTRU ECONOMIC în raport CU CEL VAMAL MCSCA PE CĂCIULĂ Mişcarea electorală REGELE E RESPONSABIL CRONICA. CONU FANICA TRECE!. CRONICA TEATRALA O VIATA CRIMINALA IG1IDL HOSTED ECONOMIC In raport GU GEL VAMAL Nu am nevoe să spun cât este de important pentru o ţară regimul său vamal şi cum el este unul din principalii factori cari contribuesc la producţia şi repartiţia bogăţiilor. A­­cest lucru il ştie toată lumea. Este deci de toată însemnătatea de a studia regimul nostru econo­mic şi vamal, şi de a vedea întru­cât el este întemeiat din punct de vedere democratic, adică din acela al intereselor marii majorităţi. Acest studiu devine cu atât mai de actualitate cu cât guvernul să a­­jundă mai mult în aşa numitul re­gim protecţionist. Aşa, mesagiul tro­nului ne-a vorbit despre protecţia intereselor naţionale, iar în răspun­sul Camerei deputaţilor vedem de asemenea vorbindu-se de o protecţie raţionabilă. Ideile cele mai confuze domnesc în această materie şi aceasta chiar în capetele aşa numiţilor specia­lişti. La fie­care pas şi ocazie vezi con­­fundându-se tarifele fiscale cu tarifele protecţioniste, acestea din urmă cu cele proibitive. De altă parte, libe­­rul-schimb să confundă şi el cu re­gimul bastard convenţional. Această confuzie să înţelege că se resfrînge, este chiar restrînsă în le­gislaţia noastră vamală. Aici confuzia cea mai mare domneşte în dauna a­­devăratelor interese ale ţarei şi în folosul tuturor combinaţiilor inepte ale faimoşilor noştri­ oameni de Stat. Dacă deschizi ziarele chipurile spe­ciale, cum este Economia Naţională, rămâi încremenit de lipsa de jude­cată, de lipsa de cunoştinţe înlocuite prin un empirism rutinar şi absurd. In încurcătura empirică în care relaţiile internaţionale ale noastre sunt cufundate, iată ce poate cine­va distinge mai lămurit: Regimul nostru vamal este bazat pe două mari dispoziţii, nu zic prin­cipii, anume : 1) tarifa generală 2) ta­rifa convenţională. Cea d’Intâia este aplicată ţări­lor cu cari nu avem convenţii sau a căror convenţii expirând nu au fost reînoite. Cea a doua este aplicată ţărilor cu cari avem con­venţii in vigoare. Deosibirea între a­­ceste două tarife constă în privinţa cotităţei drepturilor de vamă apli­cate unor ţări în deosebire de altele. Aceluiaşi obiect sosind la graniţă din o ţară supusă tarifului general să a­­plică o taxă mult mai mare de­cât dacă el soseşte din o altă ţară cu care avem un tractat de comerţ în­cheiat. Să dau un exemplu: Spirtoa­sele destilate venind din Austria plă­­tesc 100 lei de 100 de kile , când ele vin din Germania cu care avem convenţie plătesc numai 35 lei. Câte­odată deosebirea este colosală. Aşa d­­e, covoarele de lână curată ce sosesc din Franţa sau Austria plă­tesc 200 lei de 100 de kilo, pe când importate din Germania ele nu plă­tesc de­cât 30 lei, etc. Pentru a complecta aceste rân­duri trebue să adaug că atât în ta­rifa generală cât şi în acea conven­ţională un număr de obiecte — des­tul de restrânse — sunt scutite de ori­ce taxe la intrare. Aşa, d­­e: materiele şi productele chimice sunt scutite în tarifa generală , marinele şi instrumentele agricole, în tarifa con­venţională etc. Nu voiu să intru de loc ca să a­­­răt absurditatea şi ridiculul acestui sistem inextricabil, în care un obiect plăteşte o taxă deosebită după cum el ne este trimes de Rusia, sau de Austria sau de Elveţia, sau de Ger­mania. De ce aceasta? Nu să ştie. Cine voeşte să vadă o capo­d’operă de absurditate, un monument de ar­bitrar şi de inichitate pe socoteala ţărei şi în folosul unor ţări privile­­giate, nu are de­cât să consulte din buletinul legilor financiare partea întâi vol. VI purtând titlu : tarifele drepturilor de vamă (tipografia Curţei regale). Dacă acum i­eşind din acest haos ridicul, caut ca să pun sub formă de principii economice cele ce tarifele noastre vamale conţin, dacă, cu alte cuvinte, voesc ca să văd intru cât tarifele în chestiune sunt inspirate de liber-schimb, de protecţionism, de semi-protecţionism şi de proibiţionism atunci ajung la următorul, rezultat: 1) O parte din obiectele de im­­portaţie sunt supuse principiului pur liber-schimbist, ele intră în toată li­bertatea in ţară. 2) Cea mai mare parte din o­­biectele de importaţie, chiar după tariful autonom, sunt supuse la o taxă grea însă fiscală, la o taxă de venituri bugetare. 3) Foarte puţine obiecte sunt su­puse la o taxă proibitivă absolută, adică foarte puţine sunt lovite de aşa taxe In­cât intrarea lor să fie cu totul imposibilă în ţară. In fine, toate obiectele de impor­taţie din ţările cu cari avem con­venţii sunt supuse numai la taxe fis­cale, taxe de venituri. Voind a reduce la o singură for­mulă predominantă acest regim pes­triţat, voiu zice: Ţara noastră nu poate fi pusă între ţările protecţioniste sau proibiţioniste, de vreme ce are con­venţii comerciale încheiate cu mai multe state. Prin urmare, pe calea tarifului convenţional să introduc în ţară toate mărfurile taxate greu de tariful autonom. Cel d’intâi anulează pe cel d’al doilea. Ţara noastră nu poate fi numărată nici între ţările cari să apropie mai mult de prin­­cipiele liberului­ schimb, de vreme ce atât tariful general cât şi cel con­venţional taxează imensa majoritate a obiectelor. Ţara noastră poate fi mai drept considerată între acele furt cari sunt cuvinte pompoase de protecţionism, de protegjarea industriei naţionale, ur­măresc un singur scop principal: acela de a’şî crea venituri bugetare. In adevăr, o ţară poate să aibă cel mai straşnic tarif autonom din lume. îndată însă ce ea are o con­venţie, o singură convenţie, încheiată cu o singură putere, pe baza unui tarif moderat fiscal, toată străşnicia tarifu­lui autonom cade în baltă, nu mai are nici o valoare, căci toate măr­furile proibite sau taxate greu de ta­riful autonom, toate pot pătrunde în ţară cu taxe modeste la adăpos­tul acelei unice convenţii comerciale cu unica ţară. Acesta este cazul ţarei noastre. Aşa, lasă că tariful nostru nu este de loc straşnic chiar considerat în sine, dar chiar când el ar fi proibi­­tiv, încă nu ar avea nici o valoare practică, de vreme ce guvernul are încheiată cu Germania (las pe cele­­l­alte ţări mai secundare) o conven­ţie care reduce, după cum s’a văzut, cu a cincea şi chiar cu a zecea par­te taxele tarifului autonom. Singu­rul rezultat care îl produce acest sis­­tem­ este acela de a favoriza o tură în detrimentul celor­l­alte. De altminte­­rea trebue să fiu drept și să recu­nosc că nici guvernul actual nu a urmărit alt­ceva!... Față cu această înjghebătură mon­struoasă economică, socotesc util a studia următoarele chestii: Ce înseamnă un tarif vamal fis­cal şi care sunt consecinţile lui pen­tru ţară; Inconvenientele tarifului protecţio­­nist faţă cu organizarea actuală econo­mică din interiorul ţărei; Inconvenientele liberului - schimb faţă tot cu actuala stare a muncei şi a capitalului în sânul ţărei. După ce voiu arăta acestea, apoi mă voiu sili să arăt prin ce sistem vamal am putea înlocui pe cel ac­tual , şi cari sunt mijloacele cele mai nemerite pentru a veni în aju­torul muncei naţionale. Ceea ce voia începe a face de mâine. G. Pann. SERVICIU!. THLESSAFIC AGENTIA HAVAS _Viena,^Lpecembre. —4eîoo ei aprecierea­­optimistă a presei din năuntru şi din afară asupra situaţiunii Austriei faţă cu Rusia, pare că resultă dintr’o confusiune com­pletă intre situaţiunea militară şi situaţiunea politică. Raporturile diplomatice cu Rusia, adaogă foaia vieneză, continuă a fi de natură cu totul amicală ; dar situaţiunea militară nu s’a schim­bat de loc, ea nu s’a îmbunătăţit de loc. Guvernul austro-ungar va lucra cât se poate de mult şi conform intereselor monarhiei, si­­lindu-se să menţină raporturi e politice pe un bun picior cu Rusia, şi cătând să evite orî­ce ar putea să împiedice un aranjament pacînic şi amical. Dar, in acelaşi timp, el va continua să vegheze cu cea mai mare îngrijire la aceea ca, In cazul când n’ar isbuti In silinţele făcute de el în partea aceasta, situaţiunea militară a monarhiei să nu devină mai puţin favorabilă ca mai ’nainte. Sfmn Berno, 14 Decembre.—Simptome ne­iniş-­ titoare au reapărut în gâtul prinţului imperia şi au motivat chemarea imediată a doctorului Mackenzie. Berlin, 14 Decembre. — Gazeta Naţională a­­nunţă că doctorul Mackenzie a părăsit Londra pentru a se duce la San­ Remo, pen­ru că sta­rea prinţului imperial s’a înrăutăţit. Berlin, 14 Decembre.—Reichstagul continuă discuţiunea tarifului vamal. Mai multe articole au fost adoptate, conform textului presintat de guvern. Altele au fost modificate şi acceptate sub o nouă formă. Berlin, 14 Decembre.—Corniţele Brühl pleacă la Roma. El e purtător al unei scrisori de fe­licitări adresată lui Leon XIII de către impera­­tul Germaniei. Belgrad, 14 Decembre.—Scupcina a adoptat în unanimitate convenţiunea încheiată între Turcia şi Serbia în privinţa cestiunei joncţiu­nea căilor ferate. AGENŢIA LIBERA Paris, 14 Decembrie. — Se telegrafiază din St Petersburg Agenţiei Libere, că nimeni nu crede la un conflict iminent între Austria şi Rusia, cu toate aţâţările venite din Berlin. Germania nu este în stare să facă rezbel acum. Se lucrează zi şi noapte în arsenale şi până acum nu s’a produs de cât 150,000 puşti cali­bru mic, o imitaţiune a puşteî Lebel. Paris, 14 Decembrie.— Comisiunea bugetară va acorda guvernului trei sau două zecimi pro­vizorii. Stânga radicală şi extrema stângă, nu vor vota nici o moţiune, implicând încrederea lor in guvern. Viena, 14 Decembrie.—Consiliul militar care s’a întrunit sub preşedinţa împăra­ului, a ţi­nut mai,bine de două ore. San-Remo, 14 Decembrie.—S’au produs simp­­tome îngrijitoare în starea principelui impe­rial. D-rul Mackenzie a fost chemat grabnic pe lângă augustul bolnav. niUSOA­PE cAciulA Ieri la Cameră, generalul de la interne s’a făcut de râs cum nu se mai poate. Pe când dl. N. Voinov vorbea şi a­­firma că sunt în ţară prefecţi cari s’au îmbogăţit din funcţiunile lor, dl. Radu Mihaiu, întrerupse de o dată şi întrebă: Despre mine voiţi să vorbiţi ! îşi poate închipui cititorii ce râs a tre­buit să fie în Cameră. Toţi deputaţii din opoziţie se tăvăleau, cei din majoritate rămaseră plouaţi cu totul, iar bietul mi­nistru se făcu verde galben şi nu mai ştia ce mutră să facă. In adevăr, nici o dată nu s’a potri­vit mai bine vorba: musca pe căciulă ! Dar cine vorbise de d-na Radu Mi­haiu ? D-l Voinov în teză generală, fără a numi persoane, afirmase că sunt astă­zi o mulţime de prefecţi cari au intrat în funcţiune fără ghete în picioare şi că astă­zi au sute de mii de franci, şi de­odată generalul sare şi protestează. Nu, în adevăr, sunt momente când naturele cele mai concentrate, cele mai calculate se impresionează peste măsură supt influenţa unui adevăr şi trădează toate sentimentele cele mai intime. ?Eri generalul s’a trădat singur, a făcut o mărturisire mai preţioasă de cât toate articolele ziarelor din opoziţie şi, ca sub stăpânirea unei sugestiuni, a divulgat se­cretele inimei sale. Generalul Radu Mihaiu este un mare artist căci într’un gest şi într’o escla­­maţie a concentrat o lume întreagă de idei, de destăinuiri şi de gheşeituri să­vârşite. Generalul a dovedit ori că are mult talent poliţienesc, că ştie admirabil să prindă pe hoţi căci s’a prins până şi pe dânsul. ------------------------------------------­ Regele e responsabil Comedia constituţională cu un şef de stat care are în mână toată puterea şi care totuşi, printr’un fel de absurditate ridicolă, este declarat de iresponsabil, a­­ceastă comedie a primit o puternică lo­vitură în Franţa, adică în ţara aceea care are menirea de a dărâma vechile insti­tuţii şi a spulbera concepţiunele insane ale unei faze de copilărie a popoare­lor în materie de guvernământ. Cu ocazia scandalurilor cunoscute, Ca­­merile, în mod discret ce e dreptul, dar foarte categoric, au trecut peste ficţiu­nea iresponsabilităţii şe fului statului şi ştiindu-1 culpabil, dacă nu direct cel pu­ţin indirect, s 1-au silit să se retragă. Care este morala acestui însemnat e­­veniment politic ? Este că popoarele ma­ture s’au săturat a se hrăni cu ficţiuni feticiste, că ele sunt hotărîte a intra din ce în ce mai mult pe calea practică, pe calea cea reală. Aşa, un şef de stat să face el respon­sabil, prin actele şi conduita lui, de o si­tuaţie politică ? Contribue el a o men­ţine ? Să opune el a o schimba ? Dacă da, popoarele limpede la minte aruncă de o parte îmbroboditurile ridicate de inviolabilitate şi de iresponsabilitate şi prin organul lor legal îl trimet pe a­­cel şef de stat să se plimbe. Acest lucru au făcut Francezii şi bine au făcut. Şi să nu ni se obiecteze că Franţa e sub Republică. Nu , preşedintele Republi­­cei dacă este mai puţin inviolabil de­cât un rege, este însă tot aşa de iresponsa­bil ca şi regina Angliei ca şi regele Bel­giei şi ca şi acela al nostru. Această iresponsabilitate de pe hârtie nu a împedicat pe un popor demn şi duşman al abuzurilor ca să-l trimeată pe Grévy în viaţa particulară. Venind la noi şi la situaţia noastră, întrebăm : Carol I colectivistul este el mai puţin responsabil de situaţia actuală, de­cât Grévy de cea din Franţa de acum o lună ? De­sigur că nimeni nu va în­drăzni să zică că regele Carol e mai pu­ţin culpabil. Din contra, Carol al nostru colectivis­tul este de o mie de ori mai vinovat, mai criminal de­cât Grévy. Carol colec­tivistul este sufletul blestemat al regi­mului actual, este acela care menţine situaţia actuală în contra legilor şi în contra sentimentului real al ţărei. Fiind ast­fel, nu e ridicul să vezi pe aşa numiţii fini politici a face caz mare de dinasticism, a invoca ficţiunea con­stituţională şi a acoperi pe culpabil? Astăzi lumea a eşit din faza metafi­zică, nici un om nu mai poate înţelege cum cine­va să fie în realitate totul şi în formă nimic, cum în fapt să fie res­ponsabil şi în drept iresponsabil, cum a­vea să fie culpabil iar în ficţiune să fie inocent! Problema iresponsabilităţei regelui Ca­rol are aerul unei cimilituri, a unei ghi­citori populare. Ea in stil popular s’ar putea pune sub următoarea formă: „Ci­­„nel cinei, cine e cap şi nu e cap, cine „fură şi nu fură, cine e vinovat şi nu e „vinovat ?“ Această cimilitură numai un colectivist poate să o deslege, sau numai un opozant care a rămas cu studiere tot la Benjamin Constant!... Ţăranii seara la şezătoare să veselesc spunând cimilituri, dar cimilitarele lor sub forma barocă şi plină de contrastul­ şi contradicţii aparente, au un sens real, ele designează o idee sau o fiinţă concretă. Pe când cimilituara constituţională ex­primă o curată monstruozitate intelectu­ală, monstruozitate care, cu toate că e de mult înscrisă în mai toate Constituţiile, nici­odată însă ea nu a fost practicată în An­glia ca şi în Belgia, în nici o ţară din lume. Iresponsabilitatea regelui este încă o şarlatanie a clasei dirigente, având de scop a menţine ordinea veche socială dacă nu în drept cel puţin în fapt. Iresponsabilitatea regelui este o min­ciună înscrisă cu scop de a înşela mas­­sele, de a amăgi lumea şi de a o face să vadă libertate şi guvern liber acolo unde în realitate este tot tiranie şi gu­vern personal. Dacă acest lucru este la popoare mult mai luminate, cari îşî pot da seamă de arguţiele politicianilor, ce să mai zic de iresponsabilitatea lui Carol I colecti­vistul ? Jos deci ficţiunile monstruoase menite a ascunde situaţia reală , a ocroti a­­buzurile şi a face să domnească bunul plac! Carol I colectivistul, chiar dacă a fost un moment în viaţa lui iresponsabil, de mult, foarte de mult a devenit respon­sabil. Deci trebue tratat în consecinţă, cum a fost tratat Grévy, cum trebue tratat ori­ce funcționar neonest. G. P. Mişcarea electorală DIN FOCŞANI Furtuna din Focşani scrie: Forţa gheşefturilor administrative, să laudă că, ceea­ ce primarul nu a făcut în o vară întreagă, prefectul Săveanu va face în câte­va zile, că oborul de cereale în Focşani, va fi înfiinţat cât de curând după stăruinţa lui Săveanu. Aceste nu sunt de­cât pregătiri elec­­torale, şi un blam ce Săveanu ’] dă pri­marului Cernat , şi unul şi altul nu sunt de­cât colectivişti mincinoşi. * * * Acelaşi ziar spune: D-nii N. Celibidachi, Major Paraschi­­vescu, Sobieski, Ghiţă Neculau, Cernat şi alţi colectivişti din localitate, a în­­ceput a cutreera mahalalele, în vederea alegerilor viitoare ; nu ne îndoim că o­­răşeni, Focşeneni, vor şti să fie la înăl­ţimea datoriei lor, şi vor tăia gustul a­­cestor oameni de a fi cocoţaţi acolo unde nu merită. * **

Next