Lupta, noiembrie 1889 (Anul 6, nr. 969-992)
1889-11-08 / nr. 975
ANUL VI. SERIA III. No. 975. ABONAMENTE. Un an . IN TARA . 40 lei V* an. . . 20 . 3 luni. . . 10 . Un an.. IN STREINATATE . 50 Iei V* an. . . 25 . 3 luni . Numărul 15 Bani. REDACTIA Bulevardul Elisabeta, No. 8, (Casa Lempart). . 15 , MISTER üli C01TOARE CĂDERE SÎGTJRA DREPTOL DE DIZOLVARE NOUL MINISTER IN IAȘI Școala centrală din Iaşi cU PASIUNE ---------------------------— SERVICIUL TELEGRAFIC al „Agenţiei Române“ Rio-de-Janeiro, 1 Noembrie. — împăratul a plecat azi în timpul dimineţei în Europa. Rio-di’Janeiro, 16 Septembrie. — Schimbul în bancă nu s’a cotat azi ; băncile şi particularii se ţin în rezervă; afacerile sunt suspendate. Impăratul şi familia imperială pleacă mâine în Europa. Triest, 16 Noembrie. — Vice-amirilul baron de Wipplinger a organizat în onoarea ofiţerilor escadrei germane, o escursiune la faimoasa peşteră, din Adeleberg; au luat parte la această escursiune un mare număr de ofiţeri din escadra germană, vice-consulul german la Triest şi mai multe notabilităţi din oraş , peste tot 160 de persoane. Lisabona, 17 Noembre.—Corveta portugeză »Bartolomeo Diaz« pleacă în Brazilia. Paris, 17 Noembre.— D. Auguste Havás, fost director al Agenţiei Havas a murit azi. 121.fT¥A % ÎNTAI % BUCUREŞTI. MERCU ST 8 NOEMBRIE 1889 ANUNCIURI: Pe pagina III, 30 litere corpul 7 . . 1 leu finist IV, , . . . 25 bani „ Inserţie şi reclame f . . . 2 lei , Pentru anunciuri a «e adresa In Rom Ani», la Agren fia Havas In Franc!», Italia, Austro-Ussgari» »5 An* Clia 1» Agenţia Havas, 8, place da la Bourse, Paria precum fiancurialele et Un numér de chiti 5€. Bani, ADMINISTRAȚIA Bulevardul Elisabeta, No. 8, (Casa Lempart). Minisíer de concentrare Complimentele mele celuia care a aplicat întâia dată ministerului actual epitetul de minister de concentrare a forţelor conservatoare. Acela este un om cu imaginaţie, iar în aprecierile sale de sigur că pune foarte multă fantazie. Minister de concentrare este un giuvaer, o găsire rară, nepreţuită, de vreme ce epitetul să prinde cu realitatea lucrurilor întocmai ca nuca în perete. Ia să analizăm puţin lucrurile. Ziua mai dăunăzi era un partid destul de bine organizat, anume, partidul liberal-conservator, cu cei doi şefi, d-nii L. Catargiu şi Vernescu. Alăturea ca acest partid să agita cu mare sgomot un mic grup, conservator de asemenea, care de cinci ani îşi căuta un nume, pînâ în fine a dat peste denumirea de „constituţional.“ După logica veri cărui om cu bun simţ, concentrarea forţelor conservatoare ar fi avut loc când partidul liberal-conservator s’ar fi unit sau contopit cu grupul constituțional, când în afară de această concentrare nu ar mai fi rămas nici un element conservator răuleț sau separat. Mi se pare ca niminea nu poate să ’mi conteste aceasta. Ei bine, ia să vedem acum in ce consistă faimoasa concentrare și ce minunate rezultate a produs ea în lagărul conservator. Mai inteiu, această admirabilă concentrare a rupt în doue partidul liberal-conservator, alungând jumătate din el, pe d. Vernescu cu ai s-ăi, afară din concentrare, afară din partid chiar. Nu s’a mulțumit cu această ispravă. Concentrarea mult laudată, a rupt în două și pt al doilea element constitutiv al partidului liberalconservator, adică pt elementul pr conservator. In sinul acestui din urmă element, concentrarea a făcut chiar vaste pustiiri. Ea a esclus din combinaţie pe bătrânul şi autorizatul şef al conservatorilor, ca a înstrăinat pe toţi partizanii şi fidelii acestuia! Aşa, că, în definitiv, la ce să reduce mirifica concentrare ? La unirea unei fracţiuni din partidul liberal-conservator cu grupui minuscul junimist! Sau mai bine concentrarea să reduce la faptul că d-niî Lahovari, Manu, Paucescu etc., au dat mâna cu d-nii Carp, Maiorescu, Th. Rosetti etc ! Eu nu mă mir de d-niî Lahovari, Carp, când îşi închipese că unindu-se au realizat concentrarea forţelor conservatoare. Aceşti doi onorabili domni de mult cred că lumea să reduce la orizontul nasurilor lor și că pământul, soarele, universul se învârtesc în jurul lor ca în jurul unei axe... Mă mir însă de unii conservatori mai obiectivi, cum pot să susţină că un minister care a avut de rezultat a sfărâma partidul liberal-conservator, a exclude pa şeful partidului, a diviza în două pe soldaţi, acest minister e de concentrare. înţeleg ca junimiştii să susţină asemenea lucru, pentru dânşii există concentrare. Ea s’a făcut în jurul şi în interesul lor. In adevăr, acest din urmă eveniment politic a avut de rezultat de a aduce înspre junimiști toate elementele conservatoare de cari aveaui ei nevoie și a exclude pe acele cari le erau ostile. De cât, în acest caz să nu mi să vorbească de concentrare în numele partidului conservator, ci în numele d lor Carp, Maiorescu etc. ceea ce e departe de a fi tot una. Concentrări de asemenea natură, nu ar dori cred ca partidele să aibă multe, ele sunt mai rele decât chiar victoriele la Pyrhus. Şi pentru a se vedea cât de păcăliţi sunt conservatorii prin astfel de concentrare şi cura numai câteva personalităţi să folosesc din ea, să dau un exemplu. Să ne închipuim că elementele liberale ar căuta să se concentreze şi că concentrarea să face astfel : colectiviştii să separă în două fracţiuni, o parte, cu câteva personalităţi, trece la d. D. Brâtianu, iar d. I. Brâtianu cu altă purte rămâne sepirat. Apoi d. D. Brâtianu compune un minister de concentrare cu excluderea lui I. Brâtianu şi a tuturor cari ’i-ar rămânea fideli. Ar putea cineva să susţie că astfel de minister este de concentrare a forţelor liberale ? De sigur că d-luî D. Brâtianu şi celor câţiva colectivişti trecuţi ’i-ar conveni un astfel de minister, dar d-lui I. Brâtianu, dar celorlalţi ? De alta parte, regele ar putea să primească asemenea minister ca al nuanţei D. Brâtianu, plus câteva elemente colectiviste. Niciodată şeful Statului nu ar putea zice că acel minister este al tuturor liberalilor, al tuturor forţelor ce se dau de liberale, curate şi necurate. Ei bine, mă mir că regele cu privire la conservatori este mai puţin perspicace, mă mir cum crede că ministerul Manu Ghermani este de concentrare conservatoare. Aceasta însemna a lua băşici drept lanterne ! . . . Ministerul actual este un minister de dezunire, de duşmănie, el este eşit din lupte interne dintre conservatori , este un minister de revanşă 3 junimiştilor, învinşi acum şase luni, în contra conservatorilor victorioşi. Iată semnificaţia reala a ministerului. Prin urmare, ca ori-ce minister eştt din ură şi din certe intestine, el nu poate avea nici lungă viaţă, nici autoritate morală G. la nn Viena, 17 Noembre.—Cercurile politice din Viena şi din Berlin tratează de presupuneri puţin serioase ştirile date de corespondentul ziaruluiVignes în privinţa unor pretinse angajamente ale comitetului Kainsky de a recunoaşte pe prinţul Ferdinand al Bulgariei şi" a unei presiuni esercitate asupra prinţului spre al face să renunţe la proectile sale de abdicare. Consecinţele trase de acelaşi corespondent din aceste fapte închipuite sunt prin urmare de domeniul fantasiei. Rivixela, 17 Noembrie. — Conferinţa anti -sclavagistă se va întruni măine 18 Noembrie la palatul ministerului afacerilor străine. New-Wk, 17 Noembrie. — New-York- Herald anunţă ca societatea Anglo-africană organizează o expediţie ce va merge sub conducerea d-lui George Mackenzie să ducă aruor lui Stanley şi lui Emin-Paşa. N ‘Hui, 18 Noembre. — împărat#! şi împărăteasa au primit în timpul dimineţei pe prinţul şi pe principesa Arisogaivo Tokeinto. Post declară lipsită de orice temein știrea răspândită mai deunăzi în privința apropiatei călătorii în Spania. — ---------------------------------------------------------------------------------------- CĂDERE SIGURA Generalul Manu ’şî-a pus în gând ca să rezolve o foarte grea problemă, aceea de a căpăta sprijinul d-lor Lascar Catargiu şi Vernescu, după ce ’l-a răsturnat,. Nu mai este un mister pentru nimeni că aceia cari de astă dată au forţat pe d. Catargiu ca să se retragă şi pe d. Vernescu ca sa o urmeze, nu sunt alţii decât d-nii Lahovari şi Manu; te întrebi atunci pe ce speranţe se întemeiază aaceşti domni că vor fi bine văzuţi de nişte oameni pe cari nu numai căi-au lipsit de foloasele puterei, dar pe cari i-au tratat cu oarecare lipsă de consideraţie. Când examinezi situaţia cea desperată a cabinetului, te întrebi cum de nişte bărbaţi cu experienţă politică,precum sunt d-nii Manu, Lahovari etc., să fi primit a figura într’un minister cu atât de puţini sorţi de durabilitate ? Căci graba cu care a fost alcătuit cabinetul şi uşurinţa cu care fiecare a primit portofoliul ce ’i s’a acordat, dovedeşte că nici unul din actualii miniştrii nu ’şi-a dat seama de asperităţile situaţiunei şi de efemeritsirea operei d-lui general Manu. Singur d. Heiban a văzut limpede, singur d-sa, pentru onoarea inteligenţei sale, a înţeles numai de cât că toţi junimistoconservatorii cari s’au iuţit să ajungă la banca ministerială, nici habar nu au de ce îi aşteaptă peste zece zile şi de halul ridicol în care se vor afla când vor fi răsturnaţi peste zece zile. In general chiar crizele ministeriale cari izbucnesc în situaţiunî cu mult mai netede, dau de gândit oamenilor politici şi aplanarea unei crize se discută cu îngrijire şi cu o observare serioasă a împrejurărilor. De astă dată s’a bătut în palme şi s’a alcătuit un cabinet, lăsând ca în urmă, adică în interval , de o săptămână, să se închege o majoritate în parlament. O atât de mare uşurinţă, o atât de copilăroasă purtare, este greu de înţeles. Am fi priceput o atare procedare de la un cabinet, care, cu toată slăbiciunea lui conscientă în faţa parlamentului, ar fi destul de tare în ţară şi ar reprezenta un partid cu puternice rădăcini în colegiile electorale. Un asemenea minister ar veni cu singura misiune de a dizolva Camera. Dar ministerul d-lui general Manu poate cugeta măcar la dizolvare ? Dacă cabinetul actual s’ar prezenta înnaintea alegătorilor, partidele opoziționiste n’ar face dintr’ânsul de căt o îmbucătură, şi pentru întâia şi dată s’ar vedea, la noi, un guvern bătut pe toată linia. Şi cabinetul de astăzi eatâta de slab şi atâta de strein de ţară, în cât pentru a pune la pământ nu va fi nevoe nici de alianţă între grupurile opo zante, nici de vreo încordare escepţională de puteri , o simplă promenadă înnaintea urnelor, o simplă demonstraţie de paradă, şi ministerul se va evapora. Nouă ne pare rău că unii bărbaţi politici, în marea lor nerăbdare de a fi miniştrii şi de a fi stăpâni pe o putere efemeră, păşesc la acte serioase fără absolut nici o seriozitate. Toate aceste crize, schimbări şi răsturnări necugetate vor sfârşi prin a discredita regimul parlamentar, pentru marea bucurie a unor oameni cari nu au altă ţinută decât deconsiderarea parlamentarismului. După toate probabilităţile, ministerul va fi pus la minoritate chiar din primele zile ale deschiderei Camerei şi aceasta atât în Cameră cât şi în Senat. Atunci vom avea o nouă criză, o nouă frământare, o nouă luptă pentru alcătuirea unui cabinet. Din ce în ce mai limpede. -------------------------------------—• reacţionară, Franţa deja în Constituţia ei a luat preşedintelui republicei dreptul exclusiv de disolvare. El îl împărţeşte cu Senatul. Şi, să se noteze, că Constituţia Franceză, ştii cum se mai numeşte Constituţia Wallin, este făcută de o adunare în majoritate reacţionară ! A voi însă să pui existenţa reprezentaţiei naţionale, a suveranitatea poporului la dispoziţia puterei executive, a ministerului, asemenea teorie poate foarte bine merge într’o gazetă conservatoare ca Naţionalul Ea însă trebue repudiată energic de orice spirit democrat, fie chiar şi liberal ! De aceea sfârşesc zicând : credeţi că prerogativa regelui este exorbitantă ? Şi noi tot aşa credem, suntem deci de acord. Hai deci se începem o campanie pentru a şi-o lua însă în loc de a o da primului-ministru să o dăm oamenilor, sau să o suprimăm cu totul, micşorând termenul duratei lor. ------------------------ DREPTUL DE DIZOLVARE Naţionalul nu se mulţumeşte a susţine pe fostul prim-ministru în îndrăzneaţă propunere de dizolvare, el caută a ridica la valoare de teorie constituţională pretenţia cum că dreptul de dizolvare trebue să devină un drept ministerial, iar nu o prerogativă a coroanei şi cum că şeful statului este dator ca, în conflictele dintre Cameră şi minister, să se pronunţe pentru minister, acordând tot ceauna dizolvarea de căte ori un minister ar cere-o ! Şi această îndrăzneaţă teorie Naţionalul o reazămă pe un simplu pasaj din Bagehot! Trebue să spunem că foaia conservatoare, speriată el însăşi de susţinerile audacioase a lui Bagehot, recunoaşte singură că autorul englez a mers prea departe şi convine că regele poate să disolve o Cameră şi în alte împrejurări decăt cele riguros enunţate de comentator. Teoria lui Bagehot şi a Naţionalului este pur şi simplu arbitrară şi personală în ultimul grad, ea poate duce la consecvenţe incalculabile. In adevăr, îndată ce ar face din dreptul de dizolvare un drept al primului-ministru, iar nu o prerogativă regală, aceasta ar însemna la noi despotismul cel mai neauzit, arbitrariul cel mai neruşinat, atot-puternicia unui minister care ar putea să se impună pentru totd’auna ţarei, uzând de violenţe şi de corupţiune în alegeri şi dizolvând pe îând toate Camerile, îndată ce ele ar începe a da semne de independenţă ! Regele, oricum, are ceva de temut, are tronul sau dinastia sa, poziţia sa Prin urmare, oricât de detestabil uzagiu ar face el de dreptul de dizolvare, încă Îi mai rămâne oarecare rezervă, fiindcă Constituţia îl învesteşte cu rolul de arbitru îu luptele dintre partizi. Ce ar fi însă când dreptul de dizolvare ar fi o însuşire ministerială! Miniştrii neavând alt interes de cât de a se susţine cu orice preţ la putere, iar regele neputând, după teoria de mai sus, să intervină, săi demită, ar urma că opt oameni s’ar frigea în adevăraţi tirani, speriind lumea cu lipsa lor de scrupul. Unde Bagehot şi Naţionalul să înşală complect este când zice că astăzi tendinţa este ca să se ia monarhului dreptul de dizolvare, pentru a se da primului-ministru. Eroare colosala. Este adevărat că astăzi există tendinţa de a se lua Coroanei prerogativa dizolvarei. Noi cei Intei suntem de asemenea părere. De multe ori am spus în aceste coloane că dreptul de dizolvare al regelui este ceva exorbitant, revoltătorii că ar fi bine ca la cea d’intei o revizuire de Constituție să se lipsească Coroana de el. Această critică se formulează peste tot locul. Unde se înşală autorul Englez şi Naţionalul este când zic că noul curent e pentru ca dreptul de dizolvare să se dea primului-ministru. Contrarul este adevărat. Nicăirea, în nici un stat, nimenea nu s’a gândit la aşa ceva. Tendinţa este ca dreptul de dizolvare sau să se suprime cu totul, micşorind duraţa oamenilor, fixând’o bunâ oară la doi ani sau la un an, sau în cazul cel mai rau acest drept să se dea însăşi Corpurilor legiuitoare, care să se pronunţe la secţiuni unite asupra propunerei de dizolvare. Franţa, ţară care a făcut cele mai multe inovaţii în materie constituţională şi pe lângă care Englitera este cu totul NOUL MINISTER IN IAŞI Nici o dată Capitala n’a făcut o mai mare surprindere Iaşului decât când ’ia trimes ştirea că junimişti au revenit la putere, în momentul când toţi prevedeau că criza politică va avea de rezultat nimicirea junimiştilor, fie că aceştia, punându-se sub stindardul d-luî Catargiu, îşi vor perde idividualitatea lor de junimişti, fie că vor dispare de Cameră prin faptul că d. Catargiu făcând alegerile, judeţele zestre vor da desigur deputaţi conservatori, iar nu junimişti cum s’a întâmplat în alegerea precedentă. Este cazul de a se striga nu audaces fortuna jurat, ci adulatores rex ad jurat. Toţi recunosc că se adevereşte din ce în ce starea funestă arătată de «Lupta» cum că în ţara aceasta nici opinie publică, nici principii, nici Constituţie nu înseamnă nimic, pe când regele înseamnă totul. Ce bine ar fi dacă măcar de a ani înainte partidele politice serioase ar seri în programul lor ceea ce e scris în programul radical: principiile, opinia publică, totul, dar regele nimici Impresia ce a făcut noul cabinet variază chiar în sânul aceluiaşi grup politic. Schimbarea a fost prea bruscă, a sguduit într’atât ideile formate deja, în cât ideile cele noui n’au ajuns încă la o stare de echilibru cu cele vechi Situaţia e de netăgăduit a junimiştilor. Cu toate aceste, nu toţi junimiştii îs mulţumiţi de noul minister. El ştiu că Teodor Rosetti, care a fost toată viaţa lui conservator, a fost primit cu mare entusiasm de d. Manu, pe când acelaşi d. Manu a făcut o crâncenă opunere intrărei în minister a d-lui Marghiloman, care n’are altă calitate decât că e junimist. Apoi iar să tem că şi acest minister nu va dura din cauza duşmăniei cu d. Lascar Catargiu, că ar fi greu chiar regelui să mai formeze şi un al treilea minister junimist, chemat să prezideze alegerile, şi că dreptul la viaţă al partidului lor va fi din nou discutat în cazul când un alt partid ar prezida alegerile Singuri junimiştii nuanţa Pogor-Rosetti, cari sunt prea bătrâni pentru a împărtăşi iluziile d-lui Carp şi a porumbeilor săi, se arată mulţumiţi. Aceştia, partizanii zisei concentrări conservatoare, jubilează, pe când porumbeii, deşi au ridicat capul, dar cu aripile stau tot în jos. Cei ce cunosc de aproape cele ce se petrec în sânul grupului junimist din Iaşi, prevăd de pe acum că în curând porumbeii cei adevăraţi sau carpişti vor deveni un grup separat de junimiştii cei bătrâni, cari sunt mai mult conservatori decât junimişti. Colectiviştii asemenea variază în privirea părerilor asupra noului minister. Pe când partizanii purificarea colectivismului şi unirea elementelor liberale, cred că de acum începe lupta grea, că partidul conservator se aşază pe domnie, colectiviştii cari fac paradă din a susţine ca vor fi aceea ce au fost, cred că guvernul acesta nu ar fi durabil şi că în curând vine la putere iaraşi marele lor cetăţean I. C. Brâtianu. Lateralii sunt cei mai opăriţi. Jurnalul lor de eri se prefăcea că nu crede în schimbarea lui Lascar Catargiu şi dădea numai ca probabilă lista ministerială ce se cunoștea deja de 24 ore. Astăzi au început deja a insulta pe rege, la ale cărui picioare se prosternase acum câteva zile. Ei găsesc vinovat pe d. Catargiu că n'a luat pe laterali în minister încă de la căderea junimiștilor, căci atunci, zic ei, nu i s’ar fi întâmplat ce i se întâmplă acum.