Lupta, ianuarie 1890 (Anul 7, nr. 1017-1039)
1890-01-11 / nr. 1022
ANLTL VII. SERIA IV. No. 1022. ABONAMENTE: IN TARA ut. G&BSswsszmnamimm ....................................................40 lei .....................................................20 , 5 luni.............................................................10 . Un an. ..................................... . I . 50 lei Un an..............................................................25 3 luni.............................................................15 Numenui 15 Bani. REDACȚIA Bulevardul Elisabeta, No. 8, (Casa Lempart). Un an ‘/a an. IN STREIN AT ATK EBIŢIA A »OUA BUCUREŞTI, JUDI 11 IANUARIE 1890 ANUNCIURI: Pe pagina III, 30 litere corpul 7 . . 1 leu linia » IV, „ „ . . 25 bani „ Inserţie şi reclame , „ . . 2 lei „ Pentru anunciuri a se adresa: In România, la Agen'ia Havas In Francia, Italia, Austro-U Ungaria şi Anglia la Agenţia Havas, 8, place de la Bourse, Paris, precum şi sucursalele ei. Un nuraer vechiu 5© Bani. ADMINISTRAŢIA Bulevardul Elisabeta, No. 8, (Casa Lempart). CHESTIA PERSONALA VIOLENTA RIDICULA IIV ÎM SI V Darea In judecata a guv. I. Bratianu EMINESCU CHESTIA PERSONALA V. Cred că cititorii s’au lămurit în ceea ce priveşte chestia personală. Tot difrendul între mine şi restul opoziţiei consistă în aceea că partidele ar dori să fac jocul şi politica lor, pe când eu fac şi urmez politica pe care ideile democratice şi situaţia grupului îmi dictează. Vechile partide au avut şi au să aibă încă multe decepţii în ceea ce mă priveşte, ele au să vadă că nu sunt de loc acela pe care şi -l închipuiam Aşa, până în timpurile din urmă deosebitele partide mă considera ca pe un fel de turbat, bun de a fi asmuțat în contra tuturor guvernelor, bun de a servi toate cauzele opoziţiei, fie chiar cele mai rele. De câte ori nu s’a scris şi nu s’a zis că eu S'.i-rl-'ifH-'r-en nacessar, pe care toate partidele au interes a’l suporta, căci prin temperamentul şi atitudinea mea sunt în stare rînd pe rînd a aduce servicii tuturor. ’Mi-au închipuit mulţi că eu voiu fi faţă cu toate guvernele şi faţă cu toate opoziţiele ceea ce am fost faţă cu guvernul colectivist şi faţă cu opoziţia de pe acel timp. Stimabilii cari mă detractează astăzi îşi faceau ideia cea mai tristă de mine, de vreme ce mai dinainte mă destinau a fi jucăria tuturor fluctuaţiilor politice şi instrumentul violent şi turbat la tuturor partidelor. Acestor politician! nici că le trecea prin cap că ea aşi putea avea politica mea, bazată pe ideile şi programul radical, el nici nu să gândea că pot găsi în mine un om care să se hotărască a nu mai face jocul nimănui ci a adopta o atitudine mai presus de mizeriele şi meschinăriele politice şi conformă cu un număr de interese sociale şi economice. De această idee ce’şi faceau partidele de mine mărturisesc că şi eu sunt până la oarecare punct de vină, căci de multe ori am făcut jocul celor mai mari adversari ai ideilor democratice şi aceasta condus de consideraţii cari ar fi trebuit să rămână pe al doilea plan. Ce e dreptul că detestabilul guvern al d-lui I. Brâtianu, infamiele și nelegiuirile ce acela comitea au contribuit la aceasta în foarte mare parte. Ei bine, publicul, care nu e totdeauna perspicace, și mai ales partidele interesate au arătat mirare când, după căderea guvernului colectivist, au vezut că eu renunț la limbagiul violent şi la opoziţia cea furioasă ce o duceam împreună cu toată lumea. Schimbarea în limbagiu, în felul de a face politica, în loc să fie explicate prin noua situaţie şi prin adoptarea unei linii rezemată pe o luptă de principii, mulţi au tălmăcit-o ca o slăbire, ca o moleşire, ca o diminuare în hotărârea de a face opoziţie. Colectiviştii cari aveau nevoe, după căderea lor de la putere, să vadă formându-se o opoziţie nebună în contra noului guvern, şi care contau pe mine, în această privinţă, ca să le fac jocul, aşa cum se obişnueşte, au rămas foarte surprinşi când au văzut că eu nu sunt de loc dispus a mă preta la asemenea păcătoasă manoperă. Tot acelaşi sentiment au încercat şi celelalte grupuri. Ba când ele au văzut că, departe de a le face jocul, eu continuu a le ataca şi a le demasca manoperile, să înţelege că ura lor în contra mea a început a se arăta, iar insinuările şi calomniele a curge. Mai mult. Publicul deprins în cei din urmă ani a nu fi hrănit decât cu articole violente şi cu aprecieri pasionate, a simţit iarăşi mare decepţie când a văzut că eu în multe chestiuni am căutat şi caut a mă ridica la punte de vedere mai obiective şi a judeca partidele şi situaţia cu nepărtinire, chiar cu riscul de a spune lucruri favorabile acelor văzuţi nefavorabil de partide şi de lumea interesată. Aşa, faptul că sciziunea din lagărul conservator nu o văd cu aceiaşi ochi cu care o vede d. L. Catargiu, faptul că eu nu am înfierat, punându-mă din punct de vedere conservator, fapta Senatului de a sacrifica pe generalul Florescu, dupe cum Camera sacrificase pe d. L. Catargiu, acestea şi multe altele au iritat foarte tare pe cei interesaţi în cauză şii-au făcut să-şi verse necazul îndreptându-mi tot felul de bănueli şi de bârfeli. Ei bine, cu toate calomniele şi infamiele lor, eu sunt decis a merge pe calea pe care ’mi-am designat’o, cale dictată de nevoele morale şi intelectuale ale grupărei democratice, care urmăreşte o ţintă mult mai interesantă de cât cea a celorlalte partide. Noi voim să realizăm oarecari reforme, să aducem îmbunătăţiri în starea claselor muncitoare, iar nu să facem politică de coterie ,şi să ne sleim puterile în lupte sterile. Pentru aceasta nu putem de loc să urmăm politica celorlalte partide. De altă parte, pot adversarii mei să continue a insinua orice vor pofti, eu nu le voiu adopta lunbagiul şi tactica lor interesată, ci mă voiu ţinea în marginele pe cari planul politic trasat în interesul cauzei democratice mi-l dictează. Şi în această fază am o mare, foarte mare mulţumire. Iat-o: pe mine nu mă măguleşte de loc laudele şi complimentele pe care gazetele guvernamentale binevoesc a mi le adresa din când în când. Acele laude şi complimente sunt tot aşa de interesate ca şi injuriile şi bârfelile colectiviştilor şi ale Catargiştilor. Pe mine mă măguleşte faptul că linia pe care o ţin la gazetă şi în Cameră este complet aprobată de toţi democraţii, că radicalii din Iaşi, amicii mei politici, precum şi cei din alte oraşe sunt în deplin acord cu mine în toate privinţele. Aşa, ca răspuns la insinuările politicianilor democraţii acum proaspăt ’mi-au arătat încrederea şi stima lor şi m’au încuragiat a merge înainte. Tare pe aseminea sprijin moral, despreţuesc şi voiu despreţui orîce manopere ale vechilor partide şi voiu continua a’mi face datoria fără nici o stînjineală. La lucru deci pentru ideile democratice. Gr. IP&nn. \ ^ ft. ' ,/ H Priciul telegrafic al „Agenţiei Române1* Madrid, 21 Ianuarie. — Guvernatorul oraşului oprind o manifestaţie republicană în favoarea Portugaliei, republicanii în număr de 9000 s’au dus să depună cărţi de vizată la Legaţiunea portugeză, ordinea a fost perfectă. Eri s’a făcut o manifestaţie republicană la Barcelona, 3000 de persoane s’au dus să depună coroane pe mormintele republicanilor morţi luptând pentru ideile lor. La Valence o manifestaţie simpatică pentru Portugalia s’a făcut ieri; numeroase cărţi de visită s’au depus la consulatul portugez. Madrid, 21 Ianuarie.—Ministerul e astfel format : D. Sagasta, preşedenţia, D.I. Arunjo, afacerile streine; Rugcerver, justiţie; general Bermudez Rema, resboia, amiral Romero, marina; Becerra, lucrări publice; Guillon, colonii Capdepon, interne; Eguillion, finanţe. Se zice că d. Guillion nu primeşte coloniile. Noul cabinet va presta jurământ azi. Viena, 21 Ianuarie. — Jurnalul oficial publică scrisorile patente imperiale, cari convoacă Dieta Boemiei pentru 23 Ianuarie. — «Politische Corespondenz» află din Belgrad că delegatul şerb Stefanovici a primit instrucţiuni cari tind a refusa într’un mod categoric oare-cari cereri ale Bulgariei în privinţa tratatului de comerţ bulgaro-serb. De acea se crede că negocierile nu vor avea un resultat favorabil. ■ Londra, 21 ianuarie. —Se anunţă din Constantinopol ziarului «Times» că marele vizir Kiamil-Paşă era aproape să fie răsturnat din cauza unor intrigi. Se ajunsese până a convinge pe Sultanul că Kiamil-Paşa neglijează interesele turceşti în cestiunea bulgară. Marele vizir n’a avut greutate a proba contrariul şi a primit noul asigurări de încredere. Rudolstadt, 21 Ianuarie?.—Prinţul domnitor de Schwarzburg-Rudolstadt, George Albert, a murit în urma unui atac de apoplexie. Viena, 21 Ianuarie. —• Reichsrathul e convocat pentru 2 Februarie. — Se scrie din Atena Corespondenţi politice că nimeni n’a avut cunoştinţă de pretinsele diverginţe între Regele şi d. Tricupis ; chiar cercurile politice nu ştiu nimic; sunt nişte svonuri răspândite în străinătate. De altminterea la ordinea zilei nu e nici o cestiune care ar putea să dea naştere la diverginţi de vederi. VIOLENTA RIDICOLA Omul plin de venin şi gol de idei şi de sentimente, vestitul Eugeniu Stătescu, iarăşi a împărtăşit noroadelor fraza sa. Intr’un apel pe care’l adresează Muscelenilor, fostul ministru colectivist aglomerează o mulţime de fraze violente şi de clişeuri ridicole, toate banalităţile politicianilor de şcoala veche, toate tiradele răsuflate ale oamenilor obicinuiţi să facă politică veninoasă, plină de persona-ităţi şi de goană esclusivă după putere. Ce a învăţat d. Stătescu de când a căzut de la putere? Nimic, absolut nimic. Când un om cu pretenţiile d-sale, când un om cu poziţiunea ocupată de d-sa se înjoseşte până a polemiza cu Miulescu şi a numi pe Stănciulescu partizanul d-sale politic, când un om cu tendinţa de a deveni şeful colectivitatei califică, sub iscălitura sa, pe bărbaţii însemnaţi din partidele protivnice, de bandiţi politici, acela numai om politic nu poate fi, acela numai bărbat serios şi cu judecată nu se poate chema. Iată pentru care motive noi fugim tot mai departe de statul major colectivist, de acei oameni a cărora ignoranţă, a cărora răutate, a cărora pasiune rea şi a cărora violenţă bolnavă ne îngrijeşte şi ne înspăimântă. Căci la ce te poţi aştepta de la un om ca Eugeniu Stătescu, a căruia boală e tot-d’a-una răvărsată, al căruia nervi sunt tot-d’a-una surescitaţi, a căruia răutate furioasă e tot-d’a-una deşteaptă ? Noi ne îndeplinim o datorie civică combătându-i. ITT IRUSIA. Şi sunt bărbaţi politici în ţară la noi cari cer o apropiere de Rusia, o încredere în realitate şi în iubirea de libertate a guvernului rusesc. Acelora le punem supt ochi articolul de mai jos, apărut în ziarul d-lui Glemenceau, La Justice, în care se vorbeşte de una din ultimele drame petrecute în Siberia, de nuci asasinate ordonate de stăpânire, de una din acele fapte mârşave care pătează pentru vecie pe un guvern şi pe un regim. Cui îi place sfânta Rusie cu gâzul el, cu temniţele el, cu Siberia el şi cu lanţurile ei de tot soiul, acela nu se va simţi mişcat la citirea rândurilor de mai jos; dar cine e om şi cine iubeşte libertatea şi procedeurile unei lumi civilizate acela va căpăta o ură nouă şi puternică în potriva regimului Ţarilor. Iată articolul din La Justice : „Acum trei zile ziarele reproduceau, după deosebite mărturii, amănuntele unei îngrozitoare drame care se juca la Iakutsk, în Siberia, între soldaţii ruşi şi nişte prizonieri politici. In definitiv, versiunea lui Times şi versiunea lui Eclair sunt de o concordanţă absolută , correspondentul de ziar cât şi supravieţuitorii bătăliei povestesc aceleaşi fapte, şi ştirile asupra bestialităţei omeneşti pot fi considerate ca foarte adevărate. Se ştie deci, astâzi, câte violenţe înmărmuritoare, câte măceluri arbitrare, pot fi săvârşite pe cale administrativă de către funcţionarii unei ţări civilizate. Cei trei zeci de prizonieri aflând, când au ajuns la Jakutsk, că reglementele fusese cu asprime modificate de către noul guvernator ostaşul, şi consemnând plângerile lor într’o petiţiune regulată, s’au văzut de odată asaltaţi, forţaţi să se apere în potriva soldaţilor. Mal Intain este o amestecătură, o discuţiune în care toată lumea vorbeşte şi strigă deo dată, şi imediat este un măcel: sângele curge şi oamenii cad. Supt gloanţe, supt loviturile paturilor de puşti, şease dezertaţi sunt ucişi şi nouă răniţi. * * * De alungul povestirei foarte meticuloase, se vede triştii localitate acoperită de zăpadă, cu câteva pete de muşchia, săracele hanuri unde săniile se opresc, unde vitele mănâncă şi dorm, mica căsuţă de sat unde sunt strânşi suspecţii politici aşteptând răspunsul guvernatorului ostăşi. Răspuns favorabil la primul moment şi defavorabil a doua zi, toţi prizonierii vor fi expediaţi de o dată, îngrămădeala staţiunilor intermediare nu va mai fi evitată, cumpărătoarea proviziunilor nu va mai fi uşurată prin plata anticipată a cheltuelilor de drum. Şi, pentru confirmarea acestor nici ordine, militarii înaintează cu puşcile încărcate, sparg uşa, înconjoară casa. Brutalităţile se produc, focurile pleacă, soldaţii pleacă, nu mai rămân decât morţi scăldaţi în sânge, răniţi cam gem şi ies încetişor din leşin. Unul, Nicolae Zotoff, se ridică, merge la unul dintre camarazii săi. Îi ridică capul, descoperă deasupra ochiului său stâng o rană pe unde a eşit creerul. In odaia vecină răniţii în agonie cer de băut. Intr’o a treia cameră, Sofia Gurevici este întinsă pe un pat, densa a fost străpunsă cu baionetele. Şi este înţeleasă atunci exaltarea lui Zoroff, exaltare care merge crescând, care merge de la oroare la furoare. El aude din toate părţile apeluri, Westernurile suferinzilor, glasurile rugătoare cari cheamă pe medic, sau cari vor otravă, cari cer moartea. Nu mai ştie ce să facă, unde să meargă, merge să caute ghiaţă, iese în curtea ocupată de soldaţi, merge să vorbească cu împuşcătorii de adineaori îndemnându-i să dea ajutoare răniţilor. Dar zăreşte, dindarătul acestor oameni pe guvernatorul ostaşu; o mânie nebună i se suie în cap, se aruncă cu energie înainte, aleargă, îl găseşte, îşi caută revolverul în buzunar, îl găseşte şi trage de două ori asupra infamului tiran galonat; acesta rănit o rupe de-a fuga. Dar el, Zoroff, este arestat, condus dinaintea unei curţi marţiale adunată de urgenţă, şi osândit la moarte cu doi dintre amicii sei, Haussman şi Bernstein. Aceşti oameni au murit cu seninătate, cu nervii sdrobiţi de atâtea emoţiuni violente, dar cu inteligenţa liniştită. Dânşii au rămas stăpâni pe el şi au vorbit ca nişte mistici martiri al triumfului asigurat cauzei lor. Bernstein, rănit, adus până la spânzurătoare, spânzurat în patul său, a spus camarazilor un cuvând de o adâncime vastă, în care se rezumă toate poeziile tragice şi toate filosofiile neantului . «La ce bun să se plângă cineva, spuse el încetişor pe când era dus la spânzurătoare. Lăsaţi pe morţi să îngroape pe morţi.» Raportul Comisiunii deformatinul Starea administraţiuneî domeniilor Statului, sub regimul I. Brătianu ca să dăm o idee de incurea acelei administraţiuni, de lipsa de scrupuluri a celor ce o dirigeau, când era vorba de a favoriza pe unul din al lor, de modul orbesc şi darnic, cu care se dispunea de averea publică, de manoperele întrebuinţate pentru a depărta de la concurenţă pe unii a atrage şi mami pe alţii şi a le garanta mai bine şi mai sigur nişte câştiguri însemnate, în scurt, spre a dovedi că licitaţiile mai adesea nu erau decât curse şi simulacre, vom cita între altele, vânzarea moşiei «Pârlita» din Olt. Această moşie a fost scoasă în licitaţie la 15 Septembre 1876, fără a se şti, sau afectând a nu se şti, întinderea ei exactă, care se fixează aproximativ la suma de 414 pogoane. Adjudecată astfel asupra răposatului şi mult regretatului Al. Greţulescu, pentru suma de 39.850 lei, iar la supralicitaţie de la 16 Octombre 1876, adjudecându-se asupra d-lui doctor Petrini pentru preţul de 51.100 lei, vânzarea nu este confirmată şi moşia se scoate din nou în licitaţiune. La 1876 Februare 15, se scrie d-lui Spireanu, inginer hotarnic (No. 4426) că comitetul găsindu-se în imposibilitate a se pronunţa asupra preţului oferit din cauza nesiguranţei întinderi şi vecinităţilor şi avându-se în vedere că s’a cerut d-lui inginer aceasta, încă din 23 Septembre 1876, să aibă grija ca până la primele zile ale lunei lui Martie să comunice aceste informaţiuni, deoarece în primele zile ale lunei lui Marte va avea loc licitaţia. La 7 Maiu 1877 cu No. 12.901, se repetă aceeaşi somaţie d-lui Spireanu, sub ameninţare de amendă. Cu toate acestea la 17 Maiu 1877 se ţine o a treia licitaţie, fără a se avea sau a se mai aştepta ştiinţele cerute, tot cu presupusa întindere de 414 pogoane şi se adjudecă asupra d lui T. Atansiu pe 51.200 lei. Cu raportul No. 29 din 16 Maiu 1877, d. Spireanu se scuză de a nu fi dat încă ştiinţele cerute. Administraţiunea domeniilor, prin telegrama din 24 Maiu 1877 îl ameninţă din nou cu amendă, spuindu’l că moşia este deja adjudecată. Depeşa negăsindu’l, deoarece era plecat, i se trimite altă telegramă cu acelaşi coprins în ziua de 28 Maiu 1887. In fine la 1 Iunie 1877 se primeşte la administraţia domeniilor raportul d-lui Spireanu No. 35, în care spune că întinderea numitei proprietăţi este nu de 414 ci de 566 pogoane şi 805 st.pătraţi. Aceste informaţiuni le însoţeşte de cuvintele, ce seamănă în caşul de faţă, şi fiind dat ce se petrecuse, mai mult cu o ironie : «că se grăbesce» a trimite acesta spre a servi pentru publicaţiunea vînzerei, iar planul T va înainta cu altă ocaziune. La 4 Iunie 1877, i se râspunde d-lui Spireanu la telegrama sa, că s’a cerut curţei ca să’l scutească de a fi jurat, rugându’l a grăbi lucrările în patru zile maximum. La 7 Iunie 1877, d. Spireanu este întrebat telegrafic dacă Pârliţa se învecineşte cu proprietăţi d’ale Statului, şi dacă se pot alipi în mod regulat cu ea. Tot în ziua aceia d. Spireanu prin raportul No. 38, înaintează relaţia, din care se vede că totalul moşiei este de 785 pogoane, şi 997 st. pătraţi. Ce trebue să creadă cineva, faţă cu aceste variaţiuni succesive ale unei lucrări ingineresci, care de la 414 ajunge, fără a mai insista asupra fracţiunilor, la 565 şi în fine la 785 pogoane ? Nu s’ar zice că moşia în cestiune este de cauciuc şi cresce sau scade ca prin farmec, după persoana sau nevoile adjudecatarului ? Dar să continuăm cu expunerea faptelor. Prin telegrama No. 1.514 din 8 Iunie 1877, d. Spireanu face cunoscut administraţiei domenielor că raportul 35 este anterior relaţiunei înaintate cu raportul No. 38 (se vede că aşa cerea de astă-