Lupta, ianuarie 1890 (Anul 7, nr. 1017-1039)

1890-01-12 / nr. 1023

ANITL VII. - SERIA. IV. No. 1023. ABONAMENTE: IN ŢARA Un an.......................................................... an...................................................... . . 40 Ici 20 , 3 luni.............. ...................................... 10 , EST STREIN AT ATE Un an. ... ..................................................50 leî ‘/a an............................................................. 3 luni............................................................. 15 w Numérul 15 Bani. REDACŢI Bulevardul Elisabeta, No. 8, (Casa Lempart). EDIŢII ANT/I IA BTJCUREŞTI, VINERI 12 IANUARIE 1890 ANUNCIURI: Pe pagina III, 30 litere corpul 7 . . 1 leü linia »IV, „ „ . . 25 bani „ Inserţie şi reelame „ „ . . 2 lei „ Pentru anunciurî a se adresa: In România, la Agenţia Havas In Francia, Italia, Austro-tJngaria ai An­glia la Agenţia Havas, 8, place de la Bourse, Paris, precum şi sucursalele el. Un numér vecliiü 5© Bani. ADMINISTRAŢIA Bulevardul Elisabeta, No. 8, (Casa Lempart). Darea io judec, a Ini LMliami si i I Ioncsen RepnMcantim­ ie la „MetM" DEMOCRATIA ROMANA Darea In judecata a pr. I. Bratianu ~eminescu~ Darea în inflscata a 11. Bratian SI D. TAKE IONESCU In timpul vacanțelor parlamentare am avut o serioasă mâhnire, acela de a vedea pe amicul meu T. Io­­nescu înfundându-se, prin o serie de articole scrise în La Liberte, în o po­litică care numai a d-niei sale nu poate fi, nu trebue să fie. Voesc sâ vorbesc de articolele sale privitoare la chestia dârei în judecată a d-lui I. Brătianu. Citească cine­va întâia sa revistă scrisă în această materie, citească apoi pe cea din urmă şi va vedea ce enormă distanţă a percurs d. T. Ionescu şi cum a ajuns unde sunt sigur că nu voia să ajungă. Cele tutela articole sunt scrise de un om politic, care crede ca e o greşala da­rea in judecată chiar a unui minis­ter reu ... cele din urmă însă sunt scrise de un avocat, care caută să apere pe clienții sei și să ’i facă să treacă drept nevinovați!. .. Iată ce treabă a făcut în vacanție amicul meu T. Ionescu!... ----Kval Inter-n era poate--al său, afirm în modul cel mai energic că acel al doilea nu i s’a potrivit de loc, din contra. Căci, eu înţeleg pe d. T. Ionescu ridicându-se deasu­pra pasiunilor politice şi combătând darea în judi­cată a d-lui I. Brătianu pe motive de înaltă politică ; nu înţe­leg de loc însă ca sa ’l văd luând apărarea regimului pe care l-a com­bătut şi punându-se la serviciul co­­lectivitâţei. Această faptă a stimatu­lui meu amic este nedemnă de ca­racterul, de talentul, de inteligenţa sa. D. T. Ionescu, luând apărarea cauzei lui I. Brătianu, era dator ca să ţină alt limbagiu, să întrebuin­ţeze altă tactică în susţinerea ei, de­cât limbagiul şi tactica întrebuinţate de ziarele colectiviste. Situaţia sa, punctul său de vedere nu ’i permitea acest lucru. Ei bine, confratele meu de la Li­berte a căzut în asemenea regretabilă greşală, într’un moment dat cetind ziarul său am crezut că citesc o ga­zetă colectivistă. Voiţi o dovadă ? Iat’o : Să ştie că tactica colectiviştilor în această materie a consistat nu atâta în a combate puntele de acuzare ci în a înjura şi a se ocupa de per­soana membrilor comisiunei de in­formaţii şi în special a d-lui Bla­­remberg. Această purtare este foarte explicabilă din partea unor vinovaţi ca colectiviştii, din partea unor oa­meni cari sunt interesaţi a compro­mite pe acuzatorii lor. Dar d. T. Ionescu? Ce interes are d-sa de a ataca pe d. Blaremberg ? Pentru ce ’l-ar ataca pe acesta? Ei bine, ziarul Liberte de acum două zile reproduce din Le peuple Roumain un articol de al d-lui Blaremberg în contra regelui, pentru ca cititorii să vadă cum acest domn (expresia este a ziarului d’-lui T. Ionescu) vorbea, mai înainte de șeful statului! Este întocmai ceea ce fac colectiviştii când a propos de raportul d-lui Bla­remberg desmormînta tot felul de fapte din trecutul acuzatorului lor. Nu mai vorbesc de un alt articol în care Liberte reproducea toate rău­tăţile din Voinţa Naţională în contra d-lui Blaremberg în afacerea pulbere­ de puşcă, întreb pe amicul meu T. Ionescu : Este aceasta corect? Nu crede el că făcând ast­fel a trecut peste margi­­nele pe care sarcina sa de judecător imparţial, cum voeşte sâ se dea, mi-o impune ? Căci întreb : pentru ce d. T. Ionescu ar avea ură în contra d-lui Blaremberg, fiind­că acesta este de părere de a triumfe în justiţie mi­nisterul colectivist? Amicul meu T. Ionescu a lucrat împreună, el a avut aceeaşi părere despre regimul lui I. Brătianu, el nu e de loc un joc în această chestie în­cât răutatea contra raportorului sâ se esplice prin pasiuni personale. A­­tunci pentru ce adopta un fel de com­batere care nu poate fi propriu de­cât celor interesaţi? Nu dovedeşte cu aceasta oare că sau ea este decis a face cauză comună cu cei inculpaţi, sau că consideră chestia din punctul de vedere advocat­ie şi recurge la oare­care procedeuri rele de baron legând­u-se de advocatul părţei ad­verse ? Căci să ne înţllegem stimate a­­mice ! Dacă d-ta eşti convins că da­rea in judecată a celui mai rau re­gim ar fi o greşală politică, du-ne voe şi nouă ca să avem convinge­rea contr­ară. Intre d-ta şi mine nu poate fi vorba nici de animozităţi, nici de duşmănie, ci numai de dur oameni cari asupra unei chestii văd lucrurile deosebit. D-ta amice Ionescu nu ai dreptul să mă bănueşti că fac operă răutăcioasă când susţin darea în judecată a d-lui I. Brătianu, după cum eu nu aşi avea dreptul să te bănuesc că voeşti să te faci ertat de colectivişti dacă te-ai ţine în mar­ginile rolului de om care se uită la consideraţii de ordine înaltă când se opune la acea dare în judecată. Şi ştii de ce această mică deosebire ? Fiind­că eu sunt mai mult în rolul meu cerând darea în judecată de­cât d-ta în al d-tale luând apărarea d-lui I. Brătianu. Când d-ta mă vezi susţi­nând această dare in judecată nu poţi să zici nimic în contra mea, fiind­că ştii că aceasta este în concordanţa cu ideile cari le am faţă de colectivişti. Când însă eu ved că d-ta mergi până a înjura pe vechii tovarăşi de luptă în in­teresul cauzei brătieniste, d-ta care ai înfierat de atâtea ori colectivitatea, dă-mi voe să -ţi spun : opreştete, căci altminterea te voia bănui de pasio­nat şi interesat în sensul contrar, a­­dică în favoarea colectivităţeî, lucru ce nu e de loc natural. Ba ceva mai mult. Dacă d-ta ne consideri de pasionaţi şi orbiţi de ură, cel puţin trebue să ne dai drep­tate şi să recunoşti că pasiunea şi ura sunt naturale la noi. Dacă însă prin atitudinea d-tale deştepţi bănu­iala că eşti pasionat şi nedrept faţă cu noi combătând darea în judecată a d-lui I. Brătianu, este evident că pasiunea pentru colectivişti la d-ta nu e de loc naturală, ci absolut ne­naturală. Opinia publică mai degrabă înţe­lege pe d. Blaremberg pasionat şi chiar nedrept acuzator al d-lui I. Bră­tianu, de­cât pe d-ta iubite confrate pasionat apărător al aceluiaşi. Iată ce ai scăpat din vedere când te-ai dedat la sarcina ingrată de a apăra colectivitatea, d-ta care ai înfierat’o, şi iată de ce ,mi-am permis să ’ţi spun că făcând aceasta nu eşti de loc în rolul d-tale. D-lui Blaremberg ’i să trece pati­ma contra colectiviştilor, d-tale nu­­’ţi scade de loc de a ataca pe d. Blaremberg cu răutate pentru aceasta. Gr. JPSLnUL. SERVICIUL TELEGRAFIC al „Agenţiei Române“ Elberfeld, 22 Ianuarie. Un teren de călătorii mergând de la Remscheid la Elberfeld s’a ciocnit în faţa gării din Ronsdorf cu o locomotivă, care face serviciul gării; s’au făcut câ­­te­va stricăciuni ; un funcţionar al poş­tei a fost rănit. Berlin, 22 ianuarie. Noridentrice vorbind de uneltirile de­mocratei sociale în toate ţările, declară că alegerile viitoare tr­ebue să se opună printr-o ligă a tuturor elementelor de ordine democraţiei sociale care este ne­greşit în legătură cu mişcările greviste. Cuvântul de ordine trebuie să fie: «In contra democraţiei sociale si a protecto­rilor săi, pentru a respinge atacul inter­naţional al revoluţionarilor sociali.» Moscova, 22 Ianuarie. Congresul de arheologie, s’a deschis de marele duce Sergiu Alexandroviei. Mai muţi savanţi austria­ci şi francezi iau parte la congres. Londra, 22 ianuarie. înmormântarea mareşalului Napier a fost foarte solemnă Au asistat Prinţul de Galles, Prinţul George, ducele de Cam­bridge, alţi membrii ai familiei regale, generali şi trupe de toate armele. Ambasadorul Germaniei a depus în nu­mele împăratului o coroană pe coşciug. Petersburg,­­22 Ianuare. Comandantul districtului militar Merv colonelul Alikanov, a fost destituit pen­tru că a tratat râu pe indigenii şi s’a purtat cu cruzime faţă de soldaţi. Starea marelui­ duce Constantin s’a îm­bunătăţit într’un mod simţitor. litca­r­ăfiiii fapt“ Sunt sarcine penibile pe care eşti câte­odată nevoit să le îndeplineşti. Acesta este cazul nostru celor de la Lupta faţă cu redactorii ziarului Adevănd. In asemenea împrejurări lucrul cel mai bun este de a expedui treaba repe­de şi cât se poate pe scurt. Ceea ce voia face cu Adevărul. Acest ziar nu are nici un an şi ju­mătate de existenţă Apărut în August 1888, de la început a arborat stindardul monarhiei elective şi pământene şi a şi designat chiar pe cel care trebuia să ia locul lui Carol I răsturnat, anume pe tâ­nărul Al. Cuza. Acum un an jumătate Adevănd era un ziar Cuzist. El nu găsea de loc insti­tuţia regalităţei rea în sine, ci din con­tra minunată. Ceea ce găsea râu era di­nastia străină şi persoana lui Carol I. Aşa, într’un şir nesfârşit de articole, d-nul Beldiman şi­ Ventura căutară să do­vedească că toate relele decurg de la o dinastie străină, pe când cu una română pământeană, acele rele ar dispărea ca prin farmec. Aşa este onorabili confraţi ? Să vedem acum ce am răspuns noi ceştia de la Lupta la campania Adevă­rului de acum un an. îndată ce Adevărul­­şi-a arătat tendin­ţele sale politice am scris trei articole în No. 18, 19 şi 20 August. Iată ce ziceam în articolul întâia : Eu înţeleg perfect ca cine­va să critice pe regele Carol, ca pe un rege care nu-şi îndeplineşte înda­­torirele sale constituţionale, înţeleg ca să fie contra dinastiei şi a dinasticismuluî, SICOSICii, fiind a­­devârate absurdităţi. Înţeleg chiar ca cine­va să ceară detronarea regelui Carol şi desfiin­ţarea regalităţei. Dar a cere detronarea regelui Carol şi înlocuirea lui prin un alt rege şi încă pământean, şi încă de­signat mai de înainte,­ acest lu­­cru nu -l înţeleg de loc. Şi după ce constatam că Carol I nu e idealul regalităţei Constituţionale, conti­nuam ast­fel .* Urmează de aici că eu m’aşi uni vre-o dată cu acei cari, nemulţu­miţi ca şi mine de regele Carol, caută a’l răsturna pentru a aduce pe un altul în locul aceluia, şi a­­nume pe Alex. Cuza, pe G. Bibes­cu sau pe ori­care altul ? De loc şi nici o dată. Căci ştiţi ce ar însemna aceasta ? Aceasta ar însemna a ne bate noi slugile de la stăpâni, ar însemna că eu am un stăpân mai bun de­cât stăpânul actual, ar însemna a mă degrada punându-mă la serviciul cutărui sau cutărui pretendent, eu om cu principii înaintate şi eman­cipate. Noi aşteptăm emanciparea poli­tică şi economică de la partide şi mai cu seamă de la masele însă­şi populare. Prin urmare, suirea pe tron a unui nou venit care ar veni cu făgăduela, cu marea şi sarea etc. nu ne mişcă de loc. Dar are să mi se zică : «aşa «este, însă ce vei face când regele «Carol va deveni cu totul imposi­­­bil, când menţinerea lui pe tron «ar fi un adevărat pericol ?» In a­­cest caz voia lucra la răsturnarea regelui Carol, însă nu pentru ca să aduc pe un alt Carol pe tron, poate şi mai rău, ci pentru a su­prima pe toţi Carolii şi toate dinastiele străine şi pământene din ţara românească. Numai combătând pe regele Carol şi dinastia pe acest teren, numai aşa înţeleg a face un pas înainte. Căci fâcănd ast­fel, schimb nu o persoană ci un regim, suprim definitiv o institu­ţie Care este mai rea prin sine de­cât prin persoanele cari o re­prezintă. Almintrelea, adică îndată ce pre­tinzi că tu ai în buzunar un Domn mai bun de­cât cel de pe tron, ori­ce valoare morală în campania ce o întreprinzi îţi lipseşte, lumea va spune cu drept cuvânt că nici com­baţi un principiu, nici serveşti un al­tul ci combaţi o persoană şi ser­veşti o alta. * Cu alte cuvinte, noi de la Lupta ne pronunţam pentru forma republicană şi ziceam d-lor de la Adevărul: »Voiţi să răs­­­turnaţi pe regele Carol? Răsturnaţi’l »pentru a proclama Republică, iar nu »pentru a sui pe tron pe Al. Cuza sau »un altul«. La aceste obiecţii ale mele, d-nii de la Adevărul departe de a ceda, el replicară mai cu energie făcind apologia domniei pământene vorbindu-mi de tradiţia Dom­nilor noştri români şi găsind numai acolo scăparea şi ultima formă de guvernământ în ţară la noi. Iată ce replicam eu la tema Adevărului. Presupun că în dosul Adevendul nu se ascunde nici un pretendent Român la tronul ţarei, o simplă pre­supunere, şi iau teza acelui ziar ca o teză impersonală pentru a o discuta. Ce constat atunci ? Constat că nu se poate să fie o teză mai greşită. Căci pentru ce ziarul Adevărul voeşte un Domn pământean ? Răs­punsul este, pentru că cu mijlocul acesta să ajungem la neatâranrea nea­mului românesc în năuntru şi in afară, pentru ca să nu facem o politică stre­ină, să nu fim sub influenţe streine etc. etc. Cititorii au înţeles deja că după cei de la Adevărul Domnul pămân­tean este un panaceu, el sui­ odată pe tron va face să dispară toate relele. Aşa, Domnul pământean va fi mândru şi dârj cu toate puterile, el va păstra ţârei independenţa po­litică şi economică, el nu va su­porta influenţa nici unei mari puteri. Cu un­ cuvent, în năuntru şi în afară va fi liber ca aerul, iar ţara Româ­nească va plana în politică d’asupra tutulor celor­l’alte, fără ca să’i pese de nimic şi de nimenea. Trebue să aibă cine­va o mare doză de naivitate pentru aşi închipui asemenea lucru! Căci de unde cei de la Adevărul au luat’o că un Domn prin faptul că e pământean apoi în­truneşte toate calităţile şi are pu­terea mai presus de împrejurări, de oameni şi de imperii ? De unde ? Să­­mi-o spună. Adevărul nu este ast­fel, adevă­rul e că Domnu pământean sau strein, odată suit pe tron, urmează poli­tica care convine intereselor sale şi prin urmare o politică care nu este a ţărei. In cazul cel mai bun, un Domn pământean sau strein face politica pe care evenimentele şi-o impun. Cele ce spun sunt confirmate prin întreaga noastră istorie şi prin acea a tuturor popoarelor. Şi sfârşiam polemica aceasta cu ur­mătoarele cuvinte : Răul stă aiurea, instituţia în­săşi a regalităţei. Deci încă odată mă pronunţam pentru abolirea regalităţei de ori­ce natură ar fi ea. Iar d-nii de la Adevărul mai re­plicară şi continuară timp de mai bine de un an de a combate nu regalitatea ci pe regele Carol şi mai cu seamă pen­tru că este strein !... De altminterea eu în Lupta de multe ori m’am pronunţat pentru forma repu­blicană şi nu cu ocazia unei polemice ci în mod solemnei. Aşa sta chestiunea între noi şi Ade­vărul, când acum vre­ o lună două de o dată, pentru marea mea mirare, văd că ziarul părăseşte ideia Domnului pământean, aruncă peste bord pe Al. Cuza, se leapădă de ori­ce fel de dinastie şi de ori­ce fel de regalitate şi se declară republican, aprig şi înfocat! Coversiunea să face în distanţa unui an ! Toate acestea sunt bune, ceea ce însă e mai nostim, pentru a nu zice cu seri­os mai revoltător, este că d-nui Beldiman şi Ventura în acestă nouă şi neaşteptată fază, ghiciţi de cine să leagă ? Ghiciţi pe cine atacă că nu îmbrăţişează cu căldură ideea republicană ? Pe noi, da pe voi de la «Lupta­» cam­ cu un an în urmă le fă­cusem un curs în regulă despre inconveni­entele Domniilor străine şi pământene şi cari mi-am îndemnat că dacă voesc să încea­pă o campanie serioasă, apoi să o pună pe chestia formei de guvernământ şi să adopte pe cea republicană ! Trebue să mărturisesc că îndrăzneala este mare. Şi de ce ne acuză d-nii Ventura şi Beldiman? Ne acuză că nu îmbrăţişăm cu destulă căldură ideea Republicei pro­clamată de d-nia lor !.. Aici să ’mi dea voe să le răspund ci nu iau la serios republicanismul d-nieî lor, dar absolut nu -l iau, şi mi să pare că am motive foarte puternice. In adevăr, cum se cred serioşi, con­vinşi de ideia republicană nişte oameni cari acum un an făcea mare tapagiu cu Domnia pămînteană, care aveau în bu­zunar chiar un pretendent şi care des­chisese ziarul Adevărul în scop de a face să triumfe ideia nazistă? Cum să iau la serios pe nişte oameni cari trec de la nişte convingeri la altele cu o uşurinţă minunata şi în un foarte scurt timp? Faţă cu acest enorm voiagiu, mai fan­tastic de­cât acela al lui Stanley, sunt în drept să privesc şi să zîmbesc chiar ri­­dicând d-lor de la Adevănd.: Cine îmi garantează că mâine nu veţi părăsi cu a­­ceiaşi uşurinţă ideia republicană, după cum aţi părăsit pe acea a regelui pămîn­­tean, pentru a adopta o a treia şi anume a regalităţei străine pe care o combateţi astă­zi ? Cine mă asigură că începend cu apărarea Domniei pămîntene incarnată In Al. Cuza nu aţi avut motive cami odată încetând, a încetat şi apărarea cauzei sale? Cine poate să -mi afirme că pro­­clamându-vă republicani nu recurgeţi la un simplu expedient de ziarişti căutând teme extraordinare de esploatat şi că sunteţi tot aşa de convinşi de Republică precum acum un an eraţi de Domnia pă­mînteană ? Iată ce sunt în drept să cred. Fiind aşa, mă credeţi prea naiv dacă vă în­chipuiţi că prin faptul că a­ţi început să scriţi articole pe tema republicană, eu să mă entuziasmez şi să vă fac cor. Noi de la «Lupta» nu avem nevoe de reclamele nim­ănui pentru a ni se cu­noaşte ideile. Publicul ştie cam­ sunt i­­deile noastre în toate materiele, deci şi în aceea cu privire la forma de guver­nământ. Noi credem că publicul ar avea drep­tul să înceapă a se îndoi şi de convin­gerile noastre îndată ce ne-ar vedea a­­sociaţi cu oameni a căror convingeri sunt V

Next