Lupta, ianuarie 1890 (Anul 7, nr. 1017-1039)
1890-01-12 / nr. 1023
ANITL VII. - SERIA. IV. No. 1023. ABONAMENTE: IN ŢARA Un an.......................................................... an...................................................... . . 40 Ici 20 , 3 luni.............. ...................................... 10 , EST STREIN AT ATE Un an. ... ..................................................50 leî ‘/a an............................................................. 3 luni............................................................. 15 w Numérul 15 Bani. REDACŢI Bulevardul Elisabeta, No. 8, (Casa Lempart). EDIŢII ANT/I IA BTJCUREŞTI, VINERI 12 IANUARIE 1890 ANUNCIURI: Pe pagina III, 30 litere corpul 7 . . 1 leü linia »IV, „ „ . . 25 bani „ Inserţie şi reelame „ „ . . 2 lei „ Pentru anunciurî a se adresa: In România, la Agenţia Havas In Francia, Italia, Austro-tJngaria ai Anglia la Agenţia Havas, 8, place de la Bourse, Paris, precum şi sucursalele el. Un numér vecliiü 5© Bani. ADMINISTRAŢIA Bulevardul Elisabeta, No. 8, (Casa Lempart). Darea io judec, a Ini LMliami si i I Ioncsen RepnMcantim ie la „MetM" DEMOCRATIA ROMANA Darea In judecata a pr. I. Bratianu ~eminescu~ Darea în inflscata a 11. Bratian SI D. TAKE IONESCU In timpul vacanțelor parlamentare am avut o serioasă mâhnire, acela de a vedea pe amicul meu T. Ionescu înfundându-se, prin o serie de articole scrise în La Liberte, în o politică care numai a d-niei sale nu poate fi, nu trebue să fie. Voesc sâ vorbesc de articolele sale privitoare la chestia dârei în judecată a d-lui I. Brătianu. Citească cineva întâia sa revistă scrisă în această materie, citească apoi pe cea din urmă şi va vedea ce enormă distanţă a percurs d. T. Ionescu şi cum a ajuns unde sunt sigur că nu voia să ajungă. Cele tutela articole sunt scrise de un om politic, care crede ca e o greşala darea in judecată chiar a unui minister reu ... cele din urmă însă sunt scrise de un avocat, care caută să apere pe clienții sei și să ’i facă să treacă drept nevinovați!. .. Iată ce treabă a făcut în vacanție amicul meu T. Ionescu!... ----Kval Inter-n era poate--al său, afirm în modul cel mai energic că acel al doilea nu i s’a potrivit de loc, din contra. Căci, eu înţeleg pe d. T. Ionescu ridicându-se deasupra pasiunilor politice şi combătând darea în judicată a d-lui I. Brătianu pe motive de înaltă politică ; nu înţeleg de loc însă ca sa ’l văd luând apărarea regimului pe care l-a combătut şi punându-se la serviciul colectivitâţei. Această faptă a stimatului meu amic este nedemnă de caracterul, de talentul, de inteligenţa sa. D. T. Ionescu, luând apărarea cauzei lui I. Brătianu, era dator ca să ţină alt limbagiu, să întrebuinţeze altă tactică în susţinerea ei, decât limbagiul şi tactica întrebuinţate de ziarele colectiviste. Situaţia sa, punctul său de vedere nu ’i permitea acest lucru. Ei bine, confratele meu de la Liberte a căzut în asemenea regretabilă greşală, într’un moment dat cetind ziarul său am crezut că citesc o gazetă colectivistă. Voiţi o dovadă ? Iat’o : Să ştie că tactica colectiviştilor în această materie a consistat nu atâta în a combate puntele de acuzare ci în a înjura şi a se ocupa de persoana membrilor comisiunei de informaţii şi în special a d-lui Blaremberg. Această purtare este foarte explicabilă din partea unor vinovaţi ca colectiviştii, din partea unor oameni cari sunt interesaţi a compromite pe acuzatorii lor. Dar d. T. Ionescu? Ce interes are d-sa de a ataca pe d. Blaremberg ? Pentru ce ’l-ar ataca pe acesta? Ei bine, ziarul Liberte de acum două zile reproduce din Le peuple Roumain un articol de al d-lui Blaremberg în contra regelui, pentru ca cititorii să vadă cum acest domn (expresia este a ziarului d’-lui T. Ionescu) vorbea, mai înainte de șeful statului! Este întocmai ceea ce fac colectiviştii când a propos de raportul d-lui Blaremberg desmormînta tot felul de fapte din trecutul acuzatorului lor. Nu mai vorbesc de un alt articol în care Liberte reproducea toate răutăţile din Voinţa Naţională în contra d-lui Blaremberg în afacerea pulbere de puşcă, întreb pe amicul meu T. Ionescu : Este aceasta corect? Nu crede el că făcând astfel a trecut peste marginele pe care sarcina sa de judecător imparţial, cum voeşte sâ se dea, mi-o impune ? Căci întreb : pentru ce d. T. Ionescu ar avea ură în contra d-lui Blaremberg, fiindcă acesta este de părere de a triumfe în justiţie ministerul colectivist? Amicul meu T. Ionescu a lucrat împreună, el a avut aceeaşi părere despre regimul lui I. Brătianu, el nu e de loc un joc în această chestie încât răutatea contra raportorului sâ se esplice prin pasiuni personale. Atunci pentru ce adopta un fel de combatere care nu poate fi propriu decât celor interesaţi? Nu dovedeşte cu aceasta oare că sau ea este decis a face cauză comună cu cei inculpaţi, sau că consideră chestia din punctul de vedere advocatie şi recurge la oarecare procedeuri rele de baron legându-se de advocatul părţei adverse ? Căci să ne înţllegem stimate amice ! Dacă d-ta eşti convins că darea in judecată a celui mai rau regim ar fi o greşală politică, du-ne voe şi nouă ca să avem convingerea contrară. Intre d-ta şi mine nu poate fi vorba nici de animozităţi, nici de duşmănie, ci numai de dur oameni cari asupra unei chestii văd lucrurile deosebit. D-ta amice Ionescu nu ai dreptul să mă bănueşti că fac operă răutăcioasă când susţin darea în judecată a d-lui I. Brătianu, după cum eu nu aşi avea dreptul să te bănuesc că voeşti să te faci ertat de colectivişti dacă te-ai ţine în marginile rolului de om care se uită la consideraţii de ordine înaltă când se opune la acea dare în judecată. Şi ştii de ce această mică deosebire ? Fiindcă eu sunt mai mult în rolul meu cerând darea în judecată decât d-ta în al d-tale luând apărarea d-lui I. Brătianu. Când d-ta mă vezi susţinând această dare in judecată nu poţi să zici nimic în contra mea, fiindcă ştii că aceasta este în concordanţa cu ideile cari le am faţă de colectivişti. Când însă eu ved că d-ta mergi până a înjura pe vechii tovarăşi de luptă în interesul cauzei brătieniste, d-ta care ai înfierat de atâtea ori colectivitatea, dă-mi voe să -ţi spun : opreştete, căci altminterea te voia bănui de pasionat şi interesat în sensul contrar, adică în favoarea colectivităţeî, lucru ce nu e de loc natural. Ba ceva mai mult. Dacă d-ta ne consideri de pasionaţi şi orbiţi de ură, cel puţin trebue să ne dai dreptate şi să recunoşti că pasiunea şi ura sunt naturale la noi. Dacă însă prin atitudinea d-tale deştepţi bănuiala că eşti pasionat şi nedrept faţă cu noi combătând darea în judecată a d-lui I. Brătianu, este evident că pasiunea pentru colectivişti la d-ta nu e de loc naturală, ci absolut nenaturală. Opinia publică mai degrabă înţelege pe d. Blaremberg pasionat şi chiar nedrept acuzator al d-lui I. Brătianu, decât pe d-ta iubite confrate pasionat apărător al aceluiaşi. Iată ce ai scăpat din vedere când te-ai dedat la sarcina ingrată de a apăra colectivitatea, d-ta care ai înfierat’o, şi iată de ce ,mi-am permis să ’ţi spun că făcând aceasta nu eşti de loc în rolul d-tale. D-lui Blaremberg ’i să trece patima contra colectiviştilor, d-tale nu’ţi scade de loc de a ataca pe d. Blaremberg cu răutate pentru aceasta. Gr. JPSLnUL. SERVICIUL TELEGRAFIC al „Agenţiei Române“ Elberfeld, 22 Ianuarie. Un teren de călătorii mergând de la Remscheid la Elberfeld s’a ciocnit în faţa gării din Ronsdorf cu o locomotivă, care face serviciul gării; s’au făcut câteva stricăciuni ; un funcţionar al poştei a fost rănit. Berlin, 22 ianuarie. Noridentrice vorbind de uneltirile democratei sociale în toate ţările, declară că alegerile viitoare trebue să se opună printr-o ligă a tuturor elementelor de ordine democraţiei sociale care este negreşit în legătură cu mişcările greviste. Cuvântul de ordine trebuie să fie: «In contra democraţiei sociale si a protectorilor săi, pentru a respinge atacul internaţional al revoluţionarilor sociali.» Moscova, 22 Ianuarie. Congresul de arheologie, s’a deschis de marele duce Sergiu Alexandroviei. Mai muţi savanţi austriaci şi francezi iau parte la congres. Londra, 22 ianuarie. înmormântarea mareşalului Napier a fost foarte solemnă Au asistat Prinţul de Galles, Prinţul George, ducele de Cambridge, alţi membrii ai familiei regale, generali şi trupe de toate armele. Ambasadorul Germaniei a depus în numele împăratului o coroană pe coşciug. Petersburg,22 Ianuare. Comandantul districtului militar Merv colonelul Alikanov, a fost destituit pentru că a tratat râu pe indigenii şi s’a purtat cu cruzime faţă de soldaţi. Starea marelui duce Constantin s’a îmbunătăţit într’un mod simţitor. litcarăfiiii fapt“ Sunt sarcine penibile pe care eşti câteodată nevoit să le îndeplineşti. Acesta este cazul nostru celor de la Lupta faţă cu redactorii ziarului Adevănd. In asemenea împrejurări lucrul cel mai bun este de a expedui treaba repede şi cât se poate pe scurt. Ceea ce voia face cu Adevărul. Acest ziar nu are nici un an şi jumătate de existenţă Apărut în August 1888, de la început a arborat stindardul monarhiei elective şi pământene şi a şi designat chiar pe cel care trebuia să ia locul lui Carol I răsturnat, anume pe tânărul Al. Cuza. Acum un an jumătate Adevănd era un ziar Cuzist. El nu găsea de loc instituţia regalităţei rea în sine, ci din contra minunată. Ceea ce găsea râu era dinastia străină şi persoana lui Carol I. Aşa, într’un şir nesfârşit de articole, d-nul Beldiman şi Ventura căutară să dovedească că toate relele decurg de la o dinastie străină, pe când cu una română pământeană, acele rele ar dispărea ca prin farmec. Aşa este onorabili confraţi ? Să vedem acum ce am răspuns noi ceştia de la Lupta la campania Adevărului de acum un an. îndată ce Adevărulşi-a arătat tendinţele sale politice am scris trei articole în No. 18, 19 şi 20 August. Iată ce ziceam în articolul întâia : Eu înţeleg perfect ca cineva să critice pe regele Carol, ca pe un rege care nu-şi îndeplineşte îndatorirele sale constituţionale, înţeleg ca să fie contra dinastiei şi a dinasticismuluî, SICOSICii, fiind adevârate absurdităţi. Înţeleg chiar ca cineva să ceară detronarea regelui Carol şi desfiinţarea regalităţei. Dar a cere detronarea regelui Carol şi înlocuirea lui prin un alt rege şi încă pământean, şi încă designat mai de înainte, acest lucru nu -l înţeleg de loc. Şi după ce constatam că Carol I nu e idealul regalităţei Constituţionale, continuam astfel .* Urmează de aici că eu m’aşi uni vre-o dată cu acei cari, nemulţumiţi ca şi mine de regele Carol, caută a’l răsturna pentru a aduce pe un altul în locul aceluia, şi anume pe Alex. Cuza, pe G. Bibescu sau pe oricare altul ? De loc şi nici o dată. Căci ştiţi ce ar însemna aceasta ? Aceasta ar însemna a ne bate noi slugile de la stăpâni, ar însemna că eu am un stăpân mai bun decât stăpânul actual, ar însemna a mă degrada punându-mă la serviciul cutărui sau cutărui pretendent, eu om cu principii înaintate şi emancipate. Noi aşteptăm emanciparea politică şi economică de la partide şi mai cu seamă de la masele însăşi populare. Prin urmare, suirea pe tron a unui nou venit care ar veni cu făgăduela, cu marea şi sarea etc. nu ne mişcă de loc. Dar are să mi se zică : «aşa «este, însă ce vei face când regele «Carol va deveni cu totul imposibil, când menţinerea lui pe tron «ar fi un adevărat pericol ?» In acest caz voia lucra la răsturnarea regelui Carol, însă nu pentru ca să aduc pe un alt Carol pe tron, poate şi mai rău, ci pentru a suprima pe toţi Carolii şi toate dinastiele străine şi pământene din ţara românească. Numai combătând pe regele Carol şi dinastia pe acest teren, numai aşa înţeleg a face un pas înainte. Căci fâcănd astfel, schimb nu o persoană ci un regim, suprim definitiv o instituţie Care este mai rea prin sine decât prin persoanele cari o reprezintă. Almintrelea, adică îndată ce pretinzi că tu ai în buzunar un Domn mai bun decât cel de pe tron, orice valoare morală în campania ce o întreprinzi îţi lipseşte, lumea va spune cu drept cuvânt că nici combaţi un principiu, nici serveşti un altul ci combaţi o persoană şi serveşti o alta. * Cu alte cuvinte, noi de la Lupta ne pronunţam pentru forma republicană şi ziceam d-lor de la Adevărul: »Voiţi să răsturnaţi pe regele Carol? Răsturnaţi’l »pentru a proclama Republică, iar nu »pentru a sui pe tron pe Al. Cuza sau »un altul«. La aceste obiecţii ale mele, d-nii de la Adevărul departe de a ceda, el replicară mai cu energie făcind apologia domniei pământene vorbindu-mi de tradiţia Domnilor noştri români şi găsind numai acolo scăparea şi ultima formă de guvernământ în ţară la noi. Iată ce replicam eu la tema Adevărului. Presupun că în dosul Adevendul nu se ascunde nici un pretendent Român la tronul ţarei, o simplă presupunere, şi iau teza acelui ziar ca o teză impersonală pentru a o discuta. Ce constat atunci ? Constat că nu se poate să fie o teză mai greşită. Căci pentru ce ziarul Adevărul voeşte un Domn pământean ? Răspunsul este, pentru că cu mijlocul acesta să ajungem la neatâranrea neamului românesc în năuntru şi in afară, pentru ca să nu facem o politică streină, să nu fim sub influenţe streine etc. etc. Cititorii au înţeles deja că după cei de la Adevărul Domnul pământean este un panaceu, el sui odată pe tron va face să dispară toate relele. Aşa, Domnul pământean va fi mândru şi dârj cu toate puterile, el va păstra ţârei independenţa politică şi economică, el nu va suporta influenţa nici unei mari puteri. Cu un cuvent, în năuntru şi în afară va fi liber ca aerul, iar ţara Românească va plana în politică d’asupra tutulor celorl’alte, fără ca să’i pese de nimic şi de nimenea. Trebue să aibă cineva o mare doză de naivitate pentru aşi închipui asemenea lucru! Căci de unde cei de la Adevărul au luat’o că un Domn prin faptul că e pământean apoi întruneşte toate calităţile şi are puterea mai presus de împrejurări, de oameni şi de imperii ? De unde ? Sămi-o spună. Adevărul nu este astfel, adevărul e că Domnu pământean sau strein, odată suit pe tron, urmează politica care convine intereselor sale şi prin urmare o politică care nu este a ţărei. In cazul cel mai bun, un Domn pământean sau strein face politica pe care evenimentele şi-o impun. Cele ce spun sunt confirmate prin întreaga noastră istorie şi prin acea a tuturor popoarelor. Şi sfârşiam polemica aceasta cu următoarele cuvinte : Răul stă aiurea, instituţia însăşi a regalităţei. Deci încă odată mă pronunţam pentru abolirea regalităţei de orice natură ar fi ea. Iar d-nii de la Adevărul mai replicară şi continuară timp de mai bine de un an de a combate nu regalitatea ci pe regele Carol şi mai cu seamă pentru că este strein !... De altminterea eu în Lupta de multe ori m’am pronunţat pentru forma republicană şi nu cu ocazia unei polemice ci în mod solemnei. Aşa sta chestiunea între noi şi Adevărul, când acum vre o lună două de o dată, pentru marea mea mirare, văd că ziarul părăseşte ideia Domnului pământean, aruncă peste bord pe Al. Cuza, se leapădă de orice fel de dinastie şi de orice fel de regalitate şi se declară republican, aprig şi înfocat! Coversiunea să face în distanţa unui an ! Toate acestea sunt bune, ceea ce însă e mai nostim, pentru a nu zice cu serios mai revoltător, este că d-nui Beldiman şi Ventura în acestă nouă şi neaşteptată fază, ghiciţi de cine să leagă ? Ghiciţi pe cine atacă că nu îmbrăţişează cu căldură ideea republicană ? Pe noi, da pe voi de la «Lupta» cam cu un an în urmă le făcusem un curs în regulă despre inconvenientele Domniilor străine şi pământene şi cari mi-am îndemnat că dacă voesc să înceapă o campanie serioasă, apoi să o pună pe chestia formei de guvernământ şi să adopte pe cea republicană ! Trebue să mărturisesc că îndrăzneala este mare. Şi de ce ne acuză d-nii Ventura şi Beldiman? Ne acuză că nu îmbrăţişăm cu destulă căldură ideea Republicei proclamată de d-nia lor !.. Aici să ’mi dea voe să le răspund ci nu iau la serios republicanismul d-nieî lor, dar absolut nu -l iau, şi mi să pare că am motive foarte puternice. In adevăr, cum se cred serioşi, convinşi de ideia republicană nişte oameni cari acum un an făcea mare tapagiu cu Domnia pămînteană, care aveau în buzunar chiar un pretendent şi care deschisese ziarul Adevărul în scop de a face să triumfe ideia nazistă? Cum să iau la serios pe nişte oameni cari trec de la nişte convingeri la altele cu o uşurinţă minunata şi în un foarte scurt timp? Faţă cu acest enorm voiagiu, mai fantastic decât acela al lui Stanley, sunt în drept să privesc şi să zîmbesc chiar ridicând d-lor de la Adevănd.: Cine îmi garantează că mâine nu veţi părăsi cu aceiaşi uşurinţă ideia republicană, după cum aţi părăsit pe acea a regelui pămîntean, pentru a adopta o a treia şi anume a regalităţei străine pe care o combateţi astăzi ? Cine mă asigură că începend cu apărarea Domniei pămîntene incarnată In Al. Cuza nu aţi avut motive cami odată încetând, a încetat şi apărarea cauzei sale? Cine poate să -mi afirme că proclamându-vă republicani nu recurgeţi la un simplu expedient de ziarişti căutând teme extraordinare de esploatat şi că sunteţi tot aşa de convinşi de Republică precum acum un an eraţi de Domnia pămînteană ? Iată ce sunt în drept să cred. Fiind aşa, mă credeţi prea naiv dacă vă închipuiţi că prin faptul că aţi început să scriţi articole pe tema republicană, eu să mă entuziasmez şi să vă fac cor. Noi de la «Lupta» nu avem nevoe de reclamele nimănui pentru a ni se cunoaşte ideile. Publicul ştie cam sunt ideile noastre în toate materiele, deci şi în aceea cu privire la forma de guvernământ. Noi credem că publicul ar avea dreptul să înceapă a se îndoi şi de convingerile noastre îndată ce ne-ar vedea asociaţi cu oameni a căror convingeri sunt V