Lupta, ianuarie 1890 (Anul 7, nr. 1017-1039)
1890-01-19 / nr. 1029
2 LAPTA oiţa, vânzând o mare parte din petrole, din acele puţuri. D. Inspector Brătianu răspunde la însărcinare precum urmează, printr’un raport din care extragem următoarele : Domnule ministru, «Cea ce a făcut d. Candiano la Ocniţa la punctul numit Reşca, nu este explorare, ci a venit intr’un loc anume ştiut ca conţinând petroleu ’şi-au deschis puţuri. Din cele găsite pe teren, nu se vede că d. Candiano să fi făcut veri un studiu de explorare, şi, deşi onor, consiliu de miniştrii a prelungit autorizarea ce i s’a dat, nu se vede în dosarul primit de la d-sa nici un plan sau studiu care să poată pune in curent pe Stat de minele ce le are şi în ce anume puncte , ei ştiind măi dinainte locul unde petroleul este in abundenţă, a deschis puţuri în apropiere unul de altul şi cu rezervoare de exploatare. — Această cestiune explicată intrând în cercetare spre a constata dacă în adevăr d-sa a exploatat petroliul ce a găsit în puţurile de la Reşca, am constatat următoarele : La anul 1880, în urma autorizaţiei ce a avut din partea consiliului de miniştrii, prin jurnalul No. 5 din ‘28 Maiu, venind în comună a cercetat in ce anume locuri s’ar găsi petrole, măi in abondentă, şi i se arătă de locuitorul loan Manea, ce era primar atunci, locul de la Reşca . D. Candiano, luând pe acesta în serviciul săi, l-a şi însărcinat cu săparea şi deschiderea de puţuri, dându-i bani spre a cheltui cu puţurii şi cu ghizdurile. loan Manea a declarat în faţa primarului şi a locuitorilor * că el ’le-a deschis şi că pe dată ce le-a terminat, a început a exploata păcura şi duce la Târgovişte, aceasta a durat cât a fostel in serviciul d-luî Candiano, susţinând însă că pe timpul său nu s’a exploatat şi vândut de cât vr’o 2.000 vedre , cercetând oamenii ce au cărat petroleul de la Reşca la Târgovişte, am constatat, dupe spusele lor, a 45 locuitori ce au încărcat petroleu de la Reşca la Târgovişte, la fabricele lui Gavrilescu şi Isdrul de peste 15.000 vedre, aceasta pe timpul cât primarul■ Ioan Manea a fost în serviciul d-luî Candiano, socoteala fiind ţinută de loan Manea şi oamenii pentru transport angagiaţî de dânsul, nu am putut dovedi cu exactitate; luându-ne însă dupe declaraţiunile satului întreg, cantitatea ce s’a exploatat sub loan Manea ca logofăt al d-luî Candiano a fost mult mai mare , anexez aci o listă numai de oamenii din Ocniţa, cari au încărcat petroled în anul 1880—1881, neputând forma listă şi de oamenii din satele vecine cari au încărcat şi ei. Dupe loan Manea, d. Candiano luând în serviciul său, în locul lui loan Manea, pe Vasile Badea, actualul primar din Colibaşî, acesta, a exploatat şi, el deschizând două puţuri, până la, 1880, oamenii ce am consultat, locarii şi puţarii ce avea in serviciu,, declară, că se încărca ca la 250 vedre de petrold pe zi şi se transporta la Târgovişte, lucru despre care au iscălit in procesele verbale ac anexate. Această exploatare a încetat la 1883 când ministerul, fiind a visat - mi se pare de un domn Zoladi, ministerul a dat ordin spre a opri exploatarea ; astfel noi am găsit două reservoare pline şi 5 sade puţuri asemenea pline cu petroliu, adunat în ele, toate închise cu lacăte şi păzite de un om al d-luîiandia.no. Din cele aci arătate şi din actele ce alătur, ,se constată că explorare nu a fost asemenea se constată, că până, la, 1.883 pepetroleul de la Reşca s’a exploatat şi vândut la Târgovişte ; satele întregi din jurul Ocniței au declarat, lucrul se vede de ori şi cine, ceva mai, mult, din hârtiile ce au dat zilele acestea d. Candiana parchetului, reese că d-sa este proprietar al puţurilor şi al petroleului de la Reşca. :■ Acestea fiind cele constatate de subscrisul, am onoare a vă ruga să binevoiţi a primi încredinţarea distinsei mele stime şi consideraţii. Inspector general, D. N. Bratianu, înaintez şi dosarul No. 45 primit cu ordinul de mai sus. In sensul acesta există două proceseverbale la dosar din 21 şi 22 Iulie 1885, încheiate de d. inspector Brătianu, şi o listă de 45 locuitori cari au transportat păcura la Târgovişte. Mai există şi o somaţiune prin care d. Candiano face răspunzător pe minister, pentru că prin inspectorul său i s’a spart rezervoarele de la mina de petrole, ce a descoperit pe moşia statului Ocniţa, luându-i-se din stăpânire. Dupa aceasta d. Candiano a intentat proces statului, care acţiune a fost respinsă de tribunal ca nesusţinută. Consiliul de advocaţi a fost de părere ca să fie autorizaţi a face o cerere reconvenţională, insa, numai dupe ce se va vedea de advocat, din desbaterile procesului, dacă ar fi, folositor pentru stat o asemenea cerere. Al cicilea cap de acusaţiune din propunere este astfel formulat : «Că prin meşteşugiri poliţieneşti, prin ameninţări şi brutalităţi materiale, făcând chiar întrebuinţare de forţa publică, au încercat să împedice întrunirile publice, au terorizat şi tulburat pe cetăţenii din întrunirile publice, întruniri garantate cetăţenilor prin art. 5 şi 26 din Constituţiune». E vorba, între altele, de violaţiunea acelor articole precum şi de sancţiunile prevăzute la art. 95, 99* şi 147 din codul penal, combinate cu art. 1 din legea responsabilităţii ministeriale. Pentru aceste fapte se poate apela la toate conştiinţele oneste, destul ca ele să nu fie interesate a rămânea mute. Oricum, fără a mai aminti cele petrecute la Botoşani, Brăila şi Buzău, unde mai mulţi cetăţeni au plătit chiar cu viaţa naivitatea sau îndrăsneala lor de a mai lua în serios garanţiile prevăzute în Constituţiune şi a uşa de drepturile lor cetăţeneşti ; este destul de a aminti dragonadele de pe piaţa teatrului, când cu întrunirea din sala Basel şi bandele de puşcăriaşi şi şarjele jandarmeriei când cu cele de la Orfed. Al treilea cap de acuzaţiune este că «în ziua de 15 Martie sanctuarul reprezentaţiuneî naţionale a fost uşurpat şi violent, «din ordinul guvernului«, de puterea judecătorească, care a prefăcut localul şedinţelor în cabinet de instrucţiune, substituind procurorii şi judecătorii de instrucţiune poliţiei interne şi externe a Adunăreî, vizitând pupitrele şi buzunarele mandatarilor naţiuneî, şi tot cu această ocaziune ridicându-se şi arestându-se arbitrar şi fără autorizaţiune prealabilă a, Camerei dupî reprezentanţi ai naţiunei sub pretextul de crime vădite». Ororile şi emoţiunile acelor zile trebue să fie încă vii în mintea tuturor, de aceea credem inutil de a insista mult asupra lor. — Şi dacă am avea nevoe să le împrospătăm în memoria cuiva, neam referi la mărturiile şi protestaţiunile solemne a celor mai mulţi din d-voastră, consemnate deja, încă de atunci, în Monitorul oficial. Aci ne găsim, ca să zic aşa, în prezenţa unui flagrant delict, căci lucrurile s’au făcut, contrariu obiceiului byzantin al regimului, pe faţă şi la ziua mare.— A da dar lista membrilor cabinetului din acea zi, este a da şi listă agenţilor presupuşi, ca să nu zicem a vinovaţilor, spre a nu anticipa asupra verdictului justiţiei. Să adăugăm că justiţia chemată a se pronunţa asupra faptelor ce se invoacă, dacă nu ca scuză, dar ca explicaţiune a acelui abus de putere, a acelui atentat îndrăzneţ la suveranitatea naţională ’şi a dat verdictul seci şi acel verdict de neurmărire în contra deputaţilor arestaţi arbitrar ca provocatori, este* condemnaţiunea peremtorie şi cea mai irecuzabilă a triştilor §101 Gorî pregătiseră şi înscenaseră în acea zi un măcel în regulă... Dăm dar în anexe şi această ordonanţă, ca o piesă decisivă în cauză. Capul al IV-lea de acuzaţiune este astfel conceput: «.Că au exercitat, — printr’un sistem de bande de ref făcători, plătiţi din fondurile publice, — acte de violenţă şi de brutalitate contra ziariştilor din opoziţiune, mergând până a maltrata şi în a le devasta localurile.» Putem azi, din norocire, să sprijinim acest cap grav de acuzaţiune care dovedeşte mai bine decât orice care mai era libertatea de presă sub acel regim ipocrit, până şi pe un document judecătoresc , ordonanţa de urmărire şi rechizitoriu lansat contra fostului prefect de poliţie, d. Moruzi, care stabileşte până la evidenţă toate aceste fapte, — şi n’are cineva decât să apropie de faptele relevate de instrucţiune in sarcina inculpatului, —nu zic de argumentaţiunea strânsă a d-luî Maiorescu şi de cuvintele tot atât de elocvente ale altora, — ci de diferitele declaraţiunî făcute în Cameră de D. I Brătianu, care răspunzând d-luî Maiorescu care ’l acuza de a nu fi străin la devastările făcute în redacţii şi bătăile suferite de jurnalişti de la panînicii cetăţeni, zicea : «Pacînici cetăţeni, insă energici şi cu sentimentul devotamentului, până a sacrifica totul, când, e vorba de apărarea intereselor ţarei» ; — la declaraţiunile făcute de D. Slatescu şi de dr. Rămniceanu, toate privitoare la cetăţenii indignaţi, la dreptul de aci înainte pentru popor de a’sîrîace^ ctieptate singur, la perderea^pentru opoziţiune^a » dreptului la prbtecţiunea legilor, la op^iliunea făcuta bifteak (cuvintele d-luî ot. Râmniceanu reproduse în public de d. Maioresqu și la cari doctorul răspunse întrerupând-l : Ca să nu vă mai dăm ocaziunea, să ne înconjuraţi de bătăuşi ca la 18741. Este destul, zic, ca Camera să facă aceste apropieri, spre a fi pe deplin convinsă de solidaritatea strânsă dintre prefectul poliţiei şi miniştrii sau şefii săi ierarchici. Dacă el era braţul sau unelta ce executa, ei erau cugetarea care concepea, proiecta şi dirigea. Ş’apoi ori de câte ori un ministru nu destitue pe un agent ce a comis o nelegiuire şi acoperă cu mantia sa, ia personal şi solidaritatea şi răspunderea. Al cincilea* cop die acuzaţiune se exprimă astfel : «Că au întins Verrte, au auzit cu rea credinţă în contra cetăţenilor curagioşi acusaţiunî calomnioase, născocind complicităţi şi comploturi închipuite.» Pentru acest cap de acusaţiune invocăm caşul d-lor Oroveanu, N. Fleva, Alexandru Gatargiu, N. Filipescu şi Alex. Balş, deja expus pe larg, atât de victime cât şi de unii din noi, cu ocasiunea desbaterilor urmate când cu admiterea presintei propuneri. Al şeaselea cap de acusaţiune şi cel din urmă este astfel formulat: «Că luând ruşfeturi şi percepând o dare, fâră ca ea să fie consimţită de Cameră, au căutat să ’şi sporească averea sub denumire de recompensă civică, silind astfel pe funcţionarii, întreprinzătorii şi furnisori ai Statului, să se înscrie cu sume însemnate : «Capii ocasiunea rescumperăreî drumurilor de fer Strasberg ca şi cu ocasiunea BânceÎMtatlonalfi şi răscumpărăreî drumului de fer Rustendje-Cernavoda s’au făcut, cu complicitatea guvernului, —de unii din oamenii partidului iniţiaţi în negocieri, — afaceri personale însemnate». Anchetarea faptelor pe cari s’a basat această gravă acusaţiune este, am putea zice, mai exclusiv de resortul unei comisiuni de instrucţiune care singură poate proceda pe cale inchizitorială, asculta martori, consulta şi examina scriptele caselor de bancă private şi cere de la toţi funcţionarii de a nu -i ascunde nimic. Deocamdată, în această privinţă, noi ca comisiune de informaţiuni, nu vă putem aduce decât indicile şi presumpţiunile ce le avem deja, resultând din averi nejustificate sau improvisate de cei mai mulţi din stâlpii regimului şi cari se etalez la ziua mare fără a se putea explica altfel decât prin participarea lor la negocieri financiare pentru câmpul statului și prin exploatarea puțin scrupuloasă a gaverei publice. (Va urmai. Acte Oficiale Ministerul de Interne. — D. doctor P. Adam este numit în postul vacant de medic al plăşei Filipeşti, din judeţul Prahova, cu reşedinţa în comuna Filipeşti. — D doctor G. Antonescu s-a numit în postul vacant de medic al plăşei Piteşti, din judeţul Argeş, cu reşedinţa în oraşul Piteşti. Ministerul de justiţie — Sunt numiţi şi permutaţi : D. G. Christofor, licenţiat al facultăţei juridice din Iaşi, actual supleant la tribunalul din acel oraş, membru la acelaşi tribunal, în locul rămas vacant prin trecerea d-luî I. Bastachi în alt post. D St . Longinescu, licenţiat al facultăţeî juridice din Iaşî, actual jude al ocolului I din acel oraş, supleant la tribunalul Iaşî, în locul d-lui G. Christofor, înaintat. — D. I. Gavrilescu, licenţiat al facultăţei juridice din Iaşî, actual jude al ocolului Copou, judeţul Iaşi, în aceeaşi calitate la ocolul I Iaşî, în locul d-luî St. Longinescu, trecut în alt post. — D. Savei I. Manu, licenţiat al facultăţei juridice din Iaşi, actual supleant la tribunalul din acel oraş, procuror la acelaşi tribunal, în locul d-luî N V. Leonescu, înaintat. Ministerul Cultelor şi instrucţiune publice . Cuviosul ieromonah Pavel Moisescu se întăreşte de stareţ la sânta monastire Ciocanu, din judeţul Muscel. Ministerul de finanţe. Se deschide pe seama budgetului ministerului de finanţe pe 1889 90 un credit extraordinar de lei 263.082, bani 15, pentru plata primelor cuvenite la exporturile de băuturi spirtoase efectuate în cursul anului 1889 — 90. Acest credit se va acoperi cu din fondul prevăzut în budgetul general al Statului pe 3889— 90 pentru deschidere de credite suplimentare și extraordinare- Ministerul lucrărilor publice — D. Anton Crăciunescu, conductor clasa III în corpul technic al Statului, actualmente detaşat în serviciul drumurile judeţiane, vicinale şi comunale, se rechiamă în serviciul de poduri şi şosele al acestui minister. Corpurile legiuitoare SENATUL Şedinţa de Mercur, 17 Ianuarie 1890. Şedinţa se deschide la orele 2 şi jum. supt preşedinţa d-lui N. Krefulescu. Prezenţi 72 de senatori. Se fac formalităţile obişnuite. D. Mârzescu, cere dosarele relative la averile monastirilor române, cari averi se află în Rusia. D. Al. Lahovari, respunde că se vor depune toate actele afară de acelea ce nu se pot divulga. D. Al. Greceanu, cere dosarul relativ la construirea podului peste Dunăre. Să respinge recunoaşterea d-luî Marcopolu. După o mică discuţie să hotărăşte ca comisia de verificare să se întrunească spre a verifica titlurile noilor aleşi. Şedinţa să ridică la orele 3 fără un sfert. CAMERA Şedinţa din 17 Ianuarie 1890. Şedinţa să deschide la orele 1 şi jumătate sub preşedenţia d-luî Gh. Gr. Cantacuzino. Prezenţi: 126 deputaţi. Camera prezintă unaspect foarte animat. Tribunele sunt pline. In tribuna damelor nu mai e loc, în cea diplomatică se observă câţiva miniştrii plenipotenţiari şi secretari de legaţiune. D. Al. Marghiloman ministru lucrărilor publice, depune mesagiul prin care se aduce în dezbaterile Camerei proiectul de lege, votat de Senat, prin care se strămută şcoala normală Carol I din Bucureşti în Câmpu-Lung. La ordinea zilei discuţiunea raportului asupra darei în judecata a cabinetelor I. G. Bratianu. D. N. Blaremberg raportor se urcă la tribuna şi dă citire raportului comisiunei de informaţiuni. La orele 3 d. N. Blaremberg continuă cu citirea raprtului. La orele 3 şi jum. se suspendă şedinţa pentru 10 minute. La redeschidere d. N. Blaremberg continuă cu citirea raportului. INFORMAŢIUNI Astăzi a fost un lung consiliu de miniştrii sub preşedinţa generalului Manu. S’a discutat mai mult asupra dârei în judecată a guvernului I. C. Brătian fu. uri s’a ţinut la ministerul cultelor,icitaţia pentru construirea mai multor locale noi de gimnase şi licee, în diferite oraşe. Pentru toate clădirile s’au prezentat concurenţi. X Camerei proiectul de lege, pentru modificarea organisaţiunei justiţiei militară. * ‘" , '---Bine că d. Vlădescu recunoat justiţia militară trebuie modificată. X D-nii colonel Formak, Arion, Costaforu şi Boteanu sunt puşi în retragere din oficiu pe ziua de 1 Februarie. X Intre deputaţii cari au luat parte la întrlnirea clubului liberal şi democrat a fost şi d. G. Tocilescu. X La Craiova se va ţine în curând o întrunire publică, din partea colectiviştilor. Se zice că d. I. Brătianu va merge să ia cuvântul în această întrunire. Ministerul va fi complectat chiar în săptămâna aceasta. FOIŢA ZIARULUI a LUPTA— 19 Ianuarie 1890, — 8 EMINESCU POETICA RUMÍNI Șl FORMELE NOUI de OSWALD NEUSGHOTZ — (urmare) III. I v w v I W v I v v ^ Câu l, o B\ ca sa (Zujcețl la cripjtă Nu pe mssmne căci eîi I n’am să mor\, Ci pe .9f«j*|vn’mî în*a|re-i O bucdjfă de cer | prxnsă’n sbor| ; Când o fi I să rostiţi | la cu!*«|te De durijre și oZ'[fel oricum\, Ce se ţin | mal la toţi | pe Iar la «|nî se spun | şi pe drum\ ; Ași dor» [ să ved /«[te vofoajse Si s’aud I mii de £/f«jsurî ct,atdnd\ : Ă scapai I cea simpjre de oase, Si de Ciirje scăpai | acel gând\ ! V V' w w V W W Când o fl I ca să rfM|cețT la crip\tâ Nu pe »fime căci eu, \ nu me las Dar pe 31 j|su’mî în care-I în/îp|tă Cea făeZire sclipind | din cel vas O senimnă luwinna pe-un ceas, Iată și ultima formă a poeziei publicată în Revista nouă erî apărute.. Aș dorij sa vez /c|te voioase Și s’aud I împre/i«juml cîniidnd : A scăpai I o simfi|re din 0"|se Și din cari ne scăpai|acel gând Printre ghâraa din lume plecând etc. etc. Am relevat deci cele patru forme de căpetenie ale metrului antic ca existente în poesia noastră literară, scrise în mod inconscient de unii poeţi români, cultivate de alţii cari pe lângă talent stau pe o scară de cultură mai naltă. Am indicat şi câteva forme secundare, aş putea demonstra şi existenţa altora— precum a hexametrului. O să o fac mai târziu — tot în lucrarea de faţă. Acuma vreau să ventilez chestiunea hemistisului şi a cesurei, întrebarea e laconică. După cele constatate de noi până în momentul de faţă, hemistisul este el prima condiţiă sine qua non a poesiei noastre ? Respundem nu! Hemistisul este o pausă in scanziune, dară nu e scanziunea. E prin urmare pe al doilea plan. Alt rol joacă el în poesia franceză, unde lungile şi scurtele sunt indiferent puse. La noi însă, unde cantitatea prosodică e demonstrata ca firească, hemistisul e un ceva secundar de care multe poesii n’au nevoie. In înţelesul strâns hemistisul există si la germani, acolo unde versul e mai lung de patru picioare. Armia maghiară, tara învelit Soarele vezend’o | a îngălbenit. Schaaren von Maghiaren | habens Land bedeckt. Sonne musst,’es sehen | und erblich erschreckt... Să-mi arete d. Gion hemistisul în versurile : Când o fi sa rostiţi la, cuvinte De durere şi altfel oricum Ce se ţin mai la toţî pe morminte Iar la unii se spun şi pe drum. sau Arde in | peptu’mîne|stinsâ va|pae şi | găndu’ml [s’a|venta Unde-i e ţinta ? unde ? prin nori şi senin de străbate fără de repaus etern ? Iunde-i limanul dorit ? A! dar aceste din urmă sunt hexametre veţi zice d-voastre. După cum vedeţi d-le Gion, da, avem şi hexametre în poesia română. Şi dacă nu veţi reuşi cu hemistisul, poftim încercaţi cu scanziune Dar d-voastră care apăraţi cu atâta de multă dură hemistilul, ca«prima condiţia» a versului român şi negaţi cantitatea prosodică aveţi tot dreptul să ziceţi în poetica d-voastră că e hemistis în : Scie amărâtul [| om. eo puţin© Poate să aibă jl ceasuri de bine. Noi vom face cel mult cesura după silaba om, Scie amărâtul om | ce puţine Poate să aibă | ceasuri de bine. In fond trebue să o mărturisesc că am căutat în zadar partea cea românească in poetica d-luî Gion. N’am găsit’o. D. Gion ar fi fost tot atât de îndrituit să scrie : «curs de poetică francesă», saft cel mult «curs de poetică» în termen general. Căci a defini anume genuri poetice proprie literature universale, nu e a face un curs special de, poetică română. Regulile poetice române trebue scoase din poesia noastră populară in prima linie, din poesiile noastre literare în a doua, linie. Şi, una şi alta, an, metrul antic. Amândouă■ o să, formeze fundamentul poeticei române. înrudirea limbeî române cu cea francesă nu poate avea drept concluzie o analogie ritmică. Dar cât de paradoxă ar părea susţinerea noastră, pe atâta e de adevărat că în formulile poeticei, acea germană e analogă cu acea română sau vice-versa. Şi iată de ce. Poporul german a împrumutat regulele prosodice I de la greco-romanî. Aplicând la noi poetica germană în bogata varietate a formelor ei metrice, nu facem altceva decât a ne apropia de izvorul primitiv, pe izvorul limbei şi al naţionalităţei române —ne apropiem de romani. Dovada cea mai bună e împrejurarea că toate poesiile atât române cât şi germanelor care ar fi piciorul ritmic se pot interpreta în metrul equivalent din una în alta. Voiţi demonstra aceasta imediat prin paralele din ambele limbi, îmi permit însă o paranthesă. Cât de obiectiv am fost până în momentul de faţă, sunt dator a deveni puţin personal. Şi iată de ce. De câtva timp o parte din presa română, din fericire nu cea serioasă, indreptează în contra mea şi pe socoteala mea invective şi calomnii. Intre altele că ţiganisez literatura română. Şi aceasta din cauză că în peste o sută de poezii româneşti populare şi literare am reprodus în revista mea) vreo cinci variante româneşti cântate de ţigani. Aceste calomnii n’ar avea pentru mine nici o importanţă dacă din nenorocire nu s’ar lua la noi toate insinuările drept fapte. (Va urma). -----— fl Das literarische Rumänien, Organ für Verb-, reitung fier rumänischen Literatur. Gesehichts-und Volkskunde berausgeg-eban und geleitet ro* O, Neuscbotz.