Lupta, ianuarie 1890 (Anul 7, nr. 1017-1039)

1890-01-19 / nr. 1029

2 L­A­PTA oiţa, vânzând o mare parte din petrole, din acele puţuri. D. Inspector Brătianu răspunde la în­sărcinare precum urmează, printr’un ra­port din care extragem următoarele : Domnule ministru, «Cea ce a făcut d. Candiano la Ocniţa la punctul numit Reşca, nu este explo­rare, ci a venit intr’un loc anume ştiut ca conţinând petro­leu ’şi-au deschis pu­ţuri. Din cele găsite pe teren, nu se vede că d. Candiano să fi făcut veri­ un studiu de explorare, şi, de­şi onor, consiliu de miniştrii a prelungit autorizarea ce i s’a dat, nu se vede în dosarul primit de la d-sa nici un plan sau studiu care să poată pune in curent pe Stat de minele ce le are şi în ce anume puncte , ei şti­ind măi dinainte locul unde petroleul este in abundenţă, a deschis puţuri în a­­propiere unul de altul şi cu rezervoare de exploatare. — Această cestiune explicată intrând în cercetare spre a constata dacă în adevăr d-sa a exploatat petroliul ce a­ găsit în puţurile de la Reşca, am con­statat următoarele : La anul 1880, în urma autorizaţiei ce a avut din partea consiliului de miniştrii, prin jurnalul No. 5 din ‘28 Maiu, venind în comună a cercetat in ce anume locuri s’ar găsi petrole, măi in abondentă, şi i se arătă de locuitorul loan­ Manea, ce era primar atunci, locul de la Reşca . D. Candiano, luând pe acesta în serviciul să­i, l-a şi însărcinat cu săparea şi des­chiderea de puţuri, dându-i bani spre a cheltui cu puţurii şi cu ghizdurile. loan Manea a declarat în faţa­ primarului şi a locuitorilor * că el ’le-a deschis şi că pe dată ce le-a terminat, a început a ex­ploata păcura şi duce la Târgovişte, a­­ceasta a durat cât a fost­­el in serviciul d-luî Candiano, susţinând însă că pe timpul său nu s’a exploatat şi vândut de cât vr’o 2.000 vedre , cercetând oa­menii ce au­ cărat petroleul de la Reşca la Târgovişte, am constatat, dupe spu­sele lor, a 45 locuitori ce au­ încărcat petroleu de la Reşca la Târgovişte, la fabricele lui Gavrilescu şi Isdrul de peste 15.000 vedre, aceasta pe timpul cât primarul■ Ioan Manea a fost în serviciul d-luî Candiano, socoteala fiind ţinută de loan Manea şi oamenii pentru transport angagiaţî de dânsul, nu am putut dovedi cu exactitate;­ luându-ne însă dupe de­­claraţiunile satului întreg, cantitatea ce s’a exploatat sub loan Manea ca logofăt al d-luî Candiano a fost mult mai mare , anexez aci o listă numai de oamenii din Ocniţa, cari au încărcat petroled în anul 1880—1881, neputând forma listă şi de oamenii din satele vecine cari au încăr­cat şi ei. Dupe loan Manea, d. Candiano luând în serviciul său, în locul lui loan Manea, pe Vasile Badea, actualul primar din Co­­libaşî, acesta, a exploatat şi, el deschizând două puţuri, până la, 1880, oamenii ce am consultat, locarii şi puţarii ce avea in serviciu,, declară, că se încărca ca la 250 vedre de petrol­d pe zi şi se tran­sporta la Târgovişte, lucru despre care au iscălit in procesele verba­le ac­ ane­xate. Această exploatare a încetat la 1883 când ministerul, fiind a visat - mi se pare de un domn Zoladi, ministerul a dat or­din spre a opri exploatarea ; ast­fel noi am găsit două reservoare pline şi 5 sad­e puţuri asemenea pline cu petroliu, a­­dunat în ele, toate închise cu lacăte şi­ păzite de un om al d-luî­­iandia.no. Din cele aci arătate şi din actele ce alătur, ,se constată că explorare nu a fost ase­menea se constată, că până, la, 1.883 pe­­petroleul de la Reşca s’a exploatat şi vândut la Târgovişte ; satele întregi d­in jurul Ocniței au declarat, lucrul se vede de ori şi cine, ceva mai, mult, d­in hâr­tiile ce au dat zilele acestea d­. Candia­na parchetului, reese că d-sa este pro­prietar al puţurilor şi al petroleul­ui de la Reşca. :■ Acestea fiind cele constatate de sub­scrisul, am onoare a vă ruga să bine­voiţi a primi încredinţarea distinsei mele stime şi consideraţii. Inspector general, D. N. Bratianu, înaintez şi dosarul No. 45 primit cu ordinul de mai sus. In sensul acesta există două procese­­verbale la dosar din 21 şi 22 Iulie 1885, încheiate de d. inspector Brătianu, şi o listă de 45 locuitori cari au transportat păcura la Târgovişte. Mai există şi o so­­maţiune prin care d. Candiano face răs­punzător pe minister, pentru că prin inspectorul său i s’a spart rezervoarele de la mina de petrole, ce a descoperit pe moşia statului Ocniţa, luându-i-se din stăpânire. Dupa aceasta d. Candiano a intentat proces statului, care acţiune a fost res­pinsă de tribunal ca nesusţinută. Consiliul de advocaţi a fost de părere ca să fie autorizaţi a face o cerere re­­convenţională, insa, numai dupe ce se va vedea de advocat, din desbaterile pro­cesului, dacă ar fi, folositor pentru stat o asemenea cerere. Al ci­cilea cap de acusaţiune din pro­punere este ast­fel formulat : «Că prin meşteşugiri poliţieneşti, prin ameninţări şi brutalităţi materiale, fă­când chiar întrebuinţare de forţa publi­că, au încercat să împedice întrunirile publice, au terorizat şi tulburat pe ce­tăţenii din întrunirile publice, întruniri garantate cetăţenilor prin art. 5 şi 26 din Constituţiune». E vorba, între altele, de violaţiunea a­­celor articole precum şi de sancţiunile prevăzute la art. 95, 99* şi 147 din co­dul penal, combinate cu art. 1 din le­gea responsabilităţii ministeriale. Pentru aceste fapte se poate apela la toate conştiinţele oneste, destul ca ele să nu fie interesate a rămânea mute. Ori­cum, fără a mai aminti cele petrecute la Botoşani, Brăila şi Buzău, unde mai mulţi cetăţeni au plătit chiar cu viaţa naivi­tatea sau îndrăsneala lor de a mai lua în serios garanţiile prevăzute în Consti­tuţiune şi a uşa de drepturile lor cetă­ţeneşti ; este destul de a aminti drago­nad­ele de pe piaţa teatrului, când cu în­­trunirea din sala Basel şi bandele de puşcăriaşi şi şarjele jandarmeriei când cu cele de la Orfed. Al treilea cap de acuzaţiune este că «în ziua de 15 Martie sanctuarul repre­­zentaţiuneî naţionale a fost uşurpat şi violent, «din ordinul guvernului«, de pu­terea judecătorească, care a prefăcut lo­calul şedinţelor în cabinet de instrucţi­une, substituind procurorii şi judecăto­rii de instrucţiune poliţiei interne şi ex­terne a Adunăreî, vizitând pupitrele şi buzunarele mandatarilor naţiuneî, şi tot cu această ocaziune ridicâ­ndu-se şi a­­restându-se arbitrar şi fără autorizaţi­­une prealabilă a, Camerei dupî repre­zentanţi ai naţiunei sub pretextul de crime vădite». Ororile şi emoţiunile acelor zile trebue să fie încă vii în mintea tuturor, de a­­ceea credem inutil de a insista mult a­­supra lor. — Şi dacă am avea nevoe să le împrospătăm în memoria cui­va, ne­am referi la mărturiile şi protestaţiunile solemne a celor mai mulţi din d-voas­tră, consemnate deja, încă de atunci, în Monitorul oficial. Aci ne găsim, ca să zic aşa, în pre­zenţa unui flagrant delict, căci lucrurile s’au făcut, contrariu obiceiului byzantin al regimului, pe faţă şi la ziua mare.— A da dar lista membrilor cabinetului din acea zi, este a da şi listă agenţilor pre­supuşi, ca să nu zicem a vinovaţilor, spre a nu anticipa asupra verdictului justiţiei. Să adăugăm că justiţia chemată a se pronunţa asupra faptelor ce se invoacă, dacă nu ca scuză, dar ca explicaţiune a acelui abus de putere, a acelui atentat îndrăzneţ la suveranitatea naţională ’şi a dat verdictul seci şi acel verdict de neurmărire în contra deputaţilo­r arestaţi arbitrar ca provocatori, este* condemna­­ţiunea peremtorie şi cea mai irecuzabilă a triştilor §101 Gorî pregătiseră şi însce­naseră în acea zi un măcel în regulă... Dăm dar în anexe şi această ordonan­ţă, ca o piesă decisivă în cauză. Capul al IV-lea de acuzaţiune este ast­fel conceput: «.Că au exercitat, — printr’un sistem de bande de ref făcători, plătiţi din fon­durile publice, — acte de violenţă şi de brutalitate contra ziariştilor din opozi­­ţiune, mergând până a­­ maltrata şi în a le devasta localurile.» Putem azi, din norocire, să spriji­nim acest cap grav de acuzaţiune care dovedeşte mai bine de­cât ori­ce care mai era libertatea de presă sub acel re­gim ipocrit, până şi pe un document ju­decătoresc , ordonanţa de urmărire şi rechizitoriu­ lansat contra fostului pre­fect de poliţie, d. Moruzi, care stabileşte până la evidenţă toate aceste fapte, — şi n’are cine­va de­cât să apropie de fap­tele relevate de instrucţiune in sarcina inculpatului, —nu zic de argumentaţi­­unea strânsă a d-luî Maiorescu şi de cu­vintele tot atât de elocvente ale altora, — ci de diferitele declaraţiunî făcute în Cameră de D. I Brătianu, care răspun­zând d-luî Maiorescu care ’l acuza de a nu fi străin la devastările făcute în re­dacţii şi bătăile suferite de jurna­lişti de la panînicii cetăţeni, zicea : «Pacînici cetăţeni, insă energici şi cu sentimentul devotamentului, până a sa­crifica totul, când, e vorba de apărarea intereselor ţarei» ; — la declaraţiunile făcute de D. Slatescu şi de dr. Răm­ni­­ceanu, toate privitoare la cetăţenii indig­naţi, la dreptul de aci înainte pentru popor de a’sîr­îace^ ctieptate singur, la perderea^pentru opoziţiun­e^a » dreptului la prbtecţiunea legilor, la op^iliunea fă­cuta bifteak (cuvintele d-luî ot. Râmni­­ceanu reproduse în public de d. Maio­­resqu și la cari doctorul răspunse între­­rupând-l : Ca să nu vă mai dăm­ ocazi­­unea, să ne înconjuraţi de bătăuşi ca la 18741. Este destul, zic, ca Camera să facă aceste apropieri, spre a fi pe deplin convinsă de solidaritatea strânsă dintre prefectul poliţiei şi miniştrii sau şefii săi ierarchici. Dacă el era braţul sau unelta ce executa, ei erau cugetarea care con­cepea, proiecta şi dirigea. Ş’apoi ori de câte ori un ministru nu destitue pe un agent ce a comis o nelegiuire şi­­ aco­peră cu mantia sa, ia personal şi solida­ritatea şi răspunderea. Al cincilea* cop die acuzaţiune se ex­primă ast­fel : «Că au­ întins­­ Verrte, au auzit cu­ rea credinţă în contra cetăţenilor curagioşi a­­cusaţiunî calomnioase, născocind com­plicităţi şi comploturi închipuite.» Pentru acest cap de acusaţiune invo­căm caşul d-lor Oroveanu, N. Fleva, Alexandru Gatargiu, N. Filipescu şi Alex. Balş, deja expus pe larg, atât de victime cât şi de unii din noi, cu ocasiunea des­­baterilor urmate când cu admiterea pre­­sintei propuneri. Al şeaselea cap de acusaţiune şi cel din urmă este ast­fel formulat: «Că luând ruşfeturi şi percepând o dare, fâră ca ea să fie consimţită de Ca­meră, au căutat să ’şi sporească averea sub denumire de recompensă civică, si­lind ast­fel pe funcţionarii, întreprinză­torii şi furnisori ai Statului, să se înscrie cu sume însemnate : «Capii ocasiunea rescumperăreî dru­murilor de fer Strasberg ca şi cu oca­siunea BânceÎMtatlonalfi şi răscumpărăreî drumului de fer Rustendje-Cernavoda s’au făcut, cu complicitatea guvernului, —de unii din oamenii partidului iniţiaţi în negocieri, — afaceri personale în­semnate». Anchetarea faptelor pe cari s’a basa­t această gravă acusaţiune este, am putea zice, mai exclusiv de resortul unei co­­misiuni de instrucţiune care singură poate proceda pe cale inchizitorială, as­culta martori, consulta şi examina scrip­tele caselor de bancă private şi cere de la toţi funcţionarii de a nu -i ascunde nimic. De­o­cam­dată, în această privinţă, noi ca comisiune de inform­aţiuni, nu vă putem aduce de­cât indicile şi presump­­ţiunile ce le avem deja, resultând din averi nejustificate sau improvisate de cei mai mulţi din stâlpii regimului şi cari se etalez la ziua mare fără a se putea explica alt­fel de­cât prin parti­ciparea lor la negocieri financiare pentru câmp­­ul statului și prin exploatarea pu­țin scrupuloasă a gaverei publice. (Va urmai. Acte Oficiale Ministerul de Interne. — D. doctor P. Adam este numit în postul va­cant de medic al plăşei Filipeşti, din judeţul Pra­hova, cu reşedinţa în comuna Filipeşti. — D doctor G. Antonescu s-a numit în postul vacant de medic al plăşei Piteşti, din judeţul Ar­geş, cu reşedinţa în oraşul Piteşti. Ministerul de justiţie — Sunt numiţi şi permutaţi : D. G. Christofor, licenţiat al facultăţei juridice din Iaşi, actual supleant la tribunalul din acel o­­raş, membru la acelaşi tribunal, în locul rămas va­cant prin trecerea d-luî I. Bastachi în alt post. D St . Longinescu, licenţiat al facultă­ţeî ju­ridice din Iaşî, act­ual jude al ocolului I din acel oraş, supleant la tribunalul Iaşî, în locul d-lui G. Christofor, înaintat. — D. I. Gavrilescu, licenţiat al facultăţei juri­dice din Iaşî, actual jude al ocolului Copou, jude­ţul Iaşi, în aceeaşi calitate la ocolul I Iaşî, în lo­cul d-luî St. Longinescu, trecut în alt post. — D. Savei I. Manu, licenţiat al facultăţei ju­­ridice din Iaşi, actual supleant la tribunalul din a­­cel oraş, procuror la acelaşi tribunal, în locul d-luî N V. Leonescu, înaintat. Ministerul Cultelor şi instrucţiune­ publice . Cuviosul ieromonah Pavel Moisescu se întă­reşte de stareţ la sânta monastire Ciocanu, din ju­deţul Muscel. Ministerul de finanţe. Se deschide pe seama budgetului ministerului de finanţe pe 1889 90 un credit extraordinar de lei 263.082, bani 15, pentru plata primelor cuvenite la exporturile de băuturi spirtoase efectuate în cur­sul anului 1889 — 90. Acest credit se va acoperi cu din fondul pre­­văzut în budgetul general al Statului pe 3889— 90 pentru deschidere de credite suplimentare și extra­­ordinare- Ministerul lucrărilor publice — D. Anton Crăciunescu, conductor clasa III în corpul technic al Statului, actualmente detaşat în serviciul drumurile judeţiane, vicinale şi comunale, se rechiamă în serviciul de poduri şi şosele al acestui minister. Corpurile legiuitoare SENATUL Şedinţa de Mercur, 17 Ianuarie 1890. Şedinţa se deschide la orele 2 şi jum. supt preşedinţa d-lui N. Krefulescu. Prezenţi 72 de senatori. Se fac formalităţile obişnuite. D. Mârzescu, cere dosarele relative la averile monastirilor române, cari averi se află în Rusia. D. Al. Lahovari, respunde că se vor depune toate actele afară de acelea ce nu se pot divulga. D. Al. Greceanu, cere dosarul relativ la construirea podului peste Dunăre. Să respinge recunoaşterea d-luî Mar­­copolu. După o mică discuţie să hotărăşte ca comisia de verificare să se întrunească spre a verifica titlurile noilor aleşi. Şedinţa să ridică la orele 3 fără un sfert. CAMERA Şedinţa din 17 Ianuarie 1890. Şedinţa să deschide la orele 1 şi ju­mătate sub preşedenţia d-luî Gh. Gr. Cantacuzino. Prezenţi: 126 deputaţi. Camer­a prezintă un­­aspect foarte a­­nimat. Tribunele sunt pline. In tribuna damelor nu mai e loc, în cea diplomatică se observă câţi­va miniştrii plenipoten­ţiari şi secretari de legaţiune. D. Al. Marghiloman ministru lucrărilor publice, depune mesagiul prin care se aduce în dezbaterile Camerei proiectul de lege, votat de Senat, prin care se strămută şcoala normală Carol I din Bu­cureşti în Câmpu-Lung. La ordinea zilei discuţiunea raportului asupra darei în judecata a cabinetelor I. G. Bratianu. D. N. Blaremberg raportor se urcă la tribuna şi dă citire raportului comisiunei de informaţiuni. La orele 3 d. N. Blaremberg continuă cu citirea raprtului. La orele 3 şi jum. se suspendă şedinţa pentru 10 minute. La redeschidere d. N. Blaremberg con­tinuă cu citirea raportului. INFORMAŢIUNI Astă­zi a fost un lung consiliu de miniştrii sub preşedinţa generalului Manu. S’a discutat mai mult asupra dâ­rei în judecată a guvernului I. C. Brătian fu­.­ ­­ uri s’a ţinut la ministerul culte­lor,­icitaţia pentru construirea mai multor locale n­oi de gimnase şi li­cee, în diferite oraşe. Pentru toate clădirile s’au prezen­tat concurenţi. X Camerei proiectul de lege, pentru mo­dificarea organisaţiunei justiţiei mi­litară. * ‘" , '---­Bine că d. Vlădescu recunoat justiţia militară trebuie modificată. X D-nii colonel Formak, Arion, Cos­­taforu şi Boteanu sunt puşi în re­tragere din oficiu pe ziua de 1 Fe­bruarie. X Intre deputaţii cari au luat parte la întrlnirea clubului liberal şi de­mocrat a fost şi d. G. Tocilescu. X La Craiova se va ţine în curând o întrunire publică, din partea colec­tiviştilor. Se zice că d. I. Brătianu va mer­ge să ia cuvântul în această întru­nire.­­ Ministerul va fi complectat chiar în săptămâna aceasta. FOIŢA ZIARULUI a LUPT­A­— 19 Ianuarie 1890, — 8 EMINESCU POETICA RUMÍNI Șl FORMELE NOUI de OSWALD NEUSGHOTZ — (urmare) III. I v w v I W v I v v­­ ^ Câu­ l, o B\ ca sa (Zujcețl la cripjtă Nu pe mssmne căci eîi I n’am să mor\, Ci pe .9f«j*|vn’mî în­­*a|re-i O bucdjfă de cer | prxnsă’n sbor| ; Când o fi I să rostiţi | la cu!­*«|te De durijre și oZ'[fel ori­cum\, Ce se ţin | mal la toţi | pe Iar la «|n­î se spun | şi pe drum\ ; Ași dor» [ să ved /«[te vofoajse Si s’a­ud I mii de £/f«jsurî ct,atdnd\ : Ă scapai I cea simpjre de oa­se, Si de Ciirj­e scăpai | acel gând\ ! V V' w w V W W Când o fl I ca să rfM|cețT la crip\tâ Nu pe »fim­e căci eu, \ nu me las Dar pe 31­ j|su’mî în ca­re-I în/îp|tă Cea făeZire sclipind | din cel vas O senimnă luwinna pe-un ceas­, Iată și ultima formă a poeziei publi­cată în Revista nouă erî apărute.. Aș dorij sa vez /c|te voioa­se Și s’a­ud I împre/i«juml cîniidnd : A scăpai I o simfi|re din 0"|se Și din cari ne scăpai|a­cel gând Printre ghâraa din lu­me plecând etc. etc. Am relevat deci cele patru forme de căpetenie ale metrului antic ca existente în poesia noastră literară, scrise în mod inconscient de unii poeţi români, culti­va­te de alţii cari pe lângă talent stau pe o scară de cultură mai naltă. Am indicat şi câte­va forme secundare, aş putea demonstra şi existenţa altora— precum a hexametrului. O să o fac mai târziu — tot în lucrarea de faţă. Acuma vreau să ventilez chestiunea hemistisului şi a cesurei, întrebarea e laconică. După cele constatate de noi până în momentul de faţă, hemistisul este el prima condi­­ţiă sine qua non a poesiei noastre ? Res­­pundem nu! Hemistisul este o pausă in scanziune, dară nu e scanziunea. E prin urmare pe al doilea plan. Alt rol joacă el în poesia franceză, unde lungile şi scurtele sunt indiferent puse. La noi însă, unde cantitatea prosodică e demon­strata ca firească, hemistisul e un ceva secundar de care multe poesii n’au ne­voie. In înţelesul strâns hemistisul există si la germani, acolo unde versul e mai lung de patru picioare. Armia maghiară,­­ tara învelit Soarele vezend’o | a îngălbenit. Schaaren von Maghiaren | habens Land bedeckt. Sonne musst,’es sehen | und erblich erschreckt... Să-mi arete d. Gion hemistisul în ver­surile : Când o fi sa rostiţi la, cuvinte De durere şi alt­fel ori­cum Ce se ţin mai la toţî pe morminte Iar la unii se spun şi pe drum. sau Arde in | peptu’mî­ne|stinsâ va|pae şi | găndu’ml [s’a|venta Unde-i e ţinta ? unde ? prin nori şi senin de stră­bate fără de repaus etern ? Iunde-i limanul dorit ? A! dar aceste din urmă sunt hexa­­metre veţi zice d-voastre. După cum ve­deţi d-le Gion, da, avem şi hexametre în poesia română. Şi dacă nu veţi reuşi cu hemistisul, poftim încercaţi cu scanziune Dar d-voastră care apăraţi cu atâta de multă dură hemistilul, ca«prima condiţia» a versului român şi negaţi cantitatea prosodică aveţi tot dreptul să ziceţi în poetica d-voastră că e hemistis în : Scie amărâtul [| om. eo puţin© Poate să aibă jl ceasuri de bine. Noi vom face cel mult cesura după silaba om, Scie amărâtul om | ce puţine Poate să aibă | ceasuri de bine. In fond trebue să o mărturisesc că am căutat în zadar partea cea româ­nească in poetica d-luî Gion. N’am gă­­sit’o. D. Gion ar fi fost tot atât de în­drituit să scrie : «curs de poetică fran­­cesă», saft cel mult «curs de poetică» în termen general. Căci a defini anume genuri poetice proprie literature­ uni­versale, nu e a face un curs special de, poetică română. Regulile poetice române trebue scoase din poesia noastră populară in prima linie, din poesiile noastre literare în a doua, linie. Şi, una şi alta, an, metrul antic. Amândouă■ o să, formeze fundamentul poeticei române. înrudirea limbeî române cu cea fran­­cesă nu poate avea drept concluzie o a­­nalogie ritmică. Dar cât de paradoxă ar părea susţinerea noastră, pe atâta e de­ adevărat că în formulile poeticei, acea germană e analogă cu acea română sau vice-versa. Şi iată de ce. Poporul ger­man a împrumutat regulele prosodice I de la greco-romanî. Aplicând la noi poe­tica germană în bogata varietate a for­melor ei metrice, nu facem alt­ceva de­cât a ne apropia de izvorul primitiv, pe izvorul limbei şi al naţionalităţei române —ne apropiem de romani. Dovada cea mai bună e împrejurarea că toate poe­siile atât române cât şi germane­l­or care ar fi piciorul ritmic se pot in­terpreta în metrul equivalent din una în alta. Voiţi demonstra aceasta imediat prin paralele din ambele limbi, îmi permit însă o paranthesă. Cât de obiectiv am fost până în mo­mentul de faţă, sunt dator a deveni pu­ţin personal. Şi iată de ce. De cât­va timp o parte din presa română, din fe­ricire nu cea serioasă, indreptează în contra mea şi pe socoteala mea invec­tive şi calomnii. Intre altele că ţiganisez literatura română. Şi aceasta din cauză că în peste o sută de poezii româneşti populare şi literare am reprodus în re­vista mea­) vre­o cinci var­iante româ­neşti cântate de ţigani. Aceste calomnii n’ar avea pentru mine nici o importanţă dacă din nenorocire nu s’ar lua la noi toate insinuările drept fapte. (Va urma). -----— fl Das literarische Rumänien, Organ für Verb-, reitung fier rumänischen Literatur. Gesehichts-und Volkskunde berausgeg-eban und geleitet ro* O, Neuscbotz.

Next