Lupta, ianuarie 1890 (Anul 7, nr. 1017-1039)
1890-01-15 / nr. 1026
*N # ■S x ANUL VII. ** SERIA IV. No. 1026. ABONAMENTE: IN TARA Bn an................................................................40 lei la an...................................................................20 , 3 luni..............................................................10 . IN STREINATATE Bp an................................................................50 lei /|i an.............................................................. . 25 3 luni................................................................15 EDIŢIA A lOI A BUCUREŞTI, LUNI şi MARŢI 15-16 IANUARIE 1890 ANUNCIURI: Pe pagina III, 30 litere corpul 7 . . 1 leu linia » IV, . . . . 25 bani „ Inserţie şi reclame „ „ . . 2 lei , Pentru anunciuri a se adresa: In RomAnia, la Agenda Havas In Francia, Italia, Austro-Ungaria si Anglia la Agenția Havas, 8, place de la Bourse, Paris, Numeral 15 Bani. /» vFAY,1 _______& Un număr vechiu 5© Bani. REDACȚIA Bulevardul Elisabeta, No. 8, (Casa Lempart). Direcțiv politic, Gr. PANU. 1 ‘.»p.. ADMINISTRAȚIA Bulevardul Elisabeta, No. 8, (Casa Lempart). Alegerile de ieri FIZIONOMIA CAMEREI o i,A M r iti i* i: LEANITATEA COLECTIVIȘTILOR ~ UN APPEL CORPURILE LEGIfflTOARE EMINESCU *« *ea§ifansa!ft)ramiiivttastf^^ Organizarea fiecăirască Organizarea judecătorească, termen nepropriu, fiindcă nu este vorba de un regulament de riagiu al administraţiunii judecătorielor, de o mică importanţă, ci de organizarea puterii judecătoreşti, o cestiune constituţională de înaltă ordine politică, ce nu ştim chiar dacă Corpurile legiuitoare, sau numai o Constituantă poate să -i dea soluţiunea. A parte însă de cestiunea competenţei, principiile fiind aceleaşi, şi noi din punctul de vedere al principiilor ne vom ocupa. Constituţiunea, ca să stabilească echilibrul politic, fără de care regimul reprezentativ nu poate să existe, separă cele trei puteri publice ale Statului, dându-le o egală importanţă, dfcursă atribuţiunilor lor, astfel ca nici una să nu aibă preponderenţă asupra celeilalte. Din atribuţiunile puterii judecătoreşti rezultă natural modul de organizare al ei. Aceste atribuţiunî decurg din principiul fondamental al regimului constituţional reprezentativ, care este domnia legii. Dar, pentru ca legea să domnească trebue neapărat să fie independente, să nu fie supusă, în aplicarea şi executarea ei, la diverse fluctuaţiuni politice şi la arbitrariul ce ar importa veri uneia din celelalte puteri ale Statului să exercite asupra ei, cu prejudiciul Constituţiunii. Cine însă aplică şi esecută legea, care este puterea care se garanteze independinţa legi, domnia legi? Este puterea judecătorească, este in concret judecătorul. Dar judecătorul, ca să poată opera, asigura şi menţine independenţa legi, şi prin consecinţă domnia legi, trebue să fie şi el independinte. Independenţa judecătorului, aceasta este baza organică a puterii judecătoreşti. Această bază a invocat-o de mult timp şi o invocă chiar azi opiniunea publică. Plângerile şi energicele protestări ale opiniunei publice au fost totd’auna şi sunt şi acum că — puterea judecătorească, instituită prin Constituţiune o a treia putere în stat, nu este o putere independinte, ci o instituţiune subservientă administraţiuneî; că ea este un instrument de persecuţiune în mâna diferitelor partide ce se succed la putere. Nu numai în politică, unde cruzimea a ajuns până a inventa crime şi torturi pentru victime şi mijloace de apărare pentru criminali, în luptele politice dintre cetăţeni, dar încă şi în afacerile private nimeni nu poate fi sigur de dreptatea sa, când fatala influenţă a administraţiei se esercită asupra judecătorului, a cărui tristă soartă depinde de ministru care ’l numeşte şi ’l destitue după bunul săli plac. Iată în resumat starea, deplorabilă în care se află justiţia, şi la care, chiar în interesul ordinei publice, nu numai în acela al garanţiei libertăţilor şi proprietăţei cetăţenilor, este neapărat să se aducă un remediu. Remediul, singurul remediu este organisarea puterei judecătoreşti conform Gonstituţiunei, prin întemeiarea domniei legii prin independinţa judecătorului nu paliativele, cari ascund intenţiunea de a substitui organisărei puterei judecătoreşti o aşa numită organisare judecătorească, ca cea de azil şi în care judecătorul va fi cel puţin tot atât de dependinţe, cum este acum, dacă nu şi mai mult. Să ne cercăm dar să vedem cum s’ar organisa puterea judecătorească, luând drept normă sisteme cari au funcţionat şi funcţionează cu succes. După un sistem numirea judecătorului se face direct de ministru cu durată pe viaţă, pe tot timpul ce se va purta bine—quamdiu bene se gesserit, şi fără a se putea destitui legal, de cât după cererea ambelor corpuri ale Parlamentului. Acesta este sistemul engles, care funcţionează încă din anul 1680, când s’a introdus inamovibilitatea judecătorilor. După un alt sistem, numirea judecătorului se face de şeful Statului şi se confirmă de Senat, iar destituirea se face legal numai prin darea lui în judecata Senatului, care nu ’l poate destitui decât printr’o decisiune care întruneşte doue treimi ale voturilor Senatului. Acesta este sistemul admis de Constituţiunea Statelor Unite ale Americei, şi a oarecare State ale Americei în parte, mai puţin 0 /In miv. /Min V»inOlV.In Ol încă în unele din aceste State, pentru ca judecătorul să fie destituit, se cere două a treia din voturile nu numai ale Senatului, dar şi ale Adunării populare legislative. In amândouă aceste sisteme, prin destituirea legală se înțelege că nici o altă destituire nu poate să suprime dreptul judecătorului la salariul său. Iar salariul care în Anglia se ridică la suma de şeapte mii lire sterling 175.000 lei anual, este o dată determinat pentru totd’auna, nu se poate adaoga nici scădea în cursul funcţiunii sale. In aceste condiţiuni şi altele cari le complectează, aceste sisteme caut ca — numirea, durata oficiului, destituirea şi salariul să fie făcute astfel încât judecătorul sa nu se simtă dependinţe de nimeni şi de nimic, ci numai de lege, pe cât permit măsurile ce se pot lua în gradul cel mai mare al înţelepciunii omeneşti. Un al treilea sistem este acela al numirii judecătorului, prin elecţiune, de către comitetele electorale sau de oamerile representative. Acest sistem este simplu. Baza sa este încrederea alegătorilor în persoana alesului. Durata funcţiuni este limitată în periodul alegerilor sau într’un curs de timp mai îndelung. Acesta este sistemul al celor mai multe State ale Americei şi cantoane ale Elveţiei. Un al patrulea sistem este acela al numiri judecătorului de către puterea executivă, după prezentaţiune de candidaţi de corpuri constituite, sistem pe care se pare căl-a imitat şi autorul proiectului, cu oarecari modificări în mai reu, ni se pare. Pentru judecător de tribunale prezentaţiunea candidaţilor se face prin liste îndoite de către Tribunal şi Cartea apelativă respectivă. Prin asemenea liste îndoite se face prezentaţiunea de către Curtea apelativă şi consiliere districtuale pentru judecător la Curtea apelativă. Pentru judecător de Curtea de casaţiune, prezentaţiunea se face, în modul arătat, de către Curtea de casaţiune şi Senat. In acest sistem durata funcţiunei este sau nelimitată sau limitată la un număr însemnat de ani. In cursul acestui timp însă, stă spânzurate deasupra capului judecătorului măsuri disciplinare, cu pedepse gradate, până şi cu destituirea, ce nu se mai isprăveşte , pedepse cari se pronunţă de tribunale în diferitele grade ale juridicţiuniî, şi cari deconsideră şi degrada pe judecător pînă să-l facă nedemn şi sa ’l destitue. Acest sistem este adoptat din câte ştim şi în Franţa şi Belgia. Noi expunem numai aceste sisteme, căci nu intră în scopul nostru sâ le facem critica, ca să arătăm preferința noastră asupra veni unuia, caz în care, conform principiilor democratice, admise în Constituțiunea noastră , am demonstra că sistemul elecțiunii judecătorului prin corpurile reprezentative sau ,prin comitetele electorale este cel mai legal, constituţional şi cel mai nemerit ca să garanteze independenţa judecătorului, şi fără eşutare ne-am pronunţa pentru dânsul. Scopul nostru este să punem proiectul faţă cu aceste sisteme şi să vedem meritele şi defectele lui, după rezultatul la care a ajuns. Proiectul nostru a imitat sistemul reprezentațiunii, însă modificându-l. Ceea ce vom arăta în numărul viitor. ocoinfirm TS^tBOaCIfi al „Agenţiei Române" Londra, 25 ianuarie. Sir Fergisson, sub-secretar la ministerul afacerilor streine, a declarat într’un discurs rostit la Kilmarnock că pretenţiunea Portugaliei de a supune la un arbitragiu diferendul său cu Englitera nu se poate susţine şi că e contrară tratatului de la Berlin. Haga, 25 Ianuarie. Se asigură că împăratul Rusiei, va fi rugat să se pronunţe ca arbitru în diferendul anglo-neerlandez, în privinţa graniţei Sulmanului şi a Guyanei franceze. Berlin, 25 Ianuarie. Reichstag.—A treia citire a legii in contra socialiştilor a avut loc azi. Prinţul de Bismarck, nu era prezent, dar d. Herrfurth ministru de interne, a declarat într’un lung discurs că legea în contra socialiştilor nu va fi aplicată decât în cazul când tendinţele socialiste ar prezintă primejdie pentru pacea publică, ordinea, societetatea şi Statul. Democraţiî-sociali nu sunt reprezintanţiî lucrătorilor ; cel mult sunt reprezintanţiî acelora ce nu vor să lucreze. După discursurile mai multor deputaţi legea s’a respins prin 169 voturi în contra 98. Au votat pentru, partida imperiului, naţional-liberali; în contra, conservatorii, centrul, liberalii, democraţii-socialişti. Ministrul Boetticher a declarat sesiunea închisă; el a invitat pe reprezentanţi a merge la palat la şase ore pentru a asculta mesagiul imperial. Madrid, 25 ianuarie După o depeşe din Lisabona o nouă conspiraţie în contra Republicei s-a descoperit în Brasilia, conspiratorii aparţin marinei. Paris, 25 ianuarie. Camera a invalidat pe d. Delabaye, deputat conservator al departamentului Indre et Soire, prin 286 voturi contra 190. Berlin, 25 Ianuarie. închiderea Reichstagului s’a făcut în sala Alba; erau aproape vr’o sută de deputaţi; împărăteasa asista în loja imperială. Pasagiile relative la legile asupra invalizilor şi asupra măsurilor de protecţiune pentru lucrători au fost primite prin aplauze. Corniţele de Serchenfeld, a strigat: Trăească împăratul. !alegerile de ei ș i Iată care a fost rezultatul alegerilor parţiale de eri: CAMERA La colegiul al 3-lea de Putna, s’a ales d.Ilie Niculescu, candidat guvernamental, cu 304 voturi, contra d-luî Fleva care a întrunit 179. La colegiul l-iu de Muscel, s’a ales d. G. Vlădescu, candidat guvernamental, cu 78 voturi, contra d-luî Stătescu, care a întrunit 61 şi Năstăseanu 14. SENATUL La colegiul Universitateî de Iaşi, s’a ales d. Poni cu 22 voturi, contra d-luî Vizanti, care a întrunit 10, având şi 2 anulare. La colegiul I de Tecuciu, s’a ales d. V. Sturza, candidat colectivist, cu 40 voturi, contra d-luî Pătraş, care a întrunit 30. La colegiul I de Vasluiu s’a ales d. G. Beldiman, candidat guvernamental, cu 43 voturi şi fără concurent. La colegiul I de Mehedinţi s’a ales d. S. Genescu, candidatul d-luî Ilariu Isvoranu, cu 113 voturi, contra d-luî Eugeniu Stătescu care a întrunit 80. Fizionomia Camerei Cine trece în Cameră pe lângă partea unde se afişează ordinea zilei şi vede lungi, foarte lungi liste de nume proprii, reprezentând atâţi indivizi cari aşteaptă de ani indigenatul, afară de alte sute a cărora cereri zac încă nerezolvate în dosarele Camerei, rămâne întristat de atâtea dorințe car niciodată nu pot fi satisfăcute. recruţi ca undard de nerăbdare de a se ilustra. In timpul acesta însă duşmanul, adică partizanii recunoaşterilorexclusive, au timpul de a se organiza, de a se forma în falangă macedoneană. D. Alexandrescu desfăşură pentru ocazie stindardul românismului şi 50 de glasuri intonează cântecul «Deşteaptă-te Române». Amendoă taberile se ciocnesc, dar vai nenororocire! tabăra Bobeică este bătută; propunerea sa e respinsă. Trebue să recunoaştem că în tot timpul luptei, Bobeică a desvoltat Un curagiu extraordinar, perzând trei cai sub dânsul! Cei bătuţi să retrag, însă în deplină ordine, observând strategia celor 10.000 mii de greci. Trupa nu e demoralizată de loc, şi s’a luat hotărârea ca până Sâmbăta viitoare să se reorganizeze forţele şi atunci să se dea atacul decisiv. Aşadar, Sâmbăta viitoare ! O LĂMURIRE In fiecare zi lista creşte, creşte ca o poată fi votaţi, pentru ca să lase locul liber altora. Lupta se încinge Sâmbătă între recunoştiştî şi între indigeniştî, adică între partizanii exclusivi ai recunoaşterelor şi între acei cari pretind ca săse voteze şi cei ce cer indigenatul. Focul îl deschide d. Bobeică, de cât, dupe cum avântul temerar şi nedisciplinat al nobleţei franceze au făcut pe creştini să peardă bătăliea de la Varna contra turcilor, tot aşa elanul nechibzuit al d-luî Bobeică şi al aghiotantului său Arginteeanu, face ca victoria să rămână în partea ianicerilor români reprezentaţi prin d-nii Alexandrescu şi alţii. D. Bobeică, fără a se consulta cu alţi deputaţi de aceeaşi părere, cere cuvântul şi în loc să pună chestia de principiu, d-nia sa cere ca Camera să voteze pe un farmacist din Botoşani. O protestare generală să ridică în Cameră, demersul simpaticului deputat este luat drept ceva interesat pledând pentru clopotniţă, iar adversarii indigenatelor, cu d. Alexandrescu în frunte, profită de această greşită angajare a luptei pentru a descoperi toate bateriele lor şoviniste şi a lovi fără cruţare în leaderul partidului junimist de la Botoşani. Chestorul plăcut damelor din tribună, cu ochiul sau ager şi viu vede imediat greşala comisă întocmai ca căpitanii mari, el caută să repareze acea greşala pentru a întoarce norocul armelor în favoarea lui. El vede că trebue făcută o propunere nouă care să infirmeze pe acea a d-luî Pallade în vigoare. In acest scop să repede la un pupitru smulge o bucată de hârtie, înşfacă un condei din mâna lui Cristu Sulioti şi, neavând unde să formuleze propunerea, se aşează cu cotul pe un colţ al mesei stenografilor şi cu o mină febrilă redactează propunerea. Văzându’l cineva ,şi-ar fi amintit de Napoleon I scriind faimoasele sale ordine de zi pe spetele unui grenadir în mijlocul bombelor şi al gloanţelor. Bobeică sfârşeşte. «Cine voeşte să aibă, «întreabă cu glas războinic, onoarea de «a subsemna alături cu mine această «propunere». Douăzeci de deputaţi de curagiu şi bună-voinţă făcând trei paşi răspund într’un singur glas: «Noi, noi cu toţii». Un surâs de satisfacţie rătăceşte pe buzele lui Bobeică, el face celor 20 semne că voeşte să vorbească, apoi zice: «vă «mulţumesc d-lor că la momentele grele «vă văd pe toţi animaţi de aceleaşi sentimente. Nu am nevoe însă de 20, ci «numai de şase.» Din front ies şase deputaţi, între cari între zidul Stroiei, veteranul Silion, acoperitul cu răni Argintoianu şi alţi trei Ziarul Timpul să ocupă de câtăva vreme de noi radicalii şi de atitudinea noastră. Timpul lipsindu-mi de ocamdată de a mă desluşi cu confraţii noştrii, mă reservam pentru mai târziu ca să răspund la toate obiecţiunele, când în numărul de eri, numiţii confraţi îmi atribuesc o idee în contra căreia mă grăbesc a protesta. Timpul voeşte din o frază a unui articol al meu atrage concluzia că radicalii, şi eu în particular, suntem hotărâţi a împedica pe guvern de a nu face nici chiar binele. Protestez în contra acestei păreri. Numi-a trecut niciodată prin minte ca să fac o astfel de politică, aceasta nu intră în procedura şcoalei democratice. Atât radicalii, cât şi ei în particular, nu ne vom opune la nici o reformă, la nici o măsură bună, ba,chiar o vort -şi amăcar în parte, la nevoele ţarei. De altminterea, trecutul nostru dovedeşte aceasta. Noi am votat legea vânzărei în loturi a moşiilor Statului, deşi ea nu e idealul nostru şi deşi reforma pleca de la un guvern conservator. Această linie de purtare o vom avea şi de acum înainte. In noi guvernul actual, ca or şi care altul, va găsi adversari de principii, nu însă adversari şi canori cari să caute a împedica binele şi a steriliza lucrările. Când am vorbit de a nu da nici un sprijin guvernului, m’am referat la partea pur politică, dar nici de cum la proectele sau reformele cu cari guvernul ar veni şi cari ar intra în vederile noastre. Iată o explicaţie, şi rugăm pe confraţii de la Timpul să o ia sincer şi real precum o dăm. De altmintrelea, actele noastre vor dovedi ceia ce afirm. G. Panu. —■O*®'C5= LEALITATEA COLECTIVIŞTILOR In urma alegerei primarului şi a ajutoarelor sale de către consiliul comunal din Ploeşti, s’a văzut încă odată până unde merge dorinţa colectiviştilor de a stabili o înţelegere cu ceil’alţi liberali şi cum profită dânşii de toate ocaziunile pentru aşi stabili supremaţia exclusivă pretutindeni. Nicăieri mai mult decât la Ploeşti colectiviştii n’ar fi fost ţinuţi ca să ţie seamă de liberalii independenţi, pentru ca în Capitala Prahovei acest element este foarte numeros, foarte bine organizat şi cu reală forţă electorală. Ei bine, nu, colectiviştii n’au de cât o singură dorinţă, aceea de a acapara toate posturile retribuite, mai intâiu, şi al doilea de a înlătura pe toţi liberalii cari nu fac parte din coteria care se închina lui Ion Brătianu, Stătescu şi compania. Ceea ce s’a petrecut în mic la Ploeşti se va petrece în mare şi cu toţi liberalii din ţară, în cazul când colectivitatea va reveni la putere. Acei liberali cari azi fac pe orbii şi merg să cadă în cursa colectivistă, acei liberali cari, din vrăjmaşii cei mai crânceni ai regimului odios colectivist, au devenit apărătorii înfocați ai lui, aceia au sa plătească scump rătăcirea lor de astăzi.