Lupta, septembrie 1890 (Anul 7, nr. 1210-1233)
1890-09-26 / nr. 1229
vede, căci interesele unei situaţiuni politice, ce trebuie menajată, pot impune foarte multe umilinţe şi rezerve, ştim numai că quasi-scandalul provocat între miniştrii este prea notoriu pentru ca să nu aibă oarecare urmări. Căci este inadmisibil ca un blam, ca cel administrat, indirect, de către d. Lahovari d-luî Rosetti şi un răspuns atât de înţepător ca cel dat de către d. Rosetti d-luî Lahovari, să nu fi răcit raporturile, în destul de şubrede, dintre miniştrii. Evident că remanierea ministerială, pe care însuşi Timpul o anunţă ca foarte apropiată, să tindă a calma, in primul rând, această iritare, dar, dacă gestiunile, pur personale, vor fi înlăturate, totuşi, va rămâne în picioare cauza principală a neînţelegerilor, adică prezenţa la guvern a două grupuri ce se deosebesc în multe puncte şi cari tind a se domina unul pe altul. Iată un nod gordian. în afacerile europene, Grispi s’a pus cu totul la remorca aliaţilor sei, asupra căror nu vedem să fi exercitat nici cea maî mică influenţă utilă, dar cari par din contră că ’1 va fi împedicat adesea să facă câte o prostie, prea bătătoare la ochî. Intru ce priveşte rolul atât de mare, al celui ce va pune capăt stărei actuale, obţinând pacea definitivă, dezarmarea, Statele Unite ale Europei în sfârşit, Crispi-1 îi vede toată măreţia, dar dovedeşte in mod implicit, prin inacţiunea sa, că e tot aşa de incapabil de a şi -l asuma ca şi pe acel al reformatorului abuzurilor şi rutinei ce ruinează astăzi Italia. Esamenul de Bacalaureat Şi Institutele private Judecând examenele fie bacalaureat după rezultatele ce dă, oricine este un drept a se întreba dacă menţinerea acestui esamen este un bine or un rău pentru învăţământul nostru. Mai întâi, judecând în principiu, găsim că suma cunoştinţelor ce se cer la un examen de bacalaureat este aşa de mare, că este imposibil unui absolvent de liceu a trece după o preparaţie de 2 sau chiar 6 luni, un examen riguros de toate materiele ce să prevăd în program ; şi cel mai bun absolvent de liceu poate cădea la acest examen , căci se face din toate materiele de liceu pe care elevul nu le poate nici aprofunda, nici concentra aşa ca în două zile să fie stăpân pe atâta diversitate de materii. Cu toţii ştim emoţiunea ce am încercat şi nesiguranţa în care eram când cugetam la întreaga materie cerută. Este de ajuns ca profesorul esaminator se pune o întrebare puţin diferită de cum o ştie candidatul, sau din acelea pe care din întâmplare le a lăsat, or neglijat, pentru ca esaminatul să nu răspundă bine, se ia o notă rea şi un an întreg este pentru el perdut, dacă nu a obţinut media cerută, îmi aduc aminte când am dat examenul de bacalaureat că la concursul în scris d. Francudi ne-a dictat o temă din limba elenă, fără să o scrie la tablou, așa că noi am scris alandala, iota in loc de ita, sau ipsilon, or diftongul oi etc. Tema noastră era pentru noi o încurcătură, pe cari nici d. Francudi n’ar mai fi priceput’o , adaogă şi emoţiunea produsă de teamă ca să nu cădem, aşa că şi puţinele noastre cunoştinţe sburase. Şi ştiţi cum am scapat? Am copiat, da ; am copiat toţi după tema unui camarad al nostru care, din fericire, era grec de naştere şi învăţase limba elenă şi de acasă de la părintele sau ce era un om cult şi de la şcoală. Şi încă nici aşa n’am făcut’o briliant, dar ne-a dat notă de trecere. Astăzî chiar, cine nu ştie, că la bacalaureat mai toţi copiază după tezele date d’afară ! Este clar o înşelătorie, pe care toţi o ştim, cu care ne-am deprins şi cu care deprindem tineretul nostru încă de la primul esamen Universitar. Acestea fac că mai adesea absolvenţii eminenţi ai liceelor cad la esamenul de bacalaureat iar cei mai slabi es , fiindcă cei d’intâiu au crezut numai în muncă, pe când cei din urmă ştiind ce pot şi siguri de ce’i aşteaptă sau se aranjează ca să le primească d’afară, sau îşi asigură bunăvoinţă comisiuneî esaminatoare, prin recomandaţiunî de la părinţi, rude or amicî şi chiar de la amicii amicilor. Ceia ce e şi mai rău este că pe dificultatea de a trece examenul de bacalaureat se întemeiază o sumă de speciile neoneste, făcute sau patronate chiar de luminele ştiinţei, de profesorii universitari. Când un institut privat numără între membrii comisii examinatoare 5 din 8 ca profesori ai institutului, aceasta, cred, spune lămurit din partea comisiunea : tovărăşie sau asociaţie pentru a libera diplome de bacalaureat. In nici o ţară din lume profesorii universitari nu s’au scoborât până aci. Un alt institut a pus tovărăşia mai pe faţă, punând în fruntea institutului un profesor universitar, ceia ce însemnează BACALAUREAT , şi a mers până a favoriza pe profesorii universitari trecând in statutele asociaţii că profesorii universitari vor fi plătiţi, îndoit, de ceia ce vor fi plătiţi cei de cursul secundar, ca în medid acesta se atragă mai mulţi profesori universitari, din cari se iau examinatorii de bacalaureat. In timpul când d. Chiţu a suprimat fabricele de bacalaureat, acestea erau formate numai din profesorii de universitate ; ba se şoptea pe atunci numele unor profesori cari preparaţi cu toptanul şi pentru reuşită. Dacă examenul de bacalaureat a prins rădăcini în Franţa şi n'a degenerat în speculă este că acolo, profesorul de Universitate este examinator in toată accepţiunea cuvîntuluî, şi pentru care toţi candidaţii sunt deopotrivă. Şi încă şi acolo examenul de bacalaureat a fost de maî multe ori modificat (bineînţeles nu din cauza relelor pe cari le constatăm noi şi a căror paternitate o putem reclama oricând cu drept), şi nici acum nu sunt edificaţi asupra utilităţii lui, de aceia mulţi cer suprimarea. Aceste consideraţiuni se fac să cred că d. Teodor Rosetti a fost rea inspirat când a suprimat dispoziţiile d-luî Chiţu şi a dat dreptul tuturor institutelor private a libera certificate, valabile pentru a fi primite la examenul de bacalaureat. Să avem curagiul a recunoaşte că noi nu uzăm, ci abuzăm de libertate. Abea s’a dat acest drept şi directorul unui institut privat a liberat certificate de absolvire tuturor repetenţilor de la licee, chiar acelora ce nici nu văzuse clasa 7-a. Acestea se întâmplă acum la început ; ce va fi mai târziu este uşor de prevăzut. Copii vor alerga după diplome luate cu banii părinţilor ; se vor obişnui din vârsta fragedă cu câştigul uşor; vor învăţa practica căilor piezişe şi nu vor avea respectul muncei, credinţa în dreptate şi moralitate In aceasta părinţii ii ajută. Cine va munci în societatea noastră ? Cei săraci, cari însă vor fi siliţi a munci foarte mult şi vor câştiga foarte puţin. Pentru acestea sunt în contra dreptului dat institutelor private. Recunosc că aceste institute sunt nu numai utile, dar foarte utile chiar în societate, pentru că prin ele se ajută învăţământul public , cu condiţie însă ca să fie bine organizate , organizate pe muncă şi pe cinste, iar nu pe speculă. Guvernul poate lua toate garanţiile necesare pentru îmbunătăţirea lor. Examenul de bacalaureat trebue însă suprimat, nu numai că este un mijloc de conrupţie, dar mai ales că este o piedecă adusă învăţământului şi fără nici o utilitate practică ; prin acest examen absolventul liceului nu numai că nu -şi înmulţeşte cunoştinţele, dar riscă şi perde un timp preţios sau aleargă la mijloace necorecte. Examenul de bacalaureat poate fi înlocuit cu mult folos, adăugând clasa 8-a la liceu, care să fie despărţită în două secţii: una literară şi cealaltă ştiinţifică. In această clasă elevii se pot prepara pentru ramura din învăţământul superior pe care vor să o îmbrăţişeze, repetând materiele făcute în cele şapte clase şi complectându-le. Căci ceea ce trebue îngrijit şi de aproape supraveghiat este învăţământul special, din care ies specialiştii, avocaţi, medici, ingineri, profesori etc. Vremea enciclopedistelor a trecut, ei nu mai sunt posibili astăzi, când fiecare ştiinţă s’a desvoltat atât de mult. Specialiştii sunt nervii societăţeî moderne. —*------OIRI ITALIA In momentul de faţă in Italia se joacă o ciudată comedie. Imitînd instituţiele engleze în cea ce ele au mai defectuos, instituţiunile parlamentare italiane lasă guvernului dreptul de a alege ceasul ce’î convine mai bine de a face alegerile, pe cari le poate întoarce in favorul său, creând un curent de opiniune asupra unei cestiunî, oarecare, fără a vorbi de presiunea administrativă şi de corupţiunea parlamentară, cari sunt două plăgi ale nouei Italii. Se anunţă acuma, că alegerile nu vor avea loc decât în primăvara viitoare şi că Camera actuala se va reuni din nou în Noembre spre a desbate, mai cu seamă, asupra unor mijloace prin cari s’ar putea astupa deficitul datorit expedientelor d-luî Giolitti. Ar trebui demers la rădăcinele chiar ale răului : fiscalitatea excesivă, militarismul rutinar, biurocraţia copiată după cea de supt al doilea imperiu frances , şi ne vom face o idee de abuzurile şi uşurinţă de a cheltui a administraţiei italieneşti, prin acest fapt câ Italia cheltueşte anual pentru armată 520 milioane, pe când austriea, cu un teritoriu şi o populaţiune mult mai mare, plus, ocupaţie a Bosniei şi Herzegovinei şi cu o situaţie politică cu mult mai îngrijitoare ca a Italiei, nu cheltueşte anual decât 350 milioane. Şi aşa este peste tot. Fiscalitatea, maî ales, a devenit aproape tot aşa de covîrşitoare ca spre sfirşitul imperiului roman şi se vede din toate părţile formîndu-se ligiii de contribuabili spre a denunţa opiniei publice modul de procedare şi şurubăniile celor, pe cari anuarul administrativ italian—din greşeală desigur — îi numeşte cu drept cuvint «exactorî» al imposituluî. D. Grispi ar fi putut merita o glorie şi o recunoştinţă durabilă ocupându-se de toate acestea. El preferă însă să joace in faţa Europei comediele sale megalomane, ale căror urme le poartă până şi interviewul său de la Neapole. Acest interview — de care am vorbit in depeşi mai zilele trecute — astăzi denunţat de Ritorma, ca având lucrurî neadevârate, a fost desigur aranjat de însuşi Grispi în vederea alegerilor, — şi aceasta ne face să credem că ele vor avea loc tot în Noembre iar nu la primăvară. Sigiliul de autenticitate a cuvintelor puse de Figaro în gura primului ministru italian, este în adevăr lovitor : sunt chiar propriele cuvinte ale lui Grispi cari se oglindesc în caracterul lui abil, insinuant, cu explozii de bruscă francheţă şi declaraţiuni pe locurea nete, care e caracterul adevăratei şcoli machiavelice, în sfârşit cu acele accese de vanitate cari sunt partea slabă per excellentiam a acestui om şi care-l fac să spuie : ceEu nu voia compromite ceia ce am câştigat, cerând provinciele Trente şi Trieste, de la Austria» sau «dacă Germania ar vrea să atace Franţa, eu nu o voia permite». Magari fosse voro, ’i-ar răspunde un Italian, adică «Dee D-zeu să fie aşa cum zici». Dar din nenorocire megalomania orbeşte până într’atâta pe acest om de stat, de altminteri aşa de abil şi remarcabil, încât contrariul este de temut şi pentru a avea dreptul să zică : «Eu vroiu» Consiliul general al instrucţiunei Şedinţa din 30 Septembre. (Urmare) Deschizându-se şedinţa la orele 9, se dă citire sumarului şedinţei precedente. Asupra sumarului *d. Muzicescu luând cuvîritul, cere ca rectificare la cele zise de d-sa in şedinţa precedentă, a se adăogi, că d-sa crede a se ameliora soarta înveţătorului prin mijloacele ce îi va procura corul. Se ia act de această cerere. D. Niţulescu întreabă dacă in procesele verbale, sunt trecute, pe seama d-sale, vorbele pe care i le atribue gazetele, că ar fi cerut suprimarea religiei. P. S. Preşedintele, spune că sumarele se citesc în fiecare seară, prin urmare d. Niţulescu, trebue să ştie ce a fost trecut şi ce nu, in procesele verbale. Raportorul dă cetire orarului. După câteva explicaţii ale d-sale, domnul Brătilă spune, că e necesar a se amâna discuţia asupra lui, căci chiar fără multă osteneală a găsit câteva greşeli. D. Maior Hârjeu atrage atenţia consiliului că, gimnastica fiind aleasă ca obiect de studiu in școalele rurale, ar trebui să i se facă și ei programă analitică, precum am făcut pentru celelalte obiecte. Consiliul, consultat, admite amânarea cerută de d. Brătilă. D. Porni, cerând cuvintul, zice că, după art. 20 din lege, programele, care au să fie adoptate, trebuesc votate cu 2/3, ca să se poată decreta. Noi am făcut un program, basându-ne pe proectul de lege discutat anul trecut. Programul nostru însă s-ar putea aplica chiar cu legea actuală, pentru cuvintul că ea nu indică, ca pentru școalele urbane, numărul anilor dle studiu. Aplicarea imediată a acestei programe, d-sa crede că ar fi un mare bine pentru instrucţiune. Lucrul nu e tot astfel şi pentru şcoala suplimentară, care nu e prevăzută în legea actualmente in vigoare. Pentru această şcoală ar trebui deci prealabil modificarea legei actuale, lucru care se ştie cât e de greu, din încercările făcute. Aşa fiind lucrurile, crede că ar fi bine să se voteze separat programa şcoalei rurale, care s’a redactat, căci atunci, conform legei, ministerul ar fi ţinut s’o pue in aplicare. Se încinge apoi o discuţie lungă între d-nii Tăcu, Enescu, Badurea, Stăncescu şi Leonardescu pentru a se şti dacă programa trebue votată cu 2/3 *din totalitatea membrilor consiliului, sau cu 2/3 din numărul membrilor prezenţi. In această privinţă precedentele create nu se pot invoca, căci s’au procedat in trecut în moduri deosebite. Din lege şi regulament însă, discuţia arată că trebuesc pentru votarea programei 2/3 din numărul total al membrilor consiliului. Se cere apoi cetirea raportului în chestia şcoalei urbane, depus la biurou de către raportor. In urma unei discuţii urmată între d-nii Viţu, Enescu, Bădărăfi şi Leonardescu, se hotărăşte a nu se discuta raportul asupra şcoalei urbane, căci s'ar interverti ordinea de zi a discuţiei, ci a se continua cu votarea programei şcoalei complimentare. D. Raportor dă cetire programei cl. I, care, pusă la vot, se primeşte. Se citeşte programa clasei I. D. Căzănescu spune că comisia se pare că n’a pus acelaşi interes pentru această programă, ca pentru cea a şcoalei rurale, căci n’a dat nişte programe detailate, ci nişte programe vagi. Deşi d. Căzănescu vorbeşte in discuţie generală, consiliul nu voeşte această discuţie. D. Bădărău spune că nu lipsa de dragoste pentru această creaţiune nouă a făcut pe comisiune să nu dea programe analitice, ci noutatea lucrului, şi lipsa de experimentare în privinţa lui Pe lângă aceste consideraţiuni, existenţa problematică a acestui gen de şcoală încă ne-a făcut să nu dăm programe în modul cerut de d. Căzănescu. Dar mai e şi o altă consideraţiune anume, varietatea noţiunelor ce sunt puse în ele, care nu ne-ar fi permis să facem îin scrut timp o lucrare serioasă, bazată pe experienţă şi observaţie. Gere deci să se voteze programa sintetică prezentată de comisiune. D. Tăcu zice că din cele expuse de d. Bădărău rezultă că, votând această programă, vom face un lucru pripit. Din această cauză propune să nu se mai ocupe consiliul de ea. Cere deci a se aștepta votarea legei pe care se bazează acest gen de şcoale, pentru ca apoi să se pună chestia în discuţie cu toată seriositatea D-sa este pentru amânare. D. Leonandescu zice că nu înţelege pentru ce se cere amânarea, căci proectul de lege votat anul trecut de consiliul precisează scopul acestor scoale, iar programa presentată anul acesta pentru ele, deşi sintetică totuşi dă consiliului o idee lămurită in liniamente mari de ce vroim să facem din aceste şcoli. D. Tăcu zice că dacă nu s’a votat legea, care le va pune bază, nu trebue să intrăm în discuţia programelor lor, dar eu unul cred că, votând şi programa, vom atrage atenţia asupra acestui gen de scoale atât de necesare in ţară la noi. D. Arbore spune că din cea ce s’a votat anul trecut rezultă că aceste scoale până la intemeiarea lor pe baze solide, s’a hotărât să se facă de actualii învăţători. Duminicele, sărbătorile şi foile după amiază. Aşa fiind lucrul, nu numai pentru aşa puţin timp ce li se dă deocamdată acestor şcoli, se miră că se cere ca comisiunea să le dea programe analitice. D-sa crede că la început trebue să se mulţumească consiliul cu cât de puţin s’ar putea face. D. Bădărău spune d-luî Tăcu că şi programele sintetice au valoarea lor şi citează cazul câ chiar actualminte o sumă de şcoli au numai programe sintetice, cu toate că se făcuse de ani experienţă cu ele. Se înţelege că în aseminea cazuri, zice d-sa, nu voia fi pentru programele sintetice, dar în cazul care ne preocupă crede că ar trebui să ne mulţumim cu atâta, căci e vorba de organizarea unei şcoale noua. Desfide pe d. Căzănescu să poată face programă analitică, căci în ea va trebui sa se ţină seamă de înşirarea în timp a materiei şi de o adoptare cu nivelul ce s’a observat că ’1 prezintă mediul, pentru care e destinată. D-sa arată apoi că în programa şcoalei primare s’a făcut o sumă de reduceri, tocmai pe baza complectănî studiilor, pentru cei ce rămân la ţară, în şcoala complimentară şi nu înţelege cum programa clasei I s’a votat in unanimitate, iar cea a clasa II poate da loc la discuții ca acele la care asistăm. După aceasta se votează închiderea discuției generale. In fine constatânduse că consiliul nu mai e în număr, la orele 11 se amână şedinţa. ............——----------- foita ziar u i a: i „ /, v ft a 6 ITECTOn MAÎ.OT MAMA (Urmare) XXXVII — Ei bine, vă angajez, a ve desface de aseminea exigenți, care sunt rele pentru d-voastră, ele ve agasează, ve irită, ve agită... — Ba de loc. — Eu știu. Și e foarte nefolositor, veți conveni și d-voastră, căci, în fond, ce ve importă daca acest scaun este sau nu pus paralel cu biroul ? Cu toate că d. Gombarrieu avea de răspuns multe, el se păzi de a angaja o discuțiune, care s’ar înturna contra lui, el primise o lecție care’î era de ajuns, nu merita să-și dea osteneala de a provoca o alta. Cu toate aceste, cu toată această înțeleaptă rezervă, Chenoffe ia spus că afecțiunea lui pentru câini era bolnăvicioasă. — Ceia ce iau și demonstrat. Tocmai pentru că indeportau pe toți din prejurul lui și nu permitea femeii lui de al vedea, și nu invoiau pe Antonina ca să remâe lângă dânsul de cât de două ori pe zi, o dată dimineaţa şi o dată după amiază, el ţinea ca să aibă lângă el câinii sei, cari nu-l pârăsea ei decât noaptea. Materne ii primise, indeferent de prezenţa lor, dar nu era aşa şi pentru Chenoffe. — După cum noi avem în noi, zise el trebuinţa activităţei muşchilor, asemenea avem trebuinţa activităţei fiisice. Această trebuinţă face pe inventatori, pe artişti, pe scriitori, pe toţi aceia intr’un cuvânt a cărora chei lucrează fără încetare, dar care exagerează, devin maniaci. Există asemenea în sfera sentimentelor ca şi în a ideilor, şi atunci îndreptate asupra oamenilor, dă exemplile de devotament ce sunt onoarea umanităţei dar îndreptat asupra animalelor ea duce la acele aberaţiuni mentale, cari înping pe unele persoane, a aduna câinii şi mâţe şi pe altele a urmări pe vivisectori cu lovituri de umbrele. — Atunci, e o aberaţie mintală de a strânge şi îngriji de aceste sărmane dobitoace ? — Desigur, cum ii asemenea de a se ataşa cu pasiune de persoanele cari ne înconjoară, şi de a voi ca oricând să fii iubit, după cum le iubeşte el însuşi ; asta poate să ajungă un caz pa-tologic, care conduce la pervertirea facultăţilor afective, să ataşază prea mult de unii, şi să detaşază prea mult de alţii. Bolnăvicioşii cei cari nu pot dormi, nu pot lucra, bolnăvicios lipsa de poftă de mâncare, bolnăvicios, scaunile paralele, aberaţiune afecţiunea sa pentru câini; pervertirea facultăţilor afective, tandreţa pentru femeia sa, nebunie, indignaţie contra fiului său. Dar atunci cine nu-i bolnav de aberaţiune, perversiune, sau nebunie ? Ce ar putea să zică, ori să nu zică, să facă ori să nu facă, care să nu se întoarcă contra lui ? XXXVIII A doua zi după ce zisese Antoninei ca să scrie lui Darlot, directorului său și notarului Generst de la Crochardiere, fu surprins văzând că nuvine nici finul nici ceilalți, să supără, mai cu seamă contra lui Darlot, care avea atâtea interese, și de tot felul, pentru a arăta mai multă grabă, dar nu se neliniști tocmai tare, n’avea decât să aştepte, oricât de grea ar fî fost aşteptarea. Dar a doua zi trecu şi pe urmă o altă zi, şi ei nu apărură de loc. Ce însemna aceasta ? Toate întrebările să băteau în capul său care ferbea, şi ajungeau la aceiaşi concluzie care era ca această nevenire nu se putea explica decât prin oareşicare intervenţie a lui Victorien. Dacă ar fi făcut mai puţină bună paza înprejurul lui, din ziua întâi, el ar fi întrebat pe Antonina; dar supravegherea era aşa de strânsă, căci nu puteau să schimbe un cuvânt, care să nu fie auzit de urechi totd’auna la pândă, aşa că cel mai adesea trebuiai să se mulţumească să vorbească banalităţi, să schimbe o sărutare in care ea punea toată afecţiunea ei, sau să-i caute o bucată de muzică, alegând tot-d’a-una ceia ce prefera el. El trebuia deci să aştepte un prilej care nu se prezentă decât peste opt zile, la o fereastră unde o atrăsese el sub pretext ca să-i arate niște lucrări care trebuiai făcute in grădină. — Să vorbim încet, zise el de o dată. Ai pus tu însuși la poștă scrisorile ce ’țî-am zis să scrii? — Da. — Atunci cum se face că nimenea n’ai venit, chiar nici Carlot ? Nici o dată n’așî fi crezut de dânsul că poate să facă una ca asta. — El a venit. — Cum de nul-au văzut ei! ? Ea se turbură. — Răspunde’mi repede. Nu simți tu neliniștea mea? Nu naă găsești destul de necăjit. Pentru ce nu ’mî-ai spus că el a venit ? — Pentru ca n’am avut un moment de libertate, și cum m’au oprit de aţi spune că el a venit, eu nu’ţî puteam spune dinaintea acestor indivizi. — Cine te-a oprit ? — Mătuşea mea. — Ce au spus ei lui Luis, pentru a’l înpiedica de a mă vedea ? — Câ medicii nu permit de loc, fiind că tu aî nevoe de cea maî mare liniște, ceia ce se spune la toată lumea. — Cum la toată lumea ? Cui încă ? — Notarului care a venit sunt acum patru zile. — Cum de nu ’l-am văzut ? — Nu se lasă să intre nimenea, poarta este închisă, nici o trăsură nu intră ; când cineva se prezintă, portarul trimete numele, mătușei mele ori lui Victorien cari hotărăsc dacă primesc ori nu primesc ; dar când primesc, nu pe peronul din grădină să intră, ci pe cel din curte ; iată pentru ce tu n’ai văzut nici pe Luis, nici pe notar. — Tu n’ai fost de față la vorba ce au avut cu notarul? — Nu. — Dar la aceia cu Luis? Da. — L-ai văzut singur ? în particular ? (Va urma). •-------~TW“*----------------------—---