Lupta, ianuarie 1894 (Anul 11, nr. 2189-2211)
1894-01-28 / nr. 2209
ANUL XXI.No. 2209 ABCIAKREMTER IN TABĂ On an .......................................................................40 lei Șease luni..................................................................20 „ Trei luni..................................................................10 „ Pentru învețători pe un an...................................30 * IN străinătate în an.....................*.........................................50 Seare luni......................................................... . 25 Trei luni..................................................................15 EDITIA A Dl*IPA EnumeruS 15 Bani ORGAN DEMOCRAT-RADICAL No. 2. VINERI 28 IANUARIE 1894 ftBURCIURI . . 1 lei linia . 125 bani linia. . . 2 lei linia Pentru anunciuri a se adresa: LA fjtdministrsitia^zaarvlulj j ------• Un maiep vechiu 50 bani Inierțe fi reclame redacțiunea i Pasagiul Român. — No. 2 Prim-Redactor, CDEBSTA^TIB C. B&CALBASA Admînistrațîunea i No. 2. — Pasagiul Român. — No. 2 0 Curentele democratice. Din afară. Mania falsului. Ecouri. Fizionomia Camerei. Gestiunea zilei. Curierul dimineţei. Ştiri teatrale. Aventuriera. Curentele democratice Deviza care domneşte în josul mare pecetiî a Statului, a mărceî regale, a pajurei naţionale, acel faimos Nihil sine Deo, trebue să facă loc unei inscripţiuni mai moderne şi mai omeneşti. Nimic fără democraţie. In adevăr, nimic fără democraţie. Aşa este curentul şi aşa trebue să fie. Răspândirea instrucţiunei obligatorie, chemarea tuturor cetăţenilor la îndeplinirea sarcinelor publice, precum şi ultimele revoluţiuni petrecute în decursul unui veac, au deşteptat masele. De astăzi înainte toate teoriile savanţilor de cabinet, toate profunzimile transcedentale, toate disertaţiile asupra celei mai bune organizări politice,se vor izbi de o stâncă vecinică şi puternică : legea puterilor sociale. O societate nu capătă niciodată organizarea cutare sau cutare in chip arbitrar, ea este organizată aşa cum trebue să fie. De multe ori aberaţiunile (?) unor ideologi sunt rezumatul sentimentului public, alteori cele mai aşezate şi mai raţionale judecăţi sunt curate aberaţiuni. Pentru societatea franceză multe din divagaţiunile lui Rousseau au devenit moravuri publice viitoare şi foarte multe din criticele cu aparenţa sănătoasă, precum criticele lui Taine, s’au dovedit a fi fost divagaţiuni. De aceea nu trebue să judecăm starea unei societăţi după părerile savanţilor, dar în totd’auna după rezultatele pe cari le dau instituţiunile. In România s’au adus mari critici revoluţionarilor de la 1848; aceştia erau şi au fost multă vreme lacsaţi drept ideologi şi utopişti, toate propunerile lor privite cu neîncredere şi dispreţ. Multă vreme, până mai acum în urmă, liberalii au fost învinovăţiţi că au dăruit Românilor instituţiuni nepotrivite pentru gradul lor de dezvoltare. Constituţiunea era prea liberală, libertatea presei prea întinsă, drepturile politice prea mări. Haina era prea largă pentru Români şi toţi croitorii moderaţi şi conservatori se ofereau s’o ajusteze. Rezultatul a fost că liberalii au dobândit o popularitate imensă, conservatorii au devenit impopulari şi chiar odioşi, ţara se simţea bine în haina ei largă. A trebuit criticilor să facă amendă onorabilă, conservatorii s’au reconciliat cu toate instituţiunile cele utopice, au îmbrăcat haina cea largă şi au văzut că e tocmai bună, şi numai aşa au putut căpăta trecere în societatea românească. Cu toate că utopii şi divagaţiuni, toate cererile revoluţionarilor de la 1848 rezumau sentimentul şi trebuinţele ţerei, României îi trebuia atuncea o haină largă, largă de tot pentru a-i lăsa libertatea mişcărilor oprimate atâta vreme îndelungată. Resfăţându-se în voie, ţara s’a dezvoltat repede şi tot ce s’a realizat în decursul a 40 de ani România datoreşte regimului ei liberal. Atât de adânci rădăcini au prins instituţiunile cele înaintate, încât, astăzi, partidele cele mai înapoiate odinioară, cercetează şi primesc multe din noile revendicaţiuni ale democraţiei. Oamenii cu judecată înţeleg că aci e forţa şi aci e viitorul. Câtă vreme puterea reală era a cavalerilor şi a nobleţei, societatea era aristocratică. In războaie decideau călăreţii îmbrăcaţi în fier, ei bine, aceşti oameni de fier erau puterea socială. Astăzi în războaie puterea este a maselor, de aceea societăţile vor trebui să primească legea mulţimelor. Nimic fără democraţie de aci înainte. Şi nu va trece mult, şi ideia sufragiului universal va trebui să fie îmbrățișată la noi de toate partizile. Const. C. Bacalbaşa. DIN AFARA Convenţiunea Ruso-Germană Paris, 6 Februarie.—„Le Temps* se ocupă de importanţa politică a tractatului de comerţ ruso-german. El zice că d. de Caprivi a reluat în mare parte sistemul d-lui de Bismarck. Incheerea tractatului înseamnă o scădere a tensiunei în relaţiunile dintre Rusia şi Germania. Ziarele „La Liberté“ şi „Le Jour“ se exprimă în termeni analogi, atacă politica protecţionistă a d-lui Măline, căci pune pe tapet chestia alianţei franco-rusă. Berlin. 6 Februarie.—Dieta. In discuţia proectului privitor la camerile agricole, deputatul Rickert a salutat tractatul cu Rusia ca un eveniment de civilisaţie foarte important şi ca o garanţie de pace. Deputatul Richter a declarat că tractatul de comerţ cu Rusia va fi adoptat, căci constitue o necesitate. Berlin, 6 Februarie. — Autorităţile comunale au intenţia de a da o serbare delegaţilor ruşi pentru tractatul de comerţ. Rusia St .Petersburg, 6 Februarie. — Profesorul Sacharine din Moscova care a îngrijit pe împărat în timpul boalei a fost decorat cu ordinul Alexandru Newsky. Muntenegru Cetinie, 6 Februarie. — Cercurile guvernamentale îşi arată nemulţumirea de atacurile numeroase ale albanezilor la hotare; se atribue continuarea acestor atacuri faptului că comisari otomani n’au primit încă instrucţiile din Constantinopole şi că sunt prin urmare nevoite să stea în inacţiune. Mania Falsului «Landependance roumaine» nu se mulţumeşte a falsifîca situaţia, faptele şi evenimentele din ţara noastră. Ferestruia ce şi-a deschis i se pare deja destul de mare pentru a-şi permite să denatureze, în chipul în care-i convine, tot ce se petrece şi prin alte ţări. Aşa, într-un «courrier de Paris» improvizat în numărul de ori, «Landépendance» dând seamă de rezultatul campaniei pe care d. Clemenceau o duce în «La Justice» împotriva destrăbălate! administraţiuni a marinei franceze, afirmă : 1. că d. Clemenceau îşi bazează acuzaţiile pe nişte «pretinse documente» ; 2. că interpelarea d-lui Lockroy în această chestiune a dat d-lui Casimir Perier prilejul să repurteze cea mai decisivă victorie de la venirea lui la putere. Două inexactităţi vrednice de cunoscuta rea credinţă a slugarnicei Independenţe. Documentele publicate de d. Clemenceau sunt atât de autentice, încât «Le Temps», organul ministerial, şi le-a însuşit, cerând cu stăruinţă o imediată anchetă ; ele sunt atât de grave şi de probante, încât însăşi guvernul d-lui Casimir Périer a fost nevoit să numească o mare comisiune de anchetă care să cerceteze starea marinei sub toate raporturile. In ce priveşte «strălucita victorie decisivă a d-lui Casimir Périer care a obţinut un vot de încredere cu peste 200 voturi de majoritate» iată cifrele voturilor, aşa cum le dă «Le Temps» : Moţiunea de încredere a fost votată no 344 voturi contra 151 din 495 votanţi. Majoritatea de 344 se compune din: 254 oportunişti, 20 raliaţi, 45 conservatori şi 25 radicali. Minoritatea de 151 cuprinde 50 socialişti, 1 raliaţi, 1 dreapta, 12 rep. mod. şi 90 radicali. Din cei 80 deputaţi cari au lipsit de la vot vreo 60 sunt radicali. Aceasta numeşte «Independenţa» victoria cea mai decisivă! Mai puţin exces de zel în chestiunile din lăuntru, o mică doză de bună credinţă in nararea chestiunilor exterioare v’ar şedea foarte bine, doamnelor de la «Independenţa». CONFERINŢA SANITARA , &***** ,6 Februarie 3 — Conferinţa sanitară s’a întrunit azi dimineaţă la ministerul afacerilor străine. D. Casimir Périer a pronunţat o alocuţiune în care urează bună venire delegaţilor străini, asigurându-i că vor găsi în Franţa cea mai sinceră cordialitate. Primul ministru a făcut să reiasă interesul convenţiunilor deja încheiate şi importanţa lucrărilor nouei conferinţe. D. Knafstein, delegat al Austriei, a răspuns felicitând pe Franţa de a fi luat iniţiativa conferinţei şi a exprimat satisfacţia Austriei de a participa la aceasta. In urmă a mai exprimat speranţa că conferinţa va realiza un nou progres. Conferinţaşi-a format biuroul. Delegatul francez d. Barrère a fost ales preşedinte. Conferinţa a decis că deliberările să fie secrete. Viitoarea şedinţă va avea loc Mercuri. După întrunire, a avut loc un prânz la d. Casimir Périer la care toți delegați au luat parte. ECOURI . Versurile Papei. Leon XIII, precum se ştie, e şi poet. El nu compune numai encilice, ci şi versuri latine şi italiene. Istoricului Gesar Cantio, care-i adresase felicitări de anul nou, papa i-a răspuns prin câteva versuri frumoase, de o filosofie dulce şi senină, în care celebrează moartea sa apropiată, descriind un apus de soare văzut din Vatican : Del sol cadenţe e ehe si nasconde ornai Splendon, Leon, su te. gli ultimi rai. Nelle riarse vene inaridita, Lenta, lenta, i s pegne ornai la vita. (De la soarele care apune și care se ascunde deja, strălucesc, Leon, asupra ta, cele din urmă raze. In vinele tale uscate viaţa se sfârşeşte de acum înainte, se stinge încet. Cel din urmă vers mai cu seamă e minunat de adevărat pentru a caracteriza ultimii ani ai pontifelui slăbit, şi amintesc mai mult pe Lucreţiu decât pe sfintul Thoma. Hotărîtor, acest papă nu e cel dintâiui venit, şi va fi... greu de înlocuit. Unele ziare belgiene afirmă că nici o dotaţiune nu va fi cerută Belgiei la căsătoria princesei Josephina cu prinţul Carol de Hohenzollern. La Flandre libérale adaogă: Tatăl prinţului este unul din cei mai bogaţi principi ai Europei. Leopold I, murind, a lăsat cel puţin 60 de milioane de franci cari, împărţite în trei, au constituit pentru fiecare o frumoasă avere. Iată ceea ce nu s’a relevat la noi când s’a cerut apanagii pentru prinţul Ferdinand. E vorba de reconstituirea întreprinderei Panama. O învoială s’a încheiat între lichidarea fostei companii și d. Bartissol pentru terminarea canalului. D-nii Eiffel și Bartissol au vărsat deja, cel dintâiu 10, cel de al doilea 5 milioane, în total 15 milioane, adică un sfert din primul capital necesar. Capitalul propriu zis necesar pentru terminarea întregei lucrări se evaluează la 500 de milioane. . "■"Până acuma biuroul Camerei italiene a primit șeaptezeci de cereri de interpelare cele mai multe privitoare la răscoalele din urmă, la modul cum ele sunt reprimate și la ne regulată constituire a ministerului actual. Şi se mai miră unii că d. Crispi cere dictatura! Consiliul comunal din Paris e chemat a se pronunţa asupra desăgubirilor reclamate de când cutururările din cuartierul latin în Iulie 1893. Contul însumează cifra de 32 597 franci 28 centime. Bibliotecile municipale ale Parisului. In 1892 aceste biblioteci au procurat pentru citit 153887 volume în localul bibliotecei şi 1 milion 428222 volume împrumute la domiciliu. S’a citit: romane 51,63 la sută ; literatură, poesie, teatru 14,20 la sută ; geografiie, voiajuri, 12,12 la sută; ştiințe, arte, instrucție 8, 62 la sută ; limbi străine 0,54 la sută. — Distinguo! suferă de Nonă. — Atunci, adaogă d. Ghițescu, concede să se voteze fără bile. După ce se votează toate articolele proectului de lege, d. Marghiloman se duce la d. Belloiu și strângându-i mâna îi spune : — Iți mulțumesc, dacă nu dormeai, de la patru se constata că nu mai e Camera în număr și profesul meu rămânea și azi nevotat. — Mare om e Belloiu, spune un zeflemist, dacă dormind salvează un ministru, ce e în stare să facă când o deștept! Jip. Fizionomia Camerei Greu să hotărăsc deputaţii să vie la şedinţă. Unii dintre ei cum se înscriu pentru diurnă, imediat pleacă în oraş. Generalul Manu este furios, d. Al. Marghiloman e desolat. — Când am să sfârşesc oare cu judecătoriile de pace, a zice d-sa, în loc de pace a ajuns un adevărat rasboiu cu deputaţii guvernamentali. D. Stolojan depune o petiţie la biurou prin care rezerviştii din Zimnicea cer să nu fie supuşi la plata căilor de comunicaţie. D. C. C. Dobrescu desfăşură alţi trei kilometri de listă. — Cere archiva toată! ’! strigă un deputat. — Ce tot umbli cu liste, zi dintr’un condei ce ai de spus, ’î respunde cel l’alta. — Nu merge așa, respunde d. Dobrescu, fiecare lucru e cu socoteală. — Da, numai discursurile și listele d-tale nu mai au nici o socoteală ! respunde Lăzărică Niculescu. — Taci Napóleone, ’! strigă d. Stanian. Se reia discuţia asupra proectului de lege pentru organizarea judecătoriilor de pace. După cinci minute băncile rămân aproape goale. Ici şi colo abia mai zăreşti câte un deputat, şi dintr’aceştia cei mai mulţi s’au azvârlit în braţele lui Morpheu. Pe când d-niî Fleva, Stoicescu şi Porumbaru, cei mai crânceni combatanţi stau cu vizierele ridicate, cu scuturile la picior şi cu paloşurile la coapsă; pe când d. C. C. Arion cugetă la nemurirea sufletului, pentru a’şi da speranţa unui portofoliu cel puţin pe lumea ceal’altă, două voci necunoscute despică aerul. Cer cuvântul! strigă d-niî Angliei Nicolau și Păsăreanu. — Aidi, se întâmplă un scandal ! spună d. Grigorescu. — De ce? întreabă d. C. C. Dobrescu foarte agitat, ori de câte ori aude de scandal. — S’a scoborât Păsăreanu de la munte, respunde d. Grigorescu. D. Nicolau și d. Păsăreanu combat proectul de lege. — Cât pe aci proeetul de lege, spune un zeflemist, era să remâe absolut fără nici un merit. — Ei, și ce, acum are vreunul ? întreabă d. Crătunescu. — De sigur că are, respunde zeflemistul. Are meritul de a fi descoperit dour oratori noul. Se pune la vot amendamentul d-lor Păsăreanu şi Nicolau cari cere ca judecătoriile de pace să ia vacanţă în lunile Iulie şi August. — Să cerem votul cu bile, spunea Ghiţescu, căci fiind vorba de vacanţă putem să întrunim majoritate. — Cu bile cu bile! strigă opozanţii. — Sunt 15 cari cer votul cu bile? întreabă preşedintele. — Da ! da ! ■—Unu, doui, trei, patrusprezece! spune d. Ghiţescu. Nu avem al 15-lea. — Uite, Ştefan Belloiu doarme, deşteptaţi-l, zice d. Grigorescu. Trei opozanţi se reped la deputatul de Brăila, îi trag de cap, de mâini şi de picioare, dar totul e în zadar, d. Belloiu nu dă nici un semn de viaţă. D-rul Saabner se apropie de reprezentantul de Brăila, şi după ce -l priveşte câteva minute, spune: CESTXUHEA ZILEI Trenul electric Electricitatea, care ne-a procurat deja atâtea şi atâtea incomparabile minuni, a rezolvat zilele acestea în mod definitiv şi problema locomoţiunei pe căile ferate şi astfel în curând, nu vom mai întâlni actualele locomotive decât pe la muzeurile de antichităţi. Dumineca trecută s-a făcut în Franţa, pe linia ferată de la Havre la Beuzeville, experienţe de cel mai mare interes cu locomotiva electrică, sistem Heilmann. Rezultatele acestor experienţe sunt următoarele : Locomotiva electrică, la care s-a ataşat vre-o 12 vagoane, a plecat din Havre la ora 10,20 dimineaţa şi a ajuns la Beuzeville la 10,48, cu 2 minute mai înainte de cât era hotărît. Ea a mers cu o vilesă de 70—75 kilometre pe oră pe terenul obicinuit, şi cu o vitesă de 50 kilometre pe terenul accidentat de la Harfleur la Saint-Romain. Pentru a se întoarce, a plecat de la Beuzeville la 12,40 şi a ajuns la Havre la 1,7. Vitesa obţinută variază deci între 70 şi 85 kilometre. In ziarele ilustrate din Paris se poate vedea forma curioasă a acestor locomotive electrice, care au coşul îndărăt, iar partea dinainte având forma unei corăbii. Coşul de la aceste locomotive este al maşinei de vapor, care servă să pună în mişcare o putere dynamo de mai mult de 1 m. 50 de diametru, care transmite la rândul ei această energie la alte dynamo aşezate de ambele părţi ale locomotivei. După aceste date, oamenii cunoscători pot înţelege principiul pe care e întemeiată această nouă maşină. La aceste experienţe s’a constatat, că cu locomotiva electrică nu mai există acele sdruncinături şi zguduituri de cari atâta suferă voiajorii cu actualele trenuri. Mersul vagoanelor a fost atât de lin, ca şi cum ar fi alunecat pe şine. Cu un cuvent, s a constatat ca locomotiva electrică posedă în cel mai înalt grad aceste patru calităţi cari se cereau până acuma unei locomotive-ideal: stabilitatea, aderenţa puterea şi simpleţea. Această superioritate a locomotivelor electrice faţă de acestea obicinuite provine de acolo că, în actualele maşini masele grele din cari sunt ele compuse sunt într’o continuă oscilaţiune, având toate ceeace se numeşte greutatea moartă, şi aceasta este isvorul numeroaselor mişcări perturbatorii. In locomotiva electrică transmisiunile se fac prin nişte organe simple, prin un fel de sârme groase ; pe urmă aceste locomotive nu au nici pistoane, nici uşi, nici cutii, cu un cuvânt nici un fel de mecanisme de acelea care forțat produc lovituri, isbelî, sdruncinături, frecări, etc. Locomotiva electrică este dar un motor cu mult superior celui actual.’ Am zis că viteza locomotivei electrice care s’a experimentat la Havre a variat de la 70—85 kilometre pe oră. Ei bine, s’a constatat, în acelaşi timp, că această viteză se poate urca, cu această locomotivă, până la 120 kilometre. Adică se poate face, cu locomotiva electrică, numai în 2 ore drumul de la Paris la Havre. Aceste locomotive mai au şi un alt avantagiu şi anume, locul unde scade mecanicul. In locomotivele electrice, mecanicul nu mai e ascuns în dosul cazanului, ca acum, ci este instalat înainte, într’un fel de salon, unde nu se simte absolut nici o sguduitură care să-ş i distragă atenţiunea şi de unde el poate vedea toate obstacolele şi, prin urmare, poate preveni toate pericolele. Fericiţi acei cari nu puteau până acum dormi in vagoane. Odată cu această locomotivă electrică care nu face nici o sguduitură, s’a descoperit și mijlocul ca şinele să nu mai fie unite cap la cap, ceea ce produce asemenea sguduirî.