Lupta, ianuarie 1895 (Anul 12, nr. 2477-2499)
1895-01-14 / nr. 2486
0 IANUARIE 1895 român Gheorghe Dordea din Bungard va fi dat în judecată pentru crima de a fi primit, la gară pe d. Septimiui Albini când se întorcea de la temniţă. Tabla regească din Cluj a anulat în această afacere sentinţa judecătoriei din Sibiu, care achita pe Gheorghe Dordea şi declară că este caz de urmărire în contra lui şi deci procurorul să-şi facă acuzaţiunea pentru agitaţie contra naţionalităţilor şi călcare a obligativitatea legel.* Judecătorul comunei Coşteiu, pentru a-şi crea meritepatriotice, a condamnat la opt zile de închisoare pe tinerii Chirilă Panţă şi Necolai Tera pentru că au colecţionat 15 fii pentru monumentul lui Avram Iancu. Banii au ajuns însă la destinaţie. SITUAŢIUNEA IN ITALIA Disolvarea Camerei. — Căuşele şi consecinţele.—Nouele alegeri.—Perspectiva d-lui Crispi. D. Crispi a isbutit să obţină un decret regal şi a închis sesiunea legislativă, fără să-i fi lăsat vremea trebuincioasă spre a putea realiza nici una din reforme, atât de reclamate de o situaţiune financiară şi economică din cele maî rele. De când cu negândita prorogaţiune a Camerei se cam aştepta la o astfel de măsură. Celpuţin se ştia, că d. Crispi era ferm hotărât să recurgă la o astfel de măsură arbitrară. Cu toate acestea era de îndoit, că unii din colegii lui o să voiască a-i urmări până la capăt şi că vor profita de aceste neînţelegeri dintre ei şi d. Crispi pentru a ieşi din minister. In sfârşit mai era de bizuit şi pe aceea, că regele nu va consimţi să semneze disolvarea. Căci iscălind decretul de disolvare, regele Humbert se face solidar cu primul său ministru şi ia pe faţă partea acestuia în contra representaţiunei naţionale. Ori cât s’ar repeta că era imposibil, cu Camera actuală, să realizeze vre-o reformă serioasă, lumea ştie foarte bine, că pretextul invocat este cu totul fals. Camera aprobase, din contra, tot ce-i propusese d. Crispi; îi acordase lungele termene, ce ceruse pentru a putea prepara făinoasele proecte de reforme, şi a căror depunere pe biuroul ei a aşteptat-o în zadar până acum; era dispusă să-i acorde puteri discreţionare pentru a putea duce la bun capăt reforma administrativă; votase tot cea ce el voise şi aprobase chiar toate ilegalităţile, ce comisese sau făcuse să se comită de prefecţii sei.—Şi numai în ziua când când ea a decis ca lumina să se facă în afacerea documentelor d-lui Giolitti, d. Carp, direct şi foarte compromis prin aceste hârtii, a găsit că adunarea îşi depăşea atribuţiile şi compromitea funcţionarea regulată a instituţiunilor publice. Datoria d-lui Crispi era să-şi dea imediat demisiunea de ministru. El nu este din aceia, în adevăr, cari au dreptul de a respinge cu dispreţ acuzaţiuni de felul celor cuprinse în documentele prezentate de d. Giolitti, Camerei. Alţii, mai indiscutabili ca dânsul, ar fi cerut Adunărei şi justiţiei ca lumină întreagă să se facă şi şi-ar fi depus tot deodată şi mandatul până ce nevinovăţia lor ar fi fost complectamente şi legalmente constatată. D. Crispi însă n’a făcut aşa. El a declarat numai, că va urmări înaintea tribunalului pe Giolitti, pentru calomnie. De altfel dânsul ştia foarte bine, că o astfel de cerere n’ar avea nici un sorţ de reuşită, căci d. Giolitti n’a făcut altceva de cât să se supună unei dorinţe manifeste a Camerei, remiţând-i documente, ce avea în păstrare, şi pentru conţinutul cărora ar fi nelogic a ’l face răspunzător, după cum a declarat-o, de altfel, el însuşi. Dar d. Crispi se fereşte de a reclama ancheta parlamentară şi o instrucţie judiciară, care singure pot lumina scabroasa afacere, cu condiţiunea sine qua non de a se demite prealabil din funcţiunea sa. D. Crispi voieşte să facă pe alegători, iar nu tribunalele, judecătorii onorabilităţei sale personale, ceea ce este cam curios, corpul electoral neavând o asemenea calitate de a se pronunţa în cestiuni de onoare ale oamenilor politici. Să admitem însă, că are această calitate. Intr’o astfel de ipotesă, primul ministru nu s’ar putea felicita de verdictul alegătorilor, afară numai dacă d. Crispi n’ar lua măsuri ca el să fie după placul şi asemănarea lui. Şi aceasta nu este tocmai aşa grev, când se ştie, că în Italia, ca mai pretutindeni, guvernul face alegerile.Afară de câteva circumscripţiuni, încolo este peste putinţă a se alege cineva fără concursul prefectului. Lucrurile merg până acolo încât guvernul [fixează de mai înainte locurile ce opreşte pe seama-i şi pe acele ce le lasă oposiţiunei. Şi cum alegerile după cum se zice, se vor face prin Aprilie şi Marfi, şi cum după nouăle modificări numeral alegătorilor a mai fost restrâns, d-l Crispi va avea timpul necesar ca să-şi ia măsurile pentru a nu avea desilusiuni, căci se întâmplă şi încă foarte des—şi acest pericol nu poate fi aproape de loc fpreîntâmpinat de guvern—ca mulţi candidaţi, după ce s’au ales ca ‘guvernamentali, se declară ca duşmani înverşunaţi ai guvernului. Dar d. Crispi este destul de meşter. La nevoe va încurca situaţiunea, va născoci chiar şi evenimente, pentru ca să împedice ca alegerile să se facă pe tema documentelor.—Mai mult chiar, armata clericală, căreia Vaticanul îi oprise întrebuinţarea votului, vor lua parte la alegeri de astă dată, votând bine înţeles pentru d. Crispi, căci a devenit omul papei, căci acest renegat, care a abjurat tot trecutul sau de republican şi de democrat, a pus vârf păcătoşenii sale făcând amendă onorabilă înaintea bisericei. Şi nici oposiţiunea nu se lasă mai pe jos. Lupta va fi arzătoare şi chiar dacă d. Crispi va ieşi victorios, reuşind să-şi înjghebeze o majoritate, pe care o scumptează deja, triumful sau se poate întâmpla să nu fie decât efemer. El va fi resultatul violenţei, al fraudei şi al conrupţiunei cea mai detestabilă, căci ţara înşelată în speranţele ei şi pe deplin edifiată de cinstea guvernanţilor săi, s’ar putea să piarză răbdarea şi să aducă la îndeplinire profeţia lui Mazzini. Se ştie, că marele revoluţionar a prezis odată, că d. Crispi va fi ultimul ministru al monarchiei. Dacă, din contră, alegerile vor fi nefavorabile d-lui Crispi, căderea sa ar însemna reîntronarea cinstei politice şi personale în conducerea afacerilor publice, iar democraţia, moravurile publice n’ar putea decât să câştige. Să urăm îndeplinirea acestei din urmă ipoteze spre a evita Italiei, de altfel destul de greu încercată, schimbările violente și sbuciumările intestine. CURIERUL EMINEŢEI Din.Monitorul Official. Transferări.—La ministerul de externe s’au făcut următoarele transferări: D. Mărgăritescu-Greceanu (Stefan) ataşat de legaţiune, afară din cadre, actual cancelar al consulatului din Cernăuţi, in aceeaşi calitate la consulatul general din Odesa; D. Lahovary (Alexandru, Gr.), actual cancelar al consulatului general din Odesa, în aceeaşi calitate la consulatul din Ismail; D. Greceanu (Sebastian), actual cancelar al consulatului din Ismail, in aceeaşi calitate la consulatul din Cernăuţi. înaintăr.—S’au făcut următoarele avansări, în cavalerie, a ofiţerilor de reservă: Beculescu Ion, Guşi N. Alexandru şi Baranga-Savovici Victor. Pensionari.—S’au încuviinţat pensiune următoarelor persoane: Sub-intendentuluî în demisie Celăreanu Constantin, fost în administraţia centrală a resbelului, lei 570 pe lună, cu începere de la 1 Ianuarie 1895, pentru 37 ani de serviciu; D-nel Smaranda I. Dimitriu, văduvă fără copii minori, lei 118, baiu 93 pe lună, cu începere de la 30 Septembrie 1894, pentru 26 ani serviţi in armată de decedatul său soţ, căpitan Dimitriu loan, fost în al 8-lea regiment Dragoş No. 29, şi D-nex Olga Gh. Pavlescu, veduvă cu copii minori, lei 103, bani 72 pe lună, cu începere de la 9 Iulie 1894, pentru 14 ani serviciu în armată de decedatul seu soţ, locotenent Pavlescu Gheorghe, fost în urma infanteriei. Aceste pensiuni se vor plăti din budgetul casei pensiunilor militare. Numiri de şcoale.—Şcoala primară de băeţi din comuna Găeşti va purta pe viitor denumirea de «Şcoala primară de băeţi Principele Carol«, şi şcoala primară de fete denumirea de «Şcoala primară de fete Principesa Elisabeta». Şcoala primară de băeţi No. 2 din Roman va purta pe viitor denumirea de «Şcoala primară de băeţi No. 2 Vasile Alexandri». O LUCRARE BUNA Un raport general.—Preocuparea serviciului sanitar.—Mişcarea populaţiunei.—Creştere lentă.—Cauzele ei. Comparaţia mişcărei populaţiunei României cu a celor 1 alte state. Sub titlul de Raport general asupra igienei publice ţi asupra serviciului sanitar ale regatului României pe anul 1893, d-nul doctor I Felix, directorul general al serviciului sanitar, a publicat o lucrare de cea mai mare importanţă. Lucrarea, un volum de 187 pagine, cuprinde darea de seamă amănunţită asupra stărei sanitare şi higienice a întregei ţări în decursul anului 1893, precum şi expunerea şi descrierea tuturor măsurilor ce s’au luat pentru îmbunătăţirea acestei stări. Detaşăm din această carte cele mai principale părţi, siguri, că ele, fiind de o importanţă capitală, vor interesa pe cititorii noştri. Preocuparea serviciului Sanitar Singura, unica şi principala ţintă a administraţiunei sanitare este, după cum se exprimă raportul, micşorarea mortalităţeî, aducerea populaţiunei în astfel de condiţiunî ca să poată procura un număr mare de copii sănătoşi şi să-i poată conserva şi apăra în contra forţei premature. In această direcţiune este îndreptată toată atenţiunea autorităţilor sanitare şi dacă rezultatele nu sunt imediate, nu trebue să desperăm, căci natalitatea mică şi mortalitatea mare nu este datorită momentului, ci depinde de influenţe depărtate, cari arată acţiunea lor după o serie de ani. Mişcarea populaţiunii In anul 1893 s’au născut 222,824 copii şi au murit 170,005 persoane, cu 10,645 mai puţin de cât în anul 1892, pentru naştere şi cu 17,927 maî puţin de cât în anul 1892, pentru morţi. Populaţiunea a crescut dar în anul 1893 cu LAPTA EPILOGUL UNEI DRAME Eri s’a petrecut înaintea consiliului de răsboiul din Galaţi, ultimul act al dramei întâmplată la Gruia (Olteniţa), cu prilejul aprinderei a 1000 kile de fulmicoton, transportat de vaporul Alexandru-cel-Bun. Atunci au murit, sfârticaţi de helicea vaporului,—deoarece săriseră în apă din mijlocul flăcărilor,—locotenentul Iosipescu, scafandrierul P. Vucina şi trei soldaţi. Comandantul vaporului Alexandru-cel- Bun a fost dat judecaţei sub inculparea că aprinderea falmicotonului se datorea nepriceperei sale. Apărătorii au fost : d-nul Col. Merişescu, maior Gărdescu şi căpitan Lambru, din geniu, căpitan Spiropol, locotenent Grecescu şi sublocotenentul Teodorescu, din marină. S’a dovedit cu acest prilej cu prisosinţă că nenorocirea se datoreşte celor de sus, din fruntea ministerului de resbel. Falmicotonul, care nu ia foc decât la 465 gr. a luat foc la 34 grade, căldura soarelui din acea zi nenorocită. Fulmicotonul era vechiu; căpitanul Bălescu deşi raportase acest fapt celor în drept nici o măsură nu s'a luat. Ce le pasă celor mari de expunerea şi perderea vieţei chiar atâtor oameni. Ei au voit să se spele de vină dând în judecă pe căpitanul Rădulescu. Insă, consiliul aresbel, dovedindu-1 nevinovat, l-a achitat, în unanimitate ne mai cerând o nouă victimă, pe lângă cele care cu durere au fost înregistrate. (Liberalul Gălățean) 52,319 suflete, cu 28,617 mai mult decât în 1892. Intre morţi se numără şi cei 2299 copii, născuţi morţi, cu 449 mai puţin decât în anul 1892. Aceste cifre nu sunt însă absolut exacte, deoarece nu toate oficiile de stare civilă au aceeaşi normă de înscriere a acestor copii. Aşa unele oficii înregistrează ca atari numai pe acei născuţi morţi, altele din contră trec în aceeaşi categorie pe acel, cari născuţi vii, încetează din viaţă după câteva ore poate. Introducerea unei uniformităţi este foarte de dorit, de exigent chiar. In anul 1893 s’au săvîrşit în toată ţara 41,200 căsătorii, cu 557 mai multe decît în 1892. Numărul deceselor, naşterilor şi căsătoriilor constatate în toată ţara, în anul 1893, este mai mare decât media anuală din cel din urmă 24 ani. Astfel de la 1870 până la 1893 inclusiv s’au înregistrat în toată ţara 927476 căsătorii, cu maximum de 46484 căsătorii în 1879, ca consecinţă a resbelului şi cu minimul de 29257 în anul 1873, când a secerat epidemia de choleră. Media aşadar în aceşti 24 ani, pentru căsătorii, este de 38645 pe an. Numărul naşterilor pe acelaşi interval de 24 ani este de 4419778, cu maximul de 228283 în 1891 şi minimum de 141190 în anul resbelului, 1878. Media naşterilor este de 184157 pe fiecare an. Decese s’au înregistrat, în aceşti 24 ani din urmă, 3381039, cu ■ maximum de 111963, în 1870. Media este de 140877 de morţi pe fiecare an. Din aceste cifre resultă, că creşterea populaţiunei ţărei întregi prin naşteri, este cu 9038 suflete mai mare decât termenul mediu al creşterei anuale din aceşti din urmă 24 ani, termenul mediu fiind de 43281. Creştere lentă.—Căuşele el. Cu toată creşterea ce se observă în populaţiunea ţărei noastre, totuşi ea creşte relativ încet, căci natalitatea este mai mică, decât în timpurile trecute. Aşa pe la sfârşitul secolului XVIII femeile din Moldova năşteaui câte 12, 15 şi chiar 20 copii. Dacă cu toate acestea populaţiunea nu se gmarea pe acele vremuri, causal trebuie căutată în numărul mare al morţilor , provenite din condiţiunile economice detestabile şi a împrejurărilor politice atât de triste penru ţară. Bineînţeles, că şi acum cauza numărului mic de naşteri provine din împrejurări economice, căci cum am putea altfel explica acest fenomen. Lupta pentru existenţă, care se face din ce în ce mai grozavă şi mai brutală, care împinge populaţiunea proletară a cere şi ajutorul femeei la muncă ; a o proletarisa şi pe dînsa, are cele mai grave consecinţe asupra naşterilor. Afară de aceasta şi numărul mare de morţi, ce-i dau copiii în etate fragedă, este o probă destul de elocinte pentru a ne arăta câtă influenţă are asupra creşterii populaţiunei condiţiunile economice ale societăţei. Orîce explicare, prin alte cause, a acestui fenomen, ar fi falsă şi nereală. In descrierile ce diferiţi autori străini au făcut asupra ţărei găsim explicate o mulţime de cauze economice, ca împrejurări grele ale traiului populaţiunei, şi între cari citau şi scumpetea hranei. Astăzi oare se poate rega, că nu există aceleaşi condiţiuni grave şi că populaţiunea, cea numeroasă şi cea săracă, suferă ca şi atunci, dacă nu mai mult ? Comparaţia mişcărei populaţiunel României cu a celorl’alte state. Singurul recensământ oficial făcut în ţară, a fost acela de la 1889, care ca toate primele lucrări, a fost imperfect şi defectuos.^ Recensământul a constatat, că întreaga populaţie a ţărei era atunci de 5036345 locuitori, la care adăogându-se excedentul naşterilor de la 1889—1892 exclusiv, resultă că la începutul anului 1893 populaţiunea era de 5250000 suflete. Să luăm ca bază aceste cifre, deşi nu sunt tocmai exacte. In anul 1893 s’au celebrat în România 7.8 căsătorii la 1000 de locutori, medie mai mare decât a Franţei şi mai mică decât a Angliei care are 8, Austria, Rusia şi Germania, 9, Ungaria, 10 Serbia 12. Media naşterilor la noi, în 1893, tot la 1000 de locuitori este 42. 3,copvii; în anul 1892 a fost 40. 3; în 1811, 43. 4, care este şi proporţiunea cea mai mare din aceşti din urmă 24 de ani. Cu toate că numărul căsătoritor la noi este mai mic, totuşi natalitatea noastră e destul de mare, fiind întrecută lamai de aceea a Ungariei şi a Rusiei. Iată câteva medii semnificative: Rusia 48.3; Ungaria 42.5; România 407 ; Austria şi Germania 39; Italia 37 Anglia 33 ; Danemarca 31.7 ; Elveţia 28; Franţa 23.5 socotit la 1000 de locuitori Media mortalităţeî a fost la no în 1893 de 32.3; în aceştî din urmă 21 de ani media este de 28.7, prin urmare mortalitatea noastră este mai mare în aport cu natalitatea. In această privinţă România ete întrecută numai de Rusia cu 35,4 şi de Ungaria cu 31, şi este înaintea Gemaniei, Italiei, Franţei, Elveţiei, Danemacei, Angliei, cari au morţile cele mai pţine la 1000 de locuitori. Prin urmare creşterea populaţiinel ţarei noastre s’a făcut cu 996 ii 1893, astfel, că media creştere! poplaţiuneî fiind pentru Europa de 8 la 100 de locuitori, România ocupă al 7 loc tabela alcătuită de Levasseur. In Nr. viitor vom analiza raportul d-lui Dr. Felix în ce priveşte participarea satelor şi oraşelor noastre în mişcarea populaţiuneî. INFORMATIUNI Ni se comunică din Bârlad că toate casetele in care se aflau bijuteriile defunctului deputat Epureanu, şi care s’au sustras cu ocaziunea morţeî sale, s’au găsit la femeea Proniseta Fani, fostă femeiă de casă a lui Epureanu, zice «Liberalul Gălăţean». Insă casetele s’au aflat goale, lipsind toate bijuteriile, care de sigur s’a ascuns de numita femee. Parchetul a deschis o anchetă în urma plângerii ce au făcut moştenitorii lui Epureanu, dar femeia n’a fost arestată încă. «Monitorul Oficial» de azi publică o lungă listă de condamnaţi militari, cărora li s’a redus osânda, unora, iar alţii au fost graţiaţi de restul ce mai aveau a face. D. D. Constantinescu s’a confirmat primar al comunei Drăgăşani, iar d-1 Costache Iliescu, ajutor. Azi s’a judecat la Curtea de Apel, secţia I, opoziţia făcută de d-1 Bălăşanu, consilier comunal contra sentinţei Curţea, care-1 condamnase la 1000 lei amendă şi 2000 lei daune interese cătră d-l medic veterinar Oceanu. Procesul s-a amânat din 1100 pentru 24 Februarie, din cauza absenţei martorilor, cari au fost condamnaţi la câte 50 lei amendă. Aceşti martori refractari au mai fost condamnaţi încă odată de Curte, la 30 Septembre tot pentru absenţă. Azi camera nu va ţine şedinţă publică. Deputaţii vor lucra în secţii. Se va discuta şi proiectul de lege, depus de d. A. C. Cuza, relativ la monopolul alcoolului. * In primul loc secţiunile camerei se vor ocupa cu proiectul de lege modificator al art. 9 din legea sinodului. Afacerea poştei engleze Constantinopol, 24 Ianuarie.—In urma protestării ambasadorului Engliterei în privinţa factorului poştei engleze arestat, funcţionarul turc culpabil de incident a fost destituit şi factorul a primit 3 lire de indemnitate. Cercurile engleze, mai cu deosebire cercurile comersante, cer ca ambasadorul să nu se mulţumiască cu această soluţiune şi ameninţă de a face să se depue o interpelare în parlament în această privinţă. Comunicaţiuni întrerupte Berna, 24 Ianuarie.—In urma unor zăpezi mari, s’au întrerupt numeroase comunicaţiuni poştale şi de railwayin'!. ______ Din 24 de candidaţi, licenţiaţi in farmacie, cari s’au înscris pentru concursul de la 20 Ianuarie, au fost admişi următorii : d-nii A. Volanschi, N. Dascălu, D. Neculau, M. Biltz, M. Georgescu, Carol Varo, G. Constantinescu, Vesperianu, I. Melinescu, N. Viţianu, N. Niculescu, E. Enghel, C. Merişeanu, P. Mihăilescu, C. R. Iliescu, I. Berberianu, I. Orezianu, Sinabek Rank, Gräser şi Bărzanescu Comisiunea pentru examinarea candidaţilor farmacişti se compune din d-nii Trausch şi dr. Şuţu, din partea consiliului sanitar superior, şi d-nii D. Roşu şi A. Poltzer, din partea co No 2486 misiunei farmaceutice. Rămâne al cincilea membru pe care îl va numi zilele acestea, de decan al facultăţii de medicină, dintre profesorii şcoalei de farmacie. RASBOIUL CHINO-JAPANEZ Yokohama, 24 Ian.—Transportul Japonez Satsouma Maron s’a reîntors ori la Ujin; părăsise Talienwan la 19 Ian. împreună cu alte năvi și sosise la 20 Yonk-Tcheng. Mai multe năvi japoneze au debarcat marinari, cari au dat de o mică rezistenţă din partea Chinezilor, aceştia au fost împrăştiaţi de focul năvilor şi al marinarilor debarcaţi. Japonezii n’au suferit nici o pierdere; au luat patru tunuri. Prinţul Arisugawa, şeful statului major japonez, a murit. Washington, 24 Ian.—Amiralul Carpenter a telegrafiat că debarcase marinari pentru a proteja consulatul american din Tehé-Fou. Comandanții năvilor germane, engleze și franceze au debarcat de asemenea marinari. Reichstag : Continuarea legei vamale. Berlin, 24 Ian. — Reichstagul a discutat legea privitoare la tarifele de vamă. D-na Kanitz a susţinut că tratatele de comerţ nu au dat rezultate avantagioase ce se aştepta şi de la ele. D-na Marschall a declarat lipsită de orce temeia aserţiunea după care situaţia agricolă ar fi fost mai bună fără tratate1. Depresiunea agricolă este generală in Europa. Depresiunea economică depinde de alte împrejurări decât acea a politicei tratatelor de comerţ. In cea ce priveşte necesitatea de a protege agriculura guvernele împărtăşeşte vederile d-lui Kanitz. EDIŢIA K CORPURILE LEGIUITOARE O AX.3VE (Urmarea şedinţei de la 12 Ianuarie 2893) D. Delavrancea mai arată că alegerea a fost contestată de 700 de alegători din 1200 câţi sunt înscrişi. D. I. lonescu răspunde. Imediat ce a primit adresa judecătorului de instrucţie că protopopul a fost dat judecăţei, l’a suspendat. Şi a putut să ia această măsură numai între legea clerului pe care a criticat’o liberalii. N’a cerut mitropolitului revocarea, pentru că a cerut pentru un alt protopop suspendarea dela Mitropolitul de Iaşi şi nu i-a acordat’o. Dar dacă justiţia îl va condamna pe protoereu îl va revoca, căci legea impune acest lucru. Chiar in cazul când va fi achitat, d-sa tot va mai face o anchetă. D-sa apără pe judecător, care zice că este un judecător foarte corect şi a dat dovadă de caracter când a dat în judecată pe toţi cei cari i-au fost desemnaţi ca provocatori de scandal. De ce îl aduceţi aci, pentru că a pus un cuvînt rău ales în actul sau, să-l expuneţi rîsului minorităţei? Şi mai puţin ca oricine aveţi dreptul să faceţi aceasta. Judecătorul Dărăscu este fiul unui important membru al clubului liberal şi mai are şi un frate la dv. El, nu vă închipuiţi că adăpat mereu de presa „Voinţei“ a luat şi el acel stil. De altfel imitaţia stilului d-voastră, D-nule Delavrancea am recunoscut-o la mai mulţi. Am dat un mic ajutor unui tânăr care voia să se ducă la Paris să ia bacalaureatu, un tânăr foarte inteligent. Mi-a scris de acolo, am un teanc de scrisori,dlar ştiţi cum: „Eu stau aci şi mă sacrific pentru ţară ! Dar n’am cu ce trăi. Şi plimbându-mă pe bulevard, văd tineri veniţi să înveţe dar cari îşi petrec viaţa în petreceri. Nu e o nedreptate, unii prea mult şi alţii de loc etc. Nu recunoaşteţi alt stil ? (râsete) Studenţii când au venit să-miceară bilete de drum de fier pentru Constanţa, ştiţi ce mi-a spus unul din el ? că: „ei sunt abstracţiunea geniului românesc". (râsete) Ei, de ce vă miraţi de un cuvânt al judecătorului ? (apl. prel.) Opoziţia protestă, cere să răspundă la protestul celor 700 alegători. — Să cere închiderea discuţii. D. N. Fleva vorbeşte contra. Discuţia să închide. D. Delavrancea îşi desvolta a doua interpelare. D-sa arată că pe lângă taxa ce să percepe la barieră pentru vite, să mai percepe şi o altă taxă de 2 lei la abatoriu pentru vaci și de un leu pentru rîmătorî. Dacă pentru prima taxă nu poate spune că se ia pentru serviciu, pentru a doua nu, de oarece porcii și meii nu se taie la abatoriu. D-sa cere să nu se mai perceapă aceste taxe. D. N. Filipescu arată că taxele sunt legale. Tot-d’a una s’au perceput aşa. Porcii şi meii se fac pe la case pentru a se face o înlesnire măcelarilor. Dar plătesc taxa pentru că tot le vizitează vitele veterinarul comunei şi acest serviciu ambulant costă mai mult pe primărie. In tot cazul azi să plăteşte pentru vită mare 5 franci, pe când înainte se plătea 7,50. S’a mai luat o măsură bună. Până acum când veterinarul constata că o vită e tuberculoasă, măcelarul pierdea toţi banii, acum i se dă a treia parte de comună. (aplauze).