Lupta, iulie 1895 (Anul 12, nr. 2610-2634)

1895-07-22 / nr. 2627

22 IULIE Marsilia, 31 iulie.­ Mâine va pleca un transport la Madagascar cu 900 soldaţi şi marinari destinaţi corpului expediţionar, precum şi aprovisionări şi muniţiuni de resbel. LUPTA INTRE ALBI 81 NEGRII Brocklin (Alabama) 31 Iulie. — O luptă a avut loc între minerii albi şi negrii. Doi vice-sherifs şi 6 negrii au fost omorâţi. Incidentul a fost pro­vocat din causa arestării unui miner negru, care a tras asupra sherifilor Negrii au fost puşi pe fugă , însă se crede că nu vor ataca orașul. Memoriele Regelui 1 8 1 1 De jur împrejur sunt chiliile călu­gărilor şi chiar locuinţa domnească a fost golită de călugări care o ocupau până în ultimul moment. Şi îmbră­cămintea odăilor e de o simplitate extremă, dar răcoreala ce domneşte aci întăreşte pe domn şi pe doamnă şi vederea ce au din balcon, unde mănâncă o fermecătoare. O vijelie spăimântătoare se deslănţueşte, seara târziu; fulgerile care brăzdează în în întuneric intr’o succesiune repede luminează cu licăriri fugitive posiţiile măreţe din munte.­­22 Iulie (3 August).— Perechea domnească face o plimbare prin pă­durea frumoasă de la spatele mănăs­tirei. Doamna Elisabeta e răpită de singurătatea acestor împrejurimi mă­reţe. De dimineaţă domnul Carol caută cu consilierul privat Abegg un loc în pădure, ca să pue să i se clădească o casă de ţară , cu cât va fi mai mo­destă şi mai mică casa plănuită, cu atât va trebui să fie mai larg spaţiul ce are să o înconjoare ca proprietate privată a domnului. Jos, in vale, pe malul Prahovei, pe pajiştea verde străbătută de drumul mare, eforia spitalelor, care e propri­etară acestui teren întreg, are de gând să clădească câte­va locuinţe pentru viligiatura de vară; clădirea unui hotel e aproape terminată. Timpul e măreţ; perechea dom­nească continuă să mănânce pe balcon şi toată ziua petrece în pădure, ca să se vindece de influenţele ultimelor a­­tacuri ale frigurilor. Gerul e fără nori şi vârfurile munţilor se înalţă deasu­­pra mănăstire d intr-o lumină frumoasă. Presa europeană condamnă în una­nimitate ultima lege a drumurilor de fer votată de Cameră şi jurnalele ger­mane fac pe domn răspunzător de pierderile pe care le suferă acţionarii pentru că nu­mai fiind­că aveau în­credere în el şi-au dat banii statului român­. 26 Iulie (7 August) — Timpul con­tinuă să permită plimbarea prin pă­dure. După serviciul divin de Dumi­nică, domnul Carol inspectează bata­lionul grănicerilor; soldaţii din acest batalion ca şi dorobanţii joacă după prânz hora, în sunetul musicei, în li­­vedea din josul mănăstireî. Domnul pleacă la Bucureşti. Se o­­preşte la Ploeşti, ca să examineze pla­nurile noului palat administrativ care are să se clădească aci; toţi miniştrii îl primesc la gară şi î l întovărăşesc la Cotroceni. După masă, consiliu de mi­niştrii în privinţa unui raport pe care ’l-a trimes­­trat din Constantinopole. Din pricina chestiei drumurilor de fer el vede complicaţii serioase în perspectivă, la Constantinopole se vor­beşte chiar, că ambasadorii puterilor garante au să se întrunească într’o conferinţă ca să resolve această chestie. 21 Iulie 8 August.— Domnul Ca­rol, după ce a asistat la un concurs de tragere în ţintă pentru armată, priimeşte pe noul consul general al FOIȚA Ţ­­­ARULUI „­LUPTA“ (28) P. ELZEAR FERMECĂTOAREI —­ Eî bine ! zise tînărul, ce este în­­lăuntru ? — O scrisoare de pe care am luat o co­pie, răspunse Pyrame. lat’o, poţi s’o citești și d-ta însuși. — Ast­fel tu ai deschis ? — Ai putea să juri d-ta? întrebă bătrî­­nul arâtînd c’un gest coperta neatinsă. Roger ridică sprincenile, dar ora scru­­pulilor trecuse. In ori­ce caz, tu ai greșit închizînd pli­cul, zise el. Asta-i scrisoarea Elenei ce-mi dai, cunosc foarte bine scrisul ei. — Nu, zise batrinul, aceasta nu-i de­cit o copie. Dar nu mi-a fost greu de făcut, avînd scrisoarea de model. Citește: Roger cell . Austro-Uangariei, baron Schlechte, care a fost numit în locul cavalerului Zul­­lauff de Pottenbourg. Consulul gene­ral ia un congediu mai lung ca să -şi aducă nevasta. Domnul răspunde marelui vizir, că iar e informat prin telegramă de sta­rea chestiei drumurilor de fer. După ce mi-a mulţumit pentru interesul pe care l l a arătat României, continuă în termenii următori: „Formele consti­tuţionale ale ţarei mele pun în mâi­nile miniştrilor mei grija de a trata această chestie delicată, care nu va putea să fie deslegată definitiv de­cât de camere. Cu toate acestea am motiv să nădăjduesc că această afacere, in care sunt angajate atâte interese, n’are să întârzieze să fie regulată în mod mulţumitor“. Distribuirea premiilor învingătorilor de la tragerea în ţintă se face în cur­tea de la Cotroceni şi e urmată de un banchet in grădină, la care iau parte cinci sute de ofiţeri. Grădina şi curtea sunt luminate seara cu foc bengal, toată lumea e veselă şi domnul pe­trece vesel şi un voe în mijlocul ofi­ţerilor săi. Ministrul de finanţe comunică dom­nului că împrumutul domenial a fost priimit bine, mai tot a fost subscris în interiorul ţarei. (Va urma) ­i NOI SCANDAL MILITARIST Mai zilele trecute s’a întâmplat la Cara­­pu-Lung un fapt de o brutalitate revoltă­toare, care a indignat în regul oraş şi al cărui erou a fost un brav militar, L. şi un frate al seu, civil. Iată faptele. D-na L. (civilul) făcea bac împreună cu soţia d-sale la moara lui Istrate Ri­­zeanu, unde de obiceiu se fac băile. Con­tra obiceiului, însă, d-na L. nu s’a dus în locul rezervat damelor. In acest timp vine la moară d. I., func­ţionar la căile ferate, care vezend cum stau lucrurile, a intrat într’o cabină, aş­teptând ca d-na şi d-1 L. să sfârşească baea. In acest timp d-1 L. furios intră în ca­bină şi îa ia palme pe d-11., sub cuvînt de ce n’a părăsit moara, îndată ce a fost prevenit, că baia este ocupată de d-sa. Cum atacatul voea să respingă pe a­­gresor, intervine băiaşul, care favorisează retragerea lui L. Acesta se îmbracă iute şi plecă în oraş, de unde se întoarce cu fra­tele seu, căpitanul L., din geandarmeria rurală, însoţit de sergentul major Paştin. Toţi trei se întâlnesc cu d-na I., care şedea tocmai pe punte. Fără nici­ o ex­plicare, căpitanul se duce la densul şi începe a-i trage palme. D-nu I., ca să scape, se aruncă cum se afla în apă, cu riscul de a se îneca. Căpitanul ordonă, dupe această ispravă, sergentului ca să aştepte la mal pe victimă şi la eşire să’l aresteze şi să’l conducă la poliţie. Lucrul s’a întâmplat întocmai. La po­liţie i se ia interogatorul după care a fost eliberat. Dl. I, insultat, bătut şi a­­­restat în asemenea împrejurări, a trimis mai multe telegrame la ministerul de res­bel şi de justiţie, cerând anchetă şi pe­depsirea culpabililor. Martor la această ne­mai­pomenită bru­talitate a fost, între alţi, un tâmplar a­­nume Albert. Acest ofiţer se bucură de o reputaţiune detestabilă, a fost mutat din causa aceasta în mai multe părţi. Şi acum şi-a găsit refugiul în geandarmeria rurală. Protestăm din toate puterile în contra acestor porniri sălbatice, mai cu seamă când se făptuiesc tocmai de aceia cari sunt plătiţi de a menţine ordinea şi si­guranţa publică. Cerem şi noi o anchetă severă şi pedepsirea în mod exemplar al culpabililor. La cas de nevoie, vom reveni. Cine vrea să se îmbrace bine şi elegant n’are de­cât să se ducă la Croitoria Cen­trală din Pasagiul Român No. 5, unde a sosit un mare asortiment de stofe. „Mica şi draga mea Clo „Iată urmarea şi sfârşitul jurnalelor mele intime, care ne-au făcut să petrecem aşa de bune momente altă­dat­ă. Da, sfârşitul— căci numai vrea­i să serifi. Câte pagini triste au­ înlocuit paginile, plăcute! In sfârşit, «farm condeiul pentru rezoane care ţi-le voi fi spune o dată,—când tu vei fi măritată şi când nu vei mai avea mari ochi naivi care mă sperie. Am tot­­dea­una remuşc­ări că te fac complicea con­fidenţelor mele, cu toate jurămintele schim­bate la pension, mi se pare că arunc piatra într’un lac „Nu ceri încă aceste pagini. Le sigilez ca surplus de precauţiune. Nu’ţi fac injurie. Dar mi s’a întâmplat de douâ sau de trei ori că le-am rătăcit şi am presupus că ci­­ne­va le-a deschis. Aveam friguri. Cum nu trebue ca asta să poată să se’ntâmple, îţi încredinţez scrierile mele, care sunt prea sincere ca să nu fie primejdioase. Dacă ci­­ne­va poate, la rigoare, se compromită fe­ricirea lui, nu poate să se atingă de a al­tuia. „Tu nu înţelegi, dar asta nu face nimic. Asta-i prea serios. Ascunde pachetul cât poţi mai bine, nu se va duce nimeni sâ’l caute in pălăriile tale, în religniile tale. Păstrează-le până ce ți le voi fi cere. „Poate ar fi fost mai bine să ard toate aceste, iar mi se pare că n’am dreptul ; a­­ceste hârtii nu sunt ale mele singure, şi ECOURI — Urm­ele unei cupeiliţiimni.— Explo­ratorul i’jebari a publicat la Tunis o broşură in­titulată : Supravieţuitorii momunei Flatters, în care susţine, că mai mulţi membrii din această misiune, între care ch­iar şeful, colonelul Flatters şi despre cari se zicea că au fost masacraţi de Tuaregiul din Sahara, ar trăi, fiind prisonieri la a­­ceste triburi semi-barbare. Asemenea este prisonieră şi d-şoara Tinn, o bel­giană. Djebari dă mai multe detalii, în susţinerea a­­firmărilor sale, şi expune planul unei expediţiuni de liberare a prisonierilor. După dânsul, bieţii oameni ar fi foarte bine trataţi de Tuaregi. Ei se ocupă acolo cu cestiuul de armată, cu medicina, cu agricultura etc. — Un nou llossuct. Acesta n’ar fi de­cât împăratul Germaniei. Wilhelm şi-a propus, cu ocaziunea inaugurărei bisericei zidită în memoria bunicului său Wilhelm I, să ţie o predică basându-se pe titlul său de Summus Episcopus al Prusiei. In toate cercurile din Berlin nu se vorbeşte de­cât de asta, şi lumea se întreabă cum se va îm­brăca împăratul pentru această nouă incarnaţiune când va trebui să urce treptele amvonului, reservat până acum numi­i clericilor. Vorba lui Jupan, din Voivodul Ţiganilor: Che tare-i minunat! — Un cadou­ împărătesc.— Ţarul Rusiei a oferit «Cercului militar» din Paris un mare ta­blou, pictat de un celebru pictor rus, şi care re­­presintă recepţiunea flotei francese la Cronstadt. O CĂSNICIE „FIN DESIÈCLE“ Jurnalul, din Iaşi, relatează un caz nostim : Poliţaiul dintr’un oraş de provincie a fost sesizat, într’una zile, de o cerere verbală foarte curioasă. O femeie, măritată numai de 7 luni, i se plîngea de... impotenţa soţului, tînăr pre­zentabil şi cu pretenţii de cavaler, care nu-şi putea îndeplini nici intr-un chip datoriile conjugale, cu toată buna voinţă manifestă a soţiei. Tinara femeie cerea sfaturi poli­ţaiului asupra acestei imprejurări, se înţe­lege, decisive pentru fericirea ei în căsă­torie. Vă puteţi închipui capul poliţaiului la auzul acestei cereri. Totuşi dînsul nu şi-a pierdut cumpătul şi a sfătuit pe clientă sa pă­răsească domiciliul conjugal şi... şi... să şi aleagă un prieten.* Sfatul poliţaiului a fost urmat întocmai de reclamantă, cu buna învoire a soţului, care a renunţat la nişte drepturi iluzorii pentru dînsul. Astă­zi soţia lui locuieşte de-o parte şi... şi... are şi un prietin. Cronica nu spune dacă acel prieten e şi poliţaiu al oraşului. ŞTIRI DIN STRĂINĂTATE Un vot popular.—Consiliul federal al Elveţiei a fixat ziua de 3 Noembrie viitor, pentru facerea votului popular asupra arti­colelor din constituţiunea federală, în pri­vinţa concentraţiunei administraţiei mi­litare. Conflictul Anglo-Bresilian. — Ziarul 1f New-York-Herald» publică o depeşe din Rio de Janeiro, după care s’ar fi anunţat unei bănci engleze din acel oraş, că An­glia a renunţat de a mai ocupa insula Trinidad. Această veste a produs o vie satisfacţie în Capitala republicei. Se zice, că intenţiunea Angliei a fost mai mult o demonstraţie, ca să silească guver­nul brasilian la regularea cât mai repede a reclamaţiunilor britanice resultate din ultima revoluţie. O furtună îngrozitoare. — O furtună însoţită de o ruptură de nori îngrozitoare şi de grindină, a căzut asupra oraşului Metz şi a împrejurimilor. Sămănăturile și grădinile au fost de­vastate cu totul. Toate geamurile de la catedrală au fost sfărâmate, de grindina, care era de mări­mea unui ou. G­RE­V­­A.!! Carmaux, 1 August. — Sticlarii s’afi pus în grevă în urma congediărei lucrăto­rului Baudet care a lipsit de la usina pen­tru a susţine candidatura sa la consiliul aicea-i micul mister ce tu trebue să-mi ierţi Nu I aşa ? „D-'Ci tu îmi răspunzi. Numai mie tu tre­bue sa’mi dai so oteslă Tu nu vei vorbi la nimiea nicî-odată, chiar Oamenilor pe care-i vei iubi mai mult Vrei să mi o fagadu­iti ? Vrei sâ’mi juri? „Scrii mi asta pe această scrisoare chiar, pe care îmi vei da o mâne, şi aminteşte-ţi bine că acesta-i un secret a amândorora numai, sâ’l păstrăm faţă de toţi. „Elen­a“ Dedesubtul semnaturei, scrierea să schim­ba de-odată şi într’o englizascâ frumoasă să cetea răspunsul Clotildei. Elena mea drăguţă: „Pentru ce faci atâta vorbă pentru un lucru aşa de simplu ca cel ce’mi ceri ? Tu ştii bine că e­i te iubesc mai mult de­cât ori­ce în lume. „Iţi jur tot ce vei vroi; jurnalul tău este în siguranţă în mâinile mele ; secretul acestui depozit va rămânea între noi, ori­ce s’ar întâmpla, şi ştii că se poate compta pe cu­­vîntul de oţel al „Clotildei tale“ Amândouă scrisorile ocupa şi cele trei prime pagini din dubla foaie pe care ele erau scrise. Pe pagina a patra era aceasta : „Clotilda mea, aparţifi d-luî Jean Guil­ arondismentului. Greviştii sunt liniştiţi, d. Jauras este aşteptat. Se crede că greva va ţine mult timp. ACCIDENTE DE MUNCA Bochma, 1 August.— In urma rupere a unui cuptor mare, 3 lucrători au fost răniți în mod grav şi 4 uşor, nişte de fer în fu­­siune. DIN BRAILA Brăila pe lângă marile cestiuni, cari a­­gită întreaga omenire îşi are şi cestiunile ei particulare. Oraş poliglot, aci înfloresc toate obiceiurile, toate apucăturile. In Bră­ila sunt tot soiul de principii, aci găsim pe partisanii maximei lui Hristos : „când îţi dă cineva o palmă întoarce şi obrazul cel­alt“, partisant al vendetei corsicane, răsbu­­nâtori albanezi etc. etc. Şi cum trăesc în oraş talmeş-balmeş di­ferite seminţii, popoarele îşi perd caracte­rele lor distinctive şi ovreii iau fanfaronada grecilor, aceştia comerţul ovreilor, albanezii calmul englezilor şi englezii furia albane­zilor. Nu mai putem judeca oamenii deci după faptele lor. Suntem în turnul babilonului şi limbile cu totul încurcate. Mai zilele trecute un hidalgo, oare­care, fără pânza şi cuţitul toreadorului a eşit în arenă. Şi ca toţi bravii însoţit de un a­­ghiotant, a atacat, nu un taur, dar un om desarmat. Nu am avut o răsbunare spaniolă, ci albaneză, fiul a răzbunat onoarea tatălui, ultragiat în public. O ţară care are asemenea fii poate să fie sigură de viitorul ei. Aceştia pot să nu aibă în tolbă bastonul de mareşal, dar au de sigur sceptrul lui Popa­ Tache. * Toată ziua te asurzesc trâmbiţoaele cu­­peiştilor cari fac curse între Brăila şi La­cul­ Sărat Adică, ca la noi la nimeni. De atâţia ani să duc mii de oameni la Lacul Sărat şi cei cari conduc destinele fericitei Românii nu s’a fi învrednicit să facă un drum de fier, sau un tramvai până la Lacul­ Sărat. E un adevărat scandal, cu sistemul acesta de tracţiune pensionară. Cai rebegiţi, ologi, flamînzi, chiori, şchiopi, răpcigoşi, cupele cu trei roţi, sparte, împe­­dicate, hodorogite, vizitii sluţi, goi, des­puiaţi, ciungi, zăpăciţi... ce convoi oribil! — Tututu ! Cine merge la Lac ! Tututu ! Auzi trei­zeci de glasuri strigând în ca­pul bulevardului Caza şi dintre roatele cupeurilor şi bricurilor apar tot soiul de figuri sinistre, de fiinţe submarine şi anti­­deluviene cari înhaţă oamenii după stradă. — Tututu! Mergeţi la Lac î Tututu! — Şi cîţi parali ai sami iei, hîîîî? — Pos paradis more ? — Ai urcate că facem noi. — Hîîî, 50 di bani ? — Icosipendi, bre ? — Un franc, madame ! — Vuus? Iu sont singhiră și am cu mine noma un bucce, doi cutii şi doi pi­­rechi di ghische... Sloim, adu ghische! — Ai domnule, mergem o dată. — Numai di chit, şi vie madama. — Vrei şepte­zeci şi cinci, hîîîî? — Ai urcă, madamo ! — Da unde ghischi, ai ? — Ela mare, na pare o diavolos. — Să opreşti na piaţă mă hîidea, să mi să iau un coş cu castraveţile, bre ! Şi la piaţă după o jumătate de oră de aşa conversaţie opreşte din nou. — Mâi Dincule mâi, adu castraveţile, ardeile şi pepinile lore ! — O să se dărâme cupeu, ce tot pui d’asupra. — Las ma rog, el ţine 400 de oca, n’ai grije. — Maî, ai să omori ghiştile! — Şi ce ai d-ta cu paguba mea. — Vitus? Şi mai faci vre-o zece paşi şi iar te te opreşte. Iaca şi un chiristigiu care are de trimis la Lac câte­va scânduri. Şi în halu ăsta, cu o magazie întreagă pe cap porneşti printr’un nor de praf, pe şoseaua care duce la Lac Mare plăcere, de­liciu nu altceva De ce nu o fi făcând şi d. Carp cură la Lacul­ Sărat? Grozav aşi vrea să-l văd în­tre madama cu gâştele şi chir Dobre Zar­zavagiu pornind de pe Bulevardul Cuza la Lacul­ Sărat. Atunci l’aşi întreba, dacă asta-i era nouă.* Are să aibă însă în curând şi Brăila un lucru într’adevăr frumos. Casa Ralli reclădită din nou, sub îngri­jirea d-lui Demosthene Ralli este una din cele mai splendide şi mai luxoase clădiri din ţară. Tot primul etaj este destinat clu­bului şi de sigur, nici în Bucureşti nu e un club aşa de luxos, şi­ Enorm, având saloane spaţioase pentru baccara, lectură etc., toate parchetate, cu frescuri şi arabescuri bogate. Dar ceea ce e de remarcat este scara de la intrare care e într’adevăr grandioasă. Toată în marmură de Carafa, sculptată, costa o sumă enormă. Sala Teatrului din nou construită, cu două rânduri de loji şi fotoliuri de balcon va fi una din cele mai frumoase săli de teatru din ţară—bine­înţeles fără a o com­para cu cele trei teatre mari din Bucureşti şi Iaşi. Casa Ralli va fi cel mai frumos monu­ment al Brăilei şi proprietarii merită toate laudele şi sacrificiile reale ce au făcut, ca să înzestreze oraşul cu un monument con­struit cu un adevărat gust artistic. Jip. INFORMATIUNI C­ongresul internaţional al presei Ni se telegrafiază din Paris, că co­­misiunea pentru organisarea con­gresului al 2-lea al presei s’a întrunit sub preşedenţia d-luî Singer, delegat austriac. Ea a adoptat, după rapor­tul delegatului italian, un proect pentru constituirea unui birou cen­tral al asociaţiunilor presei şi­ a otărât ca viitorul congres să se ţie la Bor­deaux de la 13 la 17 Septembre vii­tor. Azi se ţine la Sinaia un consiliu de miniştrii sub preşedenţia Suve­ranului. In acest scop au plecat aseară la Sinaia toţi miniştrii. ACCIDENTUL DIN GARA BUZEU Astă­zi de dimineață, trenul acce­lerat No. 2, ce venea din Iași spre Capitală, s-a ciocnit, la intrarea în gara Bu­zoii, cu o mașină, care manevra pe linie. Au fost sfărâmate 6 vagoane, din cari 3 au fost răsturnate de pe șine, iar 3 cu totul sdrobite. Nici un accident de persoane, afară, că toţi călătorii s’a fi ales ca o mare spaimă. La ediţia II vom da detalii. Emigrarea Evreilor. Am dat ştirea, cum că la Iaşi, e­­xistă o societate de emigrare a evrei­lor în Palestina. Complectăm acea ştire prin urmă­toarele amănunte, ce ni se comunică de un prieten din localitate. Există deja de un an, în mai multe oraşe asemenea societăţi, a căror mem­brii colisează cu câte un leu pe lună. Sediul comitetului central e la Galaţi. Numărul familiilor ce sunt de tri­mis se fixează prin tragere la sorţi anua­l, dar numărul lor nu poate trece peste 50, şi din toate părţile unde există sub-comitete. Banca Rothschild din Paris, oferă cheltuelile de prima instalare, casă, pământ, unelte, evaluate la suma de 5000 lei de o familie. Banii însă se dau cu titlu de împrumut şi sunt rambursate în anuităţi, pe un termen ilimitat. nixin şi, dac­ă tu mă v­i pe­rde­­lui, numai lui singur, pe care’l cunoşti bine, ai putea sâ dai hârtiile ce’ţi încredinţez. „Elena ta" — Aţi cetit? întrebă Pyrame. — Da. — Nu merita poate munca de a resi­­gila scrisoarea, dar am vroit, să vă arătă o lucrare bine făcută .— Eşti sigur, întrebă Rogin, că este în ace­si plic o scrisoare asenimea cu asta ? — Vă îndoiți ? relua batrînul Cît de dibaci ași fi, abilitatea mea nu merge pînă a redita scrisori­n acest gen. De alt­fel este ușor a ne asigura. Roger scoase o exclamație fără voie. Py­rame rupse sigilul scrisoare! originale. — Ce ai făcut !­­ Dar, zise Pyra­ne, ce am făcut astă noapte. Nu te necăji. Dacă țineți, vă voi fi da scrisoarea ne­atinsă în cîte­ va ore. Nu­mai la ce vă maî poate servi ? Numai gîn­­diți, sper, s’o prezinți d-șoarei Clotilda ? — Pentru ce nu ? zise tînărul. Pentru ce nu s’ar asocia ea la o operă de repara­ţie şi de justiţie ? O datoreşte asta adevă­rului, memoriei amicei sale. — Uitaţi, d­le Roger, amorul adulter ce această scrisoare conţine, aceste’s ches­tiuni în care este greui de a amesteca o fată mare. D-l de Boismarin nu va per­­mite-o nici­odată, şi d-v. însuşi vă veţi gîndi de douâ­ ori înainte de a face acestui copil oarf­i­care confidențe. — Ne trebue totuși aceste hârtii; ne tre­bue cu ori­ce preț Am convingerea că ne va pune pe urmele culpabilului nepedepsit și că vom găsi primul indiciui a nevinovă­ției fratelui mefi. — Poate se fie bine, zise Pyrame. Re­nume a se știi cum vom putea se ni le pro­curăm. Asta mî se pare deosebit mai greoi de­cît descoperirile noastre din grădina en­­glezească a d-voastră. Casa d lui Boismarin este riguros închisă visitatorilor, și cu mai mult rezon odaia fiicei sale. In timp ce el vorbia, Roger apropiase scrisoarea Elenei de copia lui Pyrante, și rep­ăsese încre­nenit. — In adevăr, zise el, din apaindouă scri­sorile, nu mai ști­­i care este cea adevărată. — Mă lauzi, zise bătrînul roșind de min­­drie, dar nu pot zice contrarul. Dacă nu m’ați cunoaște de mult n’ați îndrăzni a vă nara un mic incident ce mi s’a întîmplat, într’o zi. (Va urma)

Next