Lupta, ianuarie 1922 (Anul 2, nr. 15-36)

1922-01-24 / nr. 30

Anul n, No.30 Director politic: Const^MîîS© Rimisele: «r. sărlmter 12 ABONAMENTE Po 1® luai............................................200 Iei » O ...........................................IOD „iv D pp 9 . 50 99 pislocitatea ce primește direst la Adrain’strația ziarului și la toata Agenţiile de pebibltate , I Direct*» politică 58/73 17îFS0iB ) D rectia . . . 59/75 IfiliMaS ? Secretari «tut . 58174 I Admin stea U . tfMS1 1 LEU NUMĂRUL U PTA JT JL whimb Directori: EMO, D. MOOSE, B. BMSISTEASD L011TURA STATICA» REGIN Un ucaz regal apărut aic iatre ediţia specială a „SSonitorului OU«4ai“ arată că Regele fxapiua Io primul său Metalecsis hotărît să considera Camerale viitoare drept Camere coistlhuante cazi ar avea dreptul să facă o nouă Snatituţi© sau să revizuiască ice articol din Constituție. Nu este dacă stabit crin u- Sazd regal dacă votul se va considera drept bun numai cu majoritate, cum se paiis-o lucrul la adevăratele Conetttvants, sau cu două treimi, cum cere Constituția noastră pentru oxi-cs revizuire. Ar fi partraordinier ca pentru o simplă revizuire a câtorva artiole să ia vevoie de două treimi, fiar revizuirea totală să se facă cu simplă majoritate, sub pretextul că este vorba de Constituantă. Ucazul regal prevede că se va uni Camera şi Senatul la un loc pentru discutarea şi votarea Constituţiei, ca astfel ca senatorii sa maj sieze opoziţia din viitoarea Cameră. O astfel de măsură constitue o adevărată lovitură de stat, care va ridica întreaga ţară în picioare. Intr’adavăr nu poate crista decât sau Adunarea Constituantă şi aceea prin esenţa ei este naică şi suverană, adică indreptăţită să alcătuiască din nou tot organizmul statului, ca şi când n’ar fi fost nimfa îcautatea ei, sau Camere de revizuire, aşa cum sunt prevăzute de Constituţia. Lai noi, din momentul ce se alege deosebit o Cameră a Deputaţilor şi un Senat, este imposibil ca aceste două corpuri să discute împreună sau să voteze împreună fără ca aceasta să nu constitue cea mai îndrăzneaţă lovitură de stat. Coroana, împinsă de un sietnic nesocotit şi cutezător, a semnat un ucaz care sfidează Constituţia, partidele şi conştiinţa liberă a naţlunne. O luptă crîncenă se deschide intre Tron şi țară odată cu primul act al guvernixei d-lui Brătianu. Am avut dreptate când am spus că la cîrmă nu a venit un guvern, el s’a Instalat o primejdie. »91Lupta“ Guvernarea Ja a mai spus în acest loccă ne aflăm de fapt în ţara noastră în plină stare revoluţionară. Ei se manifestă nu laussai prin complecta înlăturare a Constituţiei şi legilor, ci şi prin modul cum se succed guvernele. Şi iatâ-ne astfel iarăşi in faţa unei noule guvernări liberale. Să privim lucrurile obiectiv, fră patimă, ori cât ar fi de justificată in actualele Împrejurări, fără consideraţîuni )de persoane şi fără idei preconcepute de partid, ceia ce ne este cu atât mai uşor, cu cât neinregimentaţi în nici o organizaţie de la noi, ne rezervăm toată limpezimea judecăţei faţă de toate. Partidul liberal, după cum li spune şi numele, este un partid care ar trebui să susţină principii liberale. Ieşit din revoluţia de la 1848, el a şi susţinut pe vremuri asemenea principii. Constituţia sub regimul căreia am fost până apoi să izbucnească războiul cel mare, a fost opera lui. Cuvremea a violat-o şi călcat-o Când a avut puterea în mână toat esenţialele ei libertăţi, relevăm pe cea a presei, nu le-aţi putut retrage. Cu numele partidului liberei, se leagă şi unele fapt® Vieri ale Istoriei noastre moderne. Dacă nu toate şi exclusiv, cura spun adepţii lui, Eter multe şi însemnate. ! Astfel partidul liberal ar trebui să fie popular, simpatieat iubit chiar. ! Poate spune cineva, crede oare chiar el, că este. Evident că nu. Chiar şi a MJTR, când nebuneasca guvernare alături de lege, a cartemetului Averescu, precum şi legile fiscala ala d-lui Titurescu, excelente şi inevitabile la principiul lor, dar zădărnicite de exagerarea acestuia în aplicaţiunea lui fără de considerare a realităţilor, crease la un moment dat, mai cu seamă într’o anume parte a burgheziei de la oraşe, un curent favorabil partidului liberal — chiar şi acum nimeni nu s’a gândit cu dragoste şi simpatie la eventualitatea venire! lui la cârmă. — „Vină şi liberalii la putere, numai să se isprăvească cu anarchia de acum!“ — era exclamaţiunea ce auziai in acele careuri de care am vorbit mai sus. De ce aceasta ? Fiindcă partidul liberal nu e un partid ca altul, mai tare sau mai slab, după vechimea sa, după ideile sale şi după simpatiile populare ce posedă ei, e un partid care înţelege să execute în ţară o dictatură, după cum conducătorii lui o exercită în sânul său propriu. Un partid care reclamă de sus un privilegiu, ce de jos îi *« refuză tocmai pentru aceasta, privilegiu! ca în opoziţia să nu -şi asume rolul natura! de control, ci să fie considerat ca un fel de guvern în patrlibus, care pentru o scurtă vreme şi pentru a ajuta la menţinerea unei ficţiuni parlamentare, trebuie să facă jertfa de a admite un interegn. In sfârşit, partidul liberal e considerat ca cel al brutalităţei. De câte ori e vorba de a trece peste legi şi a teroriza o mişcare de idei mai nouă, eî e chemat s’o facă. De câte ori e nevoie de o represiune, îa el se recurge. Nu numai pentru că are lipsa de scrupule necesară pentru a o face, dar şi fiindcă e gata să exploateze asemenea mişcări de idei pentru a veni la cârmă. Niciodată un curent de simpatie populară nu a adus la guvern la acest mare partid liberal. Totdeauna a venit impus de palat, după ce i s’a impus, şi fabricându-şi majorităţiie. Aşa a venit şi acum, aşa voieşte să se menţină şi acum. Şi aceasta este ceia ce ridică şi acum nu numai toate partidele contra lui, dar crează, şi în massele largi ale poporului o Indispoziţie generală, un sentiment de deprimare şi de revoltă în acelaş timp, o atmosferă care îi face cu neputinţă o guvernare pe baza legei şi îl sileşte să recurgă la violenţă şi brutalitate pentru a se menţine. Chiar dacă nu există o coaliţiune formală a partidelor contra guvernării liberale, există una de fapt, care va fi sporită încă de sfidarea cuprinsă în intenţiunea de a da un caracter de Constituantă Parlamentului la alegerea căruia liberalii au reclamat să prezideze singuri. Această însemnează doar că vor ea însăşi aşezarea politică viitoare a ţarei să fie croită după interesele partidului lor şi desigur pentru consacrarea dominaţiunei lor. Această tendinţă acaparatoare, de dominaţiune, de dictatură, a făcut ca partidul liberal să fie cel mai nepopular din ţară, ca venirea lui la cârmă să fie totdeauna urmarea unei samavolnicii şi preludiul unui întreg şir da samavolnicii, să fie primită cu teamă şi îngrijorare. A fost o vreme când s’a putut spune că partidul liberal e temut, dar nu lucit. Alegerile viitoare, o nouă mare încercare pentru democraţia română, vor trebui să arate că nu mai are nici de ce să fie temut.S. Stîinliesn & liberals. GRANATE WWVVWwWV Sacrificiu "Ştiui ce înseamnă pentru familia Brătienilor venirea la guvern ? „O strălucită dovadă a spiritului de jertfă care o animă ! Aşa scrie „Viitorul“, solemn și intonat, nu numărul de ieri. Va să zică toate intrigile, toate sforile, toate cancanurile puse la cale de d. Ionel Brătianu prin acoliţii săi de ambe sexe, ca să vină la putere, se chiamă „spirit de jertfă“ ! Fără îndoială grandioasele afaceri, piramidalele cointeresări pe cari le va pune la cale noul regim brătianist, se vor numi, în limbajul „Viitorului“, sacrificii ! Se sacrifică oamenii spoririiu-și milioanele I lată un gen de sacrificare pentru care s'ar mai găsi ceva amatori în România ilare. _ fâef«5 Exclusiv reierest Brifitenitor Bucureştenii Îşi amintesc mascarada organizată cu fonduri]« Băncei româneşti, cu prilejul aşa zisului Gongra« liberal, In ajunul deschidere! Corpurilor legiuitoare. Vicleimul a trecut pe calea Victoriei şi pe sub iereetrele Palatului s’a urlat: „Trăiască Brătianu!" Acum, la Iaşi, partidul socialist a cărui poliţiei local« p»Misiunea d« a ţine o Întrunire publică în sala Sidoli. Prefectura liberală a placardat imediat o ordonanţă oprind ori«« manifestaţie d« stradă, grupuri, purtare de pancarte, etc. Aşadar, dreptul d« snanifestaţiune în stradă, cu grupuri, pancarta, defileu p» sub ferestrele Palatului rămâne un drept exclusiv rezervat Brătienilor când au de strigat regelui să le dea pe samă lada statului. Pentru mojici nu există nici prin provincie dreptul tfce a striga că nu au ce mânea că n’nu cum se Îmbrăca şi că totuşi speră în vremuri mai bune. Contrastul acesta între ceea ce e permis Brătienilor şi ceeace se interzice muncitorilor e o şcoală politică plină de primejdii pentru siguranţa statului. Saturn IBAVTA SMSMSSi Cai m măgari »! I !■- O ştire publicată tn ziarele de dimineaţă, sună în chipul următor: „Ieri a sosit la ţară un ultim transport de 295 cai din Germania. Transporturile se vor relua la primăvara viitoare“. Cu cei cinci cai dintre cari două iepe pe care Germania ni i-a înapoiat primăvara trecute, face tocmai trei sute de interesante patrupede pe cari Bulion le-a numit „cea mai nobilă cucerire a omului“. Cele zece comisiiune româneşti trimise de ministerul de războiu al României mari pentru identificarea şi repatrierea cailor, cu reşedinţa la Berlin, Müinchen, Colonia, Hamburg, Strassburg, Lipsea, etcT, după o muncă Încordată de opt luni de zite se vor bucura la sfărşit de un repaus bine meritat. Cinci generali, sece colonel, douăzeci de maiori şi şaizeci de locotenenţi, cincisprezece doamne din cea mai bună societate, au alcătuit diversele comisiuni şi subcomisiuni. La aceştia s'au adăugat, ca specialişti la ramura zootechnică trei ataşaţi de legaţiune, un pictor şi şeapte interpreţi, persoanele de mai sus dintr'un foarte explicabil sentiment patriotic refuzând să se exprimeze limba unui inamic recent şi odios. Diurnele variază între cinci sute de soil şi o sută de mii de mărci pe lună pentru fiecare membru din comisiune. Doamnele sunt asimilate rangului de general şi interpreţii sunt toţi majori. Din cei trei sute de cai reintorşi in patria murat, o sută au murit pe drum de foame, cincizeci de răpciugă, iar restul fiind calde rasa cea mai pură au fost opriţi de familiile diverşilor membri ai comisiunilor ca amintire. Dintre membrii comiaiunilor şi subconcisiunlor de dentificat şi repatriere, sece cel mult vor revedea la primăvară cerul acum al patriei-mume. Restul sunt reţinuţi la diverse temniţe din Germania pentru delicte de drept comun. Ce care va duce fără îndoială la un conflict diplomatic şi la un nou războiu pentru reîntregirea neamului, dacă, bineînţeles, a mai rămas ceva, de ratat»«A . I Cattet Roussel Fraudele treia războia In aşteptarea anchetei Am suspendat, pentru ta varile, «ampania noastră privit3sre la jafurile şi abuzurile de la ministerul da războia ca eă dăm răgaz aşului minieire, care szia însuşi şofai guvernului, să sa pună la curen* cu halal de destrăbălare de la departamentul său, în aşteptarea unei anchete serioase pe care a cerut-o şi oficiosul liberal, vom continua. Imediat ce d. Brătianu se va instala la minister, să dăm pe faţă iadurile descoperite. înainte de toate, înainte de a se ordona vre-o anchetă, vom avânt indicaţia asupra intenţiunilor d-lui Brătianu după modiul cum ei va tapentura la ratatelor. Dacă în leşul camsTrai Făşcanu va avuea camarila Hior.cn, muşamaua generală ne va întinde atât asupra gestiunei trecutului mai îndepărtat cât şi asupra BMtiunei generalului Băşcanu. Hurii asupra anchetei pe care are d. Brătianu hotărit s’o tatremladă, nu ne facem .Dar, te vede, că lasts şi brătieniştii au simţit ce vîlvă au stârnit la ţară jafurile patronate la departamentul răzbetului sub regimul Averescu şi ce nemulţumiri au stârnit la armată. Ceva vor trebui să facă Obereik pentru a da o oaracare satisfacţie oprcsM pubf.ee. Centralul Răşcanu are intenţia, aşa se spune, să se retragă din armată. Cu aceasta nu m va Închide dosarul fraudelor. Cel puţin noi nu vom dezarma, ci mereu vom cere spaţiului. Aşadar, faci un armistiţiu ds efifo-va zile, şi vom relua campania. JL X. SOBOufc&'fitffcit&mu& c®3Si2sr«ki ujpestttsi): Cd atâţia cotai, o să fie caia greu U’m pot roade In titarâ csávárul ! GUVERNUL IZOLAT dar şi «SCANII Deocam dată opoziţia, fără a avea nevoie de o concertare prealabili, s’a întâlnit httr o manifestare de unanimă protestare faţă de constituirea cabinetului Brătianu. Dor blot al opoziţiei nu s’a constituit şi nici nu se întrevede încă alcătuirea lui pentru motivul foarte explicabil că nici partidul naţional din Ardeal, nici cel ţărănesc, nici d. Iorga, în fine nici o grupare democratică nu înţelege o colaborare cu avereşcanii în potriva cărora toţi au dus o luptă de exterminare. Avereşcanii vor rămânea izolaţi în lupta electorală ce începe. Cel mult vor avea... concursul d-lui Marghiloman sau vice-versa avereşcanii vor încerca remorcarea şefului progresiştilor pentru ca, la un moment dat, să-l înlăture pe generalul Averescu şi să-l înlocuiască cu d. Marghiloman la şefia partidului poporului! Cert este că nici una din grupările democratice nu admit o cartelate cu avereşcanii. E posibili, chiar probabilă, o cartelate între partidul naţional şi ţărăniştii din regat. In fine de un bloc al oposifiei suntem încă departe. Lupta electorală te anunţă însă a fi din cele mai înverşunate şi faptul că vor fi mai multe liste opozante contra listei oficiale nu va spori de loc şansele guvernamentalilor. Liberalii îţi dau perfect seama de situaţia ce-şi au creat venind ringuri la guvern. De aceia de pe acum ei spun ei după alegeri, dacă nu vor avea o majoritate suficientă pentru a guverna, vor sta de vorbă şi vor accepta o colaborare cu acea grupare parlamentară din opoziţie care le va oferi mai multe garanţii şi posibilitatea de a consolida guvernul. n.r.. MANIFESTAŢIA de la BRASOV Manifestaţia de la Braşov este un modest congres al ziariştilor din Ardeal, şi totuşi credem că în felul ei este mai însemnată decât multe din zgomotoasele manifestaţii politice, de cari răsună ţara românească. Gazetarii cari lucrează la întemeierea unei puternice prese române în Ardea), face operă a căreia însemnătate numai vremea o va pune cu totul în evidenţă, ale căreia dificultăţi însă le cunoaşte ori şi ea mânuitor al condeiului. Şi dacă aceşti modeşti lucrători în ogorul culturei naţionale şi a conştiinţei de stat se adună pentru a se consfătui asupra intereselor lor profesionale, e numai natural ca reprezentanţii colegilor lor din vechiul regat să vină pentru a-i sprijini cu vorbe şi cu fapta. Iar dacă acest congres al ziariştilor ardeleni, decide să participe la congresul mai lanţ al presei din tot cuprinsul României mari e îngăduită fără falsă modestie afirmaţiunea că acest congres va fi o însemnată manifestaţiune a acelui spirit de unificare ce se naşte din acţiunea liberă a profesioniştilor condeiului şi care e mai tare, mai eficace, decât toate acţiunile administrative bazate pe constrângere. Marti 24 Saeoar ii bigsa iavan Co important articol al ziandai „Times“ Toate ziarele franceze reproduc un articol al d-lui Wickham Steed, directorul ziarului „Times“ asupra politicei franceze. In care unele din ele văd o schimbare senzaţională a atitudinei marelui ziar englez faţă de această politică. D. Steed, care şi-a reprezentat ziarul la conferinţele din Washington şi Cannes işi începe articolul cu următoarele observaţiuni: ,,Dacă vreun ziar francez va avea curajul să reproducă ceea ce am de spus, atunci publicul francez va căpăta poate o ideie mai justă despre situaţia în faţa căruia se află. Această situaţie a fost mai mult revelată decât creată prin demisia d-lui Briand şi prin sfârşitul prematur al conferinţei din Cannes“. Autorul arată apoi că conferinţa din Washington a fost cauza indirectă a conferinţei din Cannes şi continuă: „Ca bărbat de stat, d. Briand are enorme calităţi şi câteva defecte. Ca prim-ministru al Franţei, el a avut în ultimile săptămâni ale şederei sale la putere, avantajul de a întrezări, printr’o solidă experienţă dobândită la Washington şi aiurea, unele aspecte ale poziţiei ţarei sale pe care majoritatea oamenilor politici ai Franţei şi marele public nu le bănuiesc sau nu vor să le cunoască. Punctul de plecare al conferinţei din Cannes a fost Washingtonul şi punctul de plecare al conferinţei din Washington a fost nemulţumirea poporului american cauzata de impozitele ce le implică rivalitatea din punct de vedere al înarmărilor. Și cum problema înarmărilor navale nu putea fi rezolvată fără agrementul principalelor puteri navale din Pacific, toată problema extremului Orient a fost, chiar prin aceasta, scoasă In relief. Imediat s’a pus sistemul alianţei anglo-japoneze, deoarece nici o limitare a înarmărilor In Pacific nu putea fi realizată cât timp această alianţă persista". D. Steed aminteşte apoi călătoria ce a făcut’o toamna trecută în Statele Unite pentru a studia la faţa locului, înainte de deschiderea conferinţei, toată importanţa problemelor ce aveau să fie discutate şi semnificarea lor pentru Europa in general şi Anglia In particular, şi urmează: ,,In cursul unei şederi la Paris, la Începutul lunei Octombrie, am găsit In cercurile conducătoare franceze o nepricepere totală da ceea ce putea fi conferinţa de la Washington, nepricepere şi mai marcată ca aceia pe care senatorul Knox o observase în Anglia, înţelegând cât de esenţială era cooperaţia Franţei pentru reuşita conferinţei şi cât de mult această cooperaţie ar fi angajat Statele Unite să se intereseze de afacerile europene, am încercat să explic conducătorilor francezi situaţia aşa cum mi-apăruse şi cum înţelegeam interesele Franţei văzute din Washington. Trei din aceşti bărbaţi cu cari m’am întreţinut aveau să fie la Washington în cursul conferinţei; al patrulea pe care funcţiunile sale 11 reţineau în Franţa, nu era mai puţin în stare de a exercita o influenţă. Cu toţii recunoscură, după unele discuţii, că interesele Franţei ca şi ale Angliei cereeu de a voi pacea şi că, dacă cele două ţări s’ar fi susţinut mutual la Washington, nu numai succesul conferinţei ar fi fost asigurat, dar poporul american înţelegând beneficiul cooperaţiunei internaţionale, s’ar fi asociat la opera de refacere economică in Europa. Dar înainte de a pleca la Washington delegaţia franceză, s a produs un oarecare reviriment. Din diferite motive sau din cauza unor anumite influenţe, conducătorii francezi se opriră la noţiunea absurdă că conferinţa din Washington este în realitate o ofensivă formidabilă a Americei contra Marei Britanii şi supremaţiei ei navale şi că la Washington avea să se deseneze un conflict acut între politica americană şi cea britanică. In acest confict, francezii îşi închipuiau că Franţa ar putea să joace în mod util rolul de arbitru“. D. Steed notează apoi faptul că discursul d-lui Briand la Washington a fost precedat de o conversaţie amicală cu d. Balfour şi sir Auckland Geddes şi că aceştia, când văzură spiritul în care avea să vorbească premierul francez, ii făgăduiră sprijinul lor public. Directorul lui „Times” aminteşte diversele incidente cari s’au perindat în cursul discuţiilor asupra dezarmărei navale şi formidabila campanie de presă care s-a deslănţuit la Statele Unite contra Franţei. „In aceste împrejurări au sosit din Europa sugestii şi propuneri pentru ţinerea unei mari conferinţe internaţionale paralel cu conferinţa de la Washington. Aceste propuneri au venit în momentul cel mai rău. Sentimentul american era aţâţat nu numai contra Franţei, dar se declara ostil oricărei colaborări cu naţiunile europene „Când aceasta a fost bine stabilit în Europa şi lumea Se convinse că Europa trebuia să se ajute singură din punct de vedere economic, atunci luă corp ideia conferinţei din Cannes şi odată cu ea şi ideia unui pact defensiv între Marea Britanie şi Franţa. După ce analizează opinia franceză care, după dânsul, crede pe nedrept că Anglia are mai multă nevoie de un acord franco-englez decât Însăşi Franţa, care, pe de altă parte, e supărată pe lume fiindcă 5« uită prin partea inversă a telescopului la suferinţele, sacrificiile şi nevoile Franţei, d. Steed conchide că e mai necesar ca oricând ca guvernul englez să dea dovadă de răbdare faţă de Franţa. „Aceasta e indispensabil, scrie el, fiindcă trebue să ne amintim că întrucât o naţiune sau un grup de naţiuni pot ţine în mâinile lor destinele lumei, aceste destine depind in ceasul de faţă de sângele rece al politicei engleze şi de o bună voinţă care să nu lase descurajată niciodată". Anglia şi Extramal Orient Londra. — Gresgondantul special al lul „Observer“ crede a şti că propunerile ce 1« fac« Anglia cu privire la lejilawa atacurilor din Oriental apropiat comportă evacuare» senei Smirna de către trupele greceşti, menţinerea unei suzeranităţi turceşti nominale, dar o autonomi® şcoală cu garanţii internaţionale şi salvgardarea minorităţilor creştine în toată Asia Mică. Lenin ni Nicolaie al ll-lea pe scena unui teatru polonez . Publicista rusă Z. Juravsaie face o dar® de seamă ideepre o piesa da teatru jucaţii pa una din scenele din Varşovia şi scrisă de un scriitor tânăr polonez Vazlav Gmibinski şi In ear® apar pe scenă LENIN şi NICOLAE AL ll-lea. Piesa are un singur act Şi cuprinsul următor: într’o sală din Kremlin aşteaptă multă lume ieşirea lui Lenin însăşi din cabinetul său. Toţi sunt în paltoane, căci este frig in palat „Tovarăşul portari, aduce o legătură de lemne pa care a căpătat-o cu greu pentru „tovarăşul Lenin“. La uşii care dă în cabinetul lui Lenin doui chinezi, în picioare, cu puştile pe umăr. Ei lasă să treacă numai pe «unoecuţi pe f .vetteiarekL Gorki, tovar&gsl fătata«*. Înjrâţi te* da#ilwa?# eu hârtii. esteÎeanel* “*—*----• după altuL cernu«sui după vasii alarmante: nn trapărut, în oraş nu este linişte, armetele se retrag sub presiunea armatelor poloneze. Intr'un colţ, la o parte, sada „secretarul“ lui Lenin — fostul împărat Nicolae al II-lea şi acum „tovarăşul Gotoropov“ salvat de Lenin cu toată familia lui, — nu din milă, ci „ca să dovedească lui Nicolie, că el n’a fost un om nenorocit, dar un tâmpit“. Nicolaie, ca şi un trecut e drăguţ şi amical în relaţiuni, dar a reuşit să se democratizeze şi intern şi exterior şi chiar să se comunizeze. El a cetit cu sârguinţă „Capitalul“ şi pe Lassale, este convins de socialism, de libertate şi egalitate, şi nu-i pare rău de piederea tronului. Atât doreşte numai: „ca şi alte tronuri se tradu Şl a cerut te, si, fie trimis agítatgr Is Coptm hogen& pSt®*. „Acolo &ş puteă fi d* palm, tvnoss bine ihnba ei tu me ptâ crest Vladimir îUci, U $ptm& tal poporului“. De faptul, că el a fost împărat, ştia numai câţiva intimi. Şi când o drăguţă sovietică burgheză, (SCVLURA, prescurtat) într un palton de astrachan vine să roage pe Lenin pentru bărbatul ei, — el este zeţar, dar de fapt student în anul al cincilea" — şi începe să se mire de asemânerea cu Nicolai» al II-lea a lui Gotoropov, Lunaciarski ii răspunde: „Dar nu seamănă nici de cum“. —Cum nu seamănă? Şi mersul şi barbişonul... Şi cărţi englezeşti citeşte mereu. — Mersul! Puţini oameni umblau ca el? Ce închipuiri!— se supără Lunaciarski. Şi trecând pe lângă tovarăşul Gotoropov, îi şopteşte: „Ţi-am spus eu, să-ţi razi barbişonul!“ E plin de efect tovarăşul Sadazd, reprezentantul comuniştilor francezi, şi care apare ca să comunice că oraşul este agitat. Poporul este în mişcare. Joa aşteaptă o delegaţie a tipografilor, în grevă. Poporul *«1# nemulţumit Băgai de Toate acestea *« 1 Inaptedl că să facă curte b®rgh#ai«i sovietic© şi nu g9e om®, ai 1 spupă, ^ngdmac. mii moiselle“. Dar Nicolae al 11-lea Gotoropov il întrerupe: — Ni madame, ni mademoiselle, — simplemmt „Camarade". Dar iată că apare şi Lenin. De talie mijlocie, chel, cu o barbă roşcată, rară, cu ochi deştepţi şi şireţi şi cu un suma diabolic. Cu toată simplicitatea lui deodată, simţi că ai în faţă pe „stăpânul“. Burjurca sovietică se aruncă în faţa lui. — Ca nenorocire! Bărbatul meu a fost arestat, împreună cu 26 de zeţari. E o neînţelegere. Te rog scrie d-ta lui Dzerjinski, sau telefonează-i. — In tipografia voastră este grevă? — Da, mi se pare. Lenin sună. Ah, da... Taft £6? Deja! Bine, bine. Spîicîtatoarea este emoționată. Dar Lenia o îndreaptă la Dzerjinski. El te va primi. Are să-ţi explice el mai bine toată afacerea. Și când peste câteva momente ea revine ţipând: — C* aţi făcut tâlharii«*, lene! al meu a fost împuşcat cu toţi e*f SV din ordinul Iul Lenin, cel doui eftmeei e laa ■4e&W)% S aesv-idă. Tot aşa de nepăsător asculta Lenin şi protestele lui Maxim Gorki, care de asemeni este revoltat contra împuşcăturilor făcute şi care termină protest«!« sale cu această frază: „Eu, în cele din urmă, încep să nu mai respect pe omf* După plecarea lui, Lenin, ironic, «pune lui Nicolae al ll-lea secretarului său: — Uite, acum abia, începe și Gorki si devie bolșevic. Pini acuma n’a fost! Pentru că bolșevicul nu dă nici o pară frintă nici pentru omenire, nici pentru om. — Dar, la noi este egalitate, libertate. — observă naiv Nicolaie al H-lea. — Ce fel de egalitate poate fi acolo, cănd unul comandă, iar alţii se supun? «— Dar tu singur ai, spun.„ •— Eu am vorbit de egalitatea stomacurilor. Da, fiecare stomac are drept să fie plin. Dar egalitatea erec rilor, asta, oh! nu! De valoare sunt numai cei puterniciţi cuminţi. Ei stăpânesc, ceilalţi.. Ceisverbîrca aceasta într» tren latre Lţubţ şi Nice. ©*e© mntrfiPSfis Kremlin. Lenin întreabă: — Socolniki 1), ce număr? și sună lui Trotzki, pe care il roagă să trimită două automobile cu mitraliere. Câte minute le trebuie să vină? Zeze» Foarte bine! Convorbirea continuă. „Ce puţin preţueşti tu viefle omeneşti, zice Nicolae. Oare pe tine nu te urmăresc spectrele ucişilor? — Eu n’am ucis pe nimeni afară de un singur om — pe vrăjmaşul meu, răspunde Lenin. Jos se aude zgomotul mulţimei. Uşa se deschide şi apare Lunaciarski şi Saml©ul. Ultimul a schimbat frontul. „Poporul a’a revoltat, eu sunt cu poporul! Franţa a fost mereu pentru revoluţi©. Voi aţi fost revoluţionari şi aţi neetat de a fi. Acum trebuie să vă plecaţi în faţa voinţei poporului. Sadoul şi Franţa au fost mereu cu poporul. Vive la Francei i) la Sdfcotaiki locueşte Trotzki. £g9m»tei dsvtese infernal; a p^ârâ p. ß&ssi gs gream. Do- vorbească mulţimei. El se hotărăşte în cele din urmă şi apare la fereastră, lângă care sta o mitralieră. — Ce ţipaţi? Ce vreţi? se aude vocea lui autoritară. — Pe ţar, —ae aude voci de jos. — Pe fer? Dar aţi avut un far. Şi singuri l’aţi ucis. Sub el, oare n’a fost foame? Sub d, oare n’au fost războaie Aţi suferit totul pentru el. Şi acum când aţi devenit liberi, nu puteţi să suferiţi pentru voi — pentru libertate şi egalitate? Şi în faţa mulţimei liniştite el vorbeşte d® libertate, de fraternitate, de unirea tuturor proletarilor, de ruperea frontului polonez, de succesele revoluţiei în toată lumea, de electrificaţia întregei Rusii care va regenera toată ţara — înţelegeţi voi: electrificaţia! Şi ipnotizmul obicinuit şi face efectuL Mulţimea ţipă, vroi Peste o clipă se aud pocniturile mitralierilor şi după o altă minută apare „comandantul roşu“ care raportează: — Mulţimea a fost alungaţi. Vei fi decorat (tţ etsaut! — Păcat că n’am întârziat cu un sfert de ceas, s’ar fi evitat baia asta de sânge, spune dureros fostul împărat. — Asta nu strică niciodată. Tu nai .pus în lucru mitralierele? Poate vrei să încerci din nou? Uite, nu de mult au țipat: Jaful, să le dau pe Țar. — Eu am fost Țar, — dar am fost ucis. — Dacă ceea ce spui este o proorocire, apoi eşti, un proroc prost. Pe mine nu mă vor ucide. Puii de găină se împuşcă. Eu? eu, cel puţin pot cădea. Asupra acestui cuvânt cortina cade şi piesa se termină. * Scriitorea rusă spune că autorul a ştiut să pună într'o lumină adevărată figura lui Lenin şi că piesa produce o impresie zguduitoare. Omul acesta apare ca un despot cu toate conştiinţa însemnătăţei rolului pe care ’l ar® şi cu toată nepăsarea faţă de suferinţele omenirei, căreia el visa a’l infiltra un alt chip de a voi gândi şi trăi. Dr. L DUSTIAN* •SL