Lupta, iunie 1922 (Anul 2, nr. 133-157)
1922-06-23 / nr. 151
Anul II, No. 15, Director Politic, CONST. svn IIE ABONAMENTUL Pe 12 luni 200 lei Pe 6 luni 100 lei Pe 3 luni 50 lei REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA BUCUREŞTI, STR. SĂRINDAR 12 DISPARIŢIA lui Take kmm şi situaţia politică internă După conferinţa de la Genova prestigiul politic al lui Take lonescu a crescut în aşa proporţiuni încât chiar cei mai ireductibili adversari politici ai lui au dezarmat şi unii au fost chiar siliţi să mărturisească că datorită lui Take lonescu România a avut la Genova un rol preponderent între statele Micei Antante la constituirea căreia a desfăşurat o intensă activitate. Privirile tuturor oamenilor politici din grupările opoziţiunei erau aţintite asupra lui Take lonescu. Situaţia internă îl indica pentru ziua de mâni ca şef al guvernului de coaliţie. Dispariţia lui este fără îndoială o imensă perdere şi pentru grupările de opoziţie. Coaliţia opoziţiei care este pe cale de a se înjgheba pezde pe cel mai de seamă bărbat de stat al ţarei, pe cel mai experient om politic. L. T. A. GRANATE sunprin ^Viitorul“ a găsit un sistem foarte practic de a împărţi populaţia ţârii după naţionalităţi. Se prezintă funcţionarii cu un memoriu în care arată că nu mai pot trai cu actualele salarii ? ^Viitorul“ spune că aceasta nu e o acţiune românească. Se mişcă magistraţii, ofiţerii, profesorii ? E o mişcare anti-românească. În sistemul acesta, şi procedând prin eliminare, oficiosul alteral va ajunge la concluzia că în ţara aceasta nu sânt decât trei români: Ionel, Mutila şi Dinu ! Toate celelalte 18 milioane de locuitori ai României Mari n’au nimic comun nici cu Traian, nici cu Decebal, ai căror unici strănepoţi sânt scumpii noştril CEI TREI î DESCA ft F PACEA GRECOIETURCA Intervenţia lui Take Inesculalteu se semna tratatul. Take lonescu, care fusese primit împărăteşte la Atena când a plecat a fost "ovaţionat ca un salvator al păcei în Balcani. Constantinopole autorizarea de a Se cunoaşte rolul pe care la jucat Take lonescu în tratativele pentru pacea greco-turcă după răsboiul balcanic. Regele Carol a dat mandat lui Take lonescu să se ducă la Atena să mijlocească încheierea păcei greco-turce. Scriitorul acestor rânduri a însoţit pe Take lonescu încălătoria sa la Atena. Turcii, după tradiţionalul obiceiu al diplomaţiei otomane,, tărăgănau şi siguranţa in Halcani nu se restabilise. Venizelos, care se afla la cârmă acceptase cu plăcere intervenţia lui Take Ionescu. Trecând pe la Constantinopole, toporul nostru s’a oprit, o oră. Talaat-Paşa, pe atunci ministru de Interne, aflând de trecerea lui Take lonescu, s-a prezentat pe bord şî i-a solicitat o convorbire. Take lonescu se afla în cabina sa. Ora fiind matinală nu-şi terminase toaleta. Talaat-Paşa a insistat să-l primească aşa cum se afla. A fost primit. Convorbirea a durat vreo 15 minute. Talaa-Paşă a părăsit bordul vasului „Regele Carol" foarte mâhnit. Ce se întâmplase ? Take Ionescu i-a spus verile: — Turcia îşi joacă existenta, el cu politica care o face. Să ceri sultonului,să facă imediat pa cu Grecia, altfel vă expuneţi la urmări fatale, Intrun nou conţii zi ne veţi găsi contra voastră. Faceţi imediat pacel Convorbirea aceasta a avut un efect decisiv. Tratativele au mers repede la Atena. Şi am văzut şi ochii mei, (ti.m un ministru al rromâniei a dictat tratatul de pace greco-turc delegatului Turciei hili o noapte, la legaţia otomană. Take Ionescu se plimba, în lung şi în lat, în salonul legaţiei dictând condiţiile de pace. La ora 2 de noapte a părăsit legaţia şi a doua seara a venit de la l! O audienţă la lari uni iu-mi amintesc precît toate manentele, dar ştiu chiar dela Take Ionescu că a avut un contect la Stambul sub regimul lui Abdul-Hamid. S’a dus în misiune ca ministru al insttrucţiunei publîce, să obţină dela alte... o Iradce pentru şcolile din Macedonia. A cerut o audientă care î-a testa lată. S’a prezentat la ora fixată la palatul sultanului. Acolo se afla sî ministrul american. SuT nu primit .pe ministrul american. Take lonescu se enerva-' fiindcă aflase că ministrul american ceruse audienta'(lupa el. După o lungă, așteptare se prezintă marele maestru de ceremonii și-l roagă din partea sulitanu- i ,să-l scuze că nu-l poate, primi fiind indispus. Pentru a liniști pe Take Ionescu, demnitarul otoman adause : — Și ca de simpatie din partea M. S. vă remit ordinul Osmaniei in briliante. Take Ionescu, care în momente de mânie se înroşea de astă dată foarte calm dar respirat răspunse: — Spuneţi M. V. că a comis faţă de un ministru al României o in delicateţă şi că ministrul Take Ionescu răspunde la această indelicateţă cu refuzul decoraţiei prin nimic justificată şi deci sun- tem... chit. Se ştie că România a avut apoi pe chestia şcoalelor din Macedonia un conflict cu Turcia şi am obţinut scuze formale şi rar promisă. C Vineri 23 Iunie 1922 Director: EMIL D. FAGURE PUBLICITATEA Se primeşte direct la Administraţia ziarului şi la toate Agenţiile de publicitata 1 LEU NUMĂRUL IN ŢARA 2 LEI IN STRĂINĂTATE MOARTEA LUI TAKE IONESCU TAKE IONESCU Marele European ■ Take Ionescu nu mai este. Ştirea e aşa de neprevăzută încât ne vine să ne întrebăm dacă este adevărată sau nu. Vai, trebue să ne supunem evidenţei. Take Ionescu a murit. Noi n-am fost mai mult prieteni personali decât amici politici. Ne despărţea esenţial idealul politic şi social. Ne am ajutat reciproc însă, fiindcă noi vedeam într’ânsul singurul om de bun simţ şi singura inteligenţă superioară în această ţară. Dânsul vedea în noi pe dărâmătorii fără teamă ai zeilor falşi şi ai politicei care înăbuşe şi ucide tot ce-i inteligent şi independent în această ţară E uşor de înţeles, cât de greu ne vine astăzi, în momentul morţei sale, să ne închegăm într’un articol tot ce simţim, tot ce gândim despre acest om, marea durere personală şi marea durere pentru ţară faţă de dispariţiunea singurului om care mai rămăsese în picioare, în faţa inconştienţei şi a haosului de la noi. Take Ionescu dela răsboiu încoace încetase să mai fie simbolul unui partid. El înţelesese că este prea sus-pus, ca inteligenţă, ca să mai fie omul unui partid, ca să fie sclavul mediocrităţei, căci un partid este rezultanta tuturor sufletelor şi a minţilor mici. In ultimul său ipostaz el se simţea mult mai liber, deasupra tuturor, da* în regimul votului universal era menit să fie numai o personalitate şi deci să facă apel la celelalte partide şi grupări ca astfel să însemneze ceva în viaţa politică. r '• * Ce a făcut Take Ionescu ? Istoria ultimilor patruzeci de ani se oglindeşte în activitatea sa. Nu e rolul meu de e-i face biografia. Toată această activitate însă suferă de lipsa de voinţă care i-a paralizat toate mijloacele. Cu toată aparenţa lui contrarie, el a fost totdeauna un timid, un nehotărât şi aceasta l’a împiedicat să ajungă mai de vreme și să se impue fără contestafie. în Surf!r, aceasui lspră dev voință a fost cauza că el nu a făcut'spells «elementele 'piTârisîocratice când a fondat partidul conservator-democrat, şi l’a zidit din sfărâmăturile partidului conservator din care se retrăsese. A făcut UN PARTID NOU, cu numele de democrat, dar nu a întreprins ceea ce era necesar. O MIŞCARE DEMOCRATA, care era trebuincioasă atunci ţârei şi care i-ar fi dat o îndrumare nouă şi salutară, iar pe dânsul Tar fi făcut şeful întregei democraţii. Dar de numele lui Take Ionescu va fi legata mai a seamă înjghebarea României Mari. El a fost unul din principalii promotori ai răsboiului nostru alături de aliaţi, el a determinat consiliul de coroană să se pronunţe contra ideii regelui Carol de a ne alătura în răsboiu cu Germania, el a fost sufletul toitregei mişcări răsboinice, In timpul ruşinos al neutralităţei noastre şi în toate sbuciumările din cari a ieşit România de ase. In istorie varămânea numele lui Take Ionescu mai ales din acest punct de privire; ardelenii, bucovinenii, basarabenii, lui îi datorase în cea mai mare parte desrobirea lor. Se duc toţi oamenii mari ai românismului. E ultimul dinte cei mai vechi în care mai puteam pune temei. Domnia haosului şi a incompetenţei de acum înainte este desăvârşită. E o problemă, ce va eşi din România mare fără conducători destoinici . Sunt forţe tinere şi neştiute, desigur. Rezerva oamenilor mari nu este, sperăm noi, secătuită, dar pentru a ieşi la iveală trebue timp şi mai ales trebue de dat la o parte bălălia cea rea s polsticianilor şi a pigmeilor care închide orizontul. CONST. MILLE Clemenceau, cel mai mare gazetar al Franţei si care in timpul răsboiului s'a releva est ca cel mai de seamă bărbat de stat, acesta a caracterizat în două cuvinte pe Take Ionescu când vorbind de acţiunea pe care a desfăşurat-o pentru Intrarea României în răszboi, a Intitulat articolul său: MARELE EUROPEAN. Intr'adevăr, evenimentele cari au zguduit omenirea de la izbucnirea răsboiului mondial au imut darul să facă un fel de selecțiune printre oamenii politici ai fie--' cării stat. - - -Cei nepregătiți, politici ani, cari în vremuri normale se ilustrau prin dibăcia lor într'o meschină politică Internă, toji aceştia s'au topit la flăcările uriaşei ciocniri şi n'au rămas în picioare de cât oamenii înzestraţi cu acele însuşiri cari n pun în fruntea popoarelor şi al căror cuvânt trece peste holme, şi încheagă legăturile sufleteşti între neanmule de aceiaşi rasă. Unul dintre bărbaţii, de stat pe care răsboiul mondial la consacrat ca pe cel mai fericit fiu al neamului său, a fost fără îndoială Take lonescu. De la 1915 când Take lonescu a vazuit purtarea Austro-Ungariei in conflictul balcanic, el a luat o poziţie hotărâtă în politice externă şi de atunci acţiunea lui zilnică, am, putea zice acţiunea lui de fiecare oră, a fost, la guvern şi în opoziţie, pentru a scoate România din orbita puterilor centrale. Prin politica sa de la 1993 Take Ionescu nu numai că ne-a sporit teritoriul pentru întâia oară du ■pa veacuri, de aşteptare, dar a îndrumat politica României pentru acel ceas măreţ, pe care alunei a început să-l întrezărească cu o uimitoare claritate, pentru ceasul desrobirei de veci a neamului. Lucrarea în această direcţiune a fost intr'adevăr genială. Pe măsură ce evenimentele se precipitau Take Ionescu întrezărea desfăşurarea lor, Naţioniismul său nu se manifesta prin şovinism, ci pricnro acţiune cugeta TAKE IONESCU că şi printr’o adâncă cunoaştere a tuturor frământărilor cari sguduiau temeliile vechei Europe. Când a îsbucnit răsboiul european el se afla la Londra. Acolo s’a pus în contact cu top, diplomabil și s’a întors repede in țară cu lozinca: — Acum ori niciodată!Acum a sunat ceasul reîntregirii neamului ! Cu această lozincă s’a întors Take Ionescu din străinătate şi scoborându-se în gară la Sinaia, cu câteva ore în ajunul celebrului consiliu de coroană, în care s’a rupt pactul de alianţă cu puterile centrale, a stat de vorbă aproape o oră in vestibulul gărei cu d. Ionel Brătianu, căruia i-a spus ca Anglia întră în răsboiu şi locul României în acest mare conflict european este alături de aliaţi. Dela gară s’a dus să întindă mâna unui adversar politic fără de care ştia că nu se pot întreprinde la noi cu succes,mari mişcări nationale. S’a dus la Nicolae Flipescu a cărui inimă batea, la fel. Ce s’a petrecut mai târziu se ştie. Take Ionescu şi-a văzut cu ochii realizarea visului şi din acel m noment în toate ceasurile de amărăciune ce le cauzau adeseori meschinăriile politicianismului intern, el răspundea invariabil: „Şi cu toate acestea sunt omul cel mai fericit! M’am născut, în vremea când consulul austro-ungar batea la noi din picior şi -şi iată România pentru veci reîntregită! Se poate o mai mare satisfacţie sufletească pentru mine ?■" Ceea ce a făcut Take Iones cu peatru cauza naţională aparţine de acum istoriei nepărtinitoare care : vorbi de el precum istoria unită[iiteiltet vorbește de favour. A. H. -OOGYOOO----------- Omul de bine 0 adevărată consternare a produs in toate straturile Capitalei vestea morţei lui Take lonescu. La mahala unde o cunoşteau şi copiii, ştirea a fost primită cu o vizibilă jale. — Bietul Take! Ce ora de bine a fost! exclamau vei mai mulţi. Intr’adevăr ce om, de bine şi ce om bun a fost! Cine s’a dus la Take lonescu cu o jalbă şi n’a plecat, fascinat, dela el, fie că Va satisfăcut, fie că Ta refuzat. Şi există vreun om politic sau vreun cetăţean mai de seamă, care in viaţa lui, fie in ceasuri de funiţie in împrejurări nenorocite, să nu fi trecut viia str. Cătunului (devenită str. Atena, după vizita, lui Take lonescu la Atena), pentru a consulta pe acest oracol? MU şi mii de consultat sunt priete-:şti, dădea Take lonescu în cursul anului. Unde apărease ■fineau după el grupuri de oameni neutru a-i cere sfaturi şi a se adăpa la cunoştinţele lui. Adeseori multi ,plecau după el şi în străinătate, câm se afla in vilegiatură, nevoind să ia o hotărâre importantă chiar în chestiuni de familie, fără a avea sfatul lui Take lonescu. In privinţa aceasta, colegîi Iui din barou cunosc o sumedenie de a__dote. Dacă ar fî fost un nesăţios, or. hanului. Takelonfu ar fi Câștigat cu avocatura o imensă a-X- c. Dar politica U absorbea. Din 21 ore el lucra 18 ore aproape tot finul și. mai tot timpul în -*U are. t ', ca om de muncă, un fenoman. N’avea de egal pe umerii în această fură. El moare sărac. E răspunsul cel mai strălucit pentru acel cari în ruarea luptelor politice încercau pe furiș să-l calomnieze Invataturi De ce spun oare că n’au bani cei ce au şi de ce ţin săaciî să pară bogaţi ?* Neplăcerile vieţii ar fi mult mai mici, dacă nu ne-am crede, fiecare, personalităţi excepţionale. •artă, ca şi aiurea, îndrâznea,ne Îndrăzneală, adică obrăzn catezî, continuă- Opreşte-te, adi vezi că începi să indispui, VICTOR BETTMÎI. CREIONUL ACTUALITATEA SACRIFICII - Drop funcţionari, tara are nevoe de sacrificii si dv. sunteţi cei mai indicaţi sa le faceti... Rolul pe care la jucat Take Ionescu la Paris când România a făcut pacea separată cu, duşmanii cari au ocupat-o, va fi iarăşi, fără îndoială, relevat de istoric. Proclamat şi aclamat de refugiaţii români aflători în Franţa ca preşedinte al consiliului naţional român din Paris, Take Ionescu a desfăşurat zi şi noapte o intensă acţiune diplomatică, deşi nu era învestit cu nici o calitate oficială, pentru a apăra cauza României şi a ne menţine în alianţă cu Antanta. Intre Paris si Londra mereu în contact cu conducătorii Antantei, unii indispuşi contra politicei noastre, alţii decepţionaţi. Take Ionescu a lurtat cu o extraordinară îndârjire pentru a dobândi o recunoaştere a Antantei că de 3a România a fost silită la o pace separată, totuşi tratatul de la 1916 va fi ţinut în seamă şi România va avea locul ei la Conferinţa pacei alături de aliaţi. Şi această acţiune a lui Take Ionescu a fost încoronată de izbândă. După câteva luni de propagandă Take Ionescu, secondat de o mână de refugiaţi români, cari n’au avut absolut nici un sprijin material din partea guvernului ţatei, a reuşit să risipească atmosfera de decepţiune ce se crease în toate centrele aliate şi cu deosebire în Italia unde unele ziare începuseră chiar a ne critica. Cele mai mari ziare franceze, engleze şi americane, aveau, aproape în permanenţă convorbiri, declaration, scrisori, etc. din partea d-lui Take Ionescu.Aşa a întreţinut Take Ionescu la Paris contactul României invadate cu marii săi aliaţi. Dar preocuparea de căpetenie, acţiunea cea intensă, pe care a desfăşurat-o acest mare patriot atât la Londra cât şi la Paris, a fost pentru a zădărnici unele menopere puse la cale de amicii defunctului rege Carol al Austro-Ungariei, prin prinţul Sixt de Bourbon, care avea legături chiar pe lângă conducătorii Antantei. Iai un inflaent dat, un moment penibil pentru refugiaţii români din Franţa, un moment de desnădejde pentru Take Ionescu, s’a simţit că între unii aliaţi ideia unei păci separate propusă de Austro-Ungaria a prins, tot această pace separată însă, nu s‘a putut ajunge de caii cu renunţarea Antantei la dezmembrarea AustroUngariei. Cine a văzut la Paris in acele zile pe Take Ionescu îşi a dat soapră de toată gravitatea situaţiei pentru România mutilată a Un fior de groază a trecut munci prin inimile noastre. Take Ionescu însă era de nepătruns. Devenise un Sfinx,,el care mai ales faţă de acei cari îl secondau în acţiune, n’avea taine. Dar ,tăcerea, lui trăda o mare preocupare. In cursul unei săptămâni a fost de două ori la Londra şi a vorbit cu Lloyd George şi Balfour. A văzut, pe Poincaré şi Clemenceau şi zilnic aveaconvorbiri cu diplomaţii aliaţilor la Paris. De abia după vre o zece zile ne-a povestit prin ce moment critic am trecut. Când s’a adunat, după victorie, conferinţa de la Paris, cu câteva ore înainte de deschiderea conferinţei Lloyd George la întâlnit pe Take lonescu în haliul hotelului Maurice şi adresându-i-se i-a spus: — Peste o oră când ne vom vedea la conferinţă vom vorbi mai mult. Lloyd George aflând că Take lonescu nu e delegatul României a rămas uimit. Cum şi-au manifestat aliaţii simpatiile faţa de Take Ionescu în timpul conferinţei, — se ştie. Patru banchete au fost mult mzate în cursul unei luni: francezii, italienii, englezii şi americanii au ţinut, să sărbătorească pe aliatul lor cel mai sincer. Im , România invadată Take Ionescu la Paris Intoleranta bratienista socialist si acesta din cei cuminţi, din cei cari nu au aderat la Internaţionala a treia şi care este marxist din şcoala d-lui Grigorovici. E d-nul deputat Pistinenilin Cernăuţi. Ei bine, d-sa a vrut să ia cuvântul la Cameră. A vorbit, dar ceea ce a vorbit vom şti numai când vor apare desbaterile parlamentare. .Majoritatea asbierat, condusa de inteligentul stilist d-l Corbescu, a urlat. Ta trimes pe d-nul Pistineț la Moscova si nu Ta lăsat să vorbească contra unui om singur droaia necuvântătorilor s’a ;răpustit sari. închidă gura. Aceasta e de un cavalerism de cel mai pur brătienism.Aşa se înţelege toleranţa faţă de minoritate. Prima datorie a majorităţei este să lase cuvântul liorei' minoritătei. Dar a cere aşa ceva de la mercenarii liberali, cari cred că fac un lucru plăcut şefilor urlând şi împedecând minoritatea să-și facă datoria a se cere acest lucru, este prea mult. a