Lupta, iunie 1922 (Anul 2, nr. 133-157)

1922-06-25 / nr. 153

Anul II, No. 153 Director Politic: CONST. M I LLE ABONAMENTUL Pe 12 Iunii 200 le Pe 6 luni ........ 100 lei Pe 3 luni......................... 50 lei REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA BUCUREŞTI, STR. SĂRINDAR 12 C tuminică 2Slutire 1922 Director: EMIL D. FAGURE PUBLICITATEA Se primeşte direct la Administraţia zia­­r­ului şi la toate Agenţiile de publicitate* 1 LEU NUMĂRUL IN ŢARA 2 LEI IN STRĂINĂTATE APUSUL UNUI IDOL Ni s’a aruncat, adesea, cu dispreţul obişnuit în polemi­cele noastre mărunte, califica­tivul de takişti­ Nu am fost totuşi nici­odată înscrişi în re­gistrele partidului lui Take Io­nescu — dar adversarii lui ştiau că cunoaştem bine şi o­­mul şi politica lui — mai ales politica lui externă — singura care-l interesa realmente şi realizăm căreia subordonase de mult totul. Am încercat destule atacuri şi nu puţine asalturi, fiindcă cu politica externă a lui Take Ionescu, noi, într-adevăr, ne-am identificat; aşi putea spune că suntem din laboratoriul marelui om că­ruia moartea îi dărueşte azi suprema dreptate : aceea de a fi recunoscut de întreaga su­flare românească d­rept ceea ce a fost: unul din cei mai for­midabili factori omeneşti în înfăptuirea României Mari. Geniul lui politic, farmecul lui de vorbitor, seducţiunea făpturei sale vor fi fost uitate, când din­ malurile Tisei la cele ale Nistrului şi cu deosebire în stâncile Carpaţilor Istoria va fi săpat pentru vecie pute­rea geniului diplomatic al lui Take Ionescu.* El a fost în a­­ceastă Privinţă, sinteza geniu­lui naţional românesc, un tip reprezentativ, aşa cum îl plă­mădesc veacurile de durere şi frământare ale unei naţiuni. Pentru 1859 — Unirea Princi­patelor — geniul naţiunei ro­mâne pregătise pe Mihail Ko­­gălniceanu. Pentru 1914 ge­niul naţiunei române plămă­dise pe Take Ionescu. încă din 1913 viziunea lui politică aşezase la Bucureşti, la aceiaşi masă verde, alătu­rea de România pe Serbia şi Grecia în persoana lui Pasici şi Venzelos. Iată originea Mi­cei Antante de azi — sentinela care veghează la opera înfăp­tuită şi dinnaintea căreea se descoperă respectuos democra­ţia­ aliată a Europei. Cum a fost alcătuită mintea care a văzut atât de clar, în mijlocul negurilor, care a străfulgerat atât de jupiterian întunecimile și a dominat atât de neînduplecat furtunile — aceasta nu ar putea-o spune pana mea în clipele acestea. La moartea lui, mintea pe ca­re am cunoscut-o și am admi­­rat-o atâta într’însul, îmi apa­re ca o imensă catedrală din ale cărei bolţi simple şi regu­late, coboară armonia înţelep­­ciunei cereşti.­. Şi nimic nu era mai fermecător în făptura­ lui decât amestecul acesta de r elevaţiune divină cu toate co-­ morile spirituale ale Pămân-, tului. * I Voiţi să ciopliţi chip de om acestui idol al idealului ro­mânesc ? Găsiţi sculptorul ca­re, urcând pe o stâncă din Car­păţi şi sorbind în ochii lui Ar­dealul, să sape într’însa pen­tru vecie fruntea şi ochiul ace­luia care a strămutat în preaj­ma Tisei pe dorobanţul de la Predeal. EMIL D. FAGURE. ÎNSEMNĂRI Un artist român Ne vine din Paris ştirea că ex­celentul nostru compatriot, sculpto­rul şi pictorul Const. Gânescu, a fost proclamat membru asociat al marei societăţi artistice Naţională, care în fiecare an îşi are „salonul“ cu acelaş nume. • E o onoare, care se cuvine lui Gănescu, artist cinstit şi muncitor, care cu propriile sale mijloace, fără intrigi a reuşit să-şi capete tmn joc în lumea artelor franceze şi prin a­­ceasta în lumea artistică mondială. Cine reuşeşte să se facă cunoscut în marele Paris, acela poate fi so­cotit că este consacrat de lumea în­­reagă. Azi, aceasta muncă probă şi fără preget, acest­­talent original, care totdeauna găseşte o critică binevoi­toare în presa franceză, este consa­crat membru asociat al Naţionalei, societatea cea mai reputată şi cea mai aleasă. Succesul moral al compatriotu­lui nostru ne bucură fiindcă este o răsplată bine meritată a talentului său fără zgardă şi a omului mo­dest, care retras în colţul său, nu are altă satisfacţiune decât aceea a muncei şi a realizărei pe pânză sau un bronz a fanteziei sale ca for­mă şi culori. in. FARSA parlamentară cu con­solidarea bonurilor Liberalii sau lăudat cu respec­tul ce-l au pentru, parlamenta­rism, — dovadă că nu convocat corpurile legiuitoare spre a le su­pune ratificarea operaţiei strălu­cite făcută de bancherii strein­i. Ce farsă! R. Vintilă Brătianu a declarat, că s’a înţeles cu ban­­cherii. Dacă este, aşa — şi aşa este — atunci de ce n’a spus mi­nistrul de finanţe cel puţin în par­­amerd cum s’a înţeles, de ce n’a prezentat textul convenţiei cu ban­cherii spre ratificare în loc să cea­ră autorizarea de a încheia o convenţie pe care, în realitate, a încheiat-o? • D. Vintilă Brătianu n’a supus absolut nimic parlamentului, ci i-a snmis o pre­potentă generală, majoritatea i-a dat carte­ blanche fără să cunoască convenţia şi fă­ră ca măcar să dea cui­va posibi­liatea de­ a examina din punct de vedere financiar dacă condiţii­le convenţiei constitue într’ade­văr o operaţiune folositoare ţârei şi nu este o simplă afacere pentru bancheri. Să nu ni se mai vorbească deci de respectul parlamentarismului păci nici habar n’are parlamen­tul pentra, ce a dat carte­ blanche d-lui Vintilă Brătianu. GRANATE AU PLECAT Alt plecat din Capitală pe ziua de ieri, vre­o şase miniştri, în cap cu premierul. E vară, în Bucureşti nu e apă, miniştrii se plictisesc şi — cum sânt şi ei oameni — inventează un pretext mai mult sau mai puţin o­­norabil ca s’o şteargă din această nefericită Capitală Încăpută pe mâ­na unui primar de competing d-lui Corbescu! Noi le îngăduim mica vacanţă şterpelită ştrengăreşte in afară de concediul reglementar pentru că a­­vem convingerea că de-ar lipsi din Bucureşti nu şase ci toţi miniştrii, şi nu pentru o săptămână, ci pentru un an, şi încă nu,­­ s’ar simți lipsa nici cât a unui gardist, care nu trage chilul meseriei­ DEȘCA. Şeful suprem în Ardeal Cine nu pricepe pentru ce anume s’a dus d. Ionel Bră­tianu în Ardeal! Primul mini­stru a întreprins călătoria cu un alaiu de vice-rege, luând la dreapta sa pe ministrul de războiu şi la stânga pe un alt general, pe „extra-ordinarul“ ministru de comunicaţii, a­cum l’a calificat „Viitorul“. Călătoria aceasta are rostul ei. In Ardeal sunt adânci fră­mântări. Regele este plictisit că are o chestie ardelenească în politica internă. D. Brătianu îşi închipuie că cu Genova sau cu afacerea cea bună pentru bancherii streini, va înăbuşi chestia Ardealului şi va înfrânge acţiunea parti­dului naţional. Dacă intr’adevăr am avea de înregistrat un real succes internaţional, dacă într’adevăr consolidarea finanţelor noas­tre ar avea o imediată reper­cusiune şi asupra situaţiei e­­conomice din Ardeal, încă ar rămânea pe tapet intactă che­stia Ardealului, care nu pri­meşte regimul pe care l’a în­tronat şi în acea provincie dinastia Brătianu. Ardealul vrea o altă guver­nare, o altă administraţie, o al­tă atmosferă. D. Ionel Brătia­­nu nu s’a dus în Ardeal să-i satisfacă aceste revendicări, ci să-şi întărească regimul actual. Cum s’a dus așa se va În­toarce. Ardelenii s’au săturat de alaiuri ministeriale. UN SINGUR PARTID NAŢIONAL Moartea năprasnică a lui Take Nu au amploarea acestuia, nu Ionescu a pus în discuţiune din au reuşit să acapareze, ca acesta, nou formarea unui mare partid foa­te isvoarele vîeţei economice naţional, care să­ graviteze în ju­ ale ţăreî, dar în fond ele sunt tot­­ul ardelenilor, având de şef pe f­icele oligarhiei, rămăşiţele fostu­d-nul Maniu. Acest partid, , for­ma­t în opoziţiune, ar avea de ţin­tă să ia puterea din mâna liberali­lor. Cred că se vorbeşte prea de­vre­m­e de unificarea tuturor partide­lor şi curentelor din opoziţiune, pentru a alcătui un partid de gu­vernământ. Din nenorocire nu poa­te fi vorba acum, deocamdată, de­cât de un­ partid şi un guvern de coaliţie. In adevăr, pentru a ajunge la a­cest partid unitar, ar trebui să fie cel puţin o trăsătură de unire de principii, de directive între partidele de opoziţiune. Ce este partidul naţional ardele­nesc? E o democraţie bazată pe mica burghezie da la sate. Acolo nu sunt decât prin excepţie mari proprietari. In jurul preoţimei, a şcoalei, a băncilor, şi ele ţără­neşti, se grupează intelectualii şi alcătuesc partidul. E o democra­ţie de oameni cuprinşi şi cumpă­taţi. Avem ceva asemănător în ţară? Partidul liberal este al pluto­craţiei băncilor mari, partidul a­­facerilor, care nu are nimic de co­m­un cu masele populare, parti­dele celelalte, democrat, al poporu­lui şi cel progresist, nu purced de­cât tot d­in­­având oligarhic din care purcede cel liberal. Cum­i se poate concepe ca sa se formeze ceva unitar din­ toate a­­ceste directive şi sentimente dis­parate? Ar fi ceartă şi discuţie chiar din prima zi a venirei la putere. Aceasta, n’ar profita decât liberalilor, cari cel puţin au o acţiune unitară de interese şi sentimente. In asemenea cornit t­itra­i, nu se poate face decât o coaliţie a for­tui partid, conservator, azi dispă­rut. Singur, partidul ţărănesc s-ar apropia de cel naţional ardele­nesc .Singura deosebire este că a­­cest partid este încă în formaţiu­ne, că se alcătueşte de sus în jos şi nu se ştie care directivă va tri­umfa, aceea a d-lului Lupu, a­­ceea a d-luî Stere, sau aceea a d-luî Mihalach­e, singurul de alt­fel care se apropie mai mult de idealul ţărănesc, de nevoile ţară­n­imei. Mai este şi partidul d-lui Iorga, dar acest partid este prea neînsemnat, prea acaparantă este personalitatea şefului, prea nebu­loase sunt ideile sale. D-nul lor­ga este mai mult o forţă dizolvan­tă, distructivă. Nu d-sa va fi tră­sătura de unire între partidele o­­poziţîei, ţelor opoziţiei, fiecare partid păs­trându-şi punctul său de privire. Se înţelege că un guvern, alcă­tuit astfel, nu poate avea sorţi de o durată prea lungă. Dar liberalii nu se pot eterniza la putere, nu sunt de forţă, ca să ducă lupta cu ţara întreagă, cu întreaga o­­poziţie. Trebue dar cineva să le ia locul. Acel cineva, dacă n’ar exista, ar trebui inventat. Opozi­ţia coalizată e singura formaţiu­ne a guvernului viitor. ( , * , Cu încetul însă,, lucrurile se vor limpezi. Partidele politice sunt în plină transformare. Partidele care acum sunt în opoziţie şi luptă cu liberalii, fie pe chestii personale, fie pe chestii de şefie, vor veni mâine să întărească rândurile partidului liberal, altele se vor fă­râmată, apoi vor dispare odată cu şeful lor, cum e partidul ave­­rescan şi acel al d-lui Marghilo­man. Partidele însă care au afi­nităţi între ele se vor alipi, îşi vor clarifica situaţiunea şi se vor închega înt’un singur mare par­tid menit să ia locul liberalilor, a căror existenţă în statul român e un anacronism. Partidul naţional ardelenesc eu îl văd unit cu partidul ţărănist cu care are mai multe afinităţi. Dar până atunci câte frământări, câte lupte zadarnice! CONST. MILLE * „BISERICUŢELE PARTIDUL DIN LIBERAL Tinerii ministeriabili.--Bătrânii ministeriabili # Nemulţumiţii comisiilor parlamentare Un membru marcant al parti­dului liberal întrebat fiind de noi de ce guvernul d-luî Brătianu fa­ce faţa atât de greu sarc unei gu­­vernărei, ne-a răspuns. „In momentul de faţă guver­nul n'are de luptat numai cu part fidele din opoziţie cî şi cu opozi­ţia propriului său partid. Şi astă de ca Spre desperarea d-lui Ionel Brătianu partidul liberal este plin de aşa numite „bisericuţe“ cari creiază şefului numai greutăţi. Enumărarea acestor bisericuţe şi activitatea conducătorilor lor este edificativă. De pildă. Există o bisericuţă numită a „ministeriabililor“. Tot tiimpul a­­cesti ministeriabili nu fac altceva decât să propue remanieri şi noui liste de portofolii. Bisericu­ţa „ministeriabililor“ se compune din trei anexe şi, anume: una a tî­nerilor reprezentată prin d-nii: Istrate Micescu vizând­ portofoliul justiţiei şî Leonte Moldoveanu vi­zând portofoliul industriei. Vin apoi „bătrânii“ reprezen­taţi prin d-nii: N. N. Săveanu şi Dum­itriu. In fine o a treia anexă aceea a „tânăro-b­ătrâ­ni­lor“ care reprezentată prin d-nii: P. Gârbovîceanu şi Gr. Bălănescu are încă pretenţii de stabilit. Toţi cei de mai sus, grupând în jurul lor diferite categorii de ne­mulţumiţi, nu fac decât ca — poa­te fără voia lor — puterea de con­ducere a guvernului să slăbească. Dar lucrurile nu se opresc ar­­in chiar sânul guvernului grupul d-lui Georgel Mârzescu duce o luptă ascunsă împotriva celuilalt grup Al. Constantines­cu-Văitoia­­nu. Basarabenii d-lui Inculeţ sun­t într'o ceartă continuă cu acei­a al d-lui Chigureanu. Ambele gru­pări trebuesc să reziste pretenţii­lor d-luî Pelivan care cere porto­foliul Basarabiei şi situaţia politi­că în provincia, românească de peste Prut. Ardelenii liberali de T­­e de a forma un grup cons­ti­tue ceva mai periculos şî anuae „o mentalitate" specială. Ei ră­mân înainte de toate ardeleni şi nu se gândesc decât la, satisface­rea nevoilor lor. 6­ ...pul nemulţumiţilor se­ măreş­te prin acei dintre liberali cărora d. Sassu, ministru a latere, nu le face destul, în calitatea sa de mi­nistru al industriei. La­ toate aceste categorii, se a­­daugă altele de dată mai recen­tă. Este vorba de nemulţumiţii diverselor comisii parlamentare. Se ştie că pentru, pregătirea proee­telor de legi, în afară de deputaţii şi senatorii secţiilor parlamentare, comisiuni speciale au fost numite. Comisia administrativă de exem­plu, a fost dublată de comisiu­­nea însărcinată să adune materia­lul de studii al celei dintâi. Pe de altă parte în comisia adminis­trativ, pe lângă parlamentari au fost numiţi, şi oameni de speciali­tate ca: foşti secretari generali, foşt, prefecţi, foşti primari, etc. Parlamentarii sunt­ nemulţumiţi de prezenţa acestor intruşi în comi­sie■ Senatorii şi deputaţii ne­nu­miţi în comisii sunt nemulţumiţi de felul cum au fost aleşi ceilalţi. La fel cu membrii comisiune­i constituţionale, în fiecare moment noui pretenţii se ridică fără ca cineva să fie în stare a le satis­face decât in mare parte. Astfel stând lucrurile se explică lesige de ce guvernarea merge greu. — Şi care ar fi soluţia remedie­rei răului? întreb pe inter­locuito­rul nostru. — Soluţia? Iată o întrebare la care răspunsul e mai mult decât dificil. Părerea mea este că guvern şi parlament sunt, sortiţi să conti­nue a merge înainte, asemenea u­­nui reumatic menit­ să sufere de picioare până la moarte. O soluţie ar fi, dar asupra efica­cităţii şi seriozităţii ţi veţi judeca dvs. La fiecare şease luni să se rema­nieze guvernul astfel ca toţi mi­nisteriabilii actuali şi viitori să devie rând pe rând miniştri. Si­tuaţia în Basarabia să se dea prin rotaţie d-lor Inculeţ, Pelivan şi Ciugureanu, iar compoziţia secţii­lor parlamentare să sufere schitu­rărî lunare, pentru ca fiecare de­putat sau senator să facă parte din comisii cel puţin de două ori. In ceea ce-l priveşte pe d. Sassu acesta să-şi ia obligaţia de a eli­bera fiecărui parlamentar cel pu­ţin două permise pe lună, iar d. general Văitoianu să facă alegeri parţiale săptămânale pentru ca toţi partizanii partidului, liberal să poată intra în Parlament. Cu aceste condiţii, pentru un moment cel puţin, ambiţiile se vor potoli, iar liniştea cea mai depli­nă va caracteriza guvernarea libe­rală. G. ROSIN Sâ fugim de politică Cam seria Caragiale Se împlinesc azi zee® ani dela moartea­ lui Caragiale. Patron de berărie,. ..soniluer“, di­rector general al teatrelor, prin in­­teligenţa lui sprintenă Caragiale s'a ridicat deasupra societăţii în care a trăit, a observat-o incisiv şi e­x­­xat intr'a caricaturală frescă un me­diu grotesc. Societatea abia primise .Uteiul ci­vilizaţiei occidentale. Seva era bal­canică. Un fond social vechi, prea strâmt pentru Ionicele importate, produce contrastul ridicul din co­mediile lui Carageale. Pe alocuri Carageale ironizează Venturianii, şarjează realitatea. Dar există în „SCRISOAREA PIERDUTA“ un umor rece, intelec­tual, obiectiv, — căruia nu-i găseşti uşor un termen de comparaţie. Ai impresia că un om iţi povesteşte cu toată seriozitatea, lucruri exagerat de comice. Şi efectul comic e cu a­­tât mai violent. S’a zis că operile lui Carageale vor muri, odată cu dispariţia din so­cietate a acelor specimene anachro­­nice de politiciani. Comediile lui păstrează insă scene, cu acelaş suc­ces ca in trecut. Ce calitate a salvat opera lui Ca­rageale de ruina timpului?... Autorul minunatelor „Momente“, povesti cândva unui prieten al său, azi profesor universitar, că i se În­tâmpla să stea ceasuri întregi in faţa hârtiei, incapabil să scrie un rând. Şi deodată, par­că vedea pe Caţavencu in carne şi oase, apropiin­­du-se şi şoptindu-i replica, pe care Caragiale o Înregistra ca un simplu copist. Replica aceea, era în adevăr cea mai nimerită. Valoarea operei lui Carageale stă in această dedublare, necesară o­­mului de teatru. Autorul nu se trans­pune în sufletele personagiilor. E absent. Personagiile se mișcă prin propria lor energie, potrivit cu firea fiecăruia şi cu situaţia. Sandu Voinea CREIONUL ACTUALITATE! LA CANOSSA D. VINTILA BRATIANU. Primesc controlul tfiu, o, mare capitalist strain şi numai la „Viitorul“ o să mai pomenesc de „prin noi inşi­ne!“ Cum s’a „restabilit“ creditat ţarii D.i Uo.-imne României gândul u©l lui urină. Proverb bătrânesc programul economic, al minis­trului de finanţe de azi, cuprin­de după cât rezultă din declara­ţiile ce le-a făcut presei şi în par­lament, următoarele etape: echili­brarea bugetului, consolidarea da­toriei flotante, împrumutul ex­tern şi reorganizarea producţiei naţionale. Cu toata intransigenţa-i, în­de­­obşte cunoscuta, d- Vintilă Bră­­tianu a fost nevoit să introducă o modificare importantă cel pu­ţin în ordinea prevăzută în pro­gramul d-sale, anume s-a­ apucat de consolidarea datoriei flotante înainte de­ a fi terminat cu echi­librarea bugetului­ Articolele ditirambice ale ofi­cioaselor precum şi propaganda „membrilor devotaţi“ strânşi u­­niţi în junii drapelului „Băncei Româneşti“ tind să creieze legen­da, că această scurtare a calvaru­lui prevăzut de d. V­ Brătianu pentru refacerea ţărei, s'a putut face datorită încrederei, pe care lumea a căpătat-o la noi, de când ne aflăm sub binefăcătoarea oblă­duire a fericitei familii. Azi când picătură cu picătură ni s-a desvăluit o parte din con­diţiile, în cari sa înfăptuit conso­lidarea unei părţi din bonurile de tezaur (legea votată de parlament lasă încă larg deschisă portiţa „condiţiilor celor mai avantajoa­se“) este bine să stabilim exact cum stau lucrurile dacă nu de al­ta măcar din pricina urâtului o­­biceiu, pe care-l are obrazul unor oameni de a roşi în anumite îm­prejurări-Legea pentru contractarea îm­prumutului cuprinde, de­şi într'un articol unic, două serii de obliga­ţiuni: de o parte cele pe care vor trebui să le ia cei ce ne vor îm­prumuta, de alta cele ce vom lua nui. Intru cât priveşte cele dintâi, ele simt lăsate în alb prin expre­­siunea „condiţiunile cele mai a­­vantajoase“, (aşi fi vrut să văz un text de lege autorizând pe Mi­nistrul de finanţe să contracteze un împrumut în condiţiunile cele mai des avantajoase“) pe când cele dai doilea sunt bine de­finite-Rei­es­e clar, că parlamentul a fost convocat în sesiune extraordi­nară nu pentru a stabili condi­ţiunile, ci pentru a da garanţia cerută de consorţiul cu care am tratat şi ai cărui trimişi au pu­tut supraveghia din loja diploma­tică modul cum s'a îndeplinit­ a­­ceastă formalitate- In ce constă aceste garanţii? Legea împrumutului şi cele do­uă anexe ale ei ne spun: 1) Statul Român se obligă a constitui cu precădere asupra tu­turor nevoilor sale un fond des­tinat plăţei cuponului întregei sa­le datorii în streinătate, atât cea care se va contracta de aci îna­inte, cât şi cea veche. 2) Acest fond pe lângă valoa­rea plaţilor, ce sânt de făcu­t, va fi înzestrat cu o rezervă egală cu o zecime din această valoare. In plus la începutul fie­cărui an bu­getar se va asigura plăţile pe un trinmestru înainte. 3) Fondul­ va­ fî alimentat la no.­­ în primul rîhd din taxele de export şi la nevoie din celelalte veni­turi In caz când nu sar putea asigura plata cuponului prin schimb de lei se vor înfiinţa taxe de export In aur cari să producă sumele necesare. 4) Fondul se va constitui la Ban­ca Naţională, care va face plăţi­le în streinătate, iar Ministerul de Finanţe nu va putea da o altă destinaţie sumelor respective­ Ca un mic m­ezelic­eun fel de amnistie a falsif­icatorilor alegeri­lor pe lângă a­ceia a delictelor politice,­ce va prisosi din taxele de export în aur va­ servi pentru formarea stocului de aur al Băn­cei Naţionale „conform­­ conven­ţiei speciale ce s‘ar încheia“ (De­sigur în condiţiile cele mai avan­­­tajoase pentru­. Banca Nationa­ls).* Că' am dat garanţii, că' am a­­fectat taxele de export în special plăţii cuponului nu e rău­; de­şi ar fi ceva de zis asupra faptului, că nu s‘a stabilit epoca, până la­ care ar fi trebuit ca streinii să fi intrat în posesiunea titlurilor ve­chilor împrumutri pentru a putea beneficia de garanţia dată, şi a­­supra faptului că până­ acum câte­va zile taxele de export erau des­tinate unor prime de încurajare a culturei grâului-Partea rea e alta. Dacă guvernul Brătianu se Ho­tăra să dea aceste garanţii de la încheierea păcei, ar fi putut ob­ţine încă de atunci importante îm­prumuturi în streinătate, cari ne­ar fi scutit de tot ce s'a întâm­plat, coprins şi bonurile de te­zaur. Problema restabilire! credi­tului, care după d- Vintilă Brâtia­­nu depinde de înfăptuirea prime­lor trei puncte din programul d­­sale nu ar fi apărut şi am fi pu­tut păşi imediat la cel de al pa­trulea punct (deşi e de discutat dacă, fie şi în situaţia, de azi, re­organizarea producţiei trebue să ocupe loc­ul al patrulea şi dacă ea trebue să depindă de restabilirea creditului sau vice versa) Rapoartele trimişilor noştrii în străinătate arătau că piedica cea mai mare la obţinerea împrumutu­rilor este refuzul nostru de a da garanţii şi că, de­şi d. Brătianu se miră azi că nu i s'a cerut con­cesionarea vreuneia din avuţiile naţionale, chiar pe atunci lumea nu cerea numai­decât astfel de concesiuni, ci s'ar fi mulțumit cu garantarea prin taxele de ex­port-Chiar în vara trecuta, pe când (Citiţi continuarea în pag. II-a*

Next