Lupta, iunie 1922 (Anul 2, nr. 133-157)
1922-06-25 / nr. 153
Anul II, No. 153 Director Politic: CONST. M I LLE ABONAMENTUL Pe 12 Iunii 200 le Pe 6 luni ........ 100 lei Pe 3 luni......................... 50 lei REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA BUCUREŞTI, STR. SĂRINDAR 12 C tuminică 2Slutire 1922 Director: EMIL D. FAGURE PUBLICITATEA Se primeşte direct la Administraţia ziarului şi la toate Agenţiile de publicitate* 1 LEU NUMĂRUL IN ŢARA 2 LEI IN STRĂINĂTATE APUSUL UNUI IDOL Ni s’a aruncat, adesea, cu dispreţul obişnuit în polemicele noastre mărunte, calificativul de takişti Nu am fost totuşi niciodată înscrişi în registrele partidului lui Take Ionescu — dar adversarii lui ştiau că cunoaştem bine şi omul şi politica lui — mai ales politica lui externă — singura care-l interesa realmente şi realizăm căreia subordonase de mult totul. Am încercat destule atacuri şi nu puţine asalturi, fiindcă cu politica externă a lui Take Ionescu, noi, într-adevăr, ne-am identificat; aşi putea spune că suntem din laboratoriul marelui om căruia moartea îi dărueşte azi suprema dreptate : aceea de a fi recunoscut de întreaga suflare românească drept ceea ce a fost: unul din cei mai formidabili factori omeneşti în înfăptuirea României Mari. Geniul lui politic, farmecul lui de vorbitor, seducţiunea făpturei sale vor fi fost uitate, când din malurile Tisei la cele ale Nistrului şi cu deosebire în stâncile Carpaţilor Istoria va fi săpat pentru vecie puterea geniului diplomatic al lui Take Ionescu.* El a fost în această Privinţă, sinteza geniului naţional românesc, un tip reprezentativ, aşa cum îl plămădesc veacurile de durere şi frământare ale unei naţiuni. Pentru 1859 — Unirea Principatelor — geniul naţiunei române pregătise pe Mihail Kogălniceanu. Pentru 1914 geniul naţiunei române plămădise pe Take Ionescu. încă din 1913 viziunea lui politică aşezase la Bucureşti, la aceiaşi masă verde, alăturea de România pe Serbia şi Grecia în persoana lui Pasici şi Venzelos. Iată originea Micei Antante de azi — sentinela care veghează la opera înfăptuită şi dinnaintea căreea se descoperă respectuos democraţia aliată a Europei. Cum a fost alcătuită mintea care a văzut atât de clar, în mijlocul negurilor, care a străfulgerat atât de jupiterian întunecimile și a dominat atât de neînduplecat furtunile — aceasta nu ar putea-o spune pana mea în clipele acestea. La moartea lui, mintea pe care am cunoscut-o și am admirat-o atâta într’însul, îmi apare ca o imensă catedrală din ale cărei bolţi simple şi regulate, coboară armonia înţelepciunei cereşti.. Şi nimic nu era mai fermecător în făptura lui decât amestecul acesta de r elevaţiune divină cu toate co- morile spirituale ale Pămân-, tului. * I Voiţi să ciopliţi chip de om acestui idol al idealului românesc ? Găsiţi sculptorul care, urcând pe o stâncă din Carpăţi şi sorbind în ochii lui Ardealul, să sape într’însa pentru vecie fruntea şi ochiul aceluia care a strămutat în preajma Tisei pe dorobanţul de la Predeal. EMIL D. FAGURE. ÎNSEMNĂRI Un artist român Ne vine din Paris ştirea că excelentul nostru compatriot, sculptorul şi pictorul Const. Gânescu, a fost proclamat membru asociat al marei societăţi artistice Naţională, care în fiecare an îşi are „salonul“ cu acelaş nume. • E o onoare, care se cuvine lui Gănescu, artist cinstit şi muncitor, care cu propriile sale mijloace, fără intrigi a reuşit să-şi capete tmn joc în lumea artelor franceze şi prin aceasta în lumea artistică mondială. Cine reuşeşte să se facă cunoscut în marele Paris, acela poate fi socotit că este consacrat de lumea înreagă. Azi, aceasta muncă probă şi fără preget, acesttalent original, care totdeauna găseşte o critică binevoitoare în presa franceză, este consacrat membru asociat al Naţionalei, societatea cea mai reputată şi cea mai aleasă. Succesul moral al compatriotului nostru ne bucură fiindcă este o răsplată bine meritată a talentului său fără zgardă şi a omului modest, care retras în colţul său, nu are altă satisfacţiune decât aceea a muncei şi a realizărei pe pânză sau un bronz a fanteziei sale ca formă şi culori. in. FARSA parlamentară cu consolidarea bonurilor Liberalii sau lăudat cu respectul ce-l au pentru, parlamentarism, — dovadă că nu convocat corpurile legiuitoare spre a le supune ratificarea operaţiei strălucite făcută de bancherii streini. Ce farsă! R. Vintilă Brătianu a declarat, că s’a înţeles cu bancherii. Dacă este, aşa — şi aşa este — atunci de ce n’a spus ministrul de finanţe cel puţin în paramerd cum s’a înţeles, de ce n’a prezentat textul convenţiei cu bancherii spre ratificare în loc să ceară autorizarea de a încheia o convenţie pe care, în realitate, a încheiat-o? • D. Vintilă Brătianu n’a supus absolut nimic parlamentului, ci i-a snmis o prepotentă generală, majoritatea i-a dat carte blanche fără să cunoască convenţia şi fără ca măcar să dea cuiva posibiliatea de a examina din punct de vedere financiar dacă condiţiile convenţiei constitue într’adevăr o operaţiune folositoare ţârei şi nu este o simplă afacere pentru bancheri. Să nu ni se mai vorbească deci de respectul parlamentarismului păci nici habar n’are parlamentul pentra, ce a dat carte blanche d-lui Vintilă Brătianu. GRANATE AU PLECAT Alt plecat din Capitală pe ziua de ieri, vreo şase miniştri, în cap cu premierul. E vară, în Bucureşti nu e apă, miniştrii se plictisesc şi — cum sânt şi ei oameni — inventează un pretext mai mult sau mai puţin onorabil ca s’o şteargă din această nefericită Capitală Încăpută pe mâna unui primar de competing d-lui Corbescu! Noi le îngăduim mica vacanţă şterpelită ştrengăreşte in afară de concediul reglementar pentru că avem convingerea că de-ar lipsi din Bucureşti nu şase ci toţi miniştrii, şi nu pentru o săptămână, ci pentru un an, şi încă nu, s’ar simți lipsa nici cât a unui gardist, care nu trage chilul meseriei DEȘCA. Şeful suprem în Ardeal Cine nu pricepe pentru ce anume s’a dus d. Ionel Brătianu în Ardeal! Primul ministru a întreprins călătoria cu un alaiu de vice-rege, luând la dreapta sa pe ministrul de războiu şi la stânga pe un alt general, pe „extra-ordinarul“ ministru de comunicaţii, acum l’a calificat „Viitorul“. Călătoria aceasta are rostul ei. In Ardeal sunt adânci frământări. Regele este plictisit că are o chestie ardelenească în politica internă. D. Brătianu îşi închipuie că cu Genova sau cu afacerea cea bună pentru bancherii streini, va înăbuşi chestia Ardealului şi va înfrânge acţiunea partidului naţional. Dacă intr’adevăr am avea de înregistrat un real succes internaţional, dacă într’adevăr consolidarea finanţelor noastre ar avea o imediată repercusiune şi asupra situaţiei economice din Ardeal, încă ar rămânea pe tapet intactă chestia Ardealului, care nu primeşte regimul pe care l’a întronat şi în acea provincie dinastia Brătianu. Ardealul vrea o altă guvernare, o altă administraţie, o altă atmosferă. D. Ionel Brătianu nu s’a dus în Ardeal să-i satisfacă aceste revendicări, ci să-şi întărească regimul actual. Cum s’a dus așa se va Întoarce. Ardelenii s’au săturat de alaiuri ministeriale. UN SINGUR PARTID NAŢIONAL Moartea năprasnică a lui Take Nu au amploarea acestuia, nu Ionescu a pus în discuţiune din au reuşit să acapareze, ca acesta, nou formarea unui mare partid foate isvoarele vîeţei economice naţional, care să graviteze în ju ale ţăreî, dar în fond ele sunt totul ardelenilor, având de şef pe ficele oligarhiei, rămăşiţele fostud-nul Maniu. Acest partid, , format în opoziţiune, ar avea de ţintă să ia puterea din mâna liberalilor. Cred că se vorbeşte prea devreme de unificarea tuturor partidelor şi curentelor din opoziţiune, pentru a alcătui un partid de guvernământ. Din nenorocire nu poate fi vorba acum, deocamdată, decât de un partid şi un guvern de coaliţie. In adevăr, pentru a ajunge la acest partid unitar, ar trebui să fie cel puţin o trăsătură de unire de principii, de directive între partidele de opoziţiune. Ce este partidul naţional ardelenesc? E o democraţie bazată pe mica burghezie da la sate. Acolo nu sunt decât prin excepţie mari proprietari. In jurul preoţimei, a şcoalei, a băncilor, şi ele ţărăneşti, se grupează intelectualii şi alcătuesc partidul. E o democraţie de oameni cuprinşi şi cumpătaţi. Avem ceva asemănător în ţară? Partidul liberal este al plutocraţiei băncilor mari, partidul afacerilor, care nu are nimic de comun cu masele populare, partidele celelalte, democrat, al poporului şi cel progresist, nu purced decât tot dinavând oligarhic din care purcede cel liberal. Cumi se poate concepe ca sa se formeze ceva unitar din toate aceste directive şi sentimente disparate? Ar fi ceartă şi discuţie chiar din prima zi a venirei la putere. Aceasta, n’ar profita decât liberalilor, cari cel puţin au o acţiune unitară de interese şi sentimente. In asemenea cornit titrai, nu se poate face decât o coaliţie a fortui partid, conservator, azi dispărut. Singur, partidul ţărănesc s-ar apropia de cel naţional ardelenesc .Singura deosebire este că acest partid este încă în formaţiune, că se alcătueşte de sus în jos şi nu se ştie care directivă va triumfa, aceea a d-lului Lupu, aceea a d-luî Stere, sau aceea a d-luî Mihalache, singurul de altfel care se apropie mai mult de idealul ţărănesc, de nevoile ţarănimei. Mai este şi partidul d-lui Iorga, dar acest partid este prea neînsemnat, prea acaparantă este personalitatea şefului, prea nebuloase sunt ideile sale. D-nul lorga este mai mult o forţă dizolvantă, distructivă. Nu d-sa va fi trăsătura de unire între partidele opoziţîei, ţelor opoziţiei, fiecare partid păstrându-şi punctul său de privire. Se înţelege că un guvern, alcătuit astfel, nu poate avea sorţi de o durată prea lungă. Dar liberalii nu se pot eterniza la putere, nu sunt de forţă, ca să ducă lupta cu ţara întreagă, cu întreaga opoziţie. Trebue dar cineva să le ia locul. Acel cineva, dacă n’ar exista, ar trebui inventat. Opoziţia coalizată e singura formaţiune a guvernului viitor. ( , * , Cu încetul însă,, lucrurile se vor limpezi. Partidele politice sunt în plină transformare. Partidele care acum sunt în opoziţie şi luptă cu liberalii, fie pe chestii personale, fie pe chestii de şefie, vor veni mâine să întărească rândurile partidului liberal, altele se vor fărâmată, apoi vor dispare odată cu şeful lor, cum e partidul averescan şi acel al d-lui Marghiloman. Partidele însă care au afinităţi între ele se vor alipi, îşi vor clarifica situaţiunea şi se vor închega înt’un singur mare partid menit să ia locul liberalilor, a căror existenţă în statul român e un anacronism. Partidul naţional ardelenesc eu îl văd unit cu partidul ţărănist cu care are mai multe afinităţi. Dar până atunci câte frământări, câte lupte zadarnice! CONST. MILLE * „BISERICUŢELE PARTIDUL DIN LIBERAL Tinerii ministeriabili.--Bătrânii ministeriabili # Nemulţumiţii comisiilor parlamentare Un membru marcant al partidului liberal întrebat fiind de noi de ce guvernul d-luî Brătianu face faţa atât de greu sarc unei guvernărei, ne-a răspuns. „In momentul de faţă guvernul n'are de luptat numai cu part fidele din opoziţie cî şi cu opoziţia propriului său partid. Şi astă de ca Spre desperarea d-lui Ionel Brătianu partidul liberal este plin de aşa numite „bisericuţe“ cari creiază şefului numai greutăţi. Enumărarea acestor bisericuţe şi activitatea conducătorilor lor este edificativă. De pildă. Există o bisericuţă numită a „ministeriabililor“. Tot tiimpul acesti ministeriabili nu fac altceva decât să propue remanieri şi noui liste de portofolii. Bisericuţa „ministeriabililor“ se compune din trei anexe şi, anume: una a tînerilor reprezentată prin d-nii: Istrate Micescu vizând portofoliul justiţiei şî Leonte Moldoveanu vizând portofoliul industriei. Vin apoi „bătrânii“ reprezentaţi prin d-nii: N. N. Săveanu şi Dumitriu. In fine o a treia anexă aceea a „tânăro-bătrânilor“ care reprezentată prin d-nii: P. Gârbovîceanu şi Gr. Bălănescu are încă pretenţii de stabilit. Toţi cei de mai sus, grupând în jurul lor diferite categorii de nemulţumiţi, nu fac decât ca — poate fără voia lor — puterea de conducere a guvernului să slăbească. Dar lucrurile nu se opresc arin chiar sânul guvernului grupul d-lui Georgel Mârzescu duce o luptă ascunsă împotriva celuilalt grup Al. Constantinescu-Văitoianu. Basarabenii d-lui Inculeţ sunt într'o ceartă continuă cu aceia al d-lui Chigureanu. Ambele grupări trebuesc să reziste pretenţiilor d-luî Pelivan care cere portofoliul Basarabiei şi situaţia politică în provincia, românească de peste Prut. Ardelenii liberali de Te de a forma un grup constitue ceva mai periculos şî anuae „o mentalitate" specială. Ei rămân înainte de toate ardeleni şi nu se gândesc decât la, satisfacerea nevoilor lor. 6 ...pul nemulţumiţilor se măreşte prin acei dintre liberali cărora d. Sassu, ministru a latere, nu le face destul, în calitatea sa de ministru al industriei. La toate aceste categorii, se adaugă altele de dată mai recentă. Este vorba de nemulţumiţii diverselor comisii parlamentare. Se ştie că pentru, pregătirea proeetelor de legi, în afară de deputaţii şi senatorii secţiilor parlamentare, comisiuni speciale au fost numite. Comisia administrativă de exemplu, a fost dublată de comisiunea însărcinată să adune materialul de studii al celei dintâi. Pe de altă parte în comisia administrativ, pe lângă parlamentari au fost numiţi, şi oameni de specialitate ca: foşti secretari generali, foşt, prefecţi, foşti primari, etc. Parlamentarii sunt nemulţumiţi de prezenţa acestor intruşi în comisie■ Senatorii şi deputaţii nenumiţi în comisii sunt nemulţumiţi de felul cum au fost aleşi ceilalţi. La fel cu membrii comisiunei constituţionale, în fiecare moment noui pretenţii se ridică fără ca cineva să fie în stare a le satisface decât in mare parte. Astfel stând lucrurile se explică lesige de ce guvernarea merge greu. — Şi care ar fi soluţia remedierei răului? întreb pe interlocuitorul nostru. — Soluţia? Iată o întrebare la care răspunsul e mai mult decât dificil. Părerea mea este că guvern şi parlament sunt, sortiţi să continue a merge înainte, asemenea unui reumatic menit să sufere de picioare până la moarte. O soluţie ar fi, dar asupra eficacităţii şi seriozităţii ţi veţi judeca dvs. La fiecare şease luni să se remanieze guvernul astfel ca toţi ministeriabilii actuali şi viitori să devie rând pe rând miniştri. Situaţia în Basarabia să se dea prin rotaţie d-lor Inculeţ, Pelivan şi Ciugureanu, iar compoziţia secţiilor parlamentare să sufere schiturărî lunare, pentru ca fiecare deputat sau senator să facă parte din comisii cel puţin de două ori. In ceea ce-l priveşte pe d. Sassu acesta să-şi ia obligaţia de a elibera fiecărui parlamentar cel puţin două permise pe lună, iar d. general Văitoianu să facă alegeri parţiale săptămânale pentru ca toţi partizanii partidului, liberal să poată intra în Parlament. Cu aceste condiţii, pentru un moment cel puţin, ambiţiile se vor potoli, iar liniştea cea mai deplină va caracteriza guvernarea liberală. G. ROSIN Sâ fugim de politică Cam seria Caragiale Se împlinesc azi zee® ani dela moartea lui Caragiale. Patron de berărie,. ..soniluer“, director general al teatrelor, prin inteligenţa lui sprintenă Caragiale s'a ridicat deasupra societăţii în care a trăit, a observat-o incisiv şi exxat intr'a caricaturală frescă un mediu grotesc. Societatea abia primise .Uteiul civilizaţiei occidentale. Seva era balcanică. Un fond social vechi, prea strâmt pentru Ionicele importate, produce contrastul ridicul din comediile lui Carageale. Pe alocuri Carageale ironizează Venturianii, şarjează realitatea. Dar există în „SCRISOAREA PIERDUTA“ un umor rece, intelectual, obiectiv, — căruia nu-i găseşti uşor un termen de comparaţie. Ai impresia că un om iţi povesteşte cu toată seriozitatea, lucruri exagerat de comice. Şi efectul comic e cu atât mai violent. S’a zis că operile lui Carageale vor muri, odată cu dispariţia din societate a acelor specimene anachronice de politiciani. Comediile lui păstrează insă scene, cu acelaş succes ca in trecut. Ce calitate a salvat opera lui Carageale de ruina timpului?... Autorul minunatelor „Momente“, povesti cândva unui prieten al său, azi profesor universitar, că i se Întâmpla să stea ceasuri întregi in faţa hârtiei, incapabil să scrie un rând. Şi deodată, parcă vedea pe Caţavencu in carne şi oase, apropiindu-se şi şoptindu-i replica, pe care Caragiale o Înregistra ca un simplu copist. Replica aceea, era în adevăr cea mai nimerită. Valoarea operei lui Carageale stă in această dedublare, necesară omului de teatru. Autorul nu se transpune în sufletele personagiilor. E absent. Personagiile se mișcă prin propria lor energie, potrivit cu firea fiecăruia şi cu situaţia. Sandu Voinea CREIONUL ACTUALITATE! LA CANOSSA D. VINTILA BRATIANU. Primesc controlul tfiu, o, mare capitalist strain şi numai la „Viitorul“ o să mai pomenesc de „prin noi inşine!“ Cum s’a „restabilit“ creditat ţarii D.i Uo.-imne României gândul u©l lui urină. Proverb bătrânesc programul economic, al ministrului de finanţe de azi, cuprinde după cât rezultă din declaraţiile ce le-a făcut presei şi în parlament, următoarele etape: echilibrarea bugetului, consolidarea datoriei flotante, împrumutul extern şi reorganizarea producţiei naţionale. Cu toata intransigenţa-i, îndeobşte cunoscuta, d- Vintilă Brătianu a fost nevoit să introducă o modificare importantă cel puţin în ordinea prevăzută în programul d-sale, anume s-a apucat de consolidarea datoriei flotante înainte de a fi terminat cu echilibrarea bugetului Articolele ditirambice ale oficioaselor precum şi propaganda „membrilor devotaţi“ strânşi uniţi în junii drapelului „Băncei Româneşti“ tind să creieze legenda, că această scurtare a calvarului prevăzut de d. V Brătianu pentru refacerea ţărei, s'a putut face datorită încrederei, pe care lumea a căpătat-o la noi, de când ne aflăm sub binefăcătoarea oblăduire a fericitei familii. Azi când picătură cu picătură ni s-a desvăluit o parte din condiţiile, în cari sa înfăptuit consolidarea unei părţi din bonurile de tezaur (legea votată de parlament lasă încă larg deschisă portiţa „condiţiilor celor mai avantajoase“) este bine să stabilim exact cum stau lucrurile dacă nu de alta măcar din pricina urâtului obiceiu, pe care-l are obrazul unor oameni de a roşi în anumite împrejurări-Legea pentru contractarea împrumutului cuprinde, deşi într'un articol unic, două serii de obligaţiuni: de o parte cele pe care vor trebui să le ia cei ce ne vor împrumuta, de alta cele ce vom lua nui. Intru cât priveşte cele dintâi, ele simt lăsate în alb prin expresiunea „condiţiunile cele mai avantajoase“, (aşi fi vrut să văz un text de lege autorizând pe Ministrul de finanţe să contracteze un împrumut în condiţiunile cele mai des avantajoase“) pe când cele dai doilea sunt bine definite-Reiese clar, că parlamentul a fost convocat în sesiune extraordinară nu pentru a stabili condiţiunile, ci pentru a da garanţia cerută de consorţiul cu care am tratat şi ai cărui trimişi au putut supraveghia din loja diplomatică modul cum s'a îndeplinit această formalitate- In ce constă aceste garanţii? Legea împrumutului şi cele două anexe ale ei ne spun: 1) Statul Român se obligă a constitui cu precădere asupra tuturor nevoilor sale un fond destinat plăţei cuponului întregei sale datorii în streinătate, atât cea care se va contracta de aci înainte, cât şi cea veche. 2) Acest fond pe lângă valoarea plaţilor, ce sânt de făcut, va fi înzestrat cu o rezervă egală cu o zecime din această valoare. In plus la începutul fiecărui an bugetar se va asigura plăţile pe un trinmestru înainte. 3) Fondul va fî alimentat la no. în primul rîhd din taxele de export şi la nevoie din celelalte venituri In caz când nu sar putea asigura plata cuponului prin schimb de lei se vor înfiinţa taxe de export In aur cari să producă sumele necesare. 4) Fondul se va constitui la Banca Naţională, care va face plăţile în streinătate, iar Ministerul de Finanţe nu va putea da o altă destinaţie sumelor respective Ca un mic mezeliceun fel de amnistie a falsificatorilor alegerilor pe lângă aceia a delictelor politice,ce va prisosi din taxele de export în aur va servi pentru formarea stocului de aur al Băncei Naţionale „conform convenţiei speciale ce s‘ar încheia“ (Desigur în condiţiile cele mai avantajoase pentru. Banca Nationals).* Că' am dat garanţii, că' am afectat taxele de export în special plăţii cuponului nu e rău; deşi ar fi ceva de zis asupra faptului, că nu s‘a stabilit epoca, până la care ar fi trebuit ca streinii să fi intrat în posesiunea titlurilor vechilor împrumutri pentru a putea beneficia de garanţia dată, şi asupra faptului că până acum câteva zile taxele de export erau destinate unor prime de încurajare a culturei grâului-Partea rea e alta. Dacă guvernul Brătianu se Hotăra să dea aceste garanţii de la încheierea păcei, ar fi putut obţine încă de atunci importante împrumuturi în streinătate, cari near fi scutit de tot ce s'a întâmplat, coprins şi bonurile de tezaur. Problema restabilire! creditului, care după d- Vintilă Brâtianu depinde de înfăptuirea primelor trei puncte din programul dsale nu ar fi apărut şi am fi putut păşi imediat la cel de al patrulea punct (deşi e de discutat dacă, fie şi în situaţia, de azi, reorganizarea producţiei trebue să ocupe locul al patrulea şi dacă ea trebue să depindă de restabilirea creditului sau vice versa) Rapoartele trimişilor noştrii în străinătate arătau că piedica cea mai mare la obţinerea împrumuturilor este refuzul nostru de a da garanţii şi că, deşi d. Brătianu se miră azi că nu i s'a cerut concesionarea vreuneia din avuţiile naţionale, chiar pe atunci lumea nu cerea numaidecât astfel de concesiuni, ci s'ar fi mulțumit cu garantarea prin taxele de export-Chiar în vara trecuta, pe când (Citiţi continuarea în pag. II-a*