Lupta, iunie 1922 (Anul 2, nr. 133-157)

1922-06-23 / nr. 151

Anul II, No. 15, Director Politic, CONST. svn IIE ABONAMENTUL Pe 12 luni 200 lei Pe 6 l­uni 100 lei Pe 3 luni 50 lei REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA BUCUREŞTI, STR. SĂRINDAR 12 DISPARIŢIA lui Take km­m şi situaţia politică internă După conferinţa de la Geno­va prestigiul politic al lui Ta­ke lonescu a crescut în aşa proporţiuni în­cât chiar cei mai ireductibili adversari po­litici ai lui au dezarmat şi u­­nii au fost chiar siliţi să măr­turisească că datorită lui Ta­ke lonescu România a avut la Genova un rol preponderent între statele Micei Antante la constituirea căreia a desfăşu­rat o intensă activitate. Privirile tuturor oamenilor politici din grupările opoziţiu­­nei erau aţintite asupra lui Take lonescu. Situaţia internă îl indica pentru ziua de mâni ca şef al guvernului de coaliţie. Dispariţia lui este fără în­doială o imensă perdere şi pen­tru grupările de opoziţie. Coa­liţia opoziţiei care este pe cale de a se înjgheba pezde pe cel­ mai de seamă bărbat de stat al ţarei, pe cel mai experient om politic. L. T. A. GRANATE sunp­­rin ^Viitorul“ a găsit un sistem foarte practic de a împărţi populaţia ţârii după naţionalităţi. Se prezintă funcţionarii cu un me­moriu în care arată că nu mai pot trai cu actualele salarii ? ^Viitorul“­ spune că aceasta nu e o acţiune ro­­mânea­scă. Se mişcă magistraţii, ofiţerii, pro­fesorii ? E o mişcare anti-româneas­că. În sistemul acesta, şi procedând prin eliminare, oficiosul alte­ral va ajunge la concluzia că în ţara aceas­ta nu sânt decât trei români: Ionel, Mutila şi Dinu ! Toate celelalte 18 milioane de locui­tori ai României Mari n’au nimic co­mun nici cu Traian, nici cu Decebal, ai căror unici strănepoţi sânt scumpii noştril CEI TREI î DESCA ft F PACEA GRECOIETURCA Intervenţia lui Take Inesculalteu se semna tratatul. Take lonescu, care fusese pri­mit­ împărăteşte la Atena când a plecat a fost "ovaţionat ca un sal­vator al păcei în Balcani. Constantinopole autorizarea de a Se cunoaşte rolul pe care la ju­cat Take lonescu în tratativele pen­tru pacea greco-turcă după răsbo­iul balcanic. Regele Carol a dat­ mandat lui Take lonescu să se ducă la Atena să mijlocească încheierea păcei greco-turce. Scriitorul acestor rânduri a în­soţit­ pe Take lonescu în­­călătoria sa la­ Atena. Turcii, după tradiţionalul obi­­ceiu al diplomaţiei otomane,, tără­gănau şi siguranţa in Hal­cani nu se restabilise. Venizelos, care se afla la cârmă acceptase cu plăcere intervenţia lui Take Ionescu. Trecând pe la Constantinopole, toporul nostru s’a­ oprit, o oră. Talaat-Paşa, pe atunci ministru de Interne, aflând de trecerea lui Take lonescu, s-a­ prezentat pe bord şî­ i-a solicitat o convorbire. Take lonescu se afla în cabina sa. Ora fiind matinală nu-­şi ter­minase toaleta. Talaat-Paşa a in­sistat­ să-l primească aşa cum se afla. A fost primit. Convorbirea a durat vreo 15 minute. Talaa­-Pa­­şă a părăsit bordul vasului „Rege­le Carol" foarte mâhnit. Ce se întâmplase ? Take Ionescu i-a spus verile: — Turcia îşi joacă existenta, el cu politica care o face. Să ceri sul­tonului,să facă imediat pa c­u Grecia, altfel vă expuneţi la ur­mări fatale, Intrun nou conţii zi ne veţi găsi contra voastră. Faceţi imediat pacel Convorbirea aceasta a avut un efect decisiv. Tratativele au mers repede la Atena. Şi am văzut ş­i ochii mei, (ti.m un ministru al rro­mâniei a­ dictat tratatul de pace greco-turc delegatului Turciei hi­li o noapte, la­ legaţia otomană. Take Ionescu se plimba, în lung şi în lat, în salonul legaţiei dic­tând condiţiile de pace. La ora 2 de noapte a părăsit le­gaţia şi a doua seara a venit de la l! O audienţă la lari uni­ i­u-mi amintesc precît toate manentele, dar ştiu chiar dela Take Ionescu că a avut un con­­tect la Stambul sub regimul lui Abdul-Hamid. S’a dus în misiune ca ministru al insttrucţiunei publî­ce, să obţină dela alte... o Iradce pentru şcolile din Macedonia. A cerut o audientă care î-a test­a lată. S’a prezentat la ora fi­xată la palatul sultanului. Acolo se afla sî ministrul american. SuT nu­ primit .pe ministrul ame­rican. Take lonescu se enerva-' fiindcă aflase că ministrul ameri­can ceruse audienta'(lupa el. După o lungă, așteptare se pre­zintă marele maestru de ceremo­nii și-l roagă din partea sulitanu- i ,să-l scuze că nu-l poate, primi fiind indispus. Pentru a liniști pe Take Ionescu, demnitarul otoman adau­se : — Și ca de simpatie din partea M. S. vă remit ordinul Osmaniei in briliante. Take Ionescu, care în momente de mânie se înroşea de astă dată foarte calm dar respirat răspunse: — Spuneţi M. V. că a comis faţă de un ministru al României o in delicateţă şi că ministrul Ta­ke Ionescu răspunde la această in­­delicateţă cu refuzul decoraţiei prin nimic justificată şi deci sun-­ tem... chit. Se ştie că România a avut apoi pe chestia şcoalelor din Macedo­nia un conflict cu Turcia şi am obţinut scuze formale şi rar­ promisă. C Vineri 23 Iunie 1922 Director: EMIL D. FAGURE PUBLICITATEA Se primeşte direct la Administraţia zia­rului şi la toate Agenţiile de publicitata 1 LEU NUMĂRUL IN ŢARA 2 LEI IN STRĂINĂTATE MOARTEA LUI TAKE IONESCU TAKE IONESCU Marele European ■ Take Ionescu nu mai este. Ştirea e aşa de nepre­văzută încât ne vine să ne întrebăm dacă este ade­vărată sau nu. Vai, trebue să ne supunem evidenţei. Take Ionescu a murit. Noi n-am fost mai mult prieteni personali decât a­­mici politici. Ne despărţea esenţial idealul politic şi social. Ne am ajutat reciproc însă, fiindcă noi vedeam într’ânsul singurul om de bun simţ şi singura inteli­genţă superioară în această ţară. Dânsul vedea în noi pe dărâmătorii fără teamă ai zeilor falşi şi ai politicei care înăbuşe şi ucide tot ce-i inteligent şi indepen­dent în această ţară­ E uşor de înţeles, cât de greu ne vine astăzi, în momentul morţei sale, să ne­­ închegăm într’un articol tot ce simţim, tot ce gândim despre acest om, marea durere personală şi marea durere pentru ţară faţă de dispariţiunea singurului om care mai rămăsese în pi­cioare, în faţa inconştienţei şi a haosului de la noi. Take Ionescu dela răsboiu încoace încetase să mai fie simbolul unui partid. El înţelesese că este prea sus-pus, ca inteligenţă, ca să mai fie omul unui partid, ca să fie sclavul mediocrităţei, căci un partid este re­zultanta tuturor sufletelor şi a minţilor mici. In ultimul său ipostaz el se simţea mult mai liber, deasupra tu­turor, da­* în regimul votului universal era menit să fie numai o personalitate şi deci să facă apel la celelalte partide şi grupări ca astfel să însemneze ceva în viaţa politică. r '• * Ce a făcut Take Ionescu ? Istoria ultimilor patru­zeci de ani se oglindeşte în activitatea sa. Nu e rolul meu de e-i face biografia. Toată această activitate însă suferă de lipsa de voinţă care i-a paralizat toate mij­loacele. Cu toată aparenţa lui contrarie, el a fost totdeauna un timid, un nehotărât şi aceasta l’a împie­dicat să ajungă mai de vreme și să se impue fără con­­testafie. în­ Surf!r, aceasui­ lspră­ dev voință a fost cauza că el nu a făcut'spells «elementele 'piTârisîocratice când a fondat partidul conservator-democrat, şi l’a zi­dit din sfărâmăturile partidului conservator din care se retrăsese. A făcut UN PARTID NOU,­­ cu numele de democrat, dar nu a întreprins ceea ce era necesar. O MIŞCARE DEMOCRATA, care era trebuincioasă atunci ţârei şi care i-ar fi dat o îndrumare nouă şi salutară, iar pe dânsul Tar fi făcut şeful întregei democraţii. Dar de numele lui Take Ionescu va fi legata mai a­ seamă înjghebarea României Mari. El a fost unul din principalii promotori ai răsboiului nostru alături de aliaţi, el a determinat consiliul de coroană să se pronunţe contra ideii regelui Carol de a ne alătura în răsboiu cu Germania, el a fost sufletul toitregei miş­cări răsboinice, In timpul ruşinos al neutralităţei noas­tre şi în toate sbuciumările din cari a ieşit România de ase. In istorie va­­rămânea numele lui Take Ionescu mai ales din acest punct de privire; ardelenii, bucovi­nenii, basarabenii, lui îi datorase în cea mai mare parte desrobirea lor. Se duc toţi oamenii mari ai românismului. E ulti­mul dinte cei mai vechi în care mai puteam pune te­mei. Domnia haosului şi a incompetenţei de acum îna­inte este desăvârşită. E o problemă, ce va eşi din Ro­mânia mare fără conducători destoinici . Sunt forţe ti­nere şi neştiute, desigur. Rezerva oamenilor mari nu este, sperăm noi, secătuită, dar pentru a ieşi la i­­veală trebue timp şi mai ales trebue de dat la o parte bălălia cea rea s polsticianilor şi a pigmeilor care în­chide orizontul. CONST. MILLE Clemenceau, cel mai mare gaze­tar al Franţei si care in timpul răsboiului s'a releva e­st ca cel mai de seamă bărbat de stat, acesta a caracterizat în două cuvinte pe Take Ionescu când vorbind de ac­ţiunea pe care a desfăşurat-o pen­tru Intrarea României în răszboi, a Intitulat articolul său: MARELE EUROPEAN. Intr'adevăr, evenimentele cari au zguduit omenirea de la izbuc­nirea răsboiului mondial au imut darul să facă un fel de selecțiu­­ne printre oamenii politici ai fie--' cării stat. - - -Cei nepregătiți, politici ani,­ cari în vremuri normale se ilustrau prin dibăcia lor într'o meschină politică Internă, toji aceştia s'au topit la flăcările uriaşei ciocniri şi n'au rămas în picioare de cât­ oa­menii înzestraţi cu acele însuşiri cari n pun în fruntea popoarelor şi al căror cuvânt trece peste holme, şi încheagă legăturile sufleteşti în­tre neanmule de aceiaşi rasă. Unul dintre bărbaţii, de stat pe care răsboiul mondial la consa­crat ca pe cel mai fericit fiu al neamului său, a fost fără îndoială Take lonescu. De la 1915 când Take lonescu a vazuit purtarea Austro-Ungariei in conflictul­ balcanic, el a luat o po­ziţie hotărâtă în politice externă şi de atunci acţiunea lui zilnică, am, putea zice acţiunea lui de fie­care oră, a fost, la guvern şi în o­­poziţie, pentru a­ scoate România d­in orbita puterilor centrale. Prin politica sa de la­ 1993 Ta­ke Ionescu nu numai că­ ne-a­ spo­rit teritoriul pentru întâia oară du ■pa veacuri, de aşteptare, dar a în­drumat politica României pentru acel ceas măreţ,­­ pe­ care alunei a început să-l întrezărească cu o uimitoare claritate, pentru ceasul desrobirei de veci a neamului. Lucrarea în această direcţiune a fost intr'adevăr genială. Pe măsură ce evenimentele se precipitau Take Ionescu întreză­rea desfăşurarea lor, Naţioniis­­­mul său nu se manifesta prin şo­vinism, ci pricnro acţiune cugeta­ TAKE IONESCU că şi printr’o adâncă cunoaştere a tuturor frământărilor cari sgu­­duiau temeliile vechei Europe. Când a îsbucnit răsboiul euro­pean el se afla la Londra. Acolo s’a pus în contact cu top, diploma­bil și s’a întors repede in țară cu lozinca: — Acum ori niciodată!­­Acum a sunat ceasul reîntregirii neamu­lui ! Cu această lozincă s’a întors Ta­ke Ionescu din străinătate şi sco­­borându-se în gară la Sinaia, cu câteva ore în ajunul celebrului consiliu de coroană, în care s’a rupt pactul de alianţă cu puterile centrale, a stat de vorbă aproape o oră in vestibulul gărei cu d. Io­nel Brătianu, căruia i-a spus ca Anglia întră în răsboiu şi locul României în acest mare conflict european este alături de aliaţi. Dela gară s’a dus să întindă mâna unui adversar politic fără de care ştia că nu se pot întreprinde la­ noi cu succes,mari mişcări na­tionale. S’a dus la Nicolae Flipescu a cărui inimă batea, la fel. Ce s’a petrecut mai târziu se ştie. Take Ionescu şi-a văzut cu ochii realizarea visului şi din acel m no­men­t în toate ceasurile de amără­ciune ce­­ le cauzau adeseori mes­chinăriile politicianismului intern, el răspundea invariabil: „Şi cu toate acestea sunt omul cel mai fericit! M’am născut, în vremea când consulul austro-un­­gar batea la noi din picior şi -şi iată România pentru veci reîntre­gită! Se poate o mai mare satis­facţie sufletească pentru mine ?■" Ceea ce a­ făcut Take I­ones cu p­ea­tru cauza naţională aparţine de a­­cum istoriei nepărtinitoare care­­ : vorbi de el precum istoria uni­­tă[ii­­­teiltet vorbește de favour. A. H. -OOGYOOO-----------­ Omul de bine 0 adevărată consternare a pro­dus in toate straturile Capitalei vestea morţei lui Take lonescu. La mahala unde o cunoşteau şi copiii, ştirea a­ fost primită cu o vizibilă jale. — Bietul Take! Ce ora de bine a fost! exclamau vei mai­ mulţi. Intr’adevăr ce om, de bine şi ce om bun a fost! Cine s’a dus la Take lonescu cu o jalbă şi n’a plecat, fascinat, dela el, fie că Va satisfăcut, fie că Ta refuzat. Şi există vreun om politic sau vreun cetăţean mai de seamă, care in viaţa lui, fie in ceasuri de funi­­ţie in împrejurări nenoroci­te, să nu fi trecut viia str. Cătu­nului (devenită str. Atena, după vizita, lui Take lonescu la Atena), pentru a consulta pe acest oracol? MU şi mii de consultat sun­t prie­te-:­şti, dădea Take lonescu în cur­sul anului. Unde apărea­se ■fineau după el grupuri de oameni neu­tru a-i cere sfaturi şi a se adăpa la cunoştinţele lui. Adeseori multi ,plecau după el şi în străinătate, câ­m se afla in vilegiatură, nevo­in­d să ia o hotărâre importantă chiar în chestiuni de familie, fără a avea sfatul lui Take lonescu. In privinţa aceasta, colegîi Iui din barou cunosc o sumedenie de a__dote. Dacă ar fî fost un nesăţios, o­­r. hanului. Take­lonf­u ar fi Câștigat cu avocatura o imensă a-X- c. Dar politica U absorbea. Din 21 ore el lucra 18 ore aproape tot fi­nul și. mai tot timpul în -*U are. t ', ca om de muncă, un­ feno­­man. N’avea de egal pe umerii în această fură. El moare sărac. E răspunsul cel mai strălucit pentru acel cari în ru­­area luptelor poli­tice încercau pe furiș să-l calomnieze Invataturi De ce spun oare că n’au bani cei ce au şi de ce ţin săaciî să pară boga­ţ­i ?* Neplăcerile vieţii ar fi mult mai mici, dacă nu ne-am crede, fiecare, personalităţi excepţionale. •­artă, ca şi aiurea, îndrâznea­­,ne Îndrăzneală, adică obrăz­n catezî, continuă- Opreşte-te, adi vezi că începi să indispui, VICTOR BETTMÎI. CREIONUL ACTUALITATEA SACRIFICII - D­rop funcţionari, tara are nevoe de sacrificii si d­v. sunteţi cei mai indicaţi sa le faceti... Rolul pe care la jucat Take Io­nescu la Paris când România a făcut pacea separată cu, duşmanii cari au ocupat-o, va fi iarăşi, fă­ră îndoială, relevat de istoric. Proclamat şi aclamat de refu­giaţii români aflători în Franţa ca preşedinte al consiliului naţio­nal român din Paris, Take Iones­­cu a desfăşurat zi şi noapte o in­tensă acţiune diplomatică, de­şi nu era învestit cu nici o calitate oficială, pentru a apăra cauza Ro­mâniei şi a ne menţine în alianţă cu Antanta. Intre Paris si Londra mereu în contact cu conducătorii Antantei, unii indispu­şi contra politicei noastre, alţii decepţionaţi. Take I­­onescu a lu­rtat cu o extraordina­ră îndârjire pentru a dobândi o recunoaştere a Antantei că de 3a România a­ fost silită la o pace se­parată, totuşi tratatul de la 1916 va fi ţinut în seamă şi România va avea locul ei la Conferinţa pa­cei alături de aliaţi. Şi această acţiune a lui Take I­­onescu a fost încoronată de iz­bândă. După câte­va luni de propagan­dă Take Ionescu, secondat de o mână de refugiaţi români, cari n’au avut absolut nici un sprijin material din partea guvernului ţatei, a reuşit să risipească atmos­fera de decepţiune ce se crease în toate centrele aliate şi cu deosebi­re în Italia unde unele ziare înce­puseră chiar a­ ne critica. Cele mai mari ziare franceze, engleze şi americane, aveau, aproa­pe în permanenţă convorbiri, de­claration­, scrisori, etc. din partea d-lui Take Ionescu.­­­Aşa a întreţinut Take Ionescu la Paris contactul României inva­date cu marii săi aliaţi. Dar preocuparea de căpetenie, acţiunea cea intensă, pe care a desfăşurat-o acest mare patriot atât la Londra cât şi la Paris, a fost pentru a zădărnici unele me­­nopere puse la cale de ami­cii defunctului rege Carol al A­­ustro-Ungariei, prin prinţul Sixt de Bourbon, care avea legă­turi chiar pe lângă conducătorii Antantei. Iai un inflaent dat, un moment penibil pentru refugiaţii români din Franţa, un moment de desnă­­dejde pentru Take Ionescu, s’a simţit că între unii aliaţi ideia u­­nei păci separate propusă de Aus­tro-Ungaria a prins, tot această pace separată însă, nu s‘a putut ajunge de caii cu renunţarea An­tantei la dezmembrarea AustroUn­gariei. Cine a văzut la Paris in acele zile pe Take Ionescu îşi a dat soa­­pră de toată gravitatea situaţiei pentru România mutilată a­ Un fior de gro­ază a trecut munci prin inimile noastre. Take Ionescu însă era de nepă­­truns. Devenise un Sfinx,­,­el care mai ales faţă de acei cari îl se­condau în acţiune, n’avea taine. Dar ,tăcerea, lui trăda o mare pre­ocupare. In cursul unei săptă­mâni a fost de două ori la Londra şi a vorbit cu Lloyd George şi Bal­four. A văzut, pe Poincaré şi Cle­menceau şi zilnic avea­­convorbiri cu diplomaţii aliaţilor la Paris. De abia după vre­ o zece zile ne-a povestit prin ce moment cri­tic am trecut. Când s’a adunat, după victorie, conferinţa de la Paris, cu câte­va ore înainte de deschiderea confe­rinţei Lloyd George la întâlnit pe Take lonescu în haliul hotelului Maurice şi adresându-i-se i-a spus:­ — Peste o oră când ne vom ve­dea la conferinţă vom vorbi mai mult. Lloyd George aflând că Take lonescu nu e delegatul României a rămas uimit. Cum şi-au manifestat aliaţii simpatiile faţa­ de Take Ionescu în timpul conferinţei, — se ştie. Pa­tru banchete au fost m­ult mzate în cursul unei luni: francezii, itali­enii, englezii şi americanii au ţi­nut, să sărbătorească pe aliatul lor cel mai sincer. Im ,­­ România invadată Take Ionescu la Paris Intoleranta bratienista socialist si acesta din cei cuminţi, din cei cari nu au aderat la Inter­naţionala a treia şi care este mar­xist din­ şcoala d-lui Grigorovici. E d-nul deputat Pistinenilin Cer­­năuţi.­­ Ei bine, d-sa a­ vrut să ia cuvân­tul la Cameră. A vorbit, dar ceea ce a­ vorbit vom şti numai când vor apare desbaterile parlamen­tare. .Majoritatea a­­sbierat, condu­­sa de inteligentul stilist d-l Cor­­b­escu, a urlat. Ta trimes pe d-nul Pistineț la Moscova si­ nu Ta lăsat să vorbească contra unui om sin­gur droaia necuvântătorilor s’a ;ră­pustit sari. închidă gura. Aceasta e de un cavalerism de cel mai pur brătienism.­­Aşa se înţelege tole­ranţa faţă de minoritate. Prima datorie a majorităţei este să lase cuvântul liorei' m­inorită­tei. Dar a cere aşa ceva de la mercenarii li­berali, cari cred că fac un lucru plăcut şefilor urlând şi împede­­când minoritatea să-și facă datoria a se cere acest lucru, este prea mult. a

Next