Lupta, ianuarie 1926 (Anul 5, nr. 1221-1245)
1926-01-14 / nr. 1230
# . Anul V, No. 1230 Director Politic CONST. HILLE 1 x si ABONAMENTUL Pe 12 luni ...... 400 lei Pe 6 luni •••■«• 200 lei Pe 3 luni......................... 100 lei REDACTIA si ADMINISTRATIA București, Str. Sărindar, 12 apare sub cenzura oficiala a Comandamentului militar ÎUNIVERSITATII Pagini 2 lei C Joi 14 lanusrie 1926 Director EMIL D. FAGURE PUBLICITATEA Se primeşte direct la administraţia ziarului şi la toate agenţiile de publicitate 2 LEI NUMĂRUL II ŢARA 4 LEI IN STRĂINĂTATE Dictaturile şi cenzura Să ne folosim de abuzul de putere al guvernului de a institui starea de asediu şi cenzura militară pe timp de pace, cu puteri şi mai discreţionare decât pe timp de războiu şi să examinăm puţin chestiunea din punct de vedere politic. Guvernul este tras la răspundere de cea mai mare parte a opoziţiei şi de cea mai mare parte a Presei că din interes politic n’a fost la înălţimea sa de sfătuitor al Coroanei, ba, din contră, intenţionat şi înscopuri de dominaţiune, a supus Coroanei sugestiunii şi sfaturi interesate. Intrucât oare acuzarea aceasta are măcar pe departe vreun caracter sediţios şi trebue împiedecată şi de a i se face dovada că e adevărată şi de a se putea produce pe cale de presă ? Este presa lipsită de răspundere legală în România? Se bucură ea oare de impunitate ? Nu a venit regimul care recurge azi la cenzură şi a înăsprit prin Constituţia sa de partid regimul presei ? De ce se teme guvernul de darea în judecată a ziarelor cari-l atacă? Contestă el justiţiei legale patriotismul şi energia de a trimite la puşcărie pe acei cari şi-ar permite a acuza fără a-şi putea susţine înaintea ei acuzaţiunile ? Este România un stat organizat, cu legi şi o justiţie ? Ce înseamnă oare când pe timp de pace un guvern dovedeşte în mod constant ani de zile de-a rândul că, în deosebire de altele, el nu poate guverna normal, ci numai cu stări excepţionale ? De ce să fie aceasta o dovada că nu el e un guvern de violenţe, ci ea împrejurările sunt excepţionale? Şi de ce în mod constant împrejurările excepţionale, sau ceiace el califică astfel, se produc numai sub regimul său? Nu sunt acestea tot atâtea prezumpiuni că vina e a lui, că mare parte din împrejurările pe cari Ie califică de excepţionale spre a putea recurge la măsuri excepţionale, sunt creeate de el însuşi în anumite scopuri politice ? Guvernele sunt ele reprezentantele lui Dumnezeu pe pământ ? Socoteala o datoresc ele uui zeu depărtat, ori tatei ? Unul din profesorii facultăţei de drept din Paris, d. Gaston Jtz.6, «punând această întrebare», răspunde: „Guvernele n’au alte puteri decât aceea pe cari i Ie încredinţează naţiunea; ele n’au altă autoritate decât aceia pe care le-o acordă încrederea cetăţenilor. Oameni foarte cum se cade, aduşi la putere prin ambciţii politice, au prilejul de a face proba insuficienţei, inexperienţei, slăbiciunei lor. Şi nu poate fi altfel: guvernele nu sunt decât oameni. Dorinţa arzătoare de a face bine nu ajunge. Interesele în joc sunt prea grave pentru ca amiciţiile şi camaraderia politică să acopere slăbiciuni cari pot compromite salvarea unei ţări„De altă parte, spiritul de autoritate se desvoltă repede la guvernanţi, autoritatea legitimă se întoarce repede în dictatură şi în despotism. Confuzia se stabileşte uşor în spiritul guvernanţilor intre securitatea tării şi menţinerea la putere a unor amici politici. Această conduce repede pe guvernanţi să piardă din vedere una din bazele fundamentale ale instituţiilor politice ale democraţiilor libere, anume LEGALITATEA. „Nu se poate repeta îndeajuns : principiul legalităţei este volantul regulator al maşinei politice, ilegalitatea de sus provoacă anarhia de jos şi-i dă o scuză. „Dictatorii nu sunt mai puţin primejdios ca anarhiştii. Unii şi alţii se slujesc de violenţă şi ilegalilitate pentru a atinge scopurile pe care le cred utile. Contra anarhiştilor sunt jandarmii; contra dictatorilor este critica gazetelor, libertatea presei“. Acestea le proclama profesorul Gaston Jezé studiind regimul juridic al presei în Angia, nu numai pe timp de pace, ci şi pe timp de războiu. Asupra lor vom reveni, ca o treime să facem să pătrundă adânc în conştiinţa cetăţenească caracterul sacru al libertatii presei şi preţul pe care-l are pentru interesele superioare ale patriei. emil d. pagube Miei un echivoc devorat** încearcă printr-un reportaj asupra campaniei pe care un mior a pornit-o contra prințului Barbu Știrbey, să tragă concluzia că faptul că o foaie care ar fi patronată de d. Argetoianu, duce o astfel de campanie, înseamnă că nu există încă nici o certitudine că succesiunea la guvern va aparţine partidului naţional. Se încearcă a se creeă un echivoc. In realitate aşa cum se prezintă andi situaţia, partidul naţional este şi mai sigur că nu există nici o soluţie pentru dezlegarea gravei şi complicatei crize interne decât aducerea sa la putere. Partidul naţional este arbitrul situaţiunei. Cu toate acestea fruntaşii cari îl conduc nu şiau modificat punctul lor de vedere în chestitenea colaborărei cu ţărăniştii, o doresc sincer, stăruesc la realizarea ei. Intrigile şi încercarea de a se creea vreun echivoc, nu mai pot folosi la nimic. Partidul naţional vine la guvern, in condiţiunile extrem de grele creiate de nefasta guvernare brătienistă, dar vine împins de curentul întregei ţări. Lt. Subiecte de actualitate Porcul Emn animal cu botul lungusţ, care se numeşte rât, cu coada sfredei, ceea ce a făcut pe Eminescu să cânte : Purceluş cu coada sfredei. Porcul este un animal util şi drăguţ. Mai întâi, el descopere delicioasele trufe, acolo unde sunt, în special în judeţul Perigord din Fraţa de unde a eşit numele trufelor din Perigord. Din carnea lui se fac atâtea bunătăţi. Când nu a ajuns încă porc, ci simplu purcel, şi încă purcel de lapte, el ne oferă delicioas de bunătăţi numite purcel de lapte, îngrăşat şi bine hrănit, el ne dă caltaboşi, cârnaţi de purcel, cari realmente sunt de porc ; ne dă şunci, costiţe afumate, slănină, picioare cari servesc la piftie ; pielea lui rumenită este un deliciu şi se numeşte şorici, deasemenea slănina cu varză este o mâncare scumpa românului ; capul lui servă ca Va Silcă de Crăciun şi de Anul Nou-Porcul, deşi este atât de util, e şi mult calomniat, din cauză că îi plac mult murdăriile. Dar omul nu trăeşte din murdărie materială şi morală ? Când este vorba de porcărie, s-ar putea zice mai bine omenie. Dar pentru că omul este animal superior, el calomniază porcul după ce îl mănâncă fript* „Eşti un porc, faci porcării, porc pe de câine, şi alte multe insulte seama bietului porc“. Numai sfântul Anton a ştiut să-l aprecieze şi să-l iubească. El şi l-a făcut tovarăşul de viaţă. Numai puţin la apreciat într’un cuvânt Monsslet, numindu-l : Mon ange. In viaţa politică mulţi oameni sunt simpli porci în adevărata accepţie a cuvântului. Sfântul Ignat, patronul zilei de 20 Decembrie, este şi patronul porcilor căci în această zi se face sacrificarea porcilor pentru Crăciun. E o nedreptate iarăşi pentru porci pntru femei căci când este vorba de desfrâu, de luxurie, porcul este iarăşi pus în evidenţă, porcul care este, se zice, un element de imoralitate- De ce ? Nimeni nu potspune. Afară de faptul că uneori scroafele îşi mănâncă puii, luând exemplu de la Saturn care avea obiceiul să-şi mănânce copiii. Numi vorba că multe femei cari îşi ucid copii, îi aruncă pradă porcilor. Dar văd că mă întind. Condeiul este rău şi perfid sfătuitor şi de aceia încheiu acest poem al porcului, de teama confiscărei, ceea ce ar fi pentru guvernul d-lui Brătianu o nouă porcărie. Pe mâine : Hârtia. CONST. MILLE SOTECA Singura chestie pe care o ţinem deschisă Guvernul şi-a organizat un serviciu special de publicare selecţionată a unor anumite interviewuri ale Principelui Carol intr‘o „anumită“ presă care s-a „înrudit“ cu această ocazie cu primul-ministru şi publică interviewurile cari convin guvernului şi nu numai nu se confiscă, dar se exploatează, deşi fac altora morală că nu consideră închisă chestiunea aşa cum a rezolvat-o Consiliul de la Sinaia şi ratificarea Parlamentului. In deosebire de presa „înrudită“ cu guvernul, „Lupta“ considerând chestia închisă nu publică interviewurile selecţionate de guvern in scopul de a le exploata in folosul său, căci ar fi şi nedrept să publice ce-i place guvernului, iar interviewurile cu Prinţul Cărei prin care se stabileşte neîndoios caracterul politic al actului său, să nu poată fi publicate, fiindcă nu permite cenzura. Care este clar atitudinea cea mai reală ? Aceia a foilor „înrudite“ cu guvernul, care au permisiunea de a publica lucrurile selecţionate de guvern ? Sau aceia a „Luptei“ confiscată şi cenzurată, care consideră definitiv închisă chestia crizei princiare dar ţine deschisă pentru ziua când cenzura va dispare odată cu regimul, singura chestie care interesează viaţa politică a ţarei , răspunderea guvernului în tulburarea care domneşte şi care nu poate dispare decât odată cu el. S. U. R. Să fugim de politică n,ii şi de costume Domnişoara X, e o fată vioaie în vârstă de 20 de ani. Are părul negru, tăiat scurt, ochii negri şi neastâmpăraţi, gata oricând să cocheteze cu întâia privire a vreunui necunoscut, rochie scurtă şi ciorapi de mătasă gri. E profesoară de franceză» Domnul Y, cu 5—6 ani mai în vârstă decât domnişoara, e tăcut şi grav ca un început de toamnă. E profesor de germană şi pedagogie. Domnişoara e o mare amatoare de baluri. Dealtfel are şi costum naţional şi cunoaşte bine fox-trot-ul. E aleasă permanent regina balului. Domnul trăieşte în lumea visurilor sale, cu Kant, cu dialectica lui Hegel, iar când are accese sentimentale, ia licori calmante de la amicul său Heine. Deşi au o mentalitate atât de deosebită, cei doi se iubesc totuşi. Domnişoara îl îndeamnă şi pe el să-şi facă un costum naţional pentru bal. Domnul cedant ca toţi îndrăgostiţii, nu o contrazice, dar plecat de la întâlnire stă şi meditează: „Un costum naţional pentru bal ? Aşi fi deadreptul un bufon, un arlechin, un păpuşoi ridicol. E drept, îl poartă foştii mei consăteni, plugarii, oamenii aceia cu obiceiuri patriarhale, cu graiul înduioşat de suferinţe, cu trupul copt de arş’ţa soarelui de vară, dar mie, care n’am nimic din patriarhalismul şi particularismul vieţii vegetative rurale,cum rai-ar sta ? N’ar râde cu hohotelene, când m’ar vedea cu cojocel şi cu panglicuţe ? Cel puţin dacă aşi fi un agitator politic..." Domnul are dreptate. In măsura în care civilizaţia se răspândeşte, ea are o tendinţă de uniformare a obiceiurilor şi a portului indivizilor şi popoarelor. Domnul profesor de germană de la Oradea Mare sau de la Cernăuţi e acelaş ca înfăţişare exterioară cu profesorul din Buenos Aires sau de la Captown. Ba, în faţa penetraţiei civilizaţiei nici satele nu pot rezista. Chiar ţăranii adoptă încetul cu încetul costumul europenesc şi încep să se asemene unii cu alţii la înfăţişare. C. FAJUBA Ofilina Mwrkesiin PARIS 12 (Rador). — D-rul Roux a anunţat in şedinţa de ori a Academiei de Ştiinţe că d-nii Ramon şi Zeller au realizat o antitoxină, dând imunitate complectă şi durabilă împotriva tetanos-ului. D-rul ROUX I mm Dictatura brătienistă în .....legitimi apărare! După zece zile de mormântală tăcere foaia guvernului a primit procură să explice de ce ni s’a aplicat cenzura militară. Cu câteva zile, Înainte de consiliul de Coroană, atunci când am dat un vileag tot ce s’a pus la cale, am prevenit opinia publică că ni se va flutura iarăşi, de către guvern, stindardul naţional, că se va invoca iarăşi raţiunea de Stat şi că, din nou, pentru a mia oară, vom fi denunţaţi ca nişte.., trădători, înstrăinaţi, ca nişte răufăcători cari „bravăm conştiinţa unui neam". Aşa s’a în umblat. Reptila guvernului ne onorează cu toate aceste epitete şi într’adevăr denunţă „Lupta" ca pe un organ care... bravează conştiinţa unui neam şi care a provocat... Statul să se pună faţă de noi in legitimă apărare ! Stupiditate şi idioţie. Conştiinţa naţiune bravată ? De către cine ? De către cei de la „Lupta" ? Râd şi curcile. Opinia publică simte acum bine cine a bravat conştiinţa, guvernul simte la rândul său reacţîunea actului de bravare. Statul nu legitimă apărare ? Cine şi prin ce anume act a fost atacat St.’ ...unta’* ameni"'”'. Ct. a Statului ? Râd şi curcile. Statul are într’adevăr nevoie să fie pus in legitimă apărare, dar numai nu contra bandei dictatoriale dela guvern care ne-a târât In noroiu şi a creeat ţărei cea mai dezastroasă situaţie* Dacă guvernul acesta nu s’ar fi cramponat la cârma Statului, daca el ar fi fost gonit acum câteva luni, Statul, naţiunea, ar fi fost ferit«, de edruncinătoarea frământare de acum, a cărei răspundere o poartă Întreagă, frământare pe care nu acest guvern va fl In stare s'o potolească, ci din potrivă, zilnic o va spori. Prima măsură care se impune dlar pentru apărarea Statului, este izgonirea guvernului şi apoi o Înţeleaptăxaminare a situaţiunei spre a reda ţărei liniştea adânc tulburată azi. R. X. Cine speculează durerea regelui Guvernul nm are îndrăzneala să ridice capul şi să pronunţe., excomunicarea din viaţa politică a partidului national! Pentru ce? Pentru că — o spune ,,Vitorul”—d. Mariu speculează dureroasa abdicare şi s’a opus la votarea regenţei. D. Maniu speculează durerea regelui ? Preşedintele partidului naţional reintorcăndu-se în Capitală după consiliul de Coroană, a convocat ziariştii şi le-a spus: — Consider chestiunea renunţată ca definitiv închisă. Dar d. Maniu s’a opus la votezrea regenteil — adaugă oficiosul guvernului. Aşa este, exact. D. Maniu s’a opus la instituirea regenţei din primul moment, a respins apelul d-lui Brătianu şi a motivat la tribuna Camerei, pentru ce respinge regenta. D. Iorga s’a rostit mai drastic* Regenta a fost respinsă şi de Partidul ţărănesc prin glasul d-rului Lupu. Regenta a fost respinsă și de generalul Averescu care a plecat ostentativ de la Cameră. Aceasta înseamnă a specula durerea regelui? Şi dacă aşa este, apoi de ce să fie învinuit numai d. Maniu ? Speculatorii durerosului eveniment care ţine în continuă şi crescândă frământare întreaga ţară, sunt pe banca ministerială. Speculanţii aceştia se menţin prin baionete şi cenzură, răspândesc contra partidelor de opoziţie cele mai mizerabile infamii, mint ne suveran şi vor să-l împingă la instituirea unei formale dictaturi pentru ca vinovatul cel mare, d. I. Brătianu, să poată scăpa de răspundere. L. T. A. Expunerea d-lui Doumer PARIS, 13 (Rador). — D. Doumer a fost ascultat ori de comisia financiară a Camerei. Ministrul de finanţe a insistat asupra necesităţii de a asigura venituri imediate pentru a evita inflaţunea; d. Doumer a declarat că în cursul lunei Decembrie eşirile tezaurului au depăşit cu 2.450 milioane intrările. Sforţările parţiale nu mai sunt suficiente. Este nevoie de un efort general şi energie pentru asanarea situaţiei financiare. Granate Ungaria cea nouă Ştiţi cam la organizată banda da falsificatori da bancnote de la Budapesta? Un print dădea banii pentru maşină şi hârtie. Un general dădea clădirea oficială In care să se facă operaţiile. Un director general al siguranţei generale dădea paza. Un secretar general la Externe dedea servietele şi cafenie botezate „chiar diplomatic“ cu cari se transportau în străinătate produsele fabricii. Iar un episcop dedea... binecuvântarea! După cum vedeţi toate elementele necesare unei organizaţione oficiale, serioase, erau întrunite. Şi oamenii aceştia voiau să via la guvern! Se putea foarte bine ca onorabilul d. Windischgraetz să ajungă mâine prim-ministru şi să confere la Liga Naţiunilor ca d-nii Briand şi Chamberlain! — Mari sunt minunile tale, Ungarie cara te deştepţi! A DESCA Accidentele de tramvai ,,Faptele diverse“ au înregistrat în ultimele zile alte câteva accidente pe linia tramvailor. Faima de asasină îi e deci dragă instituţiei liberale pecetluită de Carp cu ferul roşu. Aceleaşi şi aceleaşi constatări şi reflexii ne sunt impuse de modul defectuos al circulaţiei vagoanelor de S. T. B.: personal amărât, prost plătit, neinstruit, nedisciplinat, frâne care nu se supun manevrei, cu promptitudine, vagoane insuficiente, curse nereglementate, viteză nebunească. Avem de câteva luni de zile numeroase autobuze. Problema circulaţiei a fost, se ştie, îmbunătăţită radical prin introducerea lor. Circulă cu multă frecvenţă şi cu relativă iuţeală. Nu-ţi mai pierzi slujba din pricina întârzierii ce sufereai când mergeai cu tramvaiul. Ei bine, aţi citit odată măcar ştirea vreunui accident provocat de ele ? Vă poftim să arătaţi un caz. Ceea ce nu tot astfel se poate spune cu privire la S. T. B.-ul care de douătrei ori pe săptămână alimentează rubrica „faptelor diverse“ din gazete. Nu vom merge până la a cere suprimarea acestor dătătoare de moarte instrumente. Dar vom da cetăţenilor sfatul să se urce cât mai rar într’însele , de exemplu numai atunci când au timp de pierdut sau când vor să arunce din spate povara vieţii. i Creionul actualităţii Noul patriotism maghiar — Ce faci, amice, îmi şterpeleşti portofelul ? — Pardon, săvârşesc o operă eminamente patriotică ! Proclamarea grevei generale a avocaţilor Moţiunea votată de congres In adunareaxtraordinară a decanilor şi membrilor Consiliului general al Uniunii avocaţilor din România, care a avut loc la Palatul Justiţiei din Bucureşti în zilele de 9 şi 10 ianuarie sub preşedinţia d-lui Dem. I. Dobrescu, Presidenţial Uniunii avocaţilor din România, sa votat următoarea moţiune: PRESTIGIUL LEGALITĂŢII SCĂZUT Având în vedere raportul şi expunerea făcută de d. president al Uniunii, pe care şi-l însuşeşte în totul asupra legiferării de reformă şi unificare legislativă, asupra formalismului şi fiscalismului judiciar care au desfiinţat justiţia ţării. Având în vedere că legiferarea de reformă şi de unificare legislativă de după război, făcută fără colaborarea somităţilor, de elaboratori necunoscuţi, pe sub ascuns, fără un spirit conducător unitar, fără discuţiuni publice şi parlamentare, acuzată de interese private şi de falsificarea votărei, a făcut ca, în ţara noastră să scadă prestigiul legalităţei, a făcut ca legile noastre să fie aşa de streine de spiritul nostru naţional şi atât de încurcate şi de contradictorii, încât putem spune că poporul nostru trăeşte fără legi. HAOSUL UNFICAREI LEGISLATIVE Având în vedere că unificarea noastră legislativă, făcută fragmentar, fără plan general şi din spirit regionalist făcută, numai de juriştii din Regat, care unificau legi pe care nu le cunoşteau, a dus la încurcarea legilor unele prin altele şi la atâtea contraziceri şi controverse încât putem spune că în legislaţia noastră este un adevărat haos al unificărei legislative, care a încurcat şi justiţia regatului şi a noilor provincii. Având în vedere că Congresul avocaţilor la Cernăuţi din 1925, a avut dreptate să declare, că legea accelerărei judecăţilor este o lege inaplicabilă, căci aplicarea ei a arătat-o şi mai inaplicabilă de cum a bănuit congresul. SE DISTRUGE JUSTITIA TARII Având în vedere că „legea accelerărei judecăţilor'* a introdus in justiţie un atât de mare lux de forme, de formalităţi şi decăderi, în cât această lege a transformat justiţia într’o adevărată cursă savantă de chiţibuşarii, în care s’au încurcat şi toţi juriştii şi toţi împricinaţii; că într’o ţară cu mulţi analfabeţi, în care poporul nu cunoaşte legile noui, trăeşte încă sub obiceiurile vechi, într’o ţară în care nu există acte de proprietate şi atunci când există se obţin cu greu, această lege care cere depunerea actelor într'un termen scurt şi sub pedeapsa decăderilor, a făcut imposibilă intentarea unei acţiuni, a redus numărul acţiunilor cu 80% şedinţele preliminare din toată ţara în care legiuitorul îşi punea atâtea speranţe, n’au trecut de zece, astfel că actastă lege n’a accelerat ci a distrus justiţia ţării. CHITIBUSERIA FISCALA Având în vedere că fiscalitatea judiciară exagerată, a născut chiţibuşeria fiscală, care dezonorează justiţia, pentru că duce la pierderea unui drept sfânt, pentru lipsa unui timbru de o centimă; că ea cerând taxele şi impozitele chiar de la intentarea acţiunei, pune o piedecă împricinatului inocent în căutarea dreptăţei; că, impozitele pe acţiuni calculându-se la suma care se cere, iar nu la aceea care se acordă de tribunal, în cazul când tribunalul acordă mai puţin de cât s’a cerut şi chiar mai puţin de cât s’a cheltuit rămâne că statul percepe un impozit fără nici o bază fiscală sau morală. TAXE EXAGERATE Având în vedere că noul proect asupra taxelor şi impozitelor pe actele juridice procedurale, este atât de exagerat, încât el distruge instituţia în ţara românească, iar prin dispoziţiunea plină de o crudă ironie, că cel care locueşte pe o chirie anuală de două mii de lei la ţară şi trei mii de lei la oraş, este un om bogat şi nu poate profita de un act de paupertate, acest proect constitue implicit o declaraţie imorală, că numai cel bogat poata să-şi caute justiţia la tribunal. Având în vedere că mărirea taxelor şi timbrelor aproape de cinci ori şi mărirea de aproape trei ori a impozitelor progresive şi proporţionale pe actele juridice procedurale, care merge de la 0,40% la 1 la sută, cu inovaţia de a plăti impozitul şi la facerea apelului; supunerea inculpatului la timbre şi impozite în acţiunile penale şi chiar da la începutul procesului cum şi toate impunerile noi din proect, scumpesc atât de mult justiţia la cât o desfiinţează. IMORALITATEA Având în vedere că taxele şi impozitele fiscale pe actele economice prevăzute în proect, sunt atât de axagerate încât ele vor zădărnici circulaţia bunurilor, vor tulbura profund viaţa economică a ţărei şi ca pentru toate legile excesive, se va crea funcţiunea imorală de inudarea acestei taxe, pe care le vor plăti numai cei cinstiţi, devenind astfel un impozit pe cinstea cetăţeanului. Având în vedere că toate acest cauze vechi şi exagerate în timpu din urmă, au ajuns să închidă tribunalele pentru căutarea dreptăţei, care va mări revolta generală, va da rol administraţiei conrupte în locul justiţiei cinstite şi va duce le facerea dreptăţei prin sine însăşi, tocmai în aceste timpuri când justiţia a devenit singura, supapă de siguranţă. ALARMA Având în vedere că dacă statul are nevoe de venituri, el trebue să şi le scoată din impunerea luxului şi viţiilor care dizolvă societatea, iar nu din impozite pe nevoia de justiţie, care consolidează ţara. Având în vedere că avocaţii au competinţa şi datoria socială de a da alarmă asupra acestor pericole şi de a apăra cu orice risc fiinţa justiţiei ameninţate. Având în vedere că Corpul avocaţilor îşi face trista datorie patriotică şi naţională, ca prin mijloace grave, pe care le regretă din suflet să atragă atenţia tuturor Corpurilor constituite asupra relelor care desfiinţează justiţia română, în statul nostru tânăr şi agitat, care nu se mai menţine decât pe ultimele două coloane ale edificiului social: armata şi justiţia. PROCLAMAREA GREVEI AVOCAŢILOR PENTRU ACESTE MOTIVE Adunarea extraordinară in unanimitate, declară greva generală a avocaţilor din toată ţara, deleagă p? d. president al Uniunii şi Comisiunea permanentă a Uniune! avocaţilor, să atragă atenţiunea autorităţilor îndrituite şi să obţină recitiţi continuarea în pegL R-«. m