Lupta, februarie 1926 (Anul 5, nr. 1246-1269)

1926-02-23 / nr. 1264

/ A Anul V, No. 1264 Director Politic CONST. MILLE fiBONAHINTUL Pa 12 luni........................ 400 lei Pe 0 luni ...... 200 tel Pe a luni........................ido iei rEDACTIA $1 ADMIMIST ATM București, Str. Sărindar, 12 Guvernul iese zdrobit moral.* ceste din alegerile comunale. Nu­­mericeşte — o stun — el va pre­tinde fără pudoare că e triumfă­tor, căci la sete si In orăşelele de mică importanţă, el a „reuşit**! La sate a „reuşit“ uşor, anulând şi îndepărtând listele opoziţioniste şi apoi acolo, pres­unea administra­tivă este mult mai posibilă Adu­­nând şi comparând clar numărul de voturi obţinute de opozit­e şi cele atr­iuite guvernului, el se va preba de victorios — la sate ! Tristă şi ridicolă istorie ! De fact opoziţia a căpătat o stră­lucită victorie. Mai întâi Capitala este câştigată Un guvern care ca­de în capitala tărei e un guvern p­eruu.. . capitală se face şi si desface totul, nu Ca­p­tarâ se face politică. Pe lângă Capitali, toate oraşele mari din ţară sunt cucerite de opoziţie ; balotajele, pe alocurea, datorite faptului că au fost mai multe liste, ale opoziţiei, cari vor dispare la balotaj, vor mai mări succesul opoziţiei. Guvernul nu va putea guverna, chiar dacă va in­voca pentru el pe alegătorii din Vai de ei, judeţul Gorj, sau din alte comune din fundul munţilor. Ştim că guvernul ne poate zice : Ce fel de democraţi sunteţi Dvs. dacă nesocotiţi verdictul satelor ? Democraţi suntem, dar democraţi români care ştim cum s’au efectuat alegerile la sate şi deci nu putem pune bază morală pe ele. Sufra­giul universal este de o recentă a­­­l care şi mare deosebire pentru sate nu est© de eeace se petrecea înainte la colegiul al treilea. Nu este vorba Insă aici de dis­­cutiuniie platonice din presă si parlament E vorba In fapt dacă GuvernuL după lamentabilele rezul­tate obţinute, mai poate rămâne la putere si in special dacă mai poate cere regelui, după rezultatele că­pătate, dreptul de a prezida viitoa­rele alegeri. Or cât o fi de lipsit de obraz d. Brătanu, nu credem că poate să mai ceară regelui această favoare. Și dacă, prin imposibil, ei ar cere o. Suveranul nu i-o poate da. Un gu­vern ca cel al d-lui Brătanu, care s'ar pune în luptă nu numai cu o­­pinia publică, ceace este de mult, dar cu rezultatul pozitiv al alege­rilor, nu mai poate încerca a face alegerile generale si a mai guver­na, afară dacă nu este in hatul lui Dimitrie Sturza îna­nte de a fi fost intern®« la sanatoriu. Cel mult ,L Brătianu mai poate pretinde, ca să se retragă la dată fixă și să se pretindă astfel că o face de bună voie, de oarece si a îndeplinit mandatul. Aceste zise mai trebuie să mai facem o recunoaștere si anume că In halul în care este. guvernul n’a mai putut face alegeri cu bâta. braudde s’au deplasat de la centru la mahala. Acolo s’au furat buletine de vot. acolo s’au făcut Intimidări si ameninţări, acolo au fost opriţi oamenii să meargă la vot. acolo s'a făcut celace si face de obiceiu la alegeri si totuşi dezastrul n’a pu­tut fi evitat. Noi Tam prezis. Guvernul nu si la închipuit nici asa de apropiat, nici asa de decisiv. CONST. MILLE Strategie electorală Încurajările celui Tătărescu la fosta sală a consiliului de mi­niștri, din ministerul de interne, d­­subsecretar de stat Gh. Tătârascu așteaptă rezultatul alegerilor comu­nale. Pe masa în jurul căreia se punea la cale, înainte de război, soarta țării, stă întinsă harta României în­tregite. Din când in când reveria d-lui subsecretar de stat este tulbu­rată de apariţia dirigintelui oficiului poştal al departamentului care adu­ce „ultima“ telegramă cu­­rezulta­tul unei alegeri comunale. D. subsecretar de stat citeşte te­legrama , caută pe hartă localita­tea , suspină când alegerea este pierdută pentru partidul liberal pen­tru ca, după câteva secunde să în­figă, cu necaz, un ac cu gămălie neagră în România mare, in drep­tul orașului care s’a arătat ,,ingrat“ cu „gospodarii“ partidului liberal. Ca un comandant de armată în retragere d. Gh. Tătărăscu ciuru­­eşte trupul Ronţel­iei întregite cu ace de diverse colori. Negru predo­mină albul care reprezintă micile suc­cese“ ale listelor cetatenesti reuşi­t cu largul concurs al administraţiei si al morţilor din ultimele trei de­cenii. La un moment dat în cabinetul d-lui subsecretar de Stat pătrund, în­ goană, d-nii Vintilă Brâtianu şi T. G. Duca. D. ministru de finanţe venea să afle, cu un moment, mai curând, „succesul“ dela Piteşti, fieful d-sa­­le electoral; d ministru de externe zâmbea şiret gândindu-se la „suc­cesul“ de la Râmnicul Vâlcii, fieful său. D. Vtatîla Brătianu examinează cu atenţie încordată harta d-lui Tă­tărăscu. După o scurtă explicaţie a­­supra nostului apeior. d. ministru de finanţe, scărpinându-se in bar­bă, spuse îmr’un suspin : — Am pierdut si laşul ?! — Ce-are a face ! Ara reuşit, în schimb, la Medgidia! replică prompt d. Oh. Tătărăscu... — Neamtu a fost zdrobit la Cra­iova ! intervine d- I. G. Duca. — Am repurtat un strălucit suc­ces la Turtucaia ! — răspunde stra­tegul Tătărăscu care. In acel mo­ment, primise telegrama victoriei electorale într’un oraș eminamente românesc". —­ S’a dus şi Capitala! suspină d. Vintilă... Nu are nici o importanţă . Priviţi am reuşit la Urlaţi! tună victorios d. subsecretar de stat Tă­tărăscu. Am ieşit la Arad, Tg. Mureş. Ciuc. Trei Scaune. Sighetul Mar­­maţiei. Gura Humorului. Storojinet Dorna. Cavarna. „Citadele curat româneşti pe când opoziţia s’a a­­les în Bucureşti, Craiova, Iaşi, Tur­nu Severin, Alba Iula, Vaslui, Te­cuci etc... unde „majoritatea o for­mează minoritarii, evreii, socialiş­tii şi comuniştii" ! a încheiat con­versaţia d. I. G. Duca, în faţa tele­gramei care-i anunţa balotajul de­ Râmnicul Vâlcii, unde dizidenta li­berală a înfrânt pe liberalii „or­todocşi“ în ciuda e­omunicărilor d-lui ministru de externe. ION ROATA România nu mai e românească Cu începere de alaltăed, Romă­nia nu mai e ţară românească. Un comunicat al guvernului mazt­it, în alegeri declară că nu mai re­cunoaşte ca româneşti următoarele centre: Bucureşti, Craiova, Iaşi, Brăila, Galaţi, Piteşti, Giurgiu, F­ocşani, Constanţa, R. Sărat, Roman , Severin. Caracal, 1.­Măgurele, Cluj, Timsoara. Uradau Mare, Tighina, Soroca. Bazargic, Lugoj, Orăştie. Alba-Iulia, făgăraş, Cămpu Lung. (Bucovina), Iîasfalău, Aiud. Ceta­tea-Albă, Gherla, Husi, fălticeni Marășesti, Panait, Tecuci. Tg.Ini­mos. Zimnicea, Belgrad, Coh­ul, Bra­şov, Sighişoara, Sibiu, Mediaş, Ho­tin, Ren, Cernăuţi, balcic, Silistra, Rădăuţi, Turda, Adjud, Ploeşti, Târgovişte. In adevăr, aceste 52 de cent­e au cutezat, a zdrobi sau a trânti în balotaj serertsimul guvern al d-lui Brătianu. Cea mai mică pedeapsă ce ţi se putea da este aceea de a îi fost excluse din râtului centrelor ro­mâneşti printrun comunicat a­păr­ut în ,,Viitorul“ guvernului blackului. Ele ar fi putut fi trecute prin foc şi sabie, distruse din temelii — dar „Banca Românească“ a reţinut guvernul de la această expediţie, do­vedind cu registre că posedă cen­trale, sucursale, proprietăţi, co­mercial zări si cointeresări grase In tea e aceste centre. In urma comunicatului guvernu­lui că, cele 52 de centre ale, Ro­mâniei nu mai sânt româneşti, ba­ronul Ugran a telegraf­iat contelui Avvons că, in schimbul Pactului cu Guvernul Brătianu. Partidul Ma­ghiar a obţinut acest comunicat ca­re trebue transmis Societatei Na­ţiunilor ca dovadă definitivă că România ne mai fiind a Partidu­lui Liberal, acesta a trecut-o Par­tidului Maghiar cu care e cointe­resat l­ a U. R. Falsuriefipreşti Comisiunea de anchetă şi-a ter­minat lucrările BUDAPESTA 22, (Rador).­„Pos­ter Lloyd“ Dubl că un interview a­­cord­at de deputatul Rubinek, rapor­torul comis unei par­am­entare de anchetă. Vorbind despre lucrările acestei comis­uni, deputatul Rubi­­nek declară că ziarele din opoziţie au exagerat şi că n’a fost vorba nie decum de o încercare de a for­ţa sau violenta libera voinţă a mi­noritarei comisiinei. Comisiunea parlamentară s­-a de­clarat term­nată misiunea ei căci ancheta a fost încheiată şi nu mai există nici o propunere serioasă ca­re să necesite continuarea cerce­tărilor. Materialul examinat până a­­cum este absout suficient pentru a judeca limpede întreaga afacere. In şedinţa de ori a comis unei, s’a decis discutarea raportu­ri pe z­ia de 23 februarie. In aceiaşi şedinţă­­a mezen,a referatul său şi rapor­­orul minoritaid. •y"' V* \ w 4 Pagini 2 Lei Direcţii: 58/75. - Secretariatul 58/74. — Administraţia 58/73. Pace în Egipt ÎNCHEIEREA unu acord in­tre GUVERNUL EGIPTEAN ŞI ZAGLUL PAŞA Cairo, 21 Februarie. —Conferinţa naţională întrunită sub prezidenţia lui Zaglul paşa a aprobat, după lun­gi discuţiuni, propunerile de pane făcute de guvernul egiptean. In urma acordului stabilit, parti­zanii lui Zagrul vor lua parte viitoarele alegeri parlamentare, gu­vernul actual luându-şi angajamen­tul să nu mai aducă nici un proect care ar putea modifica vechea lega electorală. O a doua obligaţiune principală luată de guvern e aceea de a nu is­căli, de a nu da aprobarea sa nici umil tratat care ar înstrăina alte teritorii naționale egiptene. ZAGLUL PAŞA Să fugim de politică Gest semnificativ Cu prilejul sărbătorirei unui mar® scriitor şi cetăţean francez, o asocia­ţie a mamelor germane i-a prezint­at omagii Împreună cu o sumă de bani adunată prin subscripţie publică,­­ bani pe cari scriitorul e rugat să-i întrebuinţeze in interesul refacerii unui sat francez distrus în război de trupele germane. Gestul­ impresionează prin adân­ca-i semnificaţie. Asociindu-se la sărbătorirea unui scriitor care î n tim­pul războiului se ridicase cu demni­tate împotriva forţei brutale, mamele din Germania repudiază astăzi spiri­­tul care le stăpâneşte ţara şi care a făcut omeniri atâta rău. Prin gestul lor femeile germane caută să repare, în Imita putinţei, o infimă parte din cruz­mile pe cari fiii şi soţii lor, împinşi de guvernanţi, le-au săvârşit in fara de dincolo de Rin. Şi mai are un tâlc gestul asociaţiei germane, reabilitează fem­eea de pretutindeni care’n crâncena de slântuire de pa­timi dela 1914 s'a lăsat uneori abă­tută dela rolu-i adevărat Mâna care era datoare să poarte ramura de măs­lin şi să panseze rana, a lovit sol­datul tn retragere, desprins de uni­tate. Glasul care trebuia să mân­gâie a împroşcat cu vorbe duşmă­noase cohortele pribege. Iar privirile In care trebuia să se resfrângă o rază de lumină şi de blândeţe, s’au Încruntat. Umanitatea sângerândă nu şi-a gă­sit Întotdeauna cuibul tn sufletul femeii. Andreas Latzko şi Magdele­ne Marx au înregistrat în pagini dure­roase dezerţiunea ei dela fostu-i a­­devarat Desigur că au fost şi excepţii. Desigur că gestul total reparator nu putea să Întârzie. El s'a produs acum. ION PAS „Fier-ul inii Mii sTfii Hi 1*111. Mi Guvernamentalii s’au consolat. „Viitorul” este chiar Încântat. Bia­jul a răzbunat înfrângerea guver­nului. Biajul a ales, cu o infimă di­ferentă de voturi, dar a al­es lista guvernamentală Biajul a respins deci paridul national char în „fier-ul“ d-lui 1. Maniul Cum s’a întâmplat ca la Blaj să fie aleşi guvernamentalii, — aceas­ta bine înţeles că nu o spune cl­eiosul guvernamental. La Blaj a fost o adevărată lege electorală şi acolo lista guvernului n‘a putut fi salvată de cât cu ceferiştii un­guri Dar „Viitorul“ ştie perfect că Blajul nu este „fief-ul“ electoral al d-lui I. Manu. Şeful partiduui na­tional s’a ales la Alba-Iulia, acest judeţ îl reprezintă in parlament. Şi Alba-lulia a resp­us guvernul şi în aleger­le comunale. In „fief-ul“ d-lui I. Brătianu în­să, la Făgăraş, unde s’a deslănţuit deasemenea cel mai dest­inat ban­dtism electoral, guvernul a căzut Totuşi „Viitorul“ se consolează că a reuşit la Blaj! De­s­gur însă că d- Brătianu ar f preferat să triumfe la Alba­'”­­a nu tocmai la Bălţi. R. P. Răspunderea d-lui L­oratianu *Daca alegerile comunale ne vr fi favorabile, nuce­tul te va resfrdnge asupra întregului partid, dacă nu toată răspunderea o voi lua-o eu". (Declaraţia primu­lui ministru din ultima consfătuire a majorităţilor parl­amen­tare). Ca o îndrăzneală care a fost con­s­acrată In lumea politică ca o pro­vocaţiune d- L Brătianu a procedat la efectuarea alegerilor comunale declarând partizanier că-şi asumă întreaga răspundere in cazul unui insucces. Ei bine, cum stăm cu răspunde­rea d-lui I. Bri­tianui? Ca şef de guvern d L Brătianu nu va trage nici o consecinţă. A* ceasta p­idha'am pentru că sim că n’a tras nci o consecinţă du­pă dezastrul electoral de la alegeri­­a camerelor agr­cole. Se poate ca de astă-dată regele să fie indiscret faţă de premierul său şi să-l Întrebe dacă nu cumva f'iu. ..şifonat** rezultatul alegerilor comunale, dacă n­oi da astădată nu vede la manifestarea generală a tărei o Indicaţie serioasă că tre­buie să plece imediat Se mai poate ca d. Brătianu să evite o astfel de Indiscretă între­bare din partea suveranului şi să binevoiască a fixa regelui data pre­cisă şi cât mai apropiată a... ono­rabilei retrageri a guvernului. N'are importanţă cum se vor a­­ranja funeraliile regimului actual, adi că cu ce pompă va fi îngropat Important este insă sub ce for­mă se va manifesta faţă de parti­dul pe care-l conduce răspunderea ce şi-a luat d. l. Brătianu. Şefia d-lui Brătianu a prim­­ o lo­vitură dureroasă. Modul cum a con­dus partidul în ultimul timp, mar­chează o cons­acrab­lă scădere la actualul șef al liberalilor.. Tactul, abilitatea, prevederea, mai ales prevederea au suferit la d. I. Brătianu o vizibilă, o uimi­toare scădere. Cum rămâne dlar cu răspunde­rea? Să vedem, poate că „Viitorul" ne va da o lămurire, dar o lămurire autorizată. R. K­ Penetrapa partidelor la sate Să lsăm orice patimă și să vor­bim de lupta politică la sate. Mai întâi poate e vorba azi de o luptă politică la sate adică de o ciocniTă a ideilor tuturor partide­lor cari se afirmă la orașe? Ar f! ridicol a da un răspuns nor ma­tiv unei asemenea întrebări In satele noastre, în alegerii© parlamentare, prevalează activita­tea electorală şi Sim­patile persona­le ale candidatului, in alegerile agri­cole au prevalat nemulţumirile să­tenilor contra Spaniei liberale, iar in alegerile comunale, cu rare excepţiuni, predomneşte lupta în­tre cutare şi cutare familie care, din tradiţie, a dat primari în cuta­­re comună. Problema penetraţiei partidelor la sate rămâne un deziderat începu­turile însă nu arată satele cu totul refractare unei asemenea penetra­ţiuni. Ea trebue să aibă însă de­o­cam­dată nu un caracter doctrinar, idei unul de polemică politică. Partidul car© vrea să străbată la sate trebue să aibă oameni cari cu­­nosc psicho­rigia ţăranului, realis­mul lui, nevoia lui de a fi ajutat în dobândirea dreptăţilor de fiecare, în satisfacerea nevoilor lui prea desconsiderate. Ara avut exemple în mişcarea ţă­rănească a lui Dobrescu-Argeş şi Valescu. Am avut exemple pe d-rul Angelescu care câştigase teren la sate în Judeţul Buzău. Tot astfel memorabilele alegeri ale lui Const Mille în Teleorman. Avem azi pilda din Covurlui un­de conducătorul Partidului Naţio­nal, d. Garamfil, a trecut dela ca­pitală în judeţ şi prin luptă a obţi­nut succes In 18 comune contra 16 ale guvernului şi 14 balotaje. In Ilfov, d. D. R. loanîţescu a pătruns tn comune şi rezultatele sânt elocvente: 60 la sută contra guvernului în alegerile comunale. Concluzie: nu satele sânt refrac tar® partidelor, ci partidele rămân parte refractare satelor, parte în imposibitate încă de a pătrunde dincolo de lantul pe care guverne­le il trag în jurul satelor. SATURN Tovarăşii de luptă ai liberalilor UGRON 51 CUZA La ce a folosit pactul încheiat de liberali cu partidul maghiar al d-lui Ugrón? La ce a folosit concursul de ultima oră al antisemiţilor d-lui Cuza pentru Istele guvernamenta­le împănate de altfel nu numai de unguri ci şi de „zidarii“? Guvernul a fost zdrobit în cele mai importante centre mari ROMA­NEŞTI, ungurii au fost înv­işi chiar in centre ca Oradea Mare, iar cuziştii au fost pur şi simplu desfinţaţi electoraliceşte tocmai în oraşele cons­aerate ca fortăreţe an­tisemite de către partizanii d-lui Cuza. Alegerile acestea sunt plin® de învăţăminte. Din acest punct de ve­dere provocat mnea d-lui Brătianu a contribuit foarte mult la clari ca­rea stuaţiunei nterne. D. Brăta­nu, de sigur că n’a urmărit o astfel de clarificare , a crezut că haosul se va sp­ul că noul echivocuri se vor creia, că, în or ce caz, va în­curca opoz­­i­a si in special pe acei cari re vend că guvernul. Planul a fes't însă tocmai pe dos- D. I. Brătianu s’a aras totuşi cu doi tovarăşi, şi de opoziţie, cu d-nii Ugran şi Cuza. Să-i fie de bine! Lt Cranate Se ştie ce efect teribil de prompt au avut miile de afişe ilustrate li­pite pe zidurile Capitalei de membrii fostei comisii interimare: cu cât se lipeau mai multe, afişe, cu atât scă­deau voturile! Apropos de aceste afişe, doi cetă­ţeni, intr’a ei, le priveau. — Frumoase afişe — spunea unul. — Da, dar cu banii noștri — răs­punde celălalt — Ori­cum, sânt occidentale. — Da, dai es atiileaee orientate! SE36A Mă podidesc lacrămile „Partidul liberal şi prietenii lui au câştigat toate oraşele curat ro­mâneşti”. Aşa îşi sfărşeşte „Viitomi”* anun­ţul său mortuar de eri prin care arată că ţara s’a rostit pentru gu­vernul d-lui Brătianu! Mă uit de listă și văd că gu­vernul a căzut la Craiova ! D. la Craiovă, cap­tală a Olte­niei, patrie a banilor, cetatea de un­de a pornit spre scaunul domnesc Mihai Viteazul ! De ce oare te-ai înstră­nat de sufletul naţional atât de mult, încât azi nu mai pi­i o­­raşul „curat românesc“ care fu­sesi pănă'n dimineaţa zilei de 19 februarie 1926 ? Dar tu T. Severin, cetate de ho­tar a Neamului, care păstrezi de zeci de veacuri pietrele doveditoa­re ale latinităţii noastre, cum se poate — vai, ce durere ! — să a­jungi un laborator de uneltiri con­tra integrităţii Naţiei ?! Dar nu Albă-Iulie, unde Voevodul Mihai şi Domnitorul Ferdinand si­­au aşezat pe frunte coroana Un­tătii Nationale, de ce oare si «fc — si tu Alba lulie ! — privesti cu o­chi crunţi la obiditul neam româ­nesc ? ! Dar tu Caracal, care porti nume de cezar roman, cuib de Vornici si de Spătari, tu care­­ trimeteai la luntă roşiorii ale căror plete brune fluturau mândre pe umeri, si tu ti-ai întors fata de la naţia in a cărei salbă erai altă­dată o da­­ltă nestimată ?­­ Nu, nu mai pot urma! Mă podi­desc lacrămile! Mă uit pe harta tarii si văd atâtea cetăţi cari au dat neamului pagini glorioase de istorie. Orletre unghiulare ale edificiului na­tional, uriaşe cazane de aramă, în can a clocotit şi s'a făurit limba românească. Toate nu mai sânt româneşti, ele şi-au verdut această podoabă, poa­te singura lor bogalie, şi tocul lor la recunoştinţe Neamului le au luat martie metrourile ale românismului: Medgidia si CurtBunar ! MAXIM1N s C Marți 18 Februarie 1928 Director EMIL D. FAGURE PUBLICITATEA Se primeşte direct la administratea ziarului şi la toate agent­e de publicitate s lei mmm» ix­tm 4 LEI Itt ITBAUAUfl Femeea şi politica Minoratul ei trebue să înceteze Consiliul Naţional al femeilor ro­mâne a Început de câtva timp o campanie de presă şi de Întruniri publice pentru a determina factorii executivi şi legislativi să scoată fe­meea română din actualul ei minorat politic.. Duminica trecută, 14 Februarie, Cons­­iul naţional a ţinut o Întru­nire In sala „Tomis”, iar discursu­rile rostite le-am rezumat la vreme. Credem nimerit Insă să dăm azi în Întregime discursul rostit de d-na Alexandrina Cantacuzino, presidenta „Consiliului Naţional al femeilor ro­mâne", care sintetizează perfect punctul de vedere al acestei impor­tante organiza­ţiuni In problema par­ticipării femeii române la viaţa pu­blică. Iată discursul: — Ne găsim la o grea răspântie. Ce a fost, nu mai este; ce va fi, nu s’a sălăşluit Încă. Lumea veche care ne-a ocrotit tinerelele se duce; cea nouă acum Începe să-şi măsoare pu­terile şi In această frământare so­cială nu este Îngăduit nimănui a rămâne In nepăsare. De aceea, dom­nilor şi doamnelor, am Înţeles şi noi, membrele Consiliului Naţional al femeilor române, datoria ce o a­­vem a ne cântări răspunderile, a cugeta adânc asupra nevoilor ce le simţim In jurul nostru, In fine re­zumând năzuinţile şi crezurile noas­tre, a alcătui un program, pentru În­făptuirea căruia Înţelegem neînce­tat a lupta. Acest program cuprinde îmbunătă­ţirile ce credem că trebuie urgent introduse In viaţa noastră publică. Bine Înţeles, că prima noastră grijă este de a vedea femeea, moraliceşte şi materialiceşte In măsură a cores­punde Înaltelor ei datorii, de suflet al familiei şi ca atare să o vedem eşită dintr’un minorat care-i slăbeşte cu desăvârşire Înrâurirea famil­ară şi socială cum va putea mama să ţie piept soţului şi fiilor care au apu­cat pe căi greşite, dacă văd câ­ i este interzis a participa integral la viaţa lor? Astăzi condiţiile de trai s’au schimbat şi cu ele şi alcătuirea so­cială; oamenii trăiesc mult mai mult afară din cămin; preocupările gene­rale s’au lărgit, chestiunile culturale, economics, sociale, politice, mişcă missele adânci ale poporului şi stă­pânesc sufletele Intr’atât, Încât dis­cuţii înfierbântate au Ioc pe aceste probleme. In asemenea condiţii, ce rost poate să mai aibă mama, oare vecini© cele lăsată In afară, răspunzându-i-l la observaţiunile ei: „Dumneata nu ştii, nu ai expe­rienţă, nu cunoşti oamenii, legea, a­­plicaţiunea practică a vieţii obşteşti. Evident că Încetul cu încetul, legătu­rile familiare ne mai fiind susţinute de concepţiile stricte de disciplină medievală, vor slăbi spre paguba so­cietăţii Întregi. DREPTUL LA VIAŢA PUBLICA Pentru înrâurirea Însăşi a vieţii familiare, pentru ocrotirea copilului, pe care numai mama 11 poate apăra, cunoscând mai bine fiinţa isvorâtă din trupul şi sufletul ei cerem să fim chemate la viaţa publică ; cerem a­­cest drept, şi pentru însănătoşirea generală a societăţii şi pentru renaş­terea noastră morală. Credeţi, că femeia chemată In Par­lament a legifera In chestiunile de ocrotire a minorilor, de salvare a să­­nătăţii publ­ce, nu va susţine cu tă­rie o organizare serioasă a higienei publice şi nu va căuta a organiza sal­varea pruncilor şi cu ei a viitorului nostru ? Ne mor copiii. Domnilor, am aci un grafic de al cărui cuprins să luaţi cunoştinţă, că a veţi vedea In ce măsură suntem atinşi în des­­voltarea noastră naţională. Uitaţi-vă şi urmăriţi tabloul ce vom împărţi şi din toate punctele de vedere, veţi vedea ce proces grozav avem de în­lăturat Dar odată salvaţi de la moar­te, aceşti prunci trebue îndrumaţi în viaţa socială. REORGANIZAREA ŞCOALEI De ce să nu o mărturisim, şcoala lasă mult de dorit, afară de chesti­unea programelor care cer o serioasa revizuire mai ales la învăţământul secundar, este absolută nevoie să scăpăm odată pentru totdeauna de tirania politică, care a introdus şi în templele simte ale Învăţăturii ha­­­­rurile otrăvitoare de suflete. O comi­­sie de profesori trânteşte la examen pe un elev, imediat din ordinul mini­strului, silit de d­­antela politică, se alcătueşte o altă comisie care 11 tre­ce. De poda nenorocită, se Învaţă co­pilul, că prin protecţie toate nelegiui­rile se pot şterge. BISERICA Dar B­serica, acest scut sfânt al neamului, nu este şi ea atinsă de multe scăderi, datorite aceloraşi pro­­cedeuri ? Seminariile gem de nevoi ; semi­nariştii sunt copii vitregi ai ţarei; nimeni nu se ocupă de înaltul apos­tolat pentru care se pregătesc, şi de toate se învaţă în aceste seminarii, numai viaţa cucernică creştină, nu­mai medială şi sa­tarată. Acesta «colt, risc seminarii, sunt compieei laicizate şi puţin pătrunse de menti­­rea lor. Deasemeni ne dăm bine seama cu­ un popor de agricoli ca noi nu sa poate desinterasa de chestiunile eco­nomice, care trebue să fie la temelia însăşi a vieţii de Stat, unitar român căci din întărirea aceasta economică va eşi liberarea noastră financiară. O spun hotărât, nu Înţelegem a trăi ca nişte milogi in ţara cea mai bogată din lume. Nu Înţelegem ca câţiva pe rând să se Îmbogăţească cu sute de mili­oane iar intelectualitatea noastă, po­doaba inteligenţii şi a Înaltelor noas­­tre Însuşiri să trăiască In lipsuri. ROADELE NEFASTE ALE INFLU­ENŢII BANCARE Nu Înţelegem sugrumarea oricărei independenţe prin influenţa bancară asupra vieţii noastre publice; dorim o asociaţie chibzuită Intre capital şi muncă in folosul desvoltarei bogăţii­lor ţării, iar nu munca la bunul plac al capitalului şi nici cap­­aiul la dis­creţia asociaţiunior politico-bancare. Politica este o religie; este cea mal Înaltă manifestaţie a conştiinţii ome­neşti In serviciul patriei. Ea nu poa­te fi speculată tn folosul nici unui interes; ea trebue sâ rămână tribu­na tutulor năzuinţelor, a tuturor ne­voilor neamului Politica nu trebue sâ fie o arenă unde numai patimi mărunte ori ne­cugetate sâ clocotească, otrăvind tot In jurul lor, ei un loc de lupte uriaşe, cinstite, unde numai scopul, idei*­a& triumfe In adevăr şi dreptate. Politica este cea mai sfântă ştiin­ţă, căci pe ea se reazemă desvoltarea, armonică a unui Stat, şi prin ea po­poarele Îşi îndeplinesc menirea, ast­fel că nu orişicine se poate improvti­za de pe o zi pe alta ori politici. Noi cerem unu­i lucrător manual (meseriaş) să aibă o şcoală, sâ fi fost ucenic, chiar pentru a ne face o pe­reche de ghete şi credem câ putem improviza pe conducătorii vieţii noa­stre publice şi nu le cerem măcar certificate de cinste, moralitate, de desinteresare, care să ne asigure ci avutul ţării va fi bine păstrat Şi nu ni se răspundă câ aşa se petrece şi In alte ţâri şi in cele mai Înaintate din Occident. Acolo există o tradiţie socială, există o opinie publică con­ştientă, o presă suverană, care im­pr­ice materie se rosteşte şi dă de la sine putere sancţiuni drastice care scoate câte­odată oameni căzuţi in păcate, din viaţa publică, şi chiar de nu ar fi aşa aceasta nu ar dovedi ni­mic. Suntem la Începutul vremurilor noui, se vor revizui multe sub im­boldul noilor curente, care spre cin­­stea omenirii, aduc cu ele o Inviere morală In lumea întreagă. înfăptuirea definitiva A­PACO Ca mame şi femei nu putem să nu cerem Înfăptuirea definitivă a păcii peste hotare şi In cuprinsul ţării in afară această chestiune nu depinde numai de voinţa noastră; dar aci in hotarele noastre avem datoria a ne apropia frăţeşte unii de alţii şi nu căuta o Înţelege d­intre noi, toţi, ce­tăţeni ai aceleiaşi ţări, Înţelegere ca­re de va Întârzia, ne va aduce numai râu. Surorilor noastre minoritare le spu­nem că pot avea desăvârşita Încre­dere în noi căci mâna ce ie­m în­tins, rămâne chezăşia sentimentelor noastre faţă de el» şi cerem hotărât ca In preajma alegerilor şi a noului Parlament toate partidele cu răspun­dere, să cerceteze de aproape proble­ma minoritară, căutând o dreaptă deslegare a acestor gingaşe chestiuni. Cerem acest lucru pentru câ drep­tatea este temelia unui stat şi mai ştim bine că fără dreptate nimic trai­nic nu va dăinui. Vrem dreptate pentru toţi, căci po­porul acesta care veacuri dearândul a luptei la contra nedreptăţi, este născut a fi apostolul luminat al dreptăţii, ad iubim şi al înfrăţirii ca­re sunt însăşi comorile lui sufleteşti şi caracteristica etnică a însuşirilor Iul NEDREPTAŢIREA FEMEII ROMANI lată de ce cerem cu hotărâre In faţa noii legi electorale a fi chemate şi noi la v­aţa publică, o cerem pen­­trucă au Înţelegem ca ţara noastră sâ rămâe în afară de marea mişcare’1, ce astăzi cuprinde aproape lumea Întreagă Am aci o hartă foarte inte­resantă , tot ce este cu negru Infă­­ţişazâ ţările In care femeile partici­pă la viaţa publ­iâ şi puteţi astfel vedea că în 8 sferturi din Europa, Amenca, Australia, femeea şi-a că­pătat drepturile politice fără ca or­ganizaţia familiară sâ fi suferit cu nimic ci din contra, înrâurirea ei bi­nefăcătoare se simte mai ales în Su­ed­a, Norvegia, Finlanda, Danemarca şi Amerca. Cerem deci cu conştiinţa împăcată a lua şi noi parte la munca obştească căci prin chemarea de noi forţe po­litice s’ar întări Soc­etatea, s’ar în­tări România politică şi economică, s’ar întări sufletul românesc ridicân­­du-se la adevăratele culmi ale v­eţii civice şi spirituale cinstind astfel deopotrivă omenirea şi latinitate*

Next