Lupta, septembrie 1926 (Anul 5, nr. 1423-1448)

1926-09-15 / nr. 1435

Anul V.— No; Oirector Politic CONST. M I L.L Ej ' V_A... i . ABONAMENTUL % 12 luni 800 I© 'e 6 p ^00 n *e 3 n 200 B IN STRAIWATATE DUB»’,* REDACŢIA Şl administraţi/ Buewreţtf^Str Sărindar, 1? Chiriaşi şi proprietari ! Iarăşi se pune în mod acut chestiunea legei excepţionale pri­vitoare la chiriaşi şi proprietari, Legea răposatului Mârzescu a ■ lăsat încurcată chestiunea, fă­când să domnească şi nesigu­ranţa şi nedreptatea. Siguranţă nu au nici una din cele două ta­­bete duşmane, căci legea are un caracter provizoriu­ şi nici drep­tatea nu este cu legea. Nu e dreptate nici pentru proprietari, nici pentru chiriaşi. Nu e drep­tate, deoarece proprietarul care are un chiriaş dinainte de răz­­boiu, încasează de la el o chirie ridicolă, pe când vecinul său, mai norocos, care nu este supus legei excepţionale, încasează pentru un imobil identic, o su­mă în adevăr fabuloasă. Tot astfel este cu chiriaşii. Ori plă­tesc prea puţin în comparaţie cu preţurile actuale, ori plătesc prea mult. Rezultatul este că toată lumea se lamentează şi tremură să nu fie mai rău, cu altă lev­*• Ne-am spus de mult punctul nostru de vedere. Trebue pus între chiriaşi şi proprietari un factor care să hotărască preţul chiriei.* Dacă am institui justiţia care să fixeze aceste preţuri, s’ar isprăvi odată cu anomalia. Presupunem o justiţie sumară, care să judece fără articole­­de lege, fără amânări, fără apel chiar, şi care, având în vedere situaţiunea imobilului, oraşul şi toate împrejurările, să fixeze chiria. Nu se poate­ ca un imo­bil situat pe şoseaua Vergului, să poarte o chirie ca unul situat în centrul Capitalei, nu se poate ca acolo unde este confort mo­dern să nu se plătească mai mult ca pentru o cocioabă, fără nici un confort. Cu chipul acesta şi chiriaşii şi proprietarii nu vor mai avea să se plângă, afară de cazuri excepţionale când jude­cătorul a fost nedrept sau păti­maş, ceea ce se va întâmpla mai rar, dar de sigur că se poate în­tâmpla căci şi judecătorii sunt oameni. * •­­Aceasta ni se pare că este so­luţia cea mai justă, pentru că alta mai bună nu există, şi toc­mai această soluţie nu a fost a­­doptată de legea răposatului Mârzescu. Cum o fi legea cea nouă ? Nu ştim care este punctul de vede­re al d-lui Cudalbu- dar un lu­cru ni se pare imposibil acela de a se lăsa libera tranzacțiune, care ar produce în adevăr în lu­mea orașelor dezastrul cel mai mare care a fost dela războiu încoace. Const. Milie Evenimentele din Italia f!wm saut privite la Londra şi la Paris Incident Sranco-italian ? Un anarchist ,un agent provo­cator sau un nebuni un individ de origină italiană, a încercat să a­­tenteze la viața primului ministru al Italiei. Actul acesta a provocat o una­nimă protestare în toate statele civilizate şi de pretutindeni s'au îndreptat spre Roma demonstra­­ţiuni cari reprobează atentatul, precum pretutindeni lumea a fost impresionată de descoperirea, în Elveţia, a unui, complot contra preşedintelui federaţiei d. Motta pus la cale de un comunist rus. De prisos că Statele de ordine, cu deosebire statele cu o veche civilizaţie, să mai aibe nevoie a demonstra oroarea lor contra atentatelor şi a acelor cari pun la cale comploturi. E şi ridicul să mai faci azi pro­fesiuni de credinţă asupra modu­lui cum înţelegi să fie cârmuită omenirea. Nici prin semnale, nici­­ prin bombe, dar nici prin spânzu­rători, ca cea de la Angola şi nici prin terorismul roşu de la Mos­cova, nu se vor rezolvi vre­o­dată conflictele politice dintre partide. In Italia s-au încercat câteva atentate contra lui Mussolini. Toate aceste criminale încercări au avut ca rezultat în interiorul regatului italian o întărire a re■ gimului actual, iar in afară pre­tutindeni o reprobare unanimă şi, prin repercusiune, aceste mani­festări de simpatie au consolidat şi în streinătate situaţia internă a Haliei. Iată un nou atentat contra d-lui Mussolini. De astădată atentato­rul e un italian refugiat in Franţa. Se putea să fie un francez, un en­glez, indiferent de ce naţionali­tate. Câţi italieni comunişti sau anarchişti nu sunt în Franţa şi Anglia, cu cari autorităţile au de furcă.In Italia însă s'au produs de­­monstraţiuni deplasate, franco­­fo­be, pe cari guvernul nu le-a de­zaprobat din primul moment. Aceasta este o greşală politică care chiar in momente de sures­citare ar trebui să le evite un guvern al unui stat mare şi civi­lizat ca Italia. Intru­cât poate fi învinuită Franţa, care respectă de veacuri dreptul de azil, că a­­cest anarchist italian s’a furişat prin frontiere şi a făptuit atenta­tul dela Roma ? Chestiunea aceasta nici nu merită o mai serioasă examinare. Raporturile între Paris şi Ro­ma sunt bune, normale. Că se cri­tică în cercurile politice ale par­tidelor din stânga din Franţa mussolinismul, dar alte grupări îl şi apără. Dar fasciştii nu atacă toate celelalte partide din stânga din toate ţările ? Dar fasciştii i­­talieni cari trăiesc la Paris nu s'au dedat chiar în Franţa la de­­monstraţiuni ?. - S'au gândit acei dela Roma cari s'au dedat la demonstraţi­­uni franco-fobe ce impresie va face o astfel de atitudine nu nu­mai în Franţa ,dar pretutindeni ? Guvernul francez s'a grăbit să felicite pe Mussolini,—ceea ce au făcut mai toate guvernele. Dar în acelaş timp guvernul francez a relevat campania franco-fobă a presei italiene şi a protestat, iar la Londra presa engleză a comen­tat chiar acele cuvinte ameninţă­toare­ ale d-lui Mussolini obser­vând că evitarea dezordinelor nu se poate obţine prin atacarea dreptului de azil, ci mai curând prin restabilirea libertăţii. Un D­avid Rey dacă scăpa de spân­­zurătoarea lui Kemal Paşa, care ţară civilizată nu-i ar fi dat azil? înţelegem starea de spirit din Italia a acelor cari sprijină pe Mussolini. Desele atentate i-au exasperat. Dar a­ se încerca să se arunce vina, măcar o cât de mică aluzie asupra răspunderii, morale a acelor din streinătate cari nu ar admite pentru ţara lor o dicta­tură mussoliniană, aceasta n- ar fi numai absurd, dar nedrept, ar fi şi o mare greşală politică, ar însemna tendinţa de a se impune fascismul şi peste hotare,­­ ceea ce Mussolini n'a urmărit şi a de­zaprobat chiar încercările altora. Să sperăm că se va restabili calmul la Roma şi că incidentul franco-italian se va risipi repede în interesul celor doi mari aliaţi, dar cu deosebire în interesul re­gimului pe care Italia îl men­ţine. L.T. A. Un bancher filantrop Marele bancher belgian Levenstein (In dreapta) care a făcut guvernului belgian cunoscuta ofertă de imprumut fără dobândă. Am 4­4s AG VII3 LEI Direcția î 58/78. — Secretarîatul 88/74. — Admîastrațîa 58/73. Comanda de arme din Italia Contractul s’a redus la 309 milioane lei — Nu se va mai aduce fer vechi — Comunicata! ministerului de răsboi­­ In fin* ministerul de război a dat un comunicat „pentru a lu­mina opinia publică” cu privire la comanda de arme și mitraliere vechi din Italia. In primul rând d. ministru de război asigură opinia publică a­­larmistă că „intereselor apărării na­ţionile Li­ se aduce un aport consi­derabil prin această, comandă?” In al doilea rând d. general Mircescu tine să se ştie ce este o mare deosebire între semnarea unui con­tract şi recepţionarea armelor co­mandate. Cadtul de sarcini — spune d. ministru de război — este întoc­mit după modelul armatelor, a­­vând aceleaşi condiţiuni şi clauze cari se cer la o armă nouă eşită a­­tunci din fabrică. D. general Mircescu mai aduce la cunoştinţa publicului că va nu­mi o comisiune pentru efectuarea recepţiei comipusă din militar des­toinici încă o garanţie. In afară de caetul de sarcini, că măsurile ce s’au luat şi se vor kni pentru această comandă „se efectuează în toate condiţiunile ce se cer în asemenea ocaziuni.” Comunicatul ministerului de răz­boi pretinde că aducerea armelor pentru infanterie este necesară a­­părării naţionale astăzi şi care nu poate întârzia.”­* * * Ştim că după îndelungate dis­­cuţiuni între ofertanţi şi repre­zentanţii ministerului de război, plus contenciosul acestui depar­tament, contractul pentru cumpă­rarea armelor de infanterie, mi­traliere şi gloanţe, de provenien­ţă austriacă, arme întrebuinţate in tot timpul războiului, a fost redus de la un miliard două sute milioane la 400 milioane ca să fie apoi, din nou redus la 300 milioa­ne lei cât se prevede astăzi. Am mai aflat că d. general Mir­cescu de­şi a dorit nu a putut împedica încheierea contractului, chiar aşa redus şi că — spre a salva interesele armatei şi a scă­pa de insistenţele samsarilor — a numit o comisiune compusă din trei distinşi colonei a căror cin­ste şi dragoste de ţară este mai presus de orice bănuială. Putem, deci, anunţa opiniei publice că armata a scăpat de fe­lul vechiu ce urma să fie adus din Italia căci comisiunea — aşa cum a fost alcătuită—îşi va face datoria. * w * Asiguraţi asupra soartei celor trei sute milioane, întrebăm, în­că odată,pe d. ministru de război dacă d-sa ia sau nu în serios lucrările cari se fac la Marele Stat Major al armatei cu privire la înzestrarea oştirei. In comunicatul d-lui general Mircescu se spune că coman­da de arme pentru infanterie este „necesară apărării naţio­nale astăzi şi nu poate întârzia'". Statul Major care cunoaşte ne­voile oştirii pretinde, atunci când a stabilit ordinea de preferinţă în privinţa înzestrării armatei, că infanteria, cu armamentul de ca­re dispune astăzi, este în stare să facă faţă tuturor împrejurări­lor şi că Statul trebue să pue la dispoziţia ministerului de război sumele necesare înzestrării ma­rinei, aviaţiei şi artileriei. Ministerul de război—sigur azi că nu se vor admite la recepţii armele vechi din Italia, arme cari au fost refuzate de alte state,— ar putea cere Consiliului de mi­niştrii să-i pue la dispoziţie cele 300 milioane spre a începe umple­rea golului mult simţit în urma artileriei. Sau d. ministru de războiu ar putea întrebuinţa această sumă pentru construirea de depozite pentru muniţia care stă pe câmp gata de explozie, dând astfel do­vadă de gospodar cu grije de in­teresele superioare ale oştire!. Dar chestiunea depozitelor de muniţiuni este prea importantă ca să o tratăm în câteva rânduri. Vom reveni asupra ei acum când ştim cu preciziune că armata a scăpat de pericolul ce a amenin­ţat pericol evitat prin campania întreprinsă de toate ziarele cu „sentimente româneşti“, cum spune comunicatul ministerului de război , „.... R. M. ....... |LK————————i“——tjffirTÎHTff—l—riF—'—l——r—T—lff,i*,T."r"i ■'^■■iifigrSrTÎTîigîgMntlrtriMâriir1^-1-— — l,l;r,r?;5 ii­l Gill­e­n­ioua 1 Date fiind moravurile politice întronate la noi, felul cum se ne­socotesc legile şi cum e întronat arbitrariul, informaţia pe care o­ficiosul guvernului o publică în numărul său de aseară nu ne sur­prinde. Scrie „îndreptarea“: Ministerul de interne a deferit ministerului de război cazul co­merciantului G. Andreescu ,întru­cât acesta a avut conflict cu un ofiţer superior. Azi dimineaţă de secretar ge­neral al ministerului de război a dispus anchetarea incidentului. Aşa­dar e vorba de cazul „co­merciantului Andreescu“ nu e vorba de cazul colonelului Bolin­­tineanu care a bătut în localul poliţiei un cetăţean, nici de cazul directorului poliţiei care atrage in cursă cetăţeni pacinici şi îl la­să în localul poliţiei fără apărare în mâinile acelora cari găsesc cu cale să-şi facă singuri dreptate. Aşa cum e redactată informa­ţia îndreptării ar reuşi că proces se face victimii, nu poliţistului sau ofiţerului care au pus la cale maltratarea. Ne închipuiam că ministerul de interne care a tolerat şi acoperit atâtea samavolnicii va căuta să salveze pe un averescan care vremelnic stă în funcţia de di­rector al poliţiei. Ştiam că directorul poliţiei prin organele subalterne caută şi răscoleşte doar va găsi ceva în trecutul bătrânului comerciant pentru ca să se răzbune pentru atmosfera penibilă ce i s-a creiat. învechitele metode poliţiste vor găsi desigur mijlocul să pună ceva în sarcina victimei şi să-i facă cine ştie ce proces de con­travenţie şi să reediteze­­ astfel povestea hoţului de păgubaş. Informaţia­ îndreptării ne arată, pe de altă parte, că guvernul în­ţelege să ia parte mai puţin gravă a cazului, cercetarea bătăii în sine, şi să treacă peste partea in­tolerabilă, a scandalului, vinovă­ţia directorului poliţiei care a în­lesnit ca faptul să se consume sub acoperişul instituţiei pe care întâmplător o conduce. Oricâte contravenţii i s’ar pune în sarcina victimei, orice inter­pretare s-ar da faptelor petrecu­te, sancţiunea pentru acest incalificabil abuz al directorului poliţiei trebue neapărat aplicată pentru însuşi prestigiul autorităţii de stat pe care d. Săulescu şi-a închipuit-o întruchipată în bunul său plac-Dar ne permitem o întrebare precisă: ministru de interne inte­rimar este azi d.Garoflid- NI ştim om civilizat, om de omenie- D-sa înţelege să întindă muşamaua, să acopere cu numele şi cu presti­giul său ticăloşia? Pe d. Doga îl socotim capabil de multe. D. Caroflid e însă din altă stofă. Nici de la d-sa nu se poate aş­tepta pedepsirea unui act odios? V. M. responsabilul GENERALUL SARO directorul artileriei spaniole, arestat și ţinut responsabil de răscoala ofițerilor de artilerie. ­&K­ATE Fericirile Dictaturii Observaţi ce minunat Ie merge ţa­rilor in cari s'a Întronat dictatura. In Spania aicea s’a terminat, re­primată sângeros, răscoala ofiţerilor de artilerie. De când a hiat puterea Primo de Rivera, am avut revolta infanteriei, unită cu aviaţia, a cava­leriei întovărăşită cu gemul şi a ar­­fii aerisi la colaborare cu marina! Numai Intendenţa şi Administraţia stau liniştite, căci se vede că le mer­ge destul de bine sub regimul dicta­turii! In Italia, Marele Dictator se stre­coară ca prin minune prin gloanţe şi schije de bombe, iar toate societăţile de asigurare italiene au declarat că n’ar asigura viaţa lui Mussolini nici pentru o liră! Iar in Grecia, când an • Gonatos, e Piastîm, când nu e Pangal» e Cen­­dîlgs. Şi toţi aceşti „salvatori" au ca cd mal nobil scop al vieţii lor sfi reducă cât mai moft din populaţia­­nea Greciei, pe care o găsesc se vede prea numeroasă! Ei, ce să-l faci, astea sânt țări cu noroc! Țările ca regim democratic, au a­­juns de râsul câinilor: o răscoală cât de mică nu pot avea, un om nu pot ucidel ! DESCA Măsuri Imediate Scumpirea neruşinată a lemnelor constitue un scandal Niciodată nu s’a evidenţiat mai clar nu atât rapacitatea câ­torva speculanţi, cât incompe­tenţa şi inutilitatea organelor de control. Câţiva domni dintr’o comisie a căilor ferate ca să se afle in treabă şi să-şi justifice diurnele, au sporit tarifele de transport fără să excepteze lemnele de foc. Imediat acaparatorii cari aş­teptau doar prilejul, au ridicat şi ei în chip fantastic preţurile astfel că acum kilogramul de lemne va costa un leu şi şease­­zeci. Guvernul şi-a dat seama de greşeala făptuită de membrii suspomenitei comisiuni şi a re­venit asupra urcării tarifului. In ciuda oricărei aşteptări în­să speculanţii şi acaparatorii de lemne nu numai că nu au reve­nit şi ei asupra urcării preţuri­lor, dar membrii trustului de lemne au anunţat ori clienţii că de joi 16 col., vor urca din nou costul lemnelor de foc. Vina nu e însă a speculanţilor şi nu lor populaţia necăjită a Ca­pitalei, trebue să le ceară soco­teala. Vina e a organelor de control cari au fost încunoştiinţate la vreme că la depozitele princi­pale se găsesc enorme cantităţi de lemne de foc aduse în inter­valul Main—August cu preţuri cari nu trec de 9000 lei vagonul loco depozit. Aceste lemne se vând azi de speculanţi cu 16.000 lei vagonul! Datoria primăriei Capitalei e să ia imediat măsuri pentru stă­vilirea speculei, altminteri dacă se va lăsa frâu liber dorinţei de câştig a câtorva Inşi prea la­comi, va veni vremea când ori­ce intervenţie va fi tardivă. Organele de control ale pri­măriei, şi chiar d-nii primari, — slavă Domnului, avem patru! — sunt rugaţi să-şi amintească acum cel puţin, că sunt plătit­ destul de binişor cu banii con­tribuabililor şi au datoria să în­grijească de aprovizionarea co­lectivităţii. Orice întârziere se va pune în luarea de măsuri pentru împie­decarea speculei înseamnă o complezenţă suspectă pe care cetăţenii Capitalei au tot drep­tul să o numească pur şi simplu complicitate. Dr. y C. Mercur­ IS Sept. 1928 '7 r--'~- -------------—— Director EMIL D. FAGURE PUBLICITATE . Se primeşte direct la adm­iistraţia­­ ziarului şi la toate agenţiile * de publicitate 3 im NUMĂRUL in ŢARA 0 LEI IN STRĂINĂTATE După represiune Dictatorul Primo de Rivera supune suveranului raportul asupra reprimării mișcării ofițerilor de artilerie. Premierul voiajează şi Cabinetul se remaniază Partidul averescan fiind un partid alcătuit aproape exclusiv din... voiajori politici nu e de mi­rare că miniştrii, subsecretarii de stat, secretarii generali şi toţi a­­cei cari aleargă după misiunii colindă acum Europa în lung şi lat. Oricât de costisitoare ar fi pre­dilecţia acestor voiajori politici­ani, tot mai puţină pagubă aduc Statului colindând streinătatea,­ vorbim bine înţeles de acei dem­nitari cari au întreprins inofen­sive călătorii de agrement, nu însă de toţi acei cari... pertrac­­tează în streinătate împrumuturi, afaceri etc. Ceea ce este însă curios e că în lipsa primului ministru, care pare a fi transferat la Roma centrul acţiunei noastre diplomatice, în lagărul guvernamental se pun la cale planuri mari pentru o largă remaniere. D. general Averescu care a fost silit să reintroducă în gu­vern pe preşedintele Senatului, neavând altfel cui să încredin­ţeze interimatul preşidenţiei con­siliului, să fie oare dispus ca din trei în trei luni să-şi remanieze cabinetul ?­­ Actualul prim ministru se tot lăuda cu omogenitatea ministeru­lui său. Ce omogenitate poate să dea o alcătuire politicianistă îm­pestrițată, un conglomerat de oameni cari au trecut prin toate partidele?, , De aceia d. general Averescu a fost silit să primească gruparea ardelenilor transfugi care a intrat, în guvernul său pe baza unui pact de colaborare ratificat în ca* sa d-lui Al. Constantinescu. In afară de colaboratorii aceș* tia d. Goga are în guvern și în partidul averescan o grupare distinctă. Mai sunt miniștrii, cum e d. Garoflid, care, se știe, în ce fed de armonie se află cu d. Lepă*. datu. Dacă sunt dar adevărate zvon­­urile cari circulă asupra unei a* propiate remanieri, dacă se var adeveri că grupul Goldiș va des* face colaborarea cu averescani, atunci e vorba de o radicală prin facere a guvernului. Să vedem mai întâiu cu ce sa va întoarce generalul Averescu din Italia. Prea mare tămbălă« s'a făcut în jurul acestei călătorii. Deocamdată regele Ferdi­­nand s'a reîntors din streinătate­ fără a fi avut loc vizita oficială­ a suveranilor români în Italia* cum s'a spus că ar fi aranjat-o generalul Averescu înainte de a pleca la Acqui. Se poate întâmpla ca actualul președinte de consiliu să fie chiar dispensat de a mai remania ca*­binetul său. Se poate ca eveni*­mentele interne, noua orientare a aprtidelor din opoziţie, să aiba o astfel de repercusiune în opinia publică, încât o grabnică schița*] bare de guvern să fie mai prefe*] rabilă decât o cârpeală minister!*I­ată. . ? R. P. \ Lira Italiană Situaţia în care au ajuns finanţele Italiei sub regimul fascist Ultimul discurs al dictatorului italian Mussolini, acela relativ la măsurile pentru salvarea monedei naţionale, dezvălue chiar pentru a­­cei deprinşi să proslăvească fără nici o reticenţă situaţia la care a ajuns Italia de pe urma guver­­nărei fasciste, lucruri menite a da serios de gândit. Faptul singur de a fî fost pro­clamate măsuri radicale menite să apere lira de prăbuşire, denota destul de clar necesitatea lor, ne­voia de a pune capăt unei situa­­ţîuni îngrijitoare. Pentru oamenii care nu s’au mul­ţumit niciodată cu ditirar­­bab adu­latorilor interni şi extern, ai fas­cismului, adevărul real era cunos­cut de m­ult şi îşi avea explicaţia potrivită situaţei de fapt şi în perfecta concordanţă cu legi pre­cise economice peste care nu lău­da exagerată sau mania imitaţiei pot tre­ce uşor. Cu toate refor­mele realizate, cu toată restabili­re­a ordinei şi a proclamărei unei balanţe comerciale active, mone­­da italiană nu putea în nici un caz să se ridice la valoarea pe care numai împlinirea unui com­plex de condiţiuni o putea duce. Şi zilnicele buletine de bursă do­­velesc pe deplin că lira italiană scrie încet, dar absolut constant. Valuta unei ţări depinde de mulţi factori. Balanţa comercială, cel de plată, ordinea în finanţe, bogăţiile naţionale, creditul statu­lui pe piaţa străină aflat totdeau­na în raport direct cu stabilitatea regimului economic şi politic şi încă alte condiţiuni mai secun­dare. Ori rezultanta acestora nu poa­te fi pozitivă atâta vreme cât în special creditul statului respectiv, încrederea de care se bucură el pe piaţa străină este deplină. Şi a­­cest credit este strâns legat de­­ siguranţa stabilităţei reaimuliu «- »­conomic şî politic intern. Jr. Atâta vreme cât există o perf’­sibilitate reală de răsturnări vio­lente, cât situaţia internă — ori­cât de calmă ar părea pentru mo*­ment — este rezultatul unor mă* suri cu caracter pronunţat anor* mal şi spectrul răsturnărei este în fiinţă, este evident că pentru capi­­talul străin, pentru piaţa mare şî puternică financiară care are nevo­i de deplină siguranţă în afaceri, încrederea ce se acordă nu poate fi decât diminuată. * * Fascismul italian a realizat mul­­te lucruri, indiferent de metodele întrebuinţate pentru atingerea sco­pului propus. A ajuns chiar pe terenul economic şi financiar in­­tern la rezultate remarcabile. Ba­­lanţa comercială este pozitivă şi statistici oficiale ne arată şi un excedent în aceea de plăţi. Lăsând chiar la o parte faptul că acest din urmă rezultat poate fi uşor, pus­ la îndoială — sunt doară atâ­­tea indicii serioase că realitatea­ este alta decât aceea trâmbiţată de publicaţiile oficiale, deci intere*­sate, fasciste — faptul că lira sca*­de este deaj­uns pentru a ne dove­di că există ceva precis care face ca întreg edificiul economic şi fi­nanciar italian să se clatine serios. Şi acest ceva este tocmai creditul statului italian, încrederea în sta­bilitatea regimului fascist, pe pia­ţa străină.­­ Când eşti stăpân, cu ajutorul dictaturei, la tine acasă poţi de­creta orice. Poţi mânui industria, banca şi comerţul tău cum vrei. Poţi lovi fără grijă. Intre acest lucru şi a constânge capitalul in­ternaţional să aibă încredere în re­gimul pe care l’ai stabilit prin for­ţa brutală şi îl menţii cu aceleaşi mijloace, este insă o prăpastie pe comb­nuare în pag. II­ a)

Next