Lupta, septembrie 1926 (Anul 5, nr. 1423-1448)
1926-09-15 / nr. 1435
Anul V.— No; Oirector Politic CONST. M I L.L Ej ' V_A... i . ABONAMENTUL % 12 luni 800 I© 'e 6 p ^00 n *e 3 n 200 B IN STRAIWATATE DUB»’,* REDACŢIA Şl administraţi/ Buewreţtf^Str Sărindar, 1? Chiriaşi şi proprietari ! Iarăşi se pune în mod acut chestiunea legei excepţionale privitoare la chiriaşi şi proprietari, Legea răposatului Mârzescu a ■ lăsat încurcată chestiunea, făcând să domnească şi nesiguranţa şi nedreptatea. Siguranţă nu au nici una din cele două tabete duşmane, căci legea are un caracter provizoriu şi nici dreptatea nu este cu legea. Nu e dreptate nici pentru proprietari, nici pentru chiriaşi. Nu e dreptate, deoarece proprietarul care are un chiriaş dinainte de războiu, încasează de la el o chirie ridicolă, pe când vecinul său, mai norocos, care nu este supus legei excepţionale, încasează pentru un imobil identic, o sumă în adevăr fabuloasă. Tot astfel este cu chiriaşii. Ori plătesc prea puţin în comparaţie cu preţurile actuale, ori plătesc prea mult. Rezultatul este că toată lumea se lamentează şi tremură să nu fie mai rău, cu altă lev*• Ne-am spus de mult punctul nostru de vedere. Trebue pus între chiriaşi şi proprietari un factor care să hotărască preţul chiriei.* Dacă am institui justiţia care să fixeze aceste preţuri, s’ar isprăvi odată cu anomalia. Presupunem o justiţie sumară, care să judece fără articolede lege, fără amânări, fără apel chiar, şi care, având în vedere situaţiunea imobilului, oraşul şi toate împrejurările, să fixeze chiria. Nu se poate ca un imobil situat pe şoseaua Vergului, să poarte o chirie ca unul situat în centrul Capitalei, nu se poate ca acolo unde este confort modern să nu se plătească mai mult ca pentru o cocioabă, fără nici un confort. Cu chipul acesta şi chiriaşii şi proprietarii nu vor mai avea să se plângă, afară de cazuri excepţionale când judecătorul a fost nedrept sau pătimaş, ceea ce se va întâmpla mai rar, dar de sigur că se poate întâmpla căci şi judecătorii sunt oameni. * •Aceasta ni se pare că este soluţia cea mai justă, pentru că alta mai bună nu există, şi tocmai această soluţie nu a fost adoptată de legea răposatului Mârzescu. Cum o fi legea cea nouă ? Nu ştim care este punctul de vedere al d-lui Cudalbu- dar un lucru ni se pare imposibil acela de a se lăsa libera tranzacțiune, care ar produce în adevăr în lumea orașelor dezastrul cel mai mare care a fost dela războiu încoace. Const. Milie Evenimentele din Italia f!wm saut privite la Londra şi la Paris Incident Sranco-italian ? Un anarchist ,un agent provocator sau un nebuni un individ de origină italiană, a încercat să atenteze la viața primului ministru al Italiei. Actul acesta a provocat o unanimă protestare în toate statele civilizate şi de pretutindeni s'au îndreptat spre Roma demonstraţiuni cari reprobează atentatul, precum pretutindeni lumea a fost impresionată de descoperirea, în Elveţia, a unui, complot contra preşedintelui federaţiei d. Motta pus la cale de un comunist rus. De prisos că Statele de ordine, cu deosebire statele cu o veche civilizaţie, să mai aibe nevoie a demonstra oroarea lor contra atentatelor şi a acelor cari pun la cale comploturi. E şi ridicul să mai faci azi profesiuni de credinţă asupra modului cum înţelegi să fie cârmuită omenirea. Nici prin semnale, nici prin bombe, dar nici prin spânzurători, ca cea de la Angola şi nici prin terorismul roşu de la Moscova, nu se vor rezolvi vreodată conflictele politice dintre partide. In Italia s-au încercat câteva atentate contra lui Mussolini. Toate aceste criminale încercări au avut ca rezultat în interiorul regatului italian o întărire a re■ gimului actual, iar in afară pretutindeni o reprobare unanimă şi, prin repercusiune, aceste manifestări de simpatie au consolidat şi în streinătate situaţia internă a Haliei. Iată un nou atentat contra d-lui Mussolini. De astădată atentatorul e un italian refugiat in Franţa. Se putea să fie un francez, un englez, indiferent de ce naţionalitate. Câţi italieni comunişti sau anarchişti nu sunt în Franţa şi Anglia, cu cari autorităţile au de furcă.In Italia însă s'au produs demonstraţiuni deplasate, francofobe, pe cari guvernul nu le-a dezaprobat din primul moment. Aceasta este o greşală politică care chiar in momente de surescitare ar trebui să le evite un guvern al unui stat mare şi civilizat ca Italia. Intrucât poate fi învinuită Franţa, care respectă de veacuri dreptul de azil, că acest anarchist italian s’a furişat prin frontiere şi a făptuit atentatul dela Roma ? Chestiunea aceasta nici nu merită o mai serioasă examinare. Raporturile între Paris şi Roma sunt bune, normale. Că se critică în cercurile politice ale partidelor din stânga din Franţa mussolinismul, dar alte grupări îl şi apără. Dar fasciştii nu atacă toate celelalte partide din stânga din toate ţările ? Dar fasciştii italieni cari trăiesc la Paris nu s'au dedat chiar în Franţa la demonstraţiuni ?. - S'au gândit acei dela Roma cari s'au dedat la demonstraţiuni franco-fobe ce impresie va face o astfel de atitudine nu numai în Franţa ,dar pretutindeni ? Guvernul francez s'a grăbit să felicite pe Mussolini,—ceea ce au făcut mai toate guvernele. Dar în acelaş timp guvernul francez a relevat campania franco-fobă a presei italiene şi a protestat, iar la Londra presa engleză a comentat chiar acele cuvinte ameninţătoare ale d-lui Mussolini observând că evitarea dezordinelor nu se poate obţine prin atacarea dreptului de azil, ci mai curând prin restabilirea libertăţii. Un David Rey dacă scăpa de spânzurătoarea lui Kemal Paşa, care ţară civilizată nu-i ar fi dat azil? înţelegem starea de spirit din Italia a acelor cari sprijină pe Mussolini. Desele atentate i-au exasperat. Dar a se încerca să se arunce vina, măcar o cât de mică aluzie asupra răspunderii, morale a acelor din streinătate cari nu ar admite pentru ţara lor o dictatură mussoliniană, aceasta n- ar fi numai absurd, dar nedrept, ar fi şi o mare greşală politică, ar însemna tendinţa de a se impune fascismul şi peste hotare, ceea ce Mussolini n'a urmărit şi a dezaprobat chiar încercările altora. Să sperăm că se va restabili calmul la Roma şi că incidentul franco-italian se va risipi repede în interesul celor doi mari aliaţi, dar cu deosebire în interesul regimului pe care Italia îl menţine. L.T. A. Un bancher filantrop Marele bancher belgian Levenstein (In dreapta) care a făcut guvernului belgian cunoscuta ofertă de imprumut fără dobândă. Am 44s AG VII3 LEI Direcția î 58/78. — Secretarîatul 88/74. — Admîastrațîa 58/73. Comanda de arme din Italia Contractul s’a redus la 309 milioane lei — Nu se va mai aduce fer vechi — Comunicata! ministerului de răsboi In fin* ministerul de război a dat un comunicat „pentru a lumina opinia publică” cu privire la comanda de arme și mitraliere vechi din Italia. In primul rând d. ministru de război asigură opinia publică alarmistă că „intereselor apărării naţionile Li se aduce un aport considerabil prin această, comandă?” In al doilea rând d. general Mircescu tine să se ştie ce este o mare deosebire între semnarea unui contract şi recepţionarea armelor comandate. Cadtul de sarcini — spune d. ministru de război — este întocmit după modelul armatelor, având aceleaşi condiţiuni şi clauze cari se cer la o armă nouă eşită atunci din fabrică. D. general Mircescu mai aduce la cunoştinţa publicului că va numi o comisiune pentru efectuarea recepţiei comipusă din militar destoinici încă o garanţie. In afară de caetul de sarcini, că măsurile ce s’au luat şi se vor kni pentru această comandă „se efectuează în toate condiţiunile ce se cer în asemenea ocaziuni.” Comunicatul ministerului de război pretinde că aducerea armelor pentru infanterie este necesară apărării naţionale astăzi şi care nu poate întârzia.”* * * Ştim că după îndelungate discuţiuni între ofertanţi şi reprezentanţii ministerului de război, plus contenciosul acestui departament, contractul pentru cumpărarea armelor de infanterie, mitraliere şi gloanţe, de provenienţă austriacă, arme întrebuinţate in tot timpul războiului, a fost redus de la un miliard două sute milioane la 400 milioane ca să fie apoi, din nou redus la 300 milioane lei cât se prevede astăzi. Am mai aflat că d. general Mircescu deşi a dorit nu a putut împedica încheierea contractului, chiar aşa redus şi că — spre a salva interesele armatei şi a scăpa de insistenţele samsarilor — a numit o comisiune compusă din trei distinşi colonei a căror cinste şi dragoste de ţară este mai presus de orice bănuială. Putem, deci, anunţa opiniei publice că armata a scăpat de felul vechiu ce urma să fie adus din Italia căci comisiunea — aşa cum a fost alcătuită—îşi va face datoria. * w * Asiguraţi asupra soartei celor trei sute milioane, întrebăm, încă odată,pe d. ministru de război dacă d-sa ia sau nu în serios lucrările cari se fac la Marele Stat Major al armatei cu privire la înzestrarea oştirei. In comunicatul d-lui general Mircescu se spune că comanda de arme pentru infanterie este „necesară apărării naţionale astăzi şi nu poate întârzia'". Statul Major care cunoaşte nevoile oştirii pretinde, atunci când a stabilit ordinea de preferinţă în privinţa înzestrării armatei, că infanteria, cu armamentul de care dispune astăzi, este în stare să facă faţă tuturor împrejurărilor şi că Statul trebue să pue la dispoziţia ministerului de război sumele necesare înzestrării marinei, aviaţiei şi artileriei. Ministerul de război—sigur azi că nu se vor admite la recepţii armele vechi din Italia, arme cari au fost refuzate de alte state,— ar putea cere Consiliului de miniştrii să-i pue la dispoziţie cele 300 milioane spre a începe umplerea golului mult simţit în urma artileriei. Sau d. ministru de războiu ar putea întrebuinţa această sumă pentru construirea de depozite pentru muniţia care stă pe câmp gata de explozie, dând astfel dovadă de gospodar cu grije de interesele superioare ale oştire!. Dar chestiunea depozitelor de muniţiuni este prea importantă ca să o tratăm în câteva rânduri. Vom reveni asupra ei acum când ştim cu preciziune că armata a scăpat de pericolul ce a ameninţat pericol evitat prin campania întreprinsă de toate ziarele cu „sentimente româneşti“, cum spune comunicatul ministerului de război , „.... R. M. ....... |LK————————i“——tjffirTÎHTff—l—riF—'—l——r—T—lff,i*,T."r"i ■'^■■iifigrSrTÎTîigîgMntlrtriMâriir1^-1-— — l,l;r,r?;5 iil Gillenioua 1 Date fiind moravurile politice întronate la noi, felul cum se nesocotesc legile şi cum e întronat arbitrariul, informaţia pe care oficiosul guvernului o publică în numărul său de aseară nu ne surprinde. Scrie „îndreptarea“: Ministerul de interne a deferit ministerului de război cazul comerciantului G. Andreescu ,întrucât acesta a avut conflict cu un ofiţer superior. Azi dimineaţă de secretar general al ministerului de război a dispus anchetarea incidentului. Aşadar e vorba de cazul „comerciantului Andreescu“ nu e vorba de cazul colonelului Bolintineanu care a bătut în localul poliţiei un cetăţean, nici de cazul directorului poliţiei care atrage in cursă cetăţeni pacinici şi îl lasă în localul poliţiei fără apărare în mâinile acelora cari găsesc cu cale să-şi facă singuri dreptate. Aşa cum e redactată informaţia îndreptării ar reuşi că proces se face victimii, nu poliţistului sau ofiţerului care au pus la cale maltratarea. Ne închipuiam că ministerul de interne care a tolerat şi acoperit atâtea samavolnicii va căuta să salveze pe un averescan care vremelnic stă în funcţia de director al poliţiei. Ştiam că directorul poliţiei prin organele subalterne caută şi răscoleşte doar va găsi ceva în trecutul bătrânului comerciant pentru ca să se răzbune pentru atmosfera penibilă ce i s-a creiat. învechitele metode poliţiste vor găsi desigur mijlocul să pună ceva în sarcina victimei şi să-i facă cine ştie ce proces de contravenţie şi să reediteze astfel povestea hoţului de păgubaş. Informaţia îndreptării ne arată, pe de altă parte, că guvernul înţelege să ia parte mai puţin gravă a cazului, cercetarea bătăii în sine, şi să treacă peste partea intolerabilă, a scandalului, vinovăţia directorului poliţiei care a înlesnit ca faptul să se consume sub acoperişul instituţiei pe care întâmplător o conduce. Oricâte contravenţii i s’ar pune în sarcina victimei, orice interpretare s-ar da faptelor petrecute, sancţiunea pentru acest incalificabil abuz al directorului poliţiei trebue neapărat aplicată pentru însuşi prestigiul autorităţii de stat pe care d. Săulescu şi-a închipuit-o întruchipată în bunul său plac-Dar ne permitem o întrebare precisă: ministru de interne interimar este azi d.Garoflid- NI ştim om civilizat, om de omenie- D-sa înţelege să întindă muşamaua, să acopere cu numele şi cu prestigiul său ticăloşia? Pe d. Doga îl socotim capabil de multe. D. Caroflid e însă din altă stofă. Nici de la d-sa nu se poate aştepta pedepsirea unui act odios? V. M. responsabilul GENERALUL SARO directorul artileriei spaniole, arestat și ţinut responsabil de răscoala ofițerilor de artilerie. &KATE Fericirile Dictaturii Observaţi ce minunat Ie merge ţarilor in cari s'a Întronat dictatura. In Spania aicea s’a terminat, reprimată sângeros, răscoala ofiţerilor de artilerie. De când a hiat puterea Primo de Rivera, am avut revolta infanteriei, unită cu aviaţia, a cavaleriei întovărăşită cu gemul şi a arfii aerisi la colaborare cu marina! Numai Intendenţa şi Administraţia stau liniştite, căci se vede că le merge destul de bine sub regimul dictaturii! In Italia, Marele Dictator se strecoară ca prin minune prin gloanţe şi schije de bombe, iar toate societăţile de asigurare italiene au declarat că n’ar asigura viaţa lui Mussolini nici pentru o liră! Iar in Grecia, când an • Gonatos, e Piastîm, când nu e Pangal» e Cendîlgs. Şi toţi aceşti „salvatori" au ca cd mal nobil scop al vieţii lor sfi reducă cât mai moft din populaţianea Greciei, pe care o găsesc se vede prea numeroasă! Ei, ce să-l faci, astea sânt țări cu noroc! Țările ca regim democratic, au ajuns de râsul câinilor: o răscoală cât de mică nu pot avea, un om nu pot ucidel ! DESCA Măsuri Imediate Scumpirea neruşinată a lemnelor constitue un scandal Niciodată nu s’a evidenţiat mai clar nu atât rapacitatea câtorva speculanţi, cât incompetenţa şi inutilitatea organelor de control. Câţiva domni dintr’o comisie a căilor ferate ca să se afle in treabă şi să-şi justifice diurnele, au sporit tarifele de transport fără să excepteze lemnele de foc. Imediat acaparatorii cari aşteptau doar prilejul, au ridicat şi ei în chip fantastic preţurile astfel că acum kilogramul de lemne va costa un leu şi şeasezeci. Guvernul şi-a dat seama de greşeala făptuită de membrii suspomenitei comisiuni şi a revenit asupra urcării tarifului. In ciuda oricărei aşteptări însă speculanţii şi acaparatorii de lemne nu numai că nu au revenit şi ei asupra urcării preţurilor, dar membrii trustului de lemne au anunţat ori clienţii că de joi 16 col., vor urca din nou costul lemnelor de foc. Vina nu e însă a speculanţilor şi nu lor populaţia necăjită a Capitalei, trebue să le ceară socoteala. Vina e a organelor de control cari au fost încunoştiinţate la vreme că la depozitele principale se găsesc enorme cantităţi de lemne de foc aduse în intervalul Main—August cu preţuri cari nu trec de 9000 lei vagonul loco depozit. Aceste lemne se vând azi de speculanţi cu 16.000 lei vagonul! Datoria primăriei Capitalei e să ia imediat măsuri pentru stăvilirea speculei, altminteri dacă se va lăsa frâu liber dorinţei de câştig a câtorva Inşi prea lacomi, va veni vremea când orice intervenţie va fi tardivă. Organele de control ale primăriei, şi chiar d-nii primari, — slavă Domnului, avem patru! — sunt rugaţi să-şi amintească acum cel puţin, că sunt plătit destul de binişor cu banii contribuabililor şi au datoria să îngrijească de aprovizionarea colectivităţii. Orice întârziere se va pune în luarea de măsuri pentru împiedecarea speculei înseamnă o complezenţă suspectă pe care cetăţenii Capitalei au tot dreptul să o numească pur şi simplu complicitate. Dr. y C. Mercur IS Sept. 1928 '7 r--'~- -------------—— Director EMIL D. FAGURE PUBLICITATE . Se primeşte direct la admiistraţia ziarului şi la toate agenţiile * de publicitate 3 im NUMĂRUL in ŢARA 0 LEI IN STRĂINĂTATE După represiune Dictatorul Primo de Rivera supune suveranului raportul asupra reprimării mișcării ofițerilor de artilerie. Premierul voiajează şi Cabinetul se remaniază Partidul averescan fiind un partid alcătuit aproape exclusiv din... voiajori politici nu e de mirare că miniştrii, subsecretarii de stat, secretarii generali şi toţi acei cari aleargă după misiunii colindă acum Europa în lung şi lat. Oricât de costisitoare ar fi predilecţia acestor voiajori politiciani, tot mai puţină pagubă aduc Statului colindând streinătatea, vorbim bine înţeles de acei demnitari cari au întreprins inofensive călătorii de agrement, nu însă de toţi acei cari... pertractează în streinătate împrumuturi, afaceri etc. Ceea ce este însă curios e că în lipsa primului ministru, care pare a fi transferat la Roma centrul acţiunei noastre diplomatice, în lagărul guvernamental se pun la cale planuri mari pentru o largă remaniere. D. general Averescu care a fost silit să reintroducă în guvern pe preşedintele Senatului, neavând altfel cui să încredinţeze interimatul preşidenţiei consiliului, să fie oare dispus ca din trei în trei luni să-şi remanieze cabinetul ? Actualul prim ministru se tot lăuda cu omogenitatea ministerului său. Ce omogenitate poate să dea o alcătuire politicianistă împestrițată, un conglomerat de oameni cari au trecut prin toate partidele?, , De aceia d. general Averescu a fost silit să primească gruparea ardelenilor transfugi care a intrat, în guvernul său pe baza unui pact de colaborare ratificat în ca* sa d-lui Al. Constantinescu. In afară de colaboratorii aceș* tia d. Goga are în guvern și în partidul averescan o grupare distinctă. Mai sunt miniștrii, cum e d. Garoflid, care, se știe, în ce fed de armonie se află cu d. Lepă*. datu. Dacă sunt dar adevărate zvonurile cari circulă asupra unei a* propiate remanieri, dacă se var adeveri că grupul Goldiș va des* face colaborarea cu averescani, atunci e vorba de o radicală prin facere a guvernului. Să vedem mai întâiu cu ce sa va întoarce generalul Averescu din Italia. Prea mare tămbălă« s'a făcut în jurul acestei călătorii. Deocamdată regele Ferdinand s'a reîntors din streinătate fără a fi avut loc vizita oficială a suveranilor români în Italia* cum s'a spus că ar fi aranjat-o generalul Averescu înainte de a pleca la Acqui. Se poate întâmpla ca actualul președinte de consiliu să fie chiar dispensat de a mai remania ca*binetul său. Se poate ca eveni*mentele interne, noua orientare a aprtidelor din opoziţie, să aiba o astfel de repercusiune în opinia publică, încât o grabnică schița*] bare de guvern să fie mai prefe*] rabilă decât o cârpeală minister!*Iată. . ? R. P. \ Lira Italiană Situaţia în care au ajuns finanţele Italiei sub regimul fascist Ultimul discurs al dictatorului italian Mussolini, acela relativ la măsurile pentru salvarea monedei naţionale, dezvălue chiar pentru acei deprinşi să proslăvească fără nici o reticenţă situaţia la care a ajuns Italia de pe urma guvernărei fasciste, lucruri menite a da serios de gândit. Faptul singur de a fî fost proclamate măsuri radicale menite să apere lira de prăbuşire, denota destul de clar necesitatea lor, nevoia de a pune capăt unei situaţîuni îngrijitoare. Pentru oamenii care nu s’au mulţumit niciodată cu ditirarbab adulatorilor interni şi extern, ai fascismului, adevărul real era cunoscut de mult şi îşi avea explicaţia potrivită situaţei de fapt şi în perfecta concordanţă cu legi precise economice peste care nu lăuda exagerată sau mania imitaţiei pot trece uşor. Cu toate reformele realizate, cu toată restabilirea ordinei şi a proclamărei unei balanţe comerciale active, moneda italiană nu putea în nici un caz să se ridice la valoarea pe care numai împlinirea unui complex de condiţiuni o putea duce. Şi zilnicele buletine de bursă dovelesc pe deplin că lira italiană scrie încet, dar absolut constant. Valuta unei ţări depinde de mulţi factori. Balanţa comercială, cel de plată, ordinea în finanţe, bogăţiile naţionale, creditul statului pe piaţa străină aflat totdeauna în raport direct cu stabilitatea regimului economic şi politic şi încă alte condiţiuni mai secundare. Ori rezultanta acestora nu poate fi pozitivă atâta vreme cât în special creditul statului respectiv, încrederea de care se bucură el pe piaţa străină este deplină. Şi acest credit este strâns legat de siguranţa stabilităţei reaimuliu «- »conomic şî politic intern. Jr. Atâta vreme cât există o perf’sibilitate reală de răsturnări violente, cât situaţia internă — oricât de calmă ar părea pentru mo*ment — este rezultatul unor mă* suri cu caracter pronunţat anor* mal şi spectrul răsturnărei este în fiinţă, este evident că pentru capitalul străin, pentru piaţa mare şî puternică financiară care are nevoi de deplină siguranţă în afaceri, încrederea ce se acordă nu poate fi decât diminuată. * * Fascismul italian a realizat multe lucruri, indiferent de metodele întrebuinţate pentru atingerea scopului propus. A ajuns chiar pe terenul economic şi financiar intern la rezultate remarcabile. Balanţa comercială este pozitivă şi statistici oficiale ne arată şi un excedent în aceea de plăţi. Lăsând chiar la o parte faptul că acest din urmă rezultat poate fi uşor, pus la îndoială — sunt doară atâtea indicii serioase că realitatea este alta decât aceea trâmbiţată de publicaţiile oficiale, deci intere*sate, fasciste — faptul că lira sca*de este deajuns pentru a ne dovedi că există ceva precis care face ca întreg edificiul economic şi financiar italian să se clatine serios. Şi acest ceva este tocmai creditul statului italian, încrederea în stabilitatea regimului fascist, pe piaţa străină. Când eşti stăpân, cu ajutorul dictaturei, la tine acasă poţi decreta orice. Poţi mânui industria, banca şi comerţul tău cum vrei. Poţi lovi fără grijă. Intre acest lucru şi a constânge capitalul internaţional să aibă încredere în regimul pe care l’ai stabilit prin forţa brutală şi îl menţii cu aceleaşi mijloace, este insă o prăpastie pe combnuare în pag. II a)