Lupta, noiembrie 1926 (Anul 5, nr. 1476-1498)

1926-11-26 / nr. 1497

. AOUl V. — No. 1497s director Politic CONST. MILLE ABONAMENTUL Pe 12 iuni . . . . • . *© $ „ ...... P® 3 o *«••*» •*1 STRĂINĂTATE DUBLU 8001© 400 „ 200 , REDACŢIA Şl ADMINISTRAŢIA Bucureşti, Str Sărind«, 12 Ho­c mie le mm nioal? Dîn toate declaraţiile făcute şi die preşedintele Consiliului care a spus că s'ar putea sa aibă nevoe­ţi de sprijinul acelora cari au luptat sub comanda sa un războiu şi de şeful liberalilor care s*a arătat atât de îngrijorat de situ­aţia internă încât a vorbit de rezistenţe ca cele de la Mărăşeşti — din toate a­­cestea oficiosul guvernului nu reţine nimic decât încheierea ca ţara nu are nevoe de un guvern na­ţional. Presa independentă, refuză de a suferi suges­­tiuni şi văzându-se complect paralizată prin sama­volnicia confiscărilor, de a discuta în lumina ide­ilor şi a sentimentului ţarei, chestiunile necontenit vânturate de înşişi factorii cari le-au declarat în­chise, a ajuns in mod firesc la soluţiunea că dacă e vorba de a nu se putea discuta spre a se cunoaşte asupra lor, părerea reală a ţărei, problemei® pe cari se frământă în cluburi, consfătuiri și concilia­bile, conducătorii de partide, cel mai sigur mijloc de a asigura țărei soluționarea lor fără zguduiri, este desigur ca, precum la 4 ianuarie 1925 hotă­rârile s-au luat într'un sfat al Coroanei la care au fost reprezentate toate partidele, tot astfel, atunci când aceste probleme ar reveni, ele să fie soluţio­nate nu de un guvern al unui partid, ci de unul în care să fie reprezentate toate partidele. E singu­rul mijloc de a înlătura divergenţele, de a impune unitatea de vederi şi de acţiune şi de a asigura ma­ximul de prevedere şi de răspundere în rezolvarea unor probleme de stat pe cari înseşi cei ce le ridica le consideră atât de grele şi de îngrijorătoare în­cât le sustrag cu forţa ori­cărei discuţiuni publice. Raţiunea guvernului naţional, cum se vede, este ea însăşi o raţiune ,de stat. E singura insă pe care guvernul refuză de a o recunoaşte, din motive de pur interes de partid. Se va vedea întru­cât acest interes poate avea precădere faţă de interesele superioare ale statu­lui şi ale ţărei. Guverne naţionale s-au făcut aiurea pentru con­solidarea rezultatelor războiului, pentru asanarea financiară şi apărarea monedei , probleme care aşteaptă şi în România un guvern naţional. Cu cât se impune mai mult un asemenea gu­vern, când la toate aceste chestiuni se adaugă o pro­blemă de stat a cărei însemnătate este subliniată aşa cum au găsit cu cale săă sublinieze fostul luatul președinte de consiliu ? L. T. A. ac- Răzbunarea evenimentelor D. Ionel Bru­tianu prin sama­volnicie şi călcarea Constituţiei ne-a furat dreptul de a vorbi des­pre o „anumită chestiune”. Ca să-şi aplice ucazul contra presei, a înfiinţat cenzura preventivă, confiscarea şi suprimarea. „Ghes­tia” a fost decretată închisă pen­tru totdeauna. Presa, bine­înţeles, a trebuit să amuţească pentru un timp, căci contra forţei brutale, ea singură, n’a avut cum să lupte. Când ţi se închide gura cu calu­lui, trebue să taci. * Dar iată că suntem răzbunaţi- D. general Averescu a vorbit în public despre evenimentul în ches­tiune declarând în mod solemn — d-sa totdeauna e solemn — că se va împotrivi ori cărei "încer­cări de a readuce în discutiune chestiunea”. Tot astfel d- lone! Brătianu, după înmormântarea lui Al. Constantinescu s’a dus la clubul liberal si s’a crezut dator să vorbească si să declare, ame­ninţător, că orice încercare de a readuce în discutiune „evenimen­tul” se va sfărâma de atitudinea partidului liberal. D. Iorga a vor­bit ș i d-sa si de astădată, mai pe șleau. Fiindcă fără presă, vorbele si mior $i ale altora n’ar fi avut niici un ecou, presa a făcut dări de sea­mă, a publicat declaraţiile şi cu toate acestea nu s’a făcut gaură în cer şi edificiul nostru politic încă stă în picioare. Azi nu­­ se discută în lumea politică şi în presă decât „evenimentul”, fără a se pune însă punctul pe i, fără a se desvălui în ce constă acest „eveniment” şi în definitiv, fără a arăta ce fapt, ce pericol iminent­­ameninţă statul român dacă d. Ionel Brătianu a fost nevoit să iivoace aşa ele tragic Mărăşeştii. Viaţa noastră politică este o simplă comedie şi un simplu chi­­nezism. Nu e permis presei să vorbească de chestiunea care a fost rezolvată în public si de că­tre parlament. De ce adică n’ar discuta-o? E un act al paterei regale, dar este si un act al par­lamentului si al guvernului. Or, noi, zilnic, discutăm ceea ce face parlamentul si guvernul. Consti­tuția ne permite să apreciem ab­solut toate actele publice și chiar cele private când ele intră în do­meniul codului penal sau civil. Putem să fim rugaţi ca să nu vorbim de cutare chestie delicată. Dacă consimţim bine, dar dacă au, cât timp nu ne atingem de condica penală, nu ne poate ni­meni opri în mod preventiv să ne atingem de­ cutare subiect, aceasta, bine­înţeles, după Cons­­«7##, că în PA confiscarea şi suprimarea la ne­voie sunt la ordinea zilei. 4 Până acum am fost opriţi, în chip samavolnic de către guver­nul d-lui Brătianu şi apoi de d. Goga ca să vorbim despre „eve­niment”. Dar iată că chestia s’a deschis din nou, nu de noi, ci de şefii de partide şi de guvern. A­­ceasta este răzbunarea istoriei şi a noastră. Nu însemnează însă că şi de acum înainte, noi nu vom fi opriţi de a vorbi de ceea ce toată lumea vorbeşte, deşi vedem că confratelui nostru „Universul” i s’a îngăduit să pue întreaga ches­tiune, pe şleau, pe dimensiunea a două coloane complecte. Dar „prietenul” nostru Qoga aplică un regim special, cu totul special, numai „Luptei” care n’a găsit de cuviinţă să-l cruţe şi sări ierte. Să vedem dacă şi aceste simple constatări nu vor fi confiscate. In definitiv, contra forţei brutale şi contra stupidităţei samavolnice ce putem face? Const. Miile Conferinţa de căi ferate O. WOLNER FRIEDRICH reprezentantul Ulmei Arad-Ceansed GRANATE 0 sucursală] Oare din Turcia tra există o Socie­tate a scriitorilor care să iatervie la trap­io chestiunile crave cari intere­sează viata culturală ■ Statalul? Cum se poate ca guvernul turc să ia măsura de a interzice supușilor turc! •X mai intre in cazinourile ca locuri de noroc, când la noi suverani lui Goga si Societatea Scriitorlor români au organizat, au redeschis cazinoul «Un Constanta ? Oare n’ar fi­­i patriotic si cultural dacă Societatea scriitorilor noştri ar Întemeia o sucursală, o agenţie si la Constantinopol ca să-l învăţăm si pe turci meseria? In definitiv" misiunea noastră cid­­turală nu e obligatoriu sa se limitme la Constanta, când aven» posibilități nelimitate de esrassnsstom­i ,nesc* 4 PAGINI 3 LEI Direcţia: 38 75. — Secretariatul 33/74. — Administrația 33/73. Acordul cu combinafiuni oculte în situa­ţiuni grave De ani de zile politica internă se dirijează prin combinafiuni o­­culte, am putea zice exclusiv prin astfel de combinatului. Partidul liberal a tras mereu toate foloasele de pe urma lor. După lovitura de la 1 Aprilie trecut, de­și partidul liberal a triumfat complet din instituirea cabinetului Averescu, totuşi toţi conducătorii liberali au simţit ne­voia unei imediate reorganizări a partidului şi chiar a unei noul orientări în politica internă care sa mai risipească indignarea şi desgustul provocate de combina­ţiile oculte. Dacă în ches­tunele mărunte şi meschine de partid liberalii au mai continuat cu sforăriile şi in­trigile, în chestiunile mari cari sunt actualmente la ordinea zilei acordurile oculte nu numai că ar putea zădărnici o soluţionare li­niştită şi normală a importantelor probleme de stat, dar s’ar putea întâmpla ca, la un moment dat, acordurile oculte să fie anihilate de acorduri făţişe, realizate în asentimentul general al tarii.De aceia se pare că acordul o­­cu­lt de la Flor­ea, dezvăluit, în parte, prin cuvântările fostului şi actualului prim-ministru, se re­feră strict la întangibilitatea ac­tului de la 4 ianuarie. Precis nimeni n’ar putea afirma că la atât se mărgineşte înţele­gerea dintre d. I. Brătianu şi d. general Averescu. E posibil ca a­­cordul să fie şi în ce priveşte for­maţiunea ministerială menită să prezideze eventualele evenimente cari­ preocupă lumea politică ţara întreagă. In privinţa aceasta n’avem de­cât versiuni sau deductiuni, după cum se manifestă acţiunea libe­rală sau cea averescană. * Până acum liberala dau a înţe­lese că ar fi şi ei partizanii cons­­tituirei unui guvern national. Ce fel de guvern naţional ar dori însă liberalii? Dacă de pildă d. Brătianu ar reuşi să atragă in­dividualităţi din toate grupările politice, adică dacă ar reuşi să provoace noui disensiuni in par­tide, ar prefera un astfel de,­, gu­vern national Dar o astfel de combinaţie ar fi, o va recunoaşte ori şi cine, nu o combinaţie de înfrăţire între partide, ci tocmai una care ar provoca o şi mai mare învrăj­bire. Experienţele de această natură făcute până acum ne-au dovedit, cu prisosinţă, că avem dreptate. Averescanii nu au pretins, de pildă, că prezenţa grupului Goldiş în cabinet, însemna o colaborare cu partidul naţional? A folosit a­­ceasta la ceva? Nici în alegeri, nici politiceşte, la nimic n’a folosit noua încercare de camuflaj. La ce ar folosi de pildă dacă d. I. Brătianu ar încerca un guvern naţional rupând din partidul na­­tional-ţărănist doi-trei fruntaşi, dacă d. Argetoianu ar figura ca Jorglast”? Oare prin astfel de... operaţiuni ar dispărea celelalte partide şi grupări şi s’ar ajunge la o destin­dere a vieţi politice? Din potri­vă. Cum s’a întâmplat până acum­ D. I. Brătianu ştie perfect că prin astfel de manopere nu se câş­tigă nici asentimentul Ardealului, nici al celorlalte provincii noul. In ce priveşte pe d. general A­veresen d-sa este cel mai intere­sat să menţină acordul cu libera­lii aşa cum se află acum, adică fără nici o lărgire, fără caracterul unui guvern naţional. Cum ave­­rescanii deţin guvernul şi parla­mentul, o combinaţie liberalo-a­verescană la prezidarea eventua­lelor evenimente, aproape n’ar schimba fizionomia guvernamen­tală de azi, aşa camuflată cum este. Dar un guvern naţional, in a­­ceastă eventualitate, averescanii — dacă ar figura intr’o astfel de combinaţie — fără îndoială că ar avea un rol în proporţie reală, adică după importanţa reală a partidului, judecată bine-înţeles nu după valoarea numerică gu­vernamentală de azi, ci cel mult după însemnătatea ce o avea re­prezentanţa parlamentară ce au avut-o averescanii sub trecutul re­gim. De aceia se explică de ce averes­canii se declară urbi et orbi con­­tra unui guvern naţional. D. Goga însă a făcut zilele acestea o pro­feţie; a spus că chiar dacă s’ar impune o asemenea combinaţie ea se va alcătui cu... excluderea d-lu! Maniu! In Martie trecut defunc­­tul Al .Constantinescu făcuse o proorocire cam identică. Averea, cu va face un guvern de colabo­­rare cu partidul naţional, dar fă­ră Maniu! S’a văzut la ce fel de colaborare s’a ajuns. D. Goga urmăreşte, probabil, un nou camuflaj. Situaţia de acum nu pare însă a să preia la camuflase. Ar fi o urâtă bătaie de joc, R. P. Să fugm de politică Un milion şi Ju­mătate Dorinţa expresă a unu­i cunoscut om politic, fost ministru, încetat din viaţă înttru câteva luni, de-a nu se aduce co­­■oane la înmormântarea lui, a fost res­pectată, şi astfel ceremonia funebră s’a desfăşurat sobru, impresionând nu în aceasta mai mult decât prin ava­lanşa de coroane si fiori cu obligatorii condoleanţe. Nu ştim dacă defunctul menţionase un testament ca sumele necesitate de­coo să fie donate de­­rude, prieteni şi cunoscuţi, — săracilor. Bănuim însă că aceştia se vor fi socotit Îndatoraţi ca, in memoria celui pierdut, să aline durerea câtorva nefericiţi cu cari via­ţa nu benevoeşte să fie generoasă. A murit milele trecute un alt băr­bat politic. Deşi în pragul ierneî, cor­tegiul mortuar premia aspectul unei procesiuni din zi de primăvară. Flori, multe flori..­ Coroane si jerbe si bu­chete multicolore... Convoiul impresi­ona prin această avalanșă care dove­dea ne'ndoelnic multe păreri de rău. Dovedea însă și altceva: că omagiile aduse memoriei defunctului puteau fi exprimata și într’alt chip. Coroanele buchetele și jerbele au costat tui mi­lion al Jumătate ieL Au Înconjurat cu profuziunea lor de culori ei par­fu­­­muri catafalcul omului decedat, au da­t convoiului o notă de tin­eretă şi primăvară, iar acum se vestejesc pe mormânt, în ciuda slujitorilor cimiti­rului cari simt nevoiţi să măture a­ teile. Un milion de jumătate le­ însemnea­ză un maion de chilograme lemne, în­semnează o sută de vagoane, însem­nează încălzirea câtorva sute de oa­meni nevoiași. Un milion șn jumătate lei înscăunează o sută de mii de pâini, îsenmeazfi asigurarea hranei, pentru o iarnă întreagă, a câtorva sute de oa­meni pentru ceri pâinea de toate si­lele există numai în rugăciunea lor. Și mai însemnează tu milion si ju­mătate lei câteva gute de paltoane pentru oaweă* ears ver ert»?« în »u­­t£rd, câteva mii de cărtî de eeoaia, câteva tute de ch&rfi ce nu pot fi plă­tite de oamenii săraci câteva perechi de case modeste; însemnează toxes­­traraa câtorva copii de scoală, a câ­torva fete sărace, a câtorva aziluri». Si însemnează ca milion si jumătate lei.« Ne «*îm, însă. Calecîati dv. înalta semnificatie socială a acestui milion ti jumătate, cheltuit in Iron vestejite a­­cum, dacă el ar fi foat altfel utilizat Omar­e aduse defunofculuî s’aff fi răsfrânt asupra memoriei teii pome­nită « evlavia de eei pentru e&ri mi­lionul sî jumătate a r fi tort prilej de zile mai fespeesBi, 1 JS&A, io© Pas Campanie dezmăţată Presa independentă ca­re a dovedit un scrupul şi un simţ politic sănătos fa­ţă de problema de stat ca­re preocupă in acest mo­ment, este supusă regimu­lui de violenţă al confiscă­rilor. In schimb, de câteva zei­le este organizată in pre­sa de partid o campanie dezmăţată de int­ervie -­wuri apocrife, de zvonuri şi de insinuări asupra ati­­tudinei oamenilor politici faţă de actul de la 1 Ia­nuarie 1920. Opinia publică constată că pe cale de ştiri false, tendenţioase şi de decla­­raţiuni inventate, presa de partid înveninează at­mosfera în scopuri mize­rabile de preponderenţe de partid. Pe cât ştim, chiar azi o serie de invenţiuni şi in­sinuări vor fi puse la lo­cul lor. E bine ca opinia publică să urmărească pas cu pas din ce câmpuri vin cam­paniile de agitare şi înve­cinare a spiritului public şi cum impunitatea este asigurată întregei dezgus­tătoare prese de partid în faţa unor probleme care privesc ordinea şi viitorul statului. Ne vom face zilnic­­dato­ria de a denunţa aceste campanii desfăţate şi du­plicitatea scandaloasă a puterei executive care le alimentează şi le ocroteş­te pe când suprimă cu sa­mavolnicie, prin confis­cări, orice pornire cinsti­tă de a se arăta adevărul, de a se discuta cu realita­te, bună credinţă şi patrio­tism­, chestiuni din cari se face obiect de murda­re tranzacţiuni de partid. Lt. Uniri­le politiiii Este evident că in Germania s'au făcut încercări de a se zdrun­cina situaţia d­n Stresemann, în scopul de a se compromite po­litica de apropiere a maritor puteri occidentale. Cancelarul german a dejucat şi de astă dată încercările naţio­naliste şi a obţinut na nou vot de încredere din partea majorităţei care sprijină partidele reprezen­tate în guvern. Mai mult, minis­trul de război, d-rai Gessler, a afirmat ca şi d. Stresemann că orice abatere a asociaţiilor naţio­naliste va fi pedepsită fără cruţa­re, iar deputatul german naţional Hoetzsch, aderând la cererile partidelor guvernamentale, a ex­primat convingerea în sincerita­tea dorinţei de înţelegere a d-lui Briand, a respins războiul de re­vanşă, dar a cerut o înţelegere franco-germană pe baza de drep­turi absolut egale. Este adevărat că în acelaş timp Reichstagul a primit o rezoluţie a tuturor partidelor — afară de socialşti invitând, guvernul să cerceteze dacă in basa statutelor steua­­iza Curtea internaţională de Jus­tiţie de chestia răspunderilor în provocarea războiului. Manevra e de ordin strict in­tern, căci asemenea sondări sunt excluse în momentul când se ur­mărește o politică de apropiere. Este semnificativ că paralel cu cele petrecute în Reichstag, d. Briand a netezit terenul, preci­zând înaintea Comisiei Afacerilor Străine a Camerei că negocierile franco-germane nu implică și eva­cuarea anticipată a Renaniei. De asemenea, calificând de neînte­meiate zvonurile de pregătiri mi­litare ale Italiei la vreuna din graniţele sale, d. Briand a înţeles să puie capăt „Acţiunei franceze” înlesnind putinţa de a se pune capăt­ul agitaţiilor fasciste. Toate aceste sforţări, ca şi veş­tile ce vin din Rusia asupra scoa­­terei internaţionalei a lll-a de su­b influenţa d-lor Trotzki şi Zi­­novieîi, simt ştiri favorabile unei consolidări a politicei internaţio­nale de asigurare a s păcei euro­pene. ‘ 1 ~4 SATURN G. Vineri 26 Noemb. 1977 Director EMIL D. FAGURE PUBLICIT­ATE Se primeşte direct la administraţie ziarului şi la toate agenţiile de publicitate 3 LEI MUBSUVL OI ŢARA 6 LEI ON STRAJONATATE Creionul actualităţii Răspunderea ziariştilor Ziarista! trebue s& fie ffieut rftepua» sător *1 penal si materialmente de ecrisul sân, (Mtn. de Justiție} ZIARISTULI) Față de răspunderea mal ales ma­teriale ce vrei să ne_o impui, prefer să-mi schimb profesia i mai bine mă fac ministru I —r—ifiiiEi Tlhîii iB iinîi«miBiie»aă^^ Scrisorie de dragoste ale lui A­exandru cel Mare Senzaţionalul rezultat al unor săpături în Asia centrală Nimeni, din cei ce au învăţat din istorie, despre impetuosul cu­ceritor al timpurilor antice, mag­nificul Alexandru Machedon, nu şi-l pot închipui în postura de în­drăgostit, la picioarele unei fe­mei. In mai puţin de un deceniu,­­A­­lexandru a făcut atâtea războae şi cuceriri de teritorii atât de în­tinse, încât chiar pentru concep­ţia modernă, ele sunt greu de în­chipuit. Evident, că tot din istorie, ştim cum s’a căsătorit cu Roxana prin­cipesă din Asia. Dragostea şi căz­­nicia lor, păreau însă un mic episod, în mijlocul unei imense drame istorice. Cu uimire auzim că ea a însemnat mult mai mult. Faptul acesta s’a aflat graţie săpăturilor făcute, la Buchara, de societatea baltică de arheologie, sub conducerea savantului dr. Gustav Frank. Aci, unde cuceritorul macedo­nean, înconjurat de devastare şi moarte, a privit pentru prima oa­ră în ochii aceleia, ce-o va iubi apoi, savanţii baltici au găsit do­cumente, cari aruncă o nouă lu­mină asupra celei m­ai celebre idi­le, din antichitate. Roxana era fiica lui Visyartes, regele unei ţări din inima Asiei. Se spune, că a fost foarte fru­moasă. Cu toate acestea, nici în cele mai îndrăzneţe visuri ale sale nu şi-ar fi putut închipui, din ce depărtări va veni acela, ce puter­nic şi frumos, ca un tânăr dumne­zeu, o va lua cu el, spre a o face domniţă a aproape întregei lumi, cunoscute pe atunci. Era în primăvara anului 334 înainte de Christos, când Alexan­dru plecă de pe meleagurile Gre­ciei spre Orient, spre a-l cuceri. Ajunse până la graniţele de răsă­rit ale Indiei şi fondă un impe­riu imens. Ducea nu mai puţin de 30.000 oameni pedeştri şi 5000 călăreţi cu el. Dar şi atunci, ca şi acum, norocul surâdea numai ce­lui îndrăzneţ. In faţa soldaţilor lui Alexandru, se frânse puterea lui Darius, o putere care prin mă­rirea ei, părea de neîntrecut şi ca­re totuşi se prăbuşi ca un joc din cărţi de joc. Babilonul şi Suşa se supuse, drumul spre Persia stătea deschis şi Persepolis, capitala Persiei, fu luată, cu toate nepreţuitele ei co­mori. Alexandru trecea de la vic­torie la victorie, se înapoia, când în spatele lui izbucneau revolte, mergea apoi înainte după ce le în­vingea, fonda oraşe, punea guver­natori noui şi ajunse în sfârşit la fluviul Indus. De aci dădu o „rai­tă” către nord, prin „leagănul lumii”. Marconda, oraşul Samarkand de azi, capitala Turchestanului fu cucerită iar pe ruinele lui se ridi­că un nou oraş: Alexandria Escho­ta. Oraşul acesta însemna graniţa periferică a imensului imperiu Alexandrian. Dincolo de ea, se afla China.: „ Ia iu im»1 «u»»ratei îft tot juns de soarta fiecărui CIrSail neînfrântul cuceritor, căzi roii ochilor unei femei. Lucrul sa hv» tâmplă într’o cetate de raunt«­­g două zile de marș, depărtare dar Marconda. învinsul rege Oxyar­­tes se refugiase acolo, fi aflând de apropierea hui Alexandra, nu sinucise. Istoria nu spune, pe gno zavă luptă trebue să se fi petrec­cnt în sufletul fiicei acestuia, când s’a aflat în faţa cuceritorului. BSf bătui însă, care nimicise ţara rf şi dusese la sinucidere pe tatăl ei, luptă pentru dragostea ei și Roata­nu i-o dădu. Abia acum, după maî mult de două milenii, de la aceste eveni­mente, se află amănunte despre povestea de dragoste a lui Alexan­dru cel Mare. In ruinele palatului, pe care l’au locuit Roxana și tatăl său, s’au descoperit comori, de o valoa­re istorică inegalabilă, închise într’un vas care le-a păzit atâtea sute de ani, s’au găsit însemnări cari au fost în parte descifrate. Sunt scrisori, pe cari Roxana, pa atunci deja soţia lui Alexandru, le trimisese sorei sale Sei­­ma şi din cari reese, cât de mare era dragostea ei, pentru cuceritor. In aceste documente s’au maî aflat însă și scrisori ale lui A­­lexandru însăși, trimise femeii­ iubite: Scrisorile de dragoste, ale lui Alexandru cel Mare! Dr. Frank crede că, omorîrea lui Kolei­tos, despre care se spunea, că s’a petrecut într’un moment de furie, nu a fost altceva decât o­ faptă a geloziei. Se ştie că Mexan­­dru a omorât pe Kleitos la Samar­­kand. Remuşcările simţite apoi de marele general, nu l-au mai pără­sit până la moarte. Savantul baltic anunţă că pose­dă material suficient pentru a re­construi povestea sentimentală a lui Alexandru şi Roxana. Ma­nuscrisele au fost păstrate întriun vas de metal, aproape distras de vreme. Fie sunt redactate în lim­­ba iranîcă şi cu toate că unele fra­ze sunt foarte clare, traducerea lor nu e însă aşa de simplă. Câter­va file conţin o rugăciune a Ro­­xanei pentru sănătatea Soţului mult iubit. Nenumăraţi cuceritori au tre­cut peste oraşul lui Oxyartes, fă­când o ruină din anticul palat. Şi astăzi încă se mai recunoaşte cât­ de mare şi de minunat trebue să fi fost. -—im n wi­mu 7 ! D. fUmisi Walu va sosi la Paris Paris, 24­­Radorf. — D-mi Chamberlain va sosi la Paris în ziua de 4 Decembrie. Ministrul de Externe al Marei Britanii se va consfătui cu d. Briand asupra chestiunilor technice în legătură cu­ apropiata sesiune a Consiliu­lui Ligei Naţiunilor, mai ales în ceea ce privește problema contro- Mnî mdîtrtr si dezarmarea-

Next