Lupta, noiembrie 1926 (Anul 5, nr. 1476-1498)
1926-11-26 / nr. 1497
. AOUl V. — No. 1497s director Politic CONST. MILLE ABONAMENTUL Pe 12 iuni . . . . • . *© $ „ ...... P® 3 o *«••*» •*1 STRĂINĂTATE DUBLU 8001© 400 „ 200 , REDACŢIA Şl ADMINISTRAŢIA Bucureşti, Str Sărind«, 12 Hoc mie le mm nioal? Dîn toate declaraţiile făcute şi die preşedintele Consiliului care a spus că s'ar putea sa aibă nevoeţi de sprijinul acelora cari au luptat sub comanda sa un războiu şi de şeful liberalilor care s*a arătat atât de îngrijorat de situaţia internă încât a vorbit de rezistenţe ca cele de la Mărăşeşti — din toate acestea oficiosul guvernului nu reţine nimic decât încheierea ca ţara nu are nevoe de un guvern naţional. Presa independentă, refuză de a suferi sugestiuni şi văzându-se complect paralizată prin samavolnicia confiscărilor, de a discuta în lumina ideilor şi a sentimentului ţarei, chestiunile necontenit vânturate de înşişi factorii cari le-au declarat închise, a ajuns in mod firesc la soluţiunea că dacă e vorba de a nu se putea discuta spre a se cunoaşte asupra lor, părerea reală a ţărei, problemei® pe cari se frământă în cluburi, consfătuiri și conciliabile, conducătorii de partide, cel mai sigur mijloc de a asigura țărei soluționarea lor fără zguduiri, este desigur ca, precum la 4 ianuarie 1925 hotărârile s-au luat într'un sfat al Coroanei la care au fost reprezentate toate partidele, tot astfel, atunci când aceste probleme ar reveni, ele să fie soluţionate nu de un guvern al unui partid, ci de unul în care să fie reprezentate toate partidele. E singurul mijloc de a înlătura divergenţele, de a impune unitatea de vederi şi de acţiune şi de a asigura maximul de prevedere şi de răspundere în rezolvarea unor probleme de stat pe cari înseşi cei ce le ridica le consideră atât de grele şi de îngrijorătoare încât le sustrag cu forţa oricărei discuţiuni publice. Raţiunea guvernului naţional, cum se vede, este ea însăşi o raţiune ,de stat. E singura insă pe care guvernul refuză de a o recunoaşte, din motive de pur interes de partid. Se va vedea întrucât acest interes poate avea precădere faţă de interesele superioare ale statului şi ale ţărei. Guverne naţionale s-au făcut aiurea pentru consolidarea rezultatelor războiului, pentru asanarea financiară şi apărarea monedei , probleme care aşteaptă şi în România un guvern naţional. Cu cât se impune mai mult un asemenea guvern, când la toate aceste chestiuni se adaugă o problemă de stat a cărei însemnătate este subliniată aşa cum au găsit cu cale săă sublinieze fostul luatul președinte de consiliu ? L. T. A. ac- Răzbunarea evenimentelor D. Ionel Brutianu prin samavolnicie şi călcarea Constituţiei ne-a furat dreptul de a vorbi despre o „anumită chestiune”. Ca să-şi aplice ucazul contra presei, a înfiinţat cenzura preventivă, confiscarea şi suprimarea. „Ghestia” a fost decretată închisă pentru totdeauna. Presa, bineînţeles, a trebuit să amuţească pentru un timp, căci contra forţei brutale, ea singură, n’a avut cum să lupte. Când ţi se închide gura cu calului, trebue să taci. * Dar iată că suntem răzbunaţi- D. general Averescu a vorbit în public despre evenimentul în chestiune declarând în mod solemn — d-sa totdeauna e solemn — că se va împotrivi ori cărei "încercări de a readuce în discutiune chestiunea”. Tot astfel d- lone! Brătianu, după înmormântarea lui Al. Constantinescu s’a dus la clubul liberal si s’a crezut dator să vorbească si să declare, ameninţător, că orice încercare de a readuce în discutiune „evenimentul” se va sfărâma de atitudinea partidului liberal. D. Iorga a vorbit ș i d-sa si de astădată, mai pe șleau. Fiindcă fără presă, vorbele si mior $i ale altora n’ar fi avut niici un ecou, presa a făcut dări de seamă, a publicat declaraţiile şi cu toate acestea nu s’a făcut gaură în cer şi edificiul nostru politic încă stă în picioare. Azi nu se discută în lumea politică şi în presă decât „evenimentul”, fără a se pune însă punctul pe i, fără a se desvălui în ce constă acest „eveniment” şi în definitiv, fără a arăta ce fapt, ce pericol iminentameninţă statul român dacă d. Ionel Brătianu a fost nevoit să iivoace aşa ele tragic Mărăşeştii. Viaţa noastră politică este o simplă comedie şi un simplu chinezism. Nu e permis presei să vorbească de chestiunea care a fost rezolvată în public si de către parlament. De ce adică n’ar discuta-o? E un act al paterei regale, dar este si un act al parlamentului si al guvernului. Or, noi, zilnic, discutăm ceea ce face parlamentul si guvernul. Constituția ne permite să apreciem absolut toate actele publice și chiar cele private când ele intră în domeniul codului penal sau civil. Putem să fim rugaţi ca să nu vorbim de cutare chestie delicată. Dacă consimţim bine, dar dacă au, cât timp nu ne atingem de condica penală, nu ne poate nimeni opri în mod preventiv să ne atingem de cutare subiect, aceasta, bineînţeles, după Cons«7##, că în PA confiscarea şi suprimarea la nevoie sunt la ordinea zilei. 4 Până acum am fost opriţi, în chip samavolnic de către guvernul d-lui Brătianu şi apoi de d. Goga ca să vorbim despre „eveniment”. Dar iată că chestia s’a deschis din nou, nu de noi, ci de şefii de partide şi de guvern. Aceasta este răzbunarea istoriei şi a noastră. Nu însemnează însă că şi de acum înainte, noi nu vom fi opriţi de a vorbi de ceea ce toată lumea vorbeşte, deşi vedem că confratelui nostru „Universul” i s’a îngăduit să pue întreaga chestiune, pe şleau, pe dimensiunea a două coloane complecte. Dar „prietenul” nostru Qoga aplică un regim special, cu totul special, numai „Luptei” care n’a găsit de cuviinţă să-l cruţe şi sări ierte. Să vedem dacă şi aceste simple constatări nu vor fi confiscate. In definitiv, contra forţei brutale şi contra stupidităţei samavolnice ce putem face? Const. Miile Conferinţa de căi ferate O. WOLNER FRIEDRICH reprezentantul Ulmei Arad-Ceansed GRANATE 0 sucursală] Oare din Turcia tra există o Societate a scriitorilor care să iatervie la trapio chestiunile crave cari interesează viata culturală ■ Statalul? Cum se poate ca guvernul turc să ia măsura de a interzice supușilor turc! •X mai intre in cazinourile ca locuri de noroc, când la noi suverani lui Goga si Societatea Scriitorlor români au organizat, au redeschis cazinoul «Un Constanta ? Oare n’ar fii patriotic si cultural dacă Societatea scriitorilor noştri ar Întemeia o sucursală, o agenţie si la Constantinopol ca să-l învăţăm si pe turci meseria? In definitiv" misiunea noastră cidturală nu e obligatoriu sa se limitme la Constanta, când aven» posibilități nelimitate de esrassnsstomi ,nesc* 4 PAGINI 3 LEI Direcţia: 38 75. — Secretariatul 33/74. — Administrația 33/73. Acordul cu combinafiuni oculte în situaţiuni grave De ani de zile politica internă se dirijează prin combinafiuni oculte, am putea zice exclusiv prin astfel de combinatului. Partidul liberal a tras mereu toate foloasele de pe urma lor. După lovitura de la 1 Aprilie trecut, deși partidul liberal a triumfat complet din instituirea cabinetului Averescu, totuşi toţi conducătorii liberali au simţit nevoia unei imediate reorganizări a partidului şi chiar a unei noul orientări în politica internă care sa mai risipească indignarea şi desgustul provocate de combinaţiile oculte. Dacă în chestunele mărunte şi meschine de partid liberalii au mai continuat cu sforăriile şi intrigile, în chestiunile mari cari sunt actualmente la ordinea zilei acordurile oculte nu numai că ar putea zădărnici o soluţionare liniştită şi normală a importantelor probleme de stat, dar s’ar putea întâmpla ca, la un moment dat, acordurile oculte să fie anihilate de acorduri făţişe, realizate în asentimentul general al tarii.De aceia se pare că acordul ocult de la Florea, dezvăluit, în parte, prin cuvântările fostului şi actualului prim-ministru, se referă strict la întangibilitatea actului de la 4 ianuarie. Precis nimeni n’ar putea afirma că la atât se mărgineşte înţelegerea dintre d. I. Brătianu şi d. general Averescu. E posibil ca acordul să fie şi în ce priveşte formaţiunea ministerială menită să prezideze eventualele evenimente cari preocupă lumea politică ţara întreagă. In privinţa aceasta n’avem decât versiuni sau deductiuni, după cum se manifestă acţiunea liberală sau cea averescană. * Până acum liberala dau a înţelese că ar fi şi ei partizanii constituirei unui guvern national. Ce fel de guvern naţional ar dori însă liberalii? Dacă de pildă d. Brătianu ar reuşi să atragă individualităţi din toate grupările politice, adică dacă ar reuşi să provoace noui disensiuni in partide, ar prefera un astfel de,, guvern national Dar o astfel de combinaţie ar fi, o va recunoaşte ori şi cine, nu o combinaţie de înfrăţire între partide, ci tocmai una care ar provoca o şi mai mare învrăjbire. Experienţele de această natură făcute până acum ne-au dovedit, cu prisosinţă, că avem dreptate. Averescanii nu au pretins, de pildă, că prezenţa grupului Goldiş în cabinet, însemna o colaborare cu partidul naţional? A folosit aceasta la ceva? Nici în alegeri, nici politiceşte, la nimic n’a folosit noua încercare de camuflaj. La ce ar folosi de pildă dacă d. I. Brătianu ar încerca un guvern naţional rupând din partidul national-ţărănist doi-trei fruntaşi, dacă d. Argetoianu ar figura ca Jorglast”? Oare prin astfel de... operaţiuni ar dispărea celelalte partide şi grupări şi s’ar ajunge la o destindere a vieţi politice? Din potrivă. Cum s’a întâmplat până acum D. I. Brătianu ştie perfect că prin astfel de manopere nu se câştigă nici asentimentul Ardealului, nici al celorlalte provincii noul. In ce priveşte pe d. general Averesen d-sa este cel mai interesat să menţină acordul cu liberalii aşa cum se află acum, adică fără nici o lărgire, fără caracterul unui guvern naţional. Cum averescanii deţin guvernul şi parlamentul, o combinaţie liberalo-averescană la prezidarea eventualelor evenimente, aproape n’ar schimba fizionomia guvernamentală de azi, aşa camuflată cum este. Dar un guvern naţional, in această eventualitate, averescanii — dacă ar figura intr’o astfel de combinaţie — fără îndoială că ar avea un rol în proporţie reală, adică după importanţa reală a partidului, judecată bine-înţeles nu după valoarea numerică guvernamentală de azi, ci cel mult după însemnătatea ce o avea reprezentanţa parlamentară ce au avut-o averescanii sub trecutul regim. De aceia se explică de ce averescanii se declară urbi et orbi contra unui guvern naţional. D. Goga însă a făcut zilele acestea o profeţie; a spus că chiar dacă s’ar impune o asemenea combinaţie ea se va alcătui cu... excluderea d-lu! Maniu! In Martie trecut defunctul Al .Constantinescu făcuse o proorocire cam identică. Averea, cu va face un guvern de colaborare cu partidul naţional, dar fără Maniu! S’a văzut la ce fel de colaborare s’a ajuns. D. Goga urmăreşte, probabil, un nou camuflaj. Situaţia de acum nu pare însă a să preia la camuflase. Ar fi o urâtă bătaie de joc, R. P. Să fugm de politică Un milion şi Jumătate Dorinţa expresă a unui cunoscut om politic, fost ministru, încetat din viaţă înttru câteva luni, de-a nu se aduce co■oane la înmormântarea lui, a fost respectată, şi astfel ceremonia funebră s’a desfăşurat sobru, impresionând nu în aceasta mai mult decât prin avalanşa de coroane si fiori cu obligatorii condoleanţe. Nu ştim dacă defunctul menţionase un testament ca sumele necesitate decoo să fie donate derude, prieteni şi cunoscuţi, — săracilor. Bănuim însă că aceştia se vor fi socotit Îndatoraţi ca, in memoria celui pierdut, să aline durerea câtorva nefericiţi cu cari viaţa nu benevoeşte să fie generoasă. A murit milele trecute un alt bărbat politic. Deşi în pragul ierneî, cortegiul mortuar premia aspectul unei procesiuni din zi de primăvară. Flori, multe flori.. Coroane si jerbe si buchete multicolore... Convoiul impresiona prin această avalanșă care dovedea ne'ndoelnic multe păreri de rău. Dovedea însă și altceva: că omagiile aduse memoriei defunctului puteau fi exprimata și într’alt chip. Coroanele buchetele și jerbele au costat tui milion al Jumătate ieL Au Înconjurat cu profuziunea lor de culori ei parfumuri catafalcul omului decedat, au dat convoiului o notă de tineretă şi primăvară, iar acum se vestejesc pe mormânt, în ciuda slujitorilor cimitirului cari simt nevoiţi să măture a teile. Un milion de jumătate le însemnează un maion de chilograme lemne, însemnează o sută de vagoane, însemnează încălzirea câtorva sute de oameni nevoiași. Un milion șn jumătate lei înscăunează o sută de mii de pâini, îsenmeazfi asigurarea hranei, pentru o iarnă întreagă, a câtorva sute de oameni pentru ceri pâinea de toate silele există numai în rugăciunea lor. Și mai însemnează tu milion si jumătate lei câteva gute de paltoane pentru oaweă* ears ver ert»?« în »ut£rd, câteva mii de cărtî de eeoaia, câteva tute de ch&rfi ce nu pot fi plătite de oamenii săraci câteva perechi de case modeste; însemnează toxestraraa câtorva copii de scoală, a câtorva fete sărace, a câtorva aziluri». Si însemnează ca milion si jumătate lei.« Ne «*îm, însă. Calecîati dv. înalta semnificatie socială a acestui milion ti jumătate, cheltuit in Iron vestejite acum, dacă el ar fi foat altfel utilizat Omare aduse defunofculuî s’aff fi răsfrânt asupra memoriei teii pomenită « evlavia de eei pentru e&ri milionul sî jumătate a r fi tort prilej de zile mai fespeesBi, 1 JS&A, io© Pas Campanie dezmăţată Presa independentă care a dovedit un scrupul şi un simţ politic sănătos faţă de problema de stat care preocupă in acest moment, este supusă regimului de violenţă al confiscărilor. In schimb, de câteva zeile este organizată in presa de partid o campanie dezmăţată de intervie -wuri apocrife, de zvonuri şi de insinuări asupra atitudinei oamenilor politici faţă de actul de la 1 Ianuarie 1920. Opinia publică constată că pe cale de ştiri false, tendenţioase şi de declaraţiuni inventate, presa de partid înveninează atmosfera în scopuri mizerabile de preponderenţe de partid. Pe cât ştim, chiar azi o serie de invenţiuni şi insinuări vor fi puse la locul lor. E bine ca opinia publică să urmărească pas cu pas din ce câmpuri vin campaniile de agitare şi învecinare a spiritului public şi cum impunitatea este asigurată întregei dezgustătoare prese de partid în faţa unor probleme care privesc ordinea şi viitorul statului. Ne vom face zilnicdatoria de a denunţa aceste campanii desfăţate şi duplicitatea scandaloasă a puterei executive care le alimentează şi le ocroteşte pe când suprimă cu samavolnicie, prin confiscări, orice pornire cinstită de a se arăta adevărul, de a se discuta cu realitate, bună credinţă şi patriotism, chestiuni din cari se face obiect de murdare tranzacţiuni de partid. Lt. Unirile politiiii Este evident că in Germania s'au făcut încercări de a se zdruncina situaţia dn Stresemann, în scopul de a se compromite politica de apropiere a maritor puteri occidentale. Cancelarul german a dejucat şi de astă dată încercările naţionaliste şi a obţinut na nou vot de încredere din partea majorităţei care sprijină partidele reprezentate în guvern. Mai mult, ministrul de război, d-rai Gessler, a afirmat ca şi d. Stresemann că orice abatere a asociaţiilor naţionaliste va fi pedepsită fără cruţare, iar deputatul german naţional Hoetzsch, aderând la cererile partidelor guvernamentale, a exprimat convingerea în sinceritatea dorinţei de înţelegere a d-lui Briand, a respins războiul de revanşă, dar a cerut o înţelegere franco-germană pe baza de drepturi absolut egale. Este adevărat că în acelaş timp Reichstagul a primit o rezoluţie a tuturor partidelor — afară de socialşti invitând, guvernul să cerceteze dacă in basa statutelor steuaiza Curtea internaţională de Justiţie de chestia răspunderilor în provocarea războiului. Manevra e de ordin strict intern, căci asemenea sondări sunt excluse în momentul când se urmărește o politică de apropiere. Este semnificativ că paralel cu cele petrecute în Reichstag, d. Briand a netezit terenul, precizând înaintea Comisiei Afacerilor Străine a Camerei că negocierile franco-germane nu implică și evacuarea anticipată a Renaniei. De asemenea, calificând de neîntemeiate zvonurile de pregătiri militare ale Italiei la vreuna din graniţele sale, d. Briand a înţeles să puie capăt „Acţiunei franceze” înlesnind putinţa de a se pune capătul agitaţiilor fasciste. Toate aceste sforţări, ca şi veştile ce vin din Rusia asupra scoaterei internaţionalei a lll-a de sub influenţa d-lor Trotzki şi Zinovieîi, simt ştiri favorabile unei consolidări a politicei internaţionale de asigurare a s păcei europene. ‘ 1 ~4 SATURN G. Vineri 26 Noemb. 1977 Director EMIL D. FAGURE PUBLICITATE Se primeşte direct la administraţie ziarului şi la toate agenţiile de publicitate 3 LEI MUBSUVL OI ŢARA 6 LEI ON STRAJONATATE Creionul actualităţii Răspunderea ziariştilor Ziarista! trebue s& fie ffieut rftepua» sător *1 penal si materialmente de ecrisul sân, (Mtn. de Justiție} ZIARISTULI) Față de răspunderea mal ales materiale ce vrei să ne_o impui, prefer să-mi schimb profesia i mai bine mă fac ministru I —r—ifiiiEi Tlhîii iB iinîi«miBiie»aă^^ Scrisorie de dragoste ale lui Aexandru cel Mare Senzaţionalul rezultat al unor săpături în Asia centrală Nimeni, din cei ce au învăţat din istorie, despre impetuosul cuceritor al timpurilor antice, magnificul Alexandru Machedon, nu şi-l pot închipui în postura de îndrăgostit, la picioarele unei femei. In mai puţin de un deceniu,Alexandru a făcut atâtea războae şi cuceriri de teritorii atât de întinse, încât chiar pentru concepţia modernă, ele sunt greu de închipuit. Evident, că tot din istorie, ştim cum s’a căsătorit cu Roxana principesă din Asia. Dragostea şi căznicia lor, păreau însă un mic episod, în mijlocul unei imense drame istorice. Cu uimire auzim că ea a însemnat mult mai mult. Faptul acesta s’a aflat graţie săpăturilor făcute, la Buchara, de societatea baltică de arheologie, sub conducerea savantului dr. Gustav Frank. Aci, unde cuceritorul macedonean, înconjurat de devastare şi moarte, a privit pentru prima oară în ochii aceleia, ce-o va iubi apoi, savanţii baltici au găsit documente, cari aruncă o nouă lumină asupra celei mai celebre idile, din antichitate. Roxana era fiica lui Visyartes, regele unei ţări din inima Asiei. Se spune, că a fost foarte frumoasă. Cu toate acestea, nici în cele mai îndrăzneţe visuri ale sale nu şi-ar fi putut închipui, din ce depărtări va veni acela, ce puternic şi frumos, ca un tânăr dumnezeu, o va lua cu el, spre a o face domniţă a aproape întregei lumi, cunoscute pe atunci. Era în primăvara anului 334 înainte de Christos, când Alexandru plecă de pe meleagurile Greciei spre Orient, spre a-l cuceri. Ajunse până la graniţele de răsărit ale Indiei şi fondă un imperiu imens. Ducea nu mai puţin de 30.000 oameni pedeştri şi 5000 călăreţi cu el. Dar şi atunci, ca şi acum, norocul surâdea numai celui îndrăzneţ. In faţa soldaţilor lui Alexandru, se frânse puterea lui Darius, o putere care prin mărirea ei, părea de neîntrecut şi care totuşi se prăbuşi ca un joc din cărţi de joc. Babilonul şi Suşa se supuse, drumul spre Persia stătea deschis şi Persepolis, capitala Persiei, fu luată, cu toate nepreţuitele ei comori. Alexandru trecea de la victorie la victorie, se înapoia, când în spatele lui izbucneau revolte, mergea apoi înainte după ce le învingea, fonda oraşe, punea guvernatori noui şi ajunse în sfârşit la fluviul Indus. De aci dădu o „raită” către nord, prin „leagănul lumii”. Marconda, oraşul Samarkand de azi, capitala Turchestanului fu cucerită iar pe ruinele lui se ridică un nou oraş: Alexandria Eschota. Oraşul acesta însemna graniţa periferică a imensului imperiu Alexandrian. Dincolo de ea, se afla China.: „ Ia iu im»1 «u»»ratei îft tot juns de soarta fiecărui CIrSail neînfrântul cuceritor, căzi roii ochilor unei femei. Lucrul sa hv» tâmplă într’o cetate de raunt«g două zile de marș, depărtare dar Marconda. învinsul rege Oxyartes se refugiase acolo, fi aflând de apropierea hui Alexandra, nu sinucise. Istoria nu spune, pe gno zavă luptă trebue să se fi petreccnt în sufletul fiicei acestuia, când s’a aflat în faţa cuceritorului. BSf bătui însă, care nimicise ţara rf şi dusese la sinucidere pe tatăl ei, luptă pentru dragostea ei și Roatanu i-o dădu. Abia acum, după maî mult de două milenii, de la aceste evenimente, se află amănunte despre povestea de dragoste a lui Alexandru cel Mare. In ruinele palatului, pe care l’au locuit Roxana și tatăl său, s’au descoperit comori, de o valoare istorică inegalabilă, închise într’un vas care le-a păzit atâtea sute de ani, s’au găsit însemnări cari au fost în parte descifrate. Sunt scrisori, pe cari Roxana, pa atunci deja soţia lui Alexandru, le trimisese sorei sale Seima şi din cari reese, cât de mare era dragostea ei, pentru cuceritor. In aceste documente s’au maî aflat însă și scrisori ale lui Alexandru însăși, trimise femeii iubite: Scrisorile de dragoste, ale lui Alexandru cel Mare! Dr. Frank crede că, omorîrea lui Koleitos, despre care se spunea, că s’a petrecut într’un moment de furie, nu a fost altceva decât o faptă a geloziei. Se ştie că Mexandru a omorât pe Kleitos la Samarkand. Remuşcările simţite apoi de marele general, nu l-au mai părăsit până la moarte. Savantul baltic anunţă că posedă material suficient pentru a reconstrui povestea sentimentală a lui Alexandru şi Roxana. Manuscrisele au fost păstrate întriun vas de metal, aproape distras de vreme. Fie sunt redactate în limba iranîcă şi cu toate că unele fraze sunt foarte clare, traducerea lor nu e însă aşa de simplă. Câterva file conţin o rugăciune a Roxanei pentru sănătatea Soţului mult iubit. Nenumăraţi cuceritori au trecut peste oraşul lui Oxyartes, făcând o ruină din anticul palat. Şi astăzi încă se mai recunoaşte cât de mare şi de minunat trebue să fi fost. -—im n wimu 7 ! D. fUmisi Walu va sosi la Paris Paris, 24Radorf. — D-mi Chamberlain va sosi la Paris în ziua de 4 Decembrie. Ministrul de Externe al Marei Britanii se va consfătui cu d. Briand asupra chestiunilor technice în legătură cu apropiata sesiune a Consiliului Ligei Naţiunilor, mai ales în ceea ce privește problema contro- Mnî mdîtrtr si dezarmarea-