Luptătorul Bănăţean, decembrie 1989 (Anul 1, nr. 1-10)
1989-12-22 / nr. 1
PAGINA A 2- A TIMIȘORENI, OAMENI BUNI! Spre a ne cinsti eroii, spre a ne cunoaște mai bine faptele din aceste zile, depuneți mărturie în fața istoriei. Descrieți tot ce ați văzut, auzit și trăit personal în aceste zile ! Descrieți, pe momente, pe locuri, pe oameni, pe fapte cele întîmplate. Descrieți-se așa cum le-ați trăit, așa cum le-ați simțit. Nu le îmbrăcați în cuvinte frumoase, căci istoria își are cîntarul ei, în care fiecare-și află locul cuvenit. Iar locul Măriei Sale, Poporul, este la locul de cinste care i se cuvine. Pagina, sau paginile scrise, de dorit semnate și cu adresa corectă — nu avem de ce să ne ascundem, nu ne temem de trecut — depuneri-le la redacția ziarului „LUPTĂTORUL BĂNĂȚEAN“. Fiecare pagină va fi citită, va fi păstrată și va fi folosită (public sau în procesele ce se vor intenta celor vinovați) ca mărturie. Să ne cunoaștem faptele și gîndurile, să ne mîndrim cu ceea ce am făcut bine și să știm alege pe viitor doar ceea ce-i bun. DREPTATEA Ia momentele de răscruce ale istoriei neamului nostru, organele de Procuratură și Justiție au stat și jură să stea întotdeauna alături de popor în slujba adevărului și dreptății. în numele colectivului de procurori din județul Timiș, declarăm public faptul că noi nu am acționat în aceste zile de grea cumpănă împotriva poporului, procuratura, nearestînd nici o persoană care a manifestat pentru libertate și democrație. Pentru a judeca cu luciditate greșelile trecutului, trebuie să păstrăm dovezile existente în arhive POPORULUI le organelor de miliție și securitate spre a proceda, în numele libertății și democrației, la o judecată dreaptă a celor vinovați și reabilitarea celor nevinovați. Procuratura și justiția sunt cu poporul și solicită sprijinul poporului în aplicarea legii. In acest sens, facem un apel de primă urgență la populație pentru a ne ajuta la identificarea persoanelor asasinate spre a putea autoriza înhumarea acestora și a se face mențiunile necesare în actele de stare civilă. LUPTĂTORUL BĂNĂȚEANf AICI, RADIO TIMIȘOARA LIBERĂ ! iu cpind de astăzi, printr-un act de mare curaj și demnitate profesională, emite din nou, după o tăcere impusă de marele mut, postul Radio Timișoara Liberă ! Știri, reportaje, actualități din realitatea fierbinte a acestor zile de istorie. Vă invităm să ascultați Radio Timișoara Liberă pe lungimile de unde medii de 630 și 1.314 Khz. Tuturor celor care doresc să se adreseze postului de radio al locuitorilor Banatului îi invităm să ne sune la telefoanele 6.33.82 și 6.50.78. Adresa Studioului, aceeași ca pină acum 5 ani, Timișoara, Cluj 24. Azi vă invităm să ascutați Radio Timișoara Liberă intre orele 6—7. 14—15, 18—20. Ascultați Radio Timișoara Liberă, vocea adevărului, vocea poporului! PRIMAVARA REDEȘTEPTĂRII NAȚIONALE De vineri, 16 decembrie, enoriași români, maghiari, sîrbi, s-au adunat în jurul locuinței pastorului Tőkés László, amenințat cu mutarea într-o altă localitate, datorită atitudinii sale demne împotriva regimului. Sîmboătă s-a adunat «tot mai multă lume în Piața Maria. După-amiaza, Tőkés László a apărut la geamul locuinței sale, flancat de doi securiști în civil. Lumea — erau sute de persoane — a început să-l aclame. „Tőkés ! Libertate !“ Tőkés László a spus : „Totul este în ordine. Mergeți acasă ! Reveniți mîine !“. In mod clar, erau cuvinte spuse sub presiune. Un tînăr, ajutat de cei din jur, a urcat pe pervaz și l-a îmbrățișat. O femeie a început să cînte : „Deșteaptă-te, Române !“. Cinta toată lumea. Mulțimea s-a îndreptat spre Piața Maria. A fost un moment de nehotărîre. Oamenii s-au reîntors spre locuința pastorului, o parte dinspre strada Treboniu Laurian. Acolo erau așteptați de securiști în civil. Așa cum au fost obișnuiți de atîta amar devreme, s-au răstit la ei : „Unde mergeți, băieți ?“. Oamenii le-au dat brațele la o parte și au intrat. Stupefacție ! întreaga stradă era pustie. Pe toți i-a cuprinspaima. Demonstranții s-au îndreptat spre partea cealaltă a străzii. Acolo era marea masă. In jurul orei 20 virulența manifestației a crescut. De data aceasta, ceea ce cereau oamenii avea un alt caracter. Se striga : „Fără teamă. Libertate ! Libertate !“. Nu s-au spart geamuri, nu au avut loc acte de vandalism. Manifestanții s-au îndreptat spre Podul Maria. Dincolo de pod, înșirați de-a lungul străzii, se aflau milițieni cu căști, avînd viziere din plexiglas, cu scuturi albe și bastoane. Se striga : „Libertate !“. Cordonul s-a îndreptat spre manifestanți, bătînd cu bastoanele în scuturi. In colțul străzii o femeie a căzut. A fost evacuată cu mașina. Milițienii au dat un nou asalt. Lumea a început să fugă. O tînără a căzut. Miliția a avut o ciocnire violentă cu demonstranții, unii s-au apărat cu bețe. A fost vorba de o reacție la provocare și atît. Coloana s-a îndreptat spre Consiliul județean. Se poate spune că din acest moment precis evenimentele din Timișoara au îmbrăcat un caracter revendicativ, democratic și cu desăvîrșire pașnic. A doua zi, în Piața Maria se manifesta încă și în semn de solidaritate cu Tőkés László. Au apărut geamuri și vitrine sparte, îndeosebi ale librăriilor, de unde s-au scos „operele complete“ ale tiranului și au fost arse. Nu mult după aceea, pe podul Michelangelo a apărut o mare coloană de demonstranți. Erau în jur de o mie cinci sute. Aveau în față copii, o femeie ținea în brațe un sugar. Se striga tot timpul: „Fără violență !“. Se îndreptau spre hotelul „Continental“. In fața Consiliului județean se aflau trei autocamioane militare de transport și tancuri de apă. Masa manifestanților se îndreaptă spre Consiliul județean. „Fără violență ! Libertate !“. Securiștii au în mină bite. Demonstranții se opresc. Nici una din persoanele oficiale nu a venit și nici nu și-a arătat dorința de a vorbi cu manifestanții. S-au acționat tunurile de apă, care au lovit cu jeturile lor femei, copii, fără alegere. Forțele de miliție loveau fără cruțare. Disperată, hăituită, lumea s-a repezit asupra autocamioanelor, a tancurilor de apă. Le au foc. Acum erau în legitimă apărare. Au încercat dar să răstoarne un tanc de apă. Nu a fost posibil. Armata s-a refugiat în spatele Consiliului. După-amiază. Evenimentele iau o turnură dramatică. Piața Consiliului județean se află din nou în stăpînirea oficialităților. Violența este escaladată. Poate aici, în acest punct, un minim dialog cu masele de oameni care s-au arătat ferm hotărîte să înfrunte orice pericol ar fi împiedicat vărsarea de singe, încercarea primului secretar Radu Bălan de a sta de vorbă cu demonstranții, a fost împiedicată — de cei veniți din București pentru a înăbuși prin forță revolta — să fie dusă la bun sfîrșit. Dar nu. Intre orele 14—15 apar deasupra oraș, două helicoptere militare. Primul — Calea Girocu. Al doilea — Consiliul județean. Ia date. Pleacă și revine. Coboară, cu toate luminile de poziție aprinse, în fața magazinului de pîine urmele unui tanc carbonizat. Pe podul Neptun un lanț de milițieni, cu scuturi și viziere. In spatele lor, două tanchete. Lingă ei un pluton de soldați. Cîțiva oameni se apropie : „Băieți, și voi sînteți români !“, „Vreți să trageți in noi ?“. E război. întreg bulevardul 23 August este înconjurat de armată, în Piața Libertății, în fața garnizoanei, militari cu arme și căști de război. Chioșcul din mijlocul pieții arde. O mașină este răsturnată. Militarii amenință mulțimea. In centru ard magazinele de parfumerie și de blănuri. Tîrziu vin două mașini de pompieri. Nu se grăbesc să stingă focul. In fața Catedralei o mulțime de demonstranți. Strigă : „Soldați, și voi aveți părinți !“. Se cîntă Hora Unirii. Se scandează . ...Jurăm să nu plecăm«. mint*