Luptătorul Bănăţean, decembrie 1989 (Anul 1, nr. 1-10)

1989-12-22 / nr. 1

PAGIN­A A 2- A TIMIȘORENI, OAMENI BUNI! Spre a ne cinsti eroii, spre a ne cunoaște mai bine faptele din a­­ceste zile, depuneți mărturie în fața istoriei. Descrieți tot ce ați văzut, auzit și trăit personal în aceste zile ! Descrieți, pe momente, pe locuri, pe oameni, pe fapte cele întîmpla­­te. Descrieți-se așa cum le-ați trăit, așa cum le-ați simțit. Nu le îmbră­cați în cuvinte frumoase, căci is­toria își are cîntarul ei, în care fiecare-și află locul cuvenit. Iar lo­cul Măriei Sale, Poporul, este la locul de cinste care i se cuvine. Pagina, sau paginile scrise, de dorit semnate și cu adresa corectă — nu avem de ce să ne ascun­dem, nu ne temem de trecut — depuneri-le la redacția ziarului „LUPTĂTORUL BĂNĂȚEAN“. Fiecare pagină va fi citită, va fi păstrată și va fi folosită (public sau în procesele ce se vor intenta celor vinovați) ca mărturie. Să ne cunoaștem faptele și gîndurile, să ne mîndrim cu ceea ce am făcut bine și să știm alege pe viitor doar ceea ce-i bun. DREPTATEA Ia momentele de răscruce ale istoriei neamului nostru, organele de Procuratură și Justiție au stat și jură să stea întotdeauna ală­turi de popor în slujba ad­evăru­­­lui și dreptății. în numele colectivului de pro­curori din județul Timiș, decla­răm public faptul că noi nu am acționat în aceste zile de grea cumpănă împotriva poporului, pro­curatura, nearestînd nici o persoa­nă care a manifestat pentru liber­tate și democrație. Pentru a judeca cu luciditate greșelile trecutului, trebuie să păs­trăm dovezile existente în arhive­ POPORULUI le organelor de miliție și securita­te spre a proceda, în numele li­bertății și democrației, la o judeca­tă dreaptă a celor vinovați și re­abilitarea celor nevinovați. Procuratura și justiția sunt cu poporul și solicită sprijinul po­­porului în aplicarea legii. In acest sens, facem un apel de primă­ urgență la populație pentru a ne ajuta la identificarea persoa­nelor asasinate spre a putea auto­riza înhumarea acestora și a se face mențiunile necesare în actele de stare civilă. LUPTĂTORUL BĂNĂȚEANf AICI, RADIO TIMIȘOARA LIBERĂ ! i­u­ cpind de astăzi, prin­­tr-un act de mare curaj și demnitate profesională, e­­mite din nou, după o tă­cere impusă de marele mut, postul Radio Timi­șoara Liberă ! Știri, repor­taje, actualități din reali­tatea fierbinte a acestor zile de istorie. Vă invităm să ascultați Radio Timi­șoara Liberă pe lungimile de unde medii de 630 și 1.314 Khz. Tuturor celor care do­resc să se adreseze postu­lui de radio al locuitorilor Banatului îi invităm să ne sune la telefoanele 6.33.82 și 6.50.78. Adresa Studiou­lui, aceeași ca pină acum 5 ani, Timișoara,­­ Cluj 24. Azi vă invităm să ascu­tați Radio Timișoara Liberă intre orele 6—7. 14—15, 18—20. Ascultați Radio Timi­șoara Liberă, vocea adevă­rului, vocea poporului! PRIMAVARA REDEȘTEPTĂRII NAȚIONALE De vineri, 16 decembrie, enoriași români, maghiari, sîrbi, s-au adunat în jurul locuinței pastorului Tőkés László, amenințat­ cu mutarea într-o altă localitate, da­torită atitudinii sale demne împotriva regimului. Sîm­­boătă s-a adunat «tot mai multă lume în Piața Maria. După-amiaza, Tőkés László a apărut la geamul locu­inței sale, flancat de­ doi securiști în civil. Lumea — erau sute de persoane — a început să-l aclame­. „Tőkés ! Libertate !“ Tőkés László a spus : „Totul este în ordine. Mergeți acasă ! Reveniți mîine !“. In mod clar, erau cuvinte spuse sub presiune. Un tînăr, aju­tat de cei din jur, a urcat pe pervaz și l-a îmbrățișat. O femeie a început să cînte : „Deșteaptă-te, Române !“. Cinta toată lumea. Mulțimea s-a îndreptat spre Piața Maria. A fost un moment de nehotărîre. Oamenii s-au reîntors spre locuința pastorului, o parte dinspre stra­da Treboniu Laurian. Acolo erau așteptați de securiști în civil. Așa cum au fost obișnuiți de atîta amar de­vreme, s-au răstit la ei : „Unde mergeți, băieți ?“. Oa­menii le-au dat brațele la o parte și au intrat. Stu­pefacție ! întreaga stradă era pustie. Pe toți i-a cu­­prin­spaima. Demonstranții s-au îndreptat spre partea cealaltă a străzii. Acolo era marea masă. In jurul orei 20 virulența manifestației a crescut. De data aceasta, ceea ce cereau oamenii avea un alt caracter. Se striga : „Fără teamă. Libertate ! Li­bertate !“. Nu s-au­ spart geamuri, nu au avut loc acte de vandalism. Manifestanții s-au îndreptat spre Podul Maria. Dincolo de pod, înșirați de-a lungul străzii, se aflau milițieni cu căști, avînd viziere din plexiglas, cu scuturi albe și bastoane. Se striga : „Libertate !“. Cor­donul s-a­­ îndreptat spre manifestanți, bătînd cu bas­toanele în scuturi. In colțul străzii o femeie a căzut. A fost evacuată cu mașina. Milițienii au dat un nou asalt. Lumea a început să fugă. O tînără a căzut. Mi­liția a avut o ciocnire violentă cu demonstranții, unii s-au apărat cu bețe. A fost vorba de o reacție la­ pro­vocare și atît. Coloana s-a îndreptat spre Consiliul județean. Se poate spune că din acest moment precis evenimentele din Timișoara au îmbrăcat un caracter revendicativ, democratic și cu desăvîrșire pașnic. A doua zi, în Piața Maria se manifesta încă și în semn de solidaritate cu Tőkés László. Au apărut gea­muri și vitrine sparte, îndeosebi ale librăriilor, de unde s-au scos „operele complete“ ale tiranului și au fost arse. Nu mult după aceea, pe podul Michelangelo a apărut o mare coloană de demonstranți. Erau în jur de o mie cinci sute. Aveau în față copii, o femeie ți­nea în brațe un sugar. Se striga tot timpul: „Fără violență !“. Se îndreptau spre hotelul „Continental“. In fața Consiliului județean se aflau trei autoca­mioane militare de transport și tancuri de apă. Masa manifestanților se îndreaptă spre Consiliul județean. „Fără violență ! Libertate !“. Securiștii au în mină bi­te. Demonstranții se opresc. Nici una din persoanele oficiale nu a venit și nici nu și-a arătat dorința de a vorbi cu manifestanții. S-au acționat tunurile de apă, care au lovit cu jeturile lor femei, copii, fără alegere. Forțele de miliție loveau fără cruțare. Disperată, hăituită, lumea s-a repezit asu­pra autocamioanelor, a tancurilor de apă. Le­ au foc. Acum erau în legitimă apărare. Au încercat dar să răstoarne un tanc de apă. Nu a fost posibil. Armata s-a refugiat în spatele Consiliului. După-amiază. Evenimentele iau o turnură drama­tică. Piața Consiliului județean se află din nou în stă­­pînirea oficialităților. Violența este escaladată. Poate aici, în acest punct, un minim dialog cu masele de oameni care s-au arătat ferm hotărîte să înfrunte orice pericol ar fi împiedicat vărsarea de singe, încercarea primului secretar Radu Bălan de a sta de vorbă cu demonstranții, a fost împiedicată — de cei veniți din București pentru a înăbuși prin forță revolta — să fie dusă la bun sfîrșit. Dar nu. Intre orele 14—15 apar deasupra oraș, două helicoptere militare. Primul — Calea Girocu. Al doilea — Consiliul județean. Ia date. Pleacă și re­vine. Coboară, cu toate luminile de poziție aprinse, în fața magazinului de pîine urmele unui tanc carbonizat. Pe podul Neptun un lanț de milițieni, cu scuturi și viziere. In spatele lor, două tanchete. Lingă ei un pluton de soldați. Cîțiva oameni se apropie : „Băieți, și voi sînteți români !“, „Vreți să trageți in noi ?“. E război. întreg bulevardul 23 August este încon­jurat de armată, în Piața Libertății, în fața garnizoa­nei, militari cu arme și căști de război. Chioșcul din mijlocul pieții arde. O mașină este răsturnată. Militarii amenință mulțimea. In centru ard magazinele de par­­fumerie și de blănuri. Tîrziu vin două mașini de pom­pieri. Nu se grăbesc să stingă focul. In fața Catedralei o mulțime de demonstranți. Strigă : „Soldați, și voi aveți părinți !“. Se cîntă Hora Unirii. Se scandează . ...Jurăm să nu plecăm«. mint*

Next