Pantazi Ghica: Un boem român (1860)
RVESU T VÎNT voemiăa Le gii sagaste ghise la hegitaule dignite mogalo de Gnomme s'est le duvoțement. Se acu'on ait roug soi meme rept avoig une sogte de ggandeșg dci sommande la suprghise, mais Gadmigation n'est due gu'au sasghifse de la regsonalite, sons dueldce fogme gu'ePe so rgusente. -D'Cenuation de Rame tend sans sesse a foșu afganshig de se gci est rugement indivuidței, aîn de nouțu unig auh vrandes vunes du Sguateș del'Cnivegs. Aimeg et renseg ne noțe soulagent et ne noțs ezaltenu du'en noțs aggashant așțh imrghssions dgoistes. Le deuoțemeșnt et Ghentnoțsiasme font entgeg țne aig rlus rig dans notge sein. (M-e de Staul). Voemii nu sunt acei vagabonzi desigănați pe caghii îi descrie unii autoghi; nu se regută, după cum credu ieneganții despre viața de Voemia, d'între șarlatani și hițioși, nici d'între negustoghi groși la pungă, groși la ceafă și agoși la minte, nici d'între tămpiți a că gog inteligență este bognată și al că gog ucis de ambițiune se măgținește să căștige un post; nu ea nu e acea viață agățată de unii cu cologhi așa de sombghi, care tăgaște cu ea segențele, vițtul și congnnțiunea, se sgrăgeaște în un spital și se aruncă în un mormănt necunoscut și uitat de toți, neudat de nici o Iac ghină. „ută foațeniei