Magazin Sălăjean, iulie 2002 (Anul 7, nr. 123-145)

2002-07-01 / nr. 123

^ MAGAZIN SALAJEAN 01 iulie 2002 EDITORIAL de Oavian VADATI Demisia în alb Din câte cunosc, demisia în alb a fost ideea țărăniștilor în perioada interbelică, mai precis a lui Iuliu Maniu, care le-a cerut membrilor cabinetului să semneze o demisie în alb, și care era folosită atunci când respectivul semnatar ar fi săvârșit o faptă incompatibilă cu funcția pe care o ocupa. Dacă a fost pusă în aplicare sau nu, asta nu mai știa, dar era una bună, putând fi comparată cu efectul ”săbiei lui Damocles", sub aspectul efectului produs asupra funcționarului respectiv. Chiar dacă procedeul utilizat de PNȚ nu îmbracă aceeași formă, citim în presă sau auzim la radio o "știre bombă", despre un ministru sau secretar de stat al unui ministru, nu de la noi, din alte țări, care a fost prins cu "ocaua mică" sau alte învârteli, că și-a prezentat demisia. Mai mult, pentru anumite disfuncționalități ale ministerului pe care îl conduce sau pentru producerea unor evenimente cu impact puternic asupra opiniei publice, ministriabilul în culpă demisionează, prin aceasta asumându-și răspunderea pentru greșelile făcute. Este ceva, nu? Omul are coloană vertebrală, are simțul responsabilității și nu dă vina pe colegi sau pe funcționarii instituției. La noi, ca la nimeni. Mor oameni în mină, se produc explozii și catastrofe, dezastre ecologice, presa dezvăluie tot felul de matrapazlâcuri ale unor demnitari și... nimeni, nimic. Nu am auzit de nici o demisie. Care demisie? Nu se pune problema, pentru că suntem o echipă și nu vrem să stricăm angrenajul. La televizor apare o lună și spune că a făcut amor cu un ministru sau cu mai mulți. Nimeni, nimic, decât câteva răspunsuri foarte evazive, de genul "mai cu perdea, băieți, ce facem?” Am mai citit tot din presă că profilul moral al persoanei care are acces la informațiile NATO trebuie să fie "beton". Ce ne facem dacă apare o Mata Hari de sorginte românească, băgată pe gâtul unui demnitar focos, iar aceasta "ciripește" tot ce știe, desigur în momentele de extaz? Este posibil? Dar s-au întâmplat lucruri și mai grave și, după cum am spus, nimic. Cred că este de actualitate și, în același timp, aplicabil bancul cu bila de pe Academia de Studii Economice din București. Până atunci, să auzim doar de bine. SOCIAL - POLITIC Feritiv Dacă până acum s-a vorbit despre E-uri doar în cercuri restrânse sau la diferite colțuri de stradă, iată că, mai nou, din ce în ce mai des, populația se întreabă despre compoziția produselor pe care le cumpără. Chestiunea interesantă este că, cel puțin pentru moment, în România nu există laboratoare care să determine prezența aditivilor alimentari, astfel că oficiile de protecție consumatorilor nu pot lua măsuri a împotriva comercianților sau a importatorilor de produse alimentare periculoase. în astfel de condiții, Guvernul a adoptat anul în curs o ordonanță care reglementează producția, circulația și comercializarea alimentelor. în acest act normativ sunt prevăzute, printre altele, și unele specificări privind utilizarea aditivilor, la limitele maxime de folosire, într-un final, ce-i drept, ne-am dat seama că unii aditivi întrebuințați la prepararea unor alimente au efecte secundare nedorite sau chiar foarte grave. Cert este că, tot mai des, se descoperă tot soiul de produse alimentare care conțin cantități mari de aditivi alimentari interziși în foarte multe țări occidentale. Dacă te prinde curiozitatea, poți observa, pe aproape orice ambalaj al unui produs alimentar, că există o mulțime de litere și cifre. Litera "E", urmată de o serie de cifre, reprezintă substanțele chimice care intră în componența alimentului respectiv, denumite aditivi. Medicii de specialitate spun că "aditivii" consumați în cantități prea mari pot fi extrem de nocivi pentru organism. La ora actuală, în țările Uniunii Europene, există norme foarte stricte referitoare la calitatea și cantitatea aditivilor folosiți de producători, precum și laboratoare specializate în monitorizarea acestora, însă, așa cum aminteam mai sus, în România astfel de laboratoare nu există, iar producătorii și importatorii de alimente profită din plin de acest lucru. Este bine de știut că E-urile sunt de mai multe categorii, în funcție de felul cum acționează asupra alimentului în care sunt introduși (coloranți, aromatizanți, conservanți și stabilizatori), și care sunt utilizați în scopul ameliorării calității produselor și a creșterii valorii comerciale a acestuia. E-102, E-104 si E-123 sunt aditivi care, potrivit specialiștilor, au efecte cancerigene. Acești aditivi se regăsesc, din ce în ce mai des, în produsele alimentare comercializate în România, iată și alte categorii de E-uri: E-230 sau E-233 - aditivi cu care se tratează fructele și pot fi periculoși pentru piele; E-310, E- 311 sau E-320 se folosesc la prepararea mezelurilor și conservelor - pot provoca iritații gastrice (utilizarea lor în produsele destinate copiilor este interzisă în majoritatea țărilor, însă la noi nu!). E100-E180 sunt coloranți folosiți atunci când, în urma preparării, produsele își pierd culoarea sau pentru a le face mai atrăgătoare; E200-E297 (conservanți) prelungesc perioada de păstrare a alimentelor prin protejarea lor împotriva alterării; E300-E321 (antioxidanți) - substanțe care prelungesc perioada de păstrare a alimentelor prin protejarea împotriva oxidării; E322-E495 (emulgatori și stabilizatori) fac posibilă amestecarea între două sau mai multe componente ale produsului, precum și menținerea proprietăților acestuia și a omogenității. E620- E640 sunt aromatizanți și potențatori de aromă utilizați la menținerea și amplificarea aromei alimentului. Toate aceste substanțe nu cresc rolul nutritiv al produselor și nici nu au un efect benefic asupra organismului uman, ci dimpotrivă, consumate timp îndelungat, ne pot afecta serios sănătatea, în aceeași ordine de idei, E420, E421 și E950, E967 (îndulcitorii sau edulcozanții) sunt substanțe care dau un gust dulce alimentelor. De exemplu, margarina conține emulgatori (E471, E476, E322), conservanți (E200, E202), acidifianți (E330) și coloranți. Sucul are în compoziție arome naturale și identic naturale: acidifiant (E330), antioxidant (E300), colorant (E160) și conservant (E211). Aceste chimicalele sunt răspunzătoare, într-o mare măsură, de producerea cancerului. Așa stând lucrurile, se pare că, până când nu vor exista reglementări stricte din acest punct de vedere, nu vom putea face nimic cu o mare parte din compoziția produselor pe care, zilnic, le consumăm fiecare dintre noi. Realitatea este destul de crudă! ■ Olivian VĂDAN vă de E-uri! Școlile din mediul rural vor avea "fază" nouă . Conform celor declarate de către inspectorul-șef al ISJ Sălaj, Ioan Drida, situația unităților de învățământ din mediul rural va fi cu mult mai bună la începutul anului școlar 2002-2003. Asta, deoarece, în baza unor finanțări de la Banca Mondială, 12 școli din mediul rural vor fi reabilitate. De asemenea, alte două unități de învățământ urmează a fi refăcute, conform unor proiecte care se adresează grupurilor defavorizate, mai exact comunităților de rromi. Conform declarațiilor făcute în cadrul unei întâlniri cu presa, care a avut loc la sfârșitul săptămânii trecute, inspectorul-șef al Inspectoratului Școlar Județean (ISJ) Sălaj, Ioan Drida, la trei din școlile unde s-au început deja lucrările de refacere data limită de recepție a fost devansată, recepția lucrărilor urmând a fi făcută în data de 15 iulie. Este vorba de unitățile școlare din Tămaș, Dobrin și Rus. La nivelul municipiului Zalău se află în curs de realizare studiul de fezabilitate pentru racordarea la rețeaua de gaz metan a unor unități de învățământ. Ioan Drida consideră că această soluție este "eficientă, și va reduce mult cheltuielile". Cât privește lucrările de refacere a unităților școlare din Zalău, Ioan Drida a declarat că de acest "capitol" se va ocupa Consiliul local, care va decide când și cât va fi investit în astfel de lucrări. ■ C. GHIORGHIU