Magazin, ianuarie-iunie 1975 (Anul 19, nr. 900-925)
1975-01-04 / nr. 900
И [UNK]. 900 «fit» 4 ianuarie 1975 MAGAZIN Pagina a 3-e ORIZONT ȘTIINȚIFIC ROMÂNESC . J Sunt oameni care cred că toate cercetările științei celei mai abstracte, ale matematicilor moderne, de pildă, se aplică în practică. Și eu sunt printre ei* GR. C. MOISIL Prin 1930, un matematician, Kuratowski, prezenta „în premieră“ o teorema de topologie combinatorie, în care se dădea condiția necesară și suficientă ca un graf să fie planar. Prin 1937, un alt matematician, Mac Lane, adincind teorema... Să presupunem însă că nu știm ce este un graf și că, dorind să pătrundem, totuși, sensul și implicațiile teoremei, am avea nevoie (cel puțin, publicistic) nu de o bibliografie selectivă, de un curs, ci de cîteva propoziții clate, apelînd mai curînd la intuiția noastră decît la erudiție. Pe scurt, ar fi nevoie de un matematician de excepție ia stare să ne spună (cum ne-a și spus de altfel) : „Gîndește-te la un desen format din mai multe săgeți , unele puse una după alta, altele pornind de la același punct sau ajungând la același punct. Asta se cheamă un graf. Dacă un graf e desenat pe o hirtie plană și nu are săgeți care să se Întretaie sau să se încalce, spunem că acest graf e planar“. Dar dacă explicația se oprește aici — fără să aflăm „ce se intîmplă“ cu graful („și de ce nu putem trăi fără acea teoremă“) — cititorul, dezamăgit, va prefera alt articol, infinit mai vital pentru el. De aceea, poate, ar fi nevoie de un matematician de excepție, în stare să ne Întrebe prompt și intr-un fel spectaculos (cum ne-a și întrebat, de altfel) : Ați auzit insă de calculatoarele din generația a TV-a, cu circuite integrate, în stare să realizeze milioane de operațiuni pe secundă ? Dar mai întii, știți cel puțin ce sînt circuitele Integrate — Și pentru că, evident, mai curînd nu știm decît știm : „Pe o lamelă de material semiconductor se implantează tranzistori, diode, capacități, rezistențe. Se înțelege că aceste conexiuni nu trebuie să se întretaie sau să se încalce. Iată de ce rețeaua trebuie să formeze un graf planar“. Da, hotărit, fără contribuția anticipată, riguros de avangardă a matematicii (fără teorema lui Kuratowski din 1930) — demonstrație semnată strălucit de cel ce a fost Gr. C. Moisil — problema prin excelență practică a circuitelor integrate (apărută in 1959) nu și-ar fi găsit o soluționare exactă și o aplicare atit de rapidă, pe plan mondial, pe întreaga industrie electronică. ★ U un al doilea exemplu, susținut cu aceeași fervoare și in aceeași manieră absolut captivantă, privind teoria relativității generalizate, apărută acum peste o jumătate de secol și considerată ani la rind ■spre AP e inaplicabilă, deoarece nu Îngăduia, practic vorbind, decît calcularea periheliului planetei Mercur. Ironic, Moisil își imagina tipul de oponent voluntar. In stare să susțină : „N-o să mă omor numai pentru periheliul lui Mercur. E pe undeva și-iine că e. Da’ eu Îmi fac treaba cu gravit „îndoieli Și certitudini“ de Gr. C. Moisil — Colecția Orizonturi, Editura enciclopedica română, licitația lui Newton. A lui Einstein e bună în cazul neintilnit al mișcărilor cu iuțeli foarte mari și cu determinări foarte precise. Las-o“. — Nu pot, e cazul sateliților artificiali. ★ In urmă cu 30-40 de ani, Gr. C Moisil se număra printre cei foarte puțini care statuau științific, întemeind in fapt, logica matematică. Era, indiscutabil o tentativă de excepțională temeritate, din categoria celor care — așa cum se subliniază pregnant in Programul partidului — sînt apte si fundamenteze bazele teoretice ale întregii activități de cercetare, să contribuie la soluționarea problemelor complexe ce apar la procesul dezvoltării economico-sociale. Pe atunci insă, acum 30-40 de ani, „matematicienii“ ii întorceau spatele cu dezgust : O teoremă care anticipează... circuitele integrate • Einstein... și sateliții artificiali • Logica matematică în sprijinul calculatoarelor • Verificînd legile lui Maxwell • Numai perihelul lui Mercur ? • Și matematica cea mai abstractă se aplică în practică „Asta nu e matematică“. Iar filozofii, atacînd-o frontal : „Asta nu e logică“. Concluzia : „Azi și unii și alții trebuie s-o învețe. O cer inginerii, e nevoie de ea pentru programarea calculatoarelor“. Da, tehnica are nevoie neapărat de logica matematică. ★ Să ne imaginăm, insă, o problemă pur economică : ..... Două centre de producție P1 și P, și două centre de desfacere D1 și D1.„ Ni se dau cantitățile produse... Ni se dau cantitățile cerute, de centrele de desfacere...“ Ni se cere o soluționare optimă, considerind distanțele, timpul (minim) prețul de cost al transportului... Problema pare pur matematică, nn realitate insă este o problemă tipică pentru economie. Și nu intimplător, la numai cițiva ani de la apariția primelor studii privind „cercetarea operațională“, economia matematică — denumire infinit mai proprie pentru acest tip de cercetări — „este o știință cunoscută în toată țara noastră, cu repercusiuni economice nebănuit de mari, pe care nu le-a centralizat ți nu le va centraliza nimeni“. Numai periheliul lui Mercur T ★ De la prima redactare a eseurilor lui 3r. C. Moisil au trecut aproape cinci ani. Recenta lor reapariție insă, în volum, le demonstrează, pagină cu pagină, neîntrerupta lor actualitate. „..Nu numai știința trebuie să se apropie de producție ci și producția trebuie să se apropie de știință. Dacă n-o face, dacă produsele producției nu sînt la nivelul științei mondiale, ele nu se pot vinde pe piețele de desfacere care sînt la acest iivel“. Și, ca un corolar, „Scurtarea drumului între știință și producție înseamnă perfecționarea mijloacelor de comunicație intre oamenii de știință și inginerii și economiștii din producție, înseamnă crearea unui lanț lung de oameni cu dublu profil — de oameni care cu un ochi să se uite la progresul științei, iar cu altul la cel al producției“. Iar cu privește necesitatea neîntreruptei reciclări profesionale : „Această punere la zi nu trebuie privită ca ceva care ameliorează calitatea inginerului respectiv , ca ceva care face parte din Însăși munca de producție". „Industria, scria Moisil, constituie un imens laborator de verificare a legilor naturii. De câte ori întorc un buton de radio, începe o verificare a valabilității ecuațiilor lui Maxwell. Și cind întorc un buton de televiziune.TM — Pot să cînt la vioară — obiecta interlocutorul său imaginar. — Verifici legile vibrației corpurilor. In 1969, meditind asupra Îndatoririi profesorilor, Moisil — în spiritul fecundelor sale interogații, cu imensa responsabilitate a omului cu peste 40 de ani de catedră, — se adresa confraților săi intru această nobilă menire : „...Ce lecții vom preda in cincinalul care începe ? Ce lecții vom preda in cincinalul viitor ?“ Și în sfîrșit : „Ce avem de strîns ca peste cinci ani, cînd Directivele Congresului al XI-lea ne vor cere să fim pregătiți să începem munca cu cei care vor munci pe linia acelor directive, să o putem face ?“ Nu numai periheliul lui Mercur— DOREL DORIAN „Arctica” pmn premieră Un puternic spărgător de gheață, construit pe șantierele navale ale Balticei, la Leningrad, a primit recent botezul marin. Destinat apelor continentului Mghețat, vasul se numește „Arctica“ ; el are o lungime de 140 m și o lățime de 30 m. Reactorul său atomic e montat in secția centrală, autonomia de navigație fiind astfel practic nelimitată. Punerea în funcțiune a acestui spărgător de gheață va permite prelungirea navigației în Arctica. „Mini - X* Tîrgul mondial al fotografiei, desfășurat nu demult la Köln, a rezervat pasionaților artei fotografice cîteva noutăți. Astfel „mini-X“ (in imagine) un minuscul cub de bliț electronic pentru aparatele de buzunar, în ciuda volumului său redus, dezvoltă aceeași intensitate luminoasă ca și modelele clasice. Cu același prilej a fost prezentat și un aparat fotografic echipat cu un calculator miniatural care efectuează 500 de operații tranzistorizate, reducând rolul fotografului la simpla declanșare. Xenonul și azotul Chimia gazelor rare a fost multă vreme... o pagină albă a științei. Caracteristicile atomilor gazelor rare constituie o adevărată „enciclopedie” a tuturor păturilor electronice. Acești atomi nu „simt nevoia“ să se înconjoare de electroni suplimentari împrumutați de la atomii vecini. Din această cauză și inerția lor chimică. Abia la începutul anilor 60 s-a reușit crearea primelor componente de gaze rare, in speță fluorurile. Fluorul manifestă o asemenea afinitate pentru electroni incit poate perturba cortegiul electronic al gazului rar și astfel să i se alăture. Mai tîrziu, chimiștii au obținut oxizi de xenon ; afinitatea electronică a oxigenului, mai slabă decît cea a fluorului, este foarte importantă. Doi chimiști de la universitatea din Kansas (S.U.A.) au reușit un pas înainte. Ei au creat un nou compus, in care xenonul este legat de azot. Planta care crește 3 m. în 120 de zile Chenarul este ultima plantă descoperită ca foarte bună sursă de materie primă pentru fabricarea hirtiei. Planta, care seamănă cu hibiscul, crește foarte repede : 3 m înălțime in numai 120 de zile, ceea ce e socotit un timp record. Ea are ți un conținut in fibre, de șapte ori mai mare decit a pinului, de pildă. Deocamdată, chenarul descoperit de americani este o neprețuită sursă de hirtie. Pind la o nouă descoperire. Un laborator de verificare a legilor naturii 0... medalie de aur! „De câte ori privesc aparatele moderne de anestezie, îmi amintesc — spunea acad. Ștefan Milcu — cum pe vremea studenției mele, pacientul era adormit pentru operație... aplicîndu-i-se pe față o compresă cu cloroform. Profesorul opera cu o permanentă teamă , ce se intimplă cu bolnavul ?! Riscul era mare. Controlul asupra vieții lui, precar —“ Viața omului de pe masa de operație depinde de medicul anestezist. De competența lui, și de o complicată, foarte precisă aparatură cu care continuu se urmărește — și se vizualizează pe un ecran sau două — o serie de parametri s tensiunea arterială etc„ un contor exprimă cifnic cantitatea de gaze medicamentoase administrate în fiecare clipă . Aceasta, în marile unități spitalicești. Dar, uneori, apare necesitatea unei intervenții de urgență în unități spitalicești mai mici, la policlinici, la punctele sanitare. Dr. Radu Simionescu, experimentat anestezist, a imaginat un aparat de anestezie portabil polivalent, in stare să confere siguranță desfășurării actului chirurgical oriunde s-ar face. Aparatul a fost realizat in colaborare cu un inginer, Alex. Manot și un tehnician, Niță Ion, în 1972. Patru brevete pentru patru soluții originale. La Salonul internațional de invenții de la Viena aparatul a fost apreciat, conferinduli-se autorilor in 1972 Medalia de aur. Intre timp, aparatul a fost îmbogățit cu o serie de alte invenții complementare. Impresionant este faptul că acest aparat a fost astfel conceput incit poate face practic „orice" în domeniul anesteziei. Fiind un sistem, așa-numit modular, permite asamblări diferite. Aceleași piese folosesc la utilizări multiple. Există circuite atit pentru adulți, cit și pentru copii, poate funcționa nu numai cu gaze medicinale dar și cu aer simplu.TM E ușor — 8 kg In total —, ceea ce face să poată fi transportat imediat oriunde este nevoie de o intervenție rapidă. Aparatul a intrat în producție de serie. Dr. Radu Simionescu a realizat de asemenea și un mic aparat pentru administrare de aerosoli, o inovație binevenită care, la performanțe similare cu cele mai bune aparate străine, permite să se elimine importul. Din păcate, deși prototipul este gata de doi ani, și a fost experimentat în clinici și de stația de încercări a Ministerului Sănătății, producția în serie, așadar și generalizarea lui. — Încă așteaptă. C M. Aparatul portabil de anestezie