Magazin, ianuarie-iunie 1980 (Anul 24, nr. 1161-1186)

1980-01-05 / nr. 1161

Reactor atomic Un nou tip de reactor atomic a fost rea­lizat de specialiștii firmei canadiene „Ato­mic Energy of Canada Limited“. Destina laboratoarelor universitare, acest nou reactor are o construcție simplă, dar in a­­celași timp robustă și securizată (in imagi­ne). Manipularea și controlul reactorului se efectuează cu ajutorul unui computer. Pe apă și pe uscat Vehiculul din imagine denumit „Talus“ ? simte „ca acasă“ atit pe apă cit și pe scat — ne asigură inginerii britanici, ■eatorii săi. A fost utilizat cu succes la lansarea și recuperarea vaselor, la tracta­­rea diverselor utilaje pe uscat. Are un mo­tor diesel, opt viteze pentru mersul ina­mic și alte două pentru mersul inapoi. Exerciții de concentrare Specialiștii din R.P. Ungară au ajuns la concluzia că un antrenament sistematic d­e relaxare intelectuală, urmat imediat de o concentrare a atenției, pot determina creș­terea puternică a capacității de memori­zare la elevi și studenți. Exerciții efec­tuate cu grupe de tineri au demonstrat concret posibilitățile organismului uman de asimilare intensivă­ a cunoștințelor, dacă cu Oceanul Pacific. Se consideră că, acest drum va deschide perspective economice atât pentru localitățile existente, cit și pentru alte orașe industriale ce urmează a fi construite aici, în imagine, o porțiune И—ММММ»Ц»ШАД [UNK]и»ЯИ1МД­.1ИЯ| MAGAZIN Nr 1 161 din 3 ianuarie 1980 enciclopedie APELE СЕCТЕ [UNK]М1Е ȘI SECRETELE LOR Ф Multifuncționalitatea izvoarelor fierbinți din adincuri ф Relația dintre activitatea hidrotermală și vulcanism 9 Ce conțin apele geo­termale ? Există o relație strinsă între apele fier­binți din adincul pămîntului și activita­tea vulcanică. Astăzi s-a stabilit că am­bele fenomene provin din aceeași sursă cauzală : locurile de formare a magmei in stratul superior din manta — și că au legătură cu fisurile durabile din scoarță : un argument al geologilor este răspîndi­­rea deosebit de largă a izvoarelor ter­male pe suprafața Pămîntului. Raportul direct dintre activitatea vulcanică și cea hidrotermală rezultă din încă o latură importantă, care dealtfel este și de o mare importanță, anume astăzi, pentru economia omenirii. S-a observat demult că acolo unde sînt evacuate din adi ^­uri cantități mai mari de ape geotermale, rămin și bogate sedimente minerale, di­zolvate de aceste ape ; unele însă circulă mai departe odată cu apele care migrea­ză. Compoziția chimică a apelor geoter­male ajunge uneori la o diversitate și o bogăție uimitoare. Iată un exemplu sem­nificativ asupra rolului colosal de tran­sportor pe care-l efectuează apa termală din preajma unui vulcan. Apele geoter­male al căror curs se învecinează cu vul­canul Ebeco (insula Paramushir) depozi­tează anual peste 700 tone de substanțe, între care 30 t. de aluminiu, 16 t. fier, 12 t. natriu, 23 t. calciu, 10 t. magneziu, 148 t. clor, 416 t. acid sulfuric etc., iar pe lângă acestea, aceleași ape transportă în ocean sensibile cantități de plumb, mercur, magneziu, cupru și chiar argint, în unele „căldări“ de formație geolo­gică în care se îmbină activitatea vulca­nilor noroioși cu aceea a penetrației la suprafață a apelor geotermale au fost detectate nu numai numeroase metale, ci și prezența petrolului. Zona în care iau naștere apele geoter­male — zona abisală — nu e deocamdată accesibilă cercetării, însă acolo unde de­tecția geologică poate ajunge, apele au temperaturi pînă la 300 ° C. Caracterul conținutului acestor ape se schimbă în etape cu cit ele ajung mai sus. Relativ recent, un grup de specialiști americani au început să studieze apele geotermale care se scurg în ocean in zona insulelor Galapagos ; studiile se fac de pe bordul unei nave, dar și cu ajuto­rul unui batiscaf cu echipaj, „Alvin“. In aproape trei ani de cercetări amănunțite s-a putut ajunge la anumite concluzii preliminare ; de pildă, conținînd hidrogen sulfurat, aceste ape capătă condiția de a facilita extrema concentrație a conținu­tului de cupru, fier, nichel, zinc, dar și o îmbelșugată prezență a manganului. Pe lângă aceasta, s-a dedus că două treimi din căldura primită de apele oceanului trebuie puse în seama apelor geotermale. Pentru știință, asemenea cercetări sunt de neinlocuit, intrucit, printre multe alte avantaje, ele oferă putința studierii legi­lor obiective ale proceselor naturale con­temporane de formare a mineralelor. Bineînțeles, pe lângă aportul teoretic al cercetărilor acestei multiplicități de secre­te pe care le dezvăluie apele geotermale (dar secretele nu sunt numai ale lor, cum au văzut, ci privesc și alte zone înveci­nate ale proceselor din natură), activita­tea sistemelor hidrotermale oferă ome­nirii nu numai în viitorul apropiat, chiar in momentul de față, o sumă de da­ruri care înseamnă în primul rînd mari economii ale consumului energetic. Se știe demult că, bunăoară, numeroșii ghei­­zeri din Islanda au fost puși la lucru, și nu numai la încălzirea clădirilor cu ter­­moficare gratuită, ci pînă și la amenaja­rea unor sere productive (datorită ghei­zerelor, se coc și strugurii­­) sau la alte treburi gospodărești industriale și edili­tare. Acolo unde există (și sînt captabile), izvoarele geotermale sînt deja puse la treabă. Așa de pildă în Uniunea Sovie­tică, după calculele oamenilor de știință, se pot capta zilnic pînă la 24 milioane de metri cubi de apă fierbinte din subso­lul pămîntului. Sunt orașe unde prezența izvoarelor fierbinți rezolvă satisfăcător și ieftin problema termoficării. In orașul Tbilisi (U.R.S.S.), s-au și făcut în ultimii ani instalațiile necesare încălzirii cu iz­voare geotermale a unei suprafețe edili­tare ocupate de 15 000 locatari, iar după știri de ultimă oră, anul viitor, alte ape fierbinți subterane vor mai deservi o su­prafață locativă cu alți 40 000 de oameni. Potrivit unor calcule, în care desigur se estimează și amortizarea investiției efec­tuate, termoficarea pe baze hidrotermale revine cam de 4 ori mai ieftină decit ter­moficarea cu cărbuni. Deopotrivă cu acest capitol însemnat, capătă în diverse țări o largă aplicare în­călzirea serelor cu apă fierbinte izvorită din adincuri, ca și umplerea bazinelor de înot cu apă caldă. Apele minerale fier­binți, în unele cazuri, încep să fie utili­zate pentru creșterea și ameliorarea unui nutreț special pentru vite (de­­ pildă,­ o masă verde compusă din alge de tipul algei bogate în vitamine și albuminoide, Chlorella), în Kamciatka, teritoriu rece nordic, cam zece surse vulcanice și hidrotermale aduc la suprafața terestră atîta căldură încît aceasta înlocuiește arderea unei cantități de peste 200 000 tone de cărbune. Acolo, în Kamciatca, unele surse hidrotermale scot la suprafață apă fierbinte care ajun­ge pină la temperatura de 450'C. Pe de altă parte, unele întreprinderi speciale au Început să extragă din apele geotermale iod, brom, bor, haliu, rubi­­diu ș.a. Se pare însă că perspectiva apropiată cea mai promițătoare este obținerea pe această cale ieftină a energiei electrice. V. NEAMȚU căldare cu gheizeri din Ameri Centrala MAGAZIN ADEVAR SI MISTIFICARE ф Cîteva enigmatice descoperiri arheologice ф Opinia oameni­­­lor de știință ф Existau lămpi electrice în... antichitate ? Ф Ipoteze, ipoteze și cîteva dovezi. Recent, o știre apărută in presă anunța descoperirea unui obiect de excepțională vechime, care ar fi putut fi utilizat pen­tru producerea de descărcări electrice. Este vorba de un obiect sferic, din cera­mică, acoperit cu un strat metalic de 2 mm grosime, care a fost găsit în California , pietrificat într-o concrețiune. Spre mirarea specialiștilor care l-au studiat, obiectul s-a dovedit a fi un... izolator din faianță, străbătut de un canal cilindric și de o bu­cată de metal, ramificată ; mai mult chiar, aceiași specialiști au conchis că este vor­ba de un obiect care imită o... bu­ iie de automobil. Incredibil, deoarece acest­­ enig­matic obiect a fost „construit“ acum 500 000 de ani ! Pentru că, intr-adevăr aceasta este vîrsta pe care o acordă geologii con­­crețiunii pietrificate în care a fost găsit. Este greu de acceptat că obiectul ar fi fost creat de mina omului : acum 500 000 de ani specia umană era reprezentată de Homo erectus, un hominid primitiv crea­torul așa-numitei culturi de prund, for­mată din pietre de rin cioplite grosolan. Descoperirea ne apare și mai ciudată dacă ne reamintim că prima descriere a unui fenomen electric este făcută de Tha­les din Milet (624—546 î.e.n.), care s-a re­ferit la acțiunea chihlimbarului frecat asupra unor lucruri ușoare. Abia în 1660, Otto von Guericke realizează prima ma­șină electrostatică, cu ajutorul căreia au fost observate și studiate, pentru prima dată, scîntei electrice ; momentul mar­chează începuturile construcției mașinilor electrice. Al doilea lucru demn de reținut este faptul că, reprezentanți ai lui Homo erec­tus (sau unelte create de acesta) nu au fost descoperiți nicăieri pe teritoriul celor două Americi (locul descoperirii „bullei“), aria lor de răspindire limitîndu-se la teri­toriul Lumii Vechi. Atunci ? Mai plauzibilă este ipoteza că obiectul ar fi rezultatul activității tectonice din zona respectivă , lucru perfect posibil de­oarece, în acest caz, este vorba de o con­­crețiune, adică de un agregat mineral de formă sferoidală (sau neregulată) format prin depunerea materialului (carbonat de calciu, silice, pirită, fosfați etc.) în jurul unui nucleu (fragment de roci, mineral etc). Se poate afirma că, în cazul aflat în discuție, în jurul unui fragment de filon metalic s-au depus straturi succesive de rocă argiloasă. Tot datorită unui feno­men de depuneri, a rezultat și stratul subțire de 2 milimetri de metal. In final, toate aceste fenomene tectonice au dus la apariția „bujiei“. Un argument în plus la acest procedeu natural de fabricație, este faptul că descoperirea a fost făcută tocmai într-o astfel de concrețiune pietri­ficată. Cu toate acestea, instalații pentru pro­ducerea curentului electric au fost cunos­cute în antichitate. Așadar, electricitate­a înainte de a fi descoperită ? ! In anul 1936, Directorul general al anti­chităților din Irak a efectuat excavații la est de Bagdad, în zona KhUjut Rabuah, teritoriu care intre anii 227—126 î.e.n. a fost ocupat de Părți. Cea mai importantă descoperire a fost aceea a unui vas de lut ars, de 15 cm înălțime, care conține un tub de cupru de 26 mm diametru și 90 mm lungime; în interiorul cilindrului era introdusă o bară de fier, susținută de un dop de asfalt ; un disc din asfalt era montat și la extremitatea opusă a cilin­drului. Se pare că în spațiul dintre cilin­dru și bara de fier se introducea un elec­­trolit. Care să fi fost destinația acestui vas ? In laboratoarele companiei „General Electric“ s-a construit o instalație iden­tică, folosindu-se ca electrolit sulfatul de cupru , rezultatul — un element galvanic care producea... curent electric ! Prima pilă electrică — consemnată de istoria științei — a fost realizată, în 1800, de Volta — descoperitorul seriei electro­­chimice a metalelor. Intr-un manuscris indian, Agastya Samhita, se descrie o instalație pentru electroliza apei. Tot din antichitate, și din zone unde au fost descoperite sau există , informații despre presupuse instalații e­­lectrice, provin și știri despre... „lămpi“ care ardeau timp îndelungat fără a fi re­alimentate ! In Peru, in districtul Chimu au fost descoperite bijuterii antice de cu­pru și argint... placate cu aur. Placajul este astfel executat incit conduce la ideea că a fost realizat prin... electroplacare. Toate aceste descoperiri și informații au desigur un caracter extraordinar și ne pot conduce la ideea că unele popoare din antichitate ar fi avut un nivel tehnologic ridicat, comparabil cu cel atins de civi­lizația modernă. Trebuie precizat că "toate aceste realizări sunt doar rezultatul unor observații" empirice, nu au avut la bază o fundamentare științifică, fiind rodul întîmplării. Apărînd într-o perioadă cînd nivelul general de cunoaștere era relativ scăzut, cînd nu exista o bază materială pentru valorificarea efectivă a acestor descope­riri, ele au fost utilizate — datorită ca­racterului lor extraordinar — numai în scopuri religioase. Au devenit „secrete“ destinate a fi folosite numai de un grup de inițiați. Fenomenul explică de ce astfel de instalații nu au putut deveni un bun al întregii umanități, încă de la desco­perire. MIHAI GOC­MAN ENIGMELE PLANETEI JUPITER ф O dilemă nerezolvată : planetă sau stea ? 9 „Filmul" evoluției lui Jupiter ф Și astăzi planeta gigant se contractă cu aproximativ 2,5 milimetri pe an. în ultimul timp, interesul astrofi­zicienilor față de planeta gigant a sistemului nostru solar a crescut considerabil. Paradoxal, Jupiter ar putea oferi oamenilor de știință de­talii pentru o mai bună înțelegere a mecanismului nașterii stelelor. Stu­diul comparativ al celor aproximativ 30 000 de clișee transmise de Voya­ger 1 și Voyager 2 îndreptățesc a­­ceste speranțe, pentru că Jupiter s-a format in maniera unei stele, iar evoluția sa a fost mult timp de tip stelar. Cu o deosebire însă , in cen­trul planetei nu s-a declanșat nici o reacție termonucleară. „Recolta“ impresionantă de infor­mații culese a permis în același timp o cunoaștere mai exactă a lui Jupi­ter. Se poate reconstitui astfel filmul evoluției sale, afirmă Albert Ducrocq in „Air et Cosmos“, „La Recherche“ și „Sciences et Avenir“. Se consideră astfel că Jupiter s-a născut dintr-un „aluat“ a cărui com­poziție prezumtivă cuprinde in pro­porție de 99,5 la sută hidrogen și heliu și 0,5 la sută elemente­­ grele. Acestea din urmă, susțin oamenii de știință, au jucat un rol important mai ales în diferitele stadii care au pre­cedat formarea planetei. Apoi acțiu­nea lor a devenit secundară. Dar cînd „s-a­u aproximativ 4 i urmă, in același inițial, Jupiter enorm „bulgăre n­ăscut“ Jupiter ? Cu­iliarde de ani in timp cu Terra, se prezenta ca un rece de hidrogen și heliu. Temperatura regiunilor sale centrale era estimată la numai 60 ° K, iar la suprafață la 150 K. Acest bul­găre uriaș avea diametrul de... mi­lioane de kilometri, fiind mai mare decît Soarele actual, în faza urmă­toare a evoluției sale, uriașul bulgăre­s-a contractat, sub efectul forței de gravitație care acționează, dar intr-un ritm foarte lent, perioadă de timp estimată la 70 000 de ani. Forța gra­vitațională eliberată prin această contracție, susțin cercetătorii, a de­terminat o creștere substanțială a regiunilor centrale și 75 ° K la supra­­față. Contracția continuă într-o a patra fază, cu un element nou: în­ condi­țiile in care temperatura regiunilor centrale a depășit 2­600 ° K, moleculele sunt disociate, iar procesul de încăl­zire a acestor regiuni continuă. In nucleul lui Jupiter temperatura a­­tinge ulterior aproximativ 10 000 ° K, iar disocierea moleculelor de hidro­gen poate fi considerată cvasitotală. Căderea materialelor grele spre re­giunile centrale continuă, dar intr-un ritm care va deveni din ce în ce mai lent, în timp ce temperatura în nu­cleul planetei crește mereu. La tem­peratura de aproximativ 25 000 ° K atinsă în regiunile centrale, contrac­ția încetează, presiunea fiind de or­dinul unui megabar. încet, încet pro­cesul de blocaj al contracției se ex­tinde, pornind din centru, ajungînd la peste 30 la sută din masa lui Ju­piter. Nucleul lui Jupiter alcătuit din hi­drogen plasmifiat, era atunci un mic Soare. Pornind de la această struc­tură contracția continuă de miliarde de ani, intr-un ritm lent, dar con­stant. Se pare că azi ritmul acestei contracții ar reprezenta 2,5 milimetri pe an. Dealtfel, oamenii de știință consideră­­ această contracție sursa energiei lui Jupiter. Noile date repetate, ipotezele noi conturate vor permite cu certitudine o cunoaștere mai exactă a sistemului nostru solar,­a Universului. ECATERINA KATRINEANU Planeta ..văzută" Jupiter de Voyager DIN PRESA INTERNAȚIONALĂ ф DIN PRESA INTERNAȚIONALĂ ф DIN PRESA INTERNAȚIONALĂ • DIN PRESA INTERNAȚIONALĂ KILOGRAMUL­­ 1 METRUL Ш IMPAS Tehnologile actuale pretind măsurători de foarte mare precizie. La întrebarea dacă etaloanele folosite n­ă acum corespund acestei exigențe, răspunsul a fost negativ. Un exemplu intre altele, discutat la recenta conferință generală asupra măsurilor și greutăților , uni­­ățile electrice. Sunt variații date in funcție de metodele olosite, ce dau diferențe de aproximativ o milionime. Эе aici, erori. Chiar și kilogramul prezintă variații, „Pre­­otipul internațional“ — un bloc de platină iradiat em­­­ărind, prin definiție, un kilogram — depus din 1889 la biroul internațional de greutăți și măsuri, n-a mai fost cos de vreo treizeci de ani. Studierea insă a copiilor, re puse in diferite țări, folosind drept etaloane naționale, arătat că masa sa variază în funcție de presiune și de miditatea aerului. Or, fenomenele de absorbție ar pu­­ta crește masa cu aproximativ un microgram pe an. urățirea ar putea „scoate“ și particule microscopice de latină... Etalonul de lungime este actualmente definit prin lngimea de undă a unei raze atomice a kryptonului 86. Dar această lungime de undă este definită cu o preci­­ze in jur de o miliardime. Iată de ce, se dorește, după am observa Maurice Avronny în cotidianul „Le Monde“s­ă se abandoneze această relație, apelând în schimb la­nitatea de timp, fixînd valoarea vitezei luminii care invențional este de 299 792 458 metri pe secundă. Etalo­­ul timpului — perioada de tranziție hiperfină a cesiu­­sului 133 — este de zece mii de ori mai precisă decât­nitatea actuală de lungime. Această schimbare este revăzută pentru 1903. O noutate ! Se introduce sievert-ul. Este unitatea care măsoară echivalentul dozei de radiație ionizantă. Adică­­ doza multiplicată printr-un factor de eficacitate biol­gică. Singura situație perfect satisfăcătoare în acest dome­niu este cea a etalonului de timp. Se consideră că sin­cronizarea ceasurilor din diferitele laboratoare ale lumii poate fi realizată folosindu-se sateliții. Există în acest sens un proiect LASSO. Două observatoare vor trimit­e simultan (la ora indicată de propriul lor ceas) o rază laser către un satelit geostationar. La bordul satelitului un aparat ar măsura diferența între momentele de re­cepție a celor două semnale și va trimite indicația la la­boratoare pentru a îngădui sicronizarea. Un impediment , aparatul de măsură cîntărește vreo zece kilograme ceea ce ar însemna o operație costi­sitoare. (După ,.Le Montez.) După exemplul hemoglobinei Hemoglobina, pigment roșu al sîngelui, este un foarte priceput și harnic cărăuș al oxigenului necesar organis­mului, de la plămîni și pînă la mușchi. Proteina aceasta ..știe“ să absoarbă oxigen, acolo unde se află in cantita­te mare (alveolele pulmonare) și să-l elibereze, acolo unde este consumat (fibrele musculare). Aceste călități ale hemoglobinei au intrigat multi oameni de știință care le-au studiat în ideea de a le copia. Mai bine spus, de a găsi formula care să producă alți compuși capabili să fixeze oxigenul in aer adică, să-l separe din aer. Recent, cîțiva cercetători francezi de la Centrul de studii nucleare din Grenoble au comunicat că porfirinele de titan, cel mai simplu metal de tranziție, puteau funcționa ca purtători reversibili de oxigen. Toa­te aceste descoperiri, destul de promițătoare, permit spe­cialiștilor să spere că vor putea produce, într-un viitor apropiat, materiale care se aer, înzestrate fiind cu afin cum și cu calitatea de a­ț­el (După „Journal of the i fixeze selectiv oxigenul din stăți variate, controlabile pre­­idera. American Chemical Society“) Utilizind ел­nergia eoliană Nestematele secolului electronicii Odinioară, pietrele preți­oase erau apreciate pentru frumusețea lor, jocul lor in­comparabil de lumini. Li se atribuiau chiar virtuti ma­gice. In credința populară, ametistele erau capabile să oprească furtunile și să cal­meze furia ; agatele fereau pe oameni de cutremure ; diamantele protejau sănă­tatea și bunurile posesorilor lor. Naivități ? Desigur. Și totuși, pietrele fine au pro­prietăți miraculoase. Aceste cristale prețioase sunt astăzi utilizate în dispozitivele cele mai diverse : in medicină, tehnica de calcul, industria cinematografică, radio-tele­­viziune, aparate cosmice, la­ser etc., dovedind calități „magice“ care depășesc cele mai fantastice basme. La Institutul de cristalo­grafie al Academiei de științe a U.R.S.S. se află nestemate de toate culorile. Cele verzi sînt: firește, smaralde , cele roșii, rubine, cele incolore, probabil diamante. In realitate sînt pietre arti­ficiale de o frumusețe pe care natura nu a putut-o încă obține. Ele nu se cintăresc în carate sau în grame , au peste un kilogram fiecare. Cristalele artificiale depășesc DIN PRESA INTERNAȚIONALĂ­­­.­„■ [UNK]л • ■.-.?> -o>. pe cele naturale nu numai prin puritate și limpezime, dar și prin alte proprietăți. Ele au apărut atunci cînd știința a primit sarcina să satisfacă cerințele enorme de cristale prețioase ale industriei. De exemplu, ale electro­nicii cuantice. Această ramură avansată a industriei a lansat necesitatea creării unor cristale artificiale pentru laseri. Cercetările intense din anii ’60 asupra tehnicii la­serului au avut ca rezultat producția industrială a rubi­nelor. Astăzi, cristalele sunt foarte căutate în microelec­tronică. De altfel, această ramură a fizicii s-a născut pornindu-se de la cristale. Un ordinator de astăzi ar fi necesitat altădată spațiul unui imobil de nouă etaje. Fo­losirea cristalelor i-a redus dimensiunile la cele ale unui birou oarecare. Medicina beneficiază și ea de un larg cîmp de folosire a cristalelor artificiale. Puterea optică a fianitelor (cris­tal denumit astfel după F.I.A.N., Institutul de fizică al Academiei de științe a U.R.S.S., unde a fost creat) este atit de mare incit o lupă aproape plată mărește la di­mensiuni pe care nu le poate atinge nici sticla, nici cuarțul. Ochelarii din fianită vor fi în viitor de un aju­tor inestimabil persoanelor cu vedere slabă. Cristalele artificiale sunt tot mai intens folosite și ca materiale de construcții, de neînlocuit în anumite cazuri speciale. Safirul deține o gamă întreagă de proprietăți fizice și chimice curioase : ca duritate, nu e întrecut decît de diamant, poate fi utilizat la temperaturi foarte ridicate, rezistă la radiații. Ca urmare, s-au întreprins mari efor­turi pentru obținerea de cristale mari, perfecte; în mo­mentul de față instalațiile necesare și tehnologia de fa­bricație sunt puse la punct. (După „Sputnik“) Departamentul Energiei viitor va fi instalat In stat­rimental format din­tre Aceste generatoare eoliene, avea, fiecare, o anvergură de 2,5 MW, puțind alimei locuințe. Potrivit specialist construit cele trei generat­­ului Energiei, începerea la fel de agregate va permite un cost relativ scăzut, de Experimentul va avea 1 unde vîntul este destul de experiența va fi conclude apreciază că societățile de ulterior, grupuri de 25 sa toare în zone unde există rabiile, pentru a produce c buranții­ derivați din petr Cel mai mare aerogener.­tru Departamentul Energie experimental, a fost inaug­­onne, situată pe p­înăl Departamentul Energie, următoare să experiment­ 200 KW) in New Mexico, Island. al S.U.A. a anunțat că anul­ul Washington un grup expe­­i aerogeneratoare puternice, cele mai mari din lume, vor de 91,4 metri și o capacitate ita cu electricitate 3 000 de­ilor firmei „Boeing“, care a­pare la cererea Departamen­­tricației în serie, a unor ast­­: obținerea de electricitate la circa 4 cenți per kW/h. oc în valea rîului Columbia­ : puternic și constant. Dacă intă, Departamentul Energiei electricitate vor putea instala,­­ de mai multe aerogene la­­condiții meteorologice favo­­arent, economisind astfel car­ol­­a tor construit pînă acum pen­­­ i, în cadrul programului său azat în iulie a.c. în localitatea țime din Carolina de Nord, s preconizează ca în lunile ■ze aerogeneratoare „medii“ Porto Rico, Hawaii și Rhode (După „France Presse“) Pagina­t 5-0 Hîrtie sau teletext? Iată întrebarea care se pune încă de as­tăzi, telematica aducînd argumentul pu­ternic de a oferi „cel mai rapid, cel mai eficace dar și cel mai ieftin“ mod de transmitere a informațiilor. Inginerii fran­cezi de la „Telecom“ anunță posibilitatea înlocuirii hîrtiei folosită pentru tipărirea anuarelor telefonice. Acestea pot fi „dis­tribuite“ pe ecranele tv, prevăzute cu o claviatură. Sunt 10 cifre, ca la telefon. Se formează „un număr“ și pe ecran apare pagina dorită din anuar. Sau buletinul meteorologic. Sau rezultatele tragerii... pronoexpres ș.a.m.d. Este cu putință, de­clară specialiștii, ca la „vechiul și bunul dv. televizor“ să se adauge încă ceva pen­tru a deveni o unealtă nouă. Telematica va modifica din nou modul de viață ? Posibil. Iată în imaginile de mai sus, un releu de televiziune radar pe ecran prin interme­diul ordinatorului. In cea de a doua foto­grafie, un portret care oferă un interesant efect in culori obținut tot prin intermediul ordinatorului. Transport magnetic... In această nouă formă de transport ur­ban, vehiculul nici nu atinge solul si este propulsat de forțele electromagnetice. Specialiștii apreciază transportul magne­tic mai sigur, mai ieftin (și bineînțeles total nepoluant) față de orice altă soluție. Imaginea noastră prezintă un aspect de la experiențele întreprinse in R­F. Germania cu un asemenea tren magnetic. O scrisoare din secolul XIX O scrisoare scrisă acum mai bine de 100 de ani a fost descoperită pe insula po­lară Lamont (arhipelagul Franz Josef). Abandonată in acest loc in 1814 de Karl Weiprecht, unul dintre conducătorii unei expediții polare austriece, scrisoarea re­latează un episod dramatic din istoria ex­plorării Arcticii. Expediția lui Karl Wei­precht și Julius Peier cu nava Tegetthoff a descoperit in 1873 insulele Franz Josef. La capătul unui an de staționare forțată in ghețurile Arcticei, membrii expediției au decis să părăsească nava. Scrisoarea relatează despre această scenă dramatică Se știe că drumul acestora a fost ulterior plin de dificultăți. După ce proviziile s-au epuizat, ca și forțele, membrii expediției au fost salvați ca prin minune de nave rusești ce aparțineau unor companii co­merciale. Cînd poți „vedea” invizibilul O premieră mondială la Institutul poli­­tehnic din Stockholm , cu ajutorul unui aparat de filmat în infraroșu, a fost fil­mată deplasarea într-o cameră a oxidului azotic, gaz inofensiv, puțin mai greu doar aerul. Așa s-a observat că gazul, care se răspîndește, în mod obișnuit, pe pereții unei camere goale, forma un norișor, de îndată ce intra cineva în cameră. El se aduna în jurul nasului și gurii persoa­nei respective, fenomen necunoscut, pînă atunci, specialiștilor. Boiler solar în aceste zile de ianuarie, studenții In­stitutului de arhitectură din R.P. Ungară folosesc apa încălzită de... Soare. Cu aju­torul unei orginale instalații (in imagine) concepută și realizată chiar de studenți, căldura solară este mai iutin înmagazina­tă și apoi transferată apei dintr-un boiler obișnuit ; dispozitivul furnizează 400 de litri de apă cu temperatura de pina la 80 grade. De remarcat, boilerul solar func­ționează chiar și atunci cind cerul este a­­coperit. Studiul infarctului O amplă cercetare, efectuată de specia­liștii din Iordania asupra infarctului mio­cardic acut, aduce noi și interesante preci­zări ale tabloului acestei maladii. Timp de 5 ani, la Spitalul Universității Iordaniene s-a procedat la o complexă analiză — cli­nică și de laborator — a tuturor cazurilor de infarct. Nu vom prezenta concluziile de strictă specialitate. Citeva rezultate tre­buie însă amintite. Grupa de vîrstă cu cea mai mare incidență a infectului a fost cea între 41 și 60 ani. Femeile sunt mai „imu­ne“ la infarct decit bărbații (din aproxi­mativ 6 pacienți, doar unul este de sex feminin). In fine, intre 31 și 40 de ani, pro­­porția femeilor care suferă un infarct este și mai redusă.

Next