Magazin, iulie-decembrie 1980 (Anul 24, nr. 1187-1212)

1980-07-05 / nr. 1187

» У Pagine a 2-a * MAGAZIN ANUL SOARELUI MAXIM Numeroși cititori ne-au adresat întrebări în legătură cu intensificarea activității solare, fenomen care se produce ciclic, (la 11 ani odată). Prezentăm răspunsurile la aceste întrebări date de conf. univ. dr. ȘT. AIRINEI și dr. P. CALIN, care abordează problema interacțiunii Soare—Pămînt și influențele exploziilor solare asupra Terrei in cadrul Soarelui maxim, unele presupuneri care incri­minează activitatea solară ca perturbatoare a stării atmo­sferice. In ultimul timp, în calculul prognozelor meteo sînt luate în considerație, ca parametri posibili si date pri­vitoare la relația Soare-Pă­­mînt, alături de influența po­luanților tereștri și de activi­tatea vulcanică. Fizica solar­­terestră este partea astrono­miei cu cele mai importante aplicații practice, de la radio­­comunicații și transportul e­­nergiei electrice, pină la prog­nozele meteo de scurtă și lungă durată, precum si in­fluentele asupra biosferei si în special asupra organismului uman. Dr. P. CALIN Relația Soare — Pămînt Mai toate formele de ener­gie de pe Pămînt (cu excep­ția celor nucleare și geoter­­mice) sînt datorate Soarelui, astrul care luminează și în­călzește planeta cu o strălu­cire constantă de cîteva mi­liarde de ani, fapt care a avut o contribuție hotărîtoare la nașterea vieții și perpetuarea ei. Cu toate că Soarele strălu­cește constant, la suprafața lui apar pete, erupții, protu­beranțe, al căror număr și în­tinderi variază periodic după un ciclu de 11 ani. Lumina și căldura solară determină eva­porarea superficială a ocea­nului planetar și prin aceasta ciclul apei în natură, prin cir­culația atmosferei. Acest ci­clu vital pentru biosferă nu este perturbat de fenomenele solare care se repetă din 11 in 11 ani decît intr-o măsură de­rizorie. Există ipoteze care în­cearcă să explice unele muta­ții la speciile animale si vege­tale în trecutul îndepărtat al Terrei tocmai prin erupții so­lare de mare excepție, dar ele nu sunt destul de fundamen­tate. Fenomenele solare, în special erupțiile solare, modi­fică foarte mult emisiunile de raze X și ultraviolete ale as­trului, precum și emisiunea de radiounde­ a vîntului solar. Acesta din urmă transportă în spațiul interplanetar cîmpuri magnetice solare (radiație corpusculară solară) ce inter­­actionează cu cimpul magne­tic terestru. Astfel din varia­ția radiației solare electro­magnetice de mici lungimi de undă (raza X și ultraviolete) și a celei corpusculare, rezultă o seamă de fenomene geofi­zice, a căror intensitate și nu­măr variază periodic, paralel cu variația activității solare. Datorită unor erupții solare mai puternice, condițiile din ionosferă pot fi astfel modifi­cate, incit să ducă la întreru­perea comunicațiilor radio pe unde scurte, să producă para­ziți pe alte lungimi de undă. Erupțiile protonice solare sînt periculoase pentru zborurile cosmice, prin marea lor pu­tere ionizantă. Particulele so­lare cu energii mici pot modi­fica cîmpul magnetic terestru, producînd așa-numitele furtuni magnetice, cu mișcări dezor­donate, corpusculii pătrunzînd în zona externă de radiații a Pămîntului coboară în lungul liniilor de cimp magnetic, ge­­nerînd aurore polare chiar la latitudini mai joase. De ase­menea, pe suprafața planetei pot apare curenți electrici te­lurici excepționali, care pot deranja liniile de comunicații telegrafice si telefonice, pre­cum și transportul energiei electrice prin cabluri. In sfir­­sit, norul de particule electri­zate solare poate învălui pla­neta, perturbînd receptionarea radioundelor din surse cos­mice. In același timp, densita­tea si temperatura atmosferei înalte manifestă modificări, dar acestea nu se regăsesc in atmosfera mai joasă, unde au loc de fapt procesele meteoro­logice. Pînă acum nu s-a pu­tut face o corelație intre mo­dificările meteorologice si erupțiile solare, deși există Scutul Forma sferică a atmosferei, inclusiv părțile ei exterioare, (magnetosfera) este puternic deformată de vîntul solar. După numeroasele informații obținute de la sondele spațiale și navele cosmice, forma ei se apropie de aceea a unei cva­­sielipse foarte alungite în spa­tele globului terestru și opusă direcției radiațiilor solare. „Liniile de forță“ ale cîmpu­­lui geomagnetic sînt compri­mate de emisfera îndreptată spre Soare, iar în spatele emisferei opuse sunt foarte alungite, sub forma unei bu­cle, formînd o cavitate geo­magnetică ce se extinde cu cel puțin 100 de raze terestre (cu­ se știe pînă în prezent), blindată la exterior de un scut magnetic (zonă de inter­acțiune între vîntul solar și cimpul geomagnetic). Luna se rotește în jurul Pămintului la o distanță medie de 60 de raze terestre. Ea nu este influen­țată de cimpul geomagnetic decît pe segmentul orbital in­tersectat de magnetoscul si cavitatea geomagnetică, cînd atît cimpul magnetic propriu cit si vîntul solar sosit direct pe fata expusă la Soare sunt perturbate in diferite feluri. Ionosferă: granița dintre at­mosferă si spațiul cosmic, deși reține doar unu la sută din cantitatea totală a aerului at­mosferic, are un rol foarte important pentru Pămînt. Aici sînt oprite radiațiile ultravio­lete expulzate din Soare si care dacă ar ajunge pe supra­fața Pămîntului i-ar distruge toate formele de viață. Aici, in atmosfera înaltă, se dă o luptă fără încetare între razele ultraviolete și atomii atmosfe­rici : razele ultraviolete le smulg electronii (particule purtătoare de sarcini electrice negative), pe care îi aruncă Terrei cu viteze mari in spațiu, iar atomii astfel ciuntiți devin pozitivi din punct de vedere electric. Astfel, aerul va con­ține mai mulți ioni pozitivi și negativi decît particule neu­tre, motiv pentru care se spu­ne că aerul se ionizează, de­venind un bun conducător de electricitate. La cea mai mică agitație, ionosferă este străbă­tută de curenți electrici de mare putere. Un alt serviciu adus omenirii constă în aceea că ionosferă absoarbe și re­flectă undele emise de stațiile radio, curbindu-le la orizont, putind fi prinse de stațiile de recepție de pe oricare punct al globului terestru. Tot de la Soare sosesc în at­mosfera înaltă, împreună cu razele ultraviolete, cantități uriașe de particule încărcate cu electricitate (protoni și electroni). Aici sînt preluate de liniile de forță ale cîmpu­­lui geomagnetic și obligate să circule în spirală în jurul și în lungul lor către Polii magne­tici. Atmosfera înaltă se ioni­zează și mai puternic, mai ales în regiunile polare. In aceste situații de vîrf ale acti­vității solare, comunicațiile radio sînt puternic stînjenite sau chiar întrerupte. Curenții electrici din ionosferă produc cîmpuri magnetice proprii care se suprapun pe cel terestru, în timpul erupțiilor solare aceste cîmpuri sînt foarte agi­tate si produc asa-numitele furtuni magnetice. Iată cum­ fenomene terestre ca furtu­nile magnetice, perturbatiile radio si aurorele polare sint produse de activitatea solară in general si de ciclicitatea erupțiilor petelor solare în particular. Conf. univ. dr. ȘTEFAN AIRINEI Calculatorul și inteligența artificială Convorbire cu matematicianul VIOREL DARIE cercetător științific la Laboratorul „sisteme de operare“ din I.T.C.-București . De la un studiu aplicativ, la o cercetare fundamentală și apoi la importante beneficii pentru economia națională . Poate repro­duce o mașină procesele gîndirii umane ? ф Matematică și electro­nică ф Computerul „redescoperă" chimia ф Preocupări de avan­gardă la I.T.C. — București. — Cititorii revistei noastre vă cunosc de la rubrica de șah: sintezi autorul pro­gramului „A­stro-64“. Rulîndu-l pe un calculator, mașina muta piese, analiza va­riante, ciștiga sau pierdea — intr-un cu­­vint, juca șah. In cazul de fată, putem spune că mașina, calculatorul electronic gindea sau doar mima o activitate umană? — Aparent, gindea! Spun aparent pen­tru că o activitate umană, oricare ar fi ea, implică o mulțime de aspecte psiho­­fiziologice deosebit de complexe, cum ar fi de pildă emoțiile; ele există și influen­țează acțiunea. Făcind însă abstracție de toate acestea, excluzînd și originalitatea și spiritul de inițiativă, o comparație poate fi făcută. Referindu-ne strict la rezul­tatul final, cele două activități — cea umană și cea din interiorul calculatoru­lui electronic — pot fi considerate asemă­nătoare: putem spune deci că mașina o face sau mai bine, sau mai prost. Dar că o asemenea activitate ar fi rezultatul unui proces de gîndire — în nici un caz. Cel puțin la „Astro-64“, calculatorul electronic nu face nimic altceva decît ceea ce l-am învățat : el este, de fapt, o prelungire a mintii umane. — Ar putea aceste cercetări de inteli­gentă artificială, inclusiv materializarea lor in programe sau roboti — să contri­buie la mai buna cunoaștere a psihicului uman, a proceselor de gîndire și memo­rare? — Să simplificăm. V-am spus că un calculator electronic (jucător de șah, de pildă), nu face nimic altceva decît să e­­xecute programul dat. Prin urmare, ar trebui să știm — pentru a răspunde la întrebarea pusă — dacă modul în care îl programăm se aseamănă cu modul în care... gîndește omul. Este adevărat, există in inteligența artificială — ca domeniu — o tendință care explorând omul, gîndirea și memoria acestuia, încearcă să le imite, pas cu pas. Din păcate, s-a dovedit a nu fi calea cea mai fertilă. S-a mers atunci pe o altă cale apelîndu-se la cercetări pluri și interdisciplinare, la matematică. Mult mai bogată în rezultate, aceasta este și actuala orientare în inteligența ar­tificială (doar rezultatele finale se asea­mănă, nu și mecanismele interioare, de generare a proceselor de „gîndire“). în schimb, cercetările de inteligentă artifi­cială, chiar incomplete si nereușite, aduc un suflu nou intr-o serie de domenii cum ar fi medicina, biologia, lingvistica, edu­cația și învățâmîntul, matematica. Dacă ar fi să ne referim doar la acesta din urmă, și ar fi suficient pentru a aprecia schimbările calitative propuse. Iată de pildă, demonstrarea automată a unor teo­reme matematice. Se cunoaște enunți­l multor teoreme (uneori extrem de simplu) fără însă a se ști demonstrația. De-a lungul deceniilor și chiar al secolelor, mulți matematicieni s-au străduit zadarnic să găsească respectivele demonstrații. S-a intim­plat ca și după o viață întreagă, consacrată doar unei singure teoreme, să se dea greș... In acest domeniu, recent, s-au obtinut rezultate pozitive. Astfel, s-a reușit de­monstrarea tuturor teoremelor din geo­metria euclidiană —­ dovedindu-se că nu imitarea activității nervoase umane este calea pe care trebuie să meargă cercetă­torii inteligenței artificiale, de pildă, cei care vor să realizeze o mașină de jucat șah­ imbatabilă. — Cum a ajuns Viorel Darie, un tînăr matematician — mi-ați spus că aui termi­nat facultatea in 1973, la Iași — să se ocupe de inteligenta artificială ? — Deși unele preocupări au existat încă din timpul studenției, abia după venirea mea la I.T.C. pot spune că am început să mă ocup serios de studiul inteligenței artificiale. La început a fost o temă de cercetare care cerea optimizarea traseelor unui ca­blaj de la o serie de echipamente ale calculatorului electronic. O problemă cu un preponderent aspect practic, de eficien­ță economică , trebuiau făcute o serie de legături, de conexiuni, cu o rit mai mare economic de materiale. Pentru rezolvare a fost necesară abordarea unor dificile as­pecte de cercetare matematică fundamen­tală. Nu am să intru în amănunte. Au rezultat o serie de metode de generare, analiză și enumerare sistematică a varian­tei­, ce apar. Interesant de subliniat că, o asemenea cerință există și la alte pro­bleme de optimizare, din cu totul alte do­menii : șahul este doar un caz. După părerea mea, aceeași metodă s-ar putea aplica și în cazurile în care se cere amplasarea optimă a unor construcții, croirea economică a unor materiale, reali­zarea graficului optim de funcționare a unor utilaje industriale. Toate aceste stu­dii de cercetare operațională cu aplicații în inteligența artificială capătă un pro­fund aspect aplicativ, cu importante be­neficii pentru economia națională. Mă mai gândesc și la faptul că, acest algoritm de enumerare sistematică ar putea fi folosit și la găsirea automată a... compușilor or­ganici. Cu alte cuvinte, calculatorul elec­tronic poate „descoperi“ toate formulele chimice posibile, selectindu-se după anu­mite criterii , cele pe care natura le-a creat deja, dar si acelea incă necunoscute Științei si pe care omul — in folosul său —ar putea să le utilizeze. Acestea nu s-au făcut încă, dar stat că se pot face. DANIEL COCORU Nr. 1­187 din 5 iulie 1980 Epocă strălucită de afirmare a știintei, 9 J­7 a spiritului creator (Urmare din pagina 1) tare ionică“ la „sistemul telefonic cu mo­dulația impulsurilor pentru transmisie multicanal pe fibre optice“, de la „dispozi­tivul de prelucrare automată a imagini­lor“ la „microcalculatorul în sistem bi­­procesor cu microprocesoare 8­085“, de la un „display alfa­numeric și grafic“ la „filtre cu unde elastice de suprafață“, în co­laborare cu institute și întreprinderi din țară“ (I.P.R.S. Băneasa), pentru partea practică, cu performanțe comparabile cu cele obținute pe plan mondial, la „Q-me­­tru numeric“, înscris printre primele în lume. De la sine înțeles am spicuit doar cîteva lucrări, ca exemplu. Nu este însă inutil să amintim că valoarea con­tractelor de­ cercetare rezolvate în 1979 numai în învățămîntul superior s-a ridicat la peste 300 de milioane lei, iar impor­tanța acestora constă nu doar în numărul în continuă creștere, ci în calitatea reali­zărilor, confirmând strălucita concepție a secretarului general al partidului și jus­tețea ansamblului de măsuri elaborate sub directa sa conducere. Așa cum arăta tovarășul Nicolae Ceaușescu „un obiectiv de cea mai mare importanță pentru per­fecționarea în continuare a invățămintu­­lui, îl constituie legarea sa tot mai strînsă, organică, cu producția și cercetarea — domenii fundamentale pentru accelerarea progresului economico-social al tării “ , integrarea complexă și profundă a studiu­lui cu activitatea practică de construcție socialistă“. Această activitate începută încă din anii de școală, — cu orientare directă spre necesitățile practice și in permanen­tă corelație cu exigențele optimizării con­tinue — constituie o parte integrantă a acțiunii consecvent promovată de partid de stimulare și valorificare a creativității de masă. AGENDĂ • La cel de-al XI-lea Congres interna­țional de gastroenterologie, desfășurat la Hamburg, comunicarea dr. Ioan Pușcaș, privind Ulcosilvanilul în tratamentul ul­cerelor gastroduodenale a suscitat un viu interes. • Prospectările făcute în bazinul Baraoltului au scos în evidență existența unor izvoare bogate de ape minerale car­­bogazoase cu o temperatură destul de ri­dicată (17,5—19 ° C). • Laboratorul de ge­netică și ameliorare de la Stațiunea cen­trală de cercetări avicole, ca urmare a in­tenselor cercetări efectuate, a realizat pri­mul hibrid românesc „Safir-104“, care, verificat în producție, s-a dovedit a avea performanțe asemănătoare unor hibrizi de valoare pe plan mondial, producția variind intre 230—265 ouă pe an. • O nouă sta­țiune balneară a intrat in exploatare la Ocnele Mari din județul Vîlcea, oferind un tratament eficient cu nămol, pentru reumatisme, artrite, artroze și în afecțiu­nile aparatelor locomotor și genital. • în­treprinderea „6 Martie“ din Timișoara a în­registrat în primele cinci luni ale anului o diminuare a consumului de combustibili convenționali de 94 de tone, precum și o economie de energie electrică echiva­lentă cu energia necesară realizării unei producții de 2,2 milioane lei. • Institutul Politehnic „Traian Vuia" din Timișoara, catedra de electronică și măsuri, organi­zează în zilele de 5 și 6 septembrie a.c. a II-a ediție a simpozionului „Contribuții la dezvoltarea aparaturii electronice me­dicale“, avînd în tematică : organismul și cimpul electromagnetic, factori de risc , metode și aparate de investigare si obiec­tivare ; metode si aparate de electrotera­­pie ; protezare ; prelucrarea informațiilor biologice, modelare. • La construcția unui drum în lungime de peste 30 km. din zona Sînnicolaul Mare, Teremia — Com­ics — Jimbolia, se aplică cu bune rezul­tate un procedeu de execuție a fundații­lor care are în vedere stabilizarea balas­tului cu zgură de furnal și hidroxid de calciu, în loc de ciment . La Blăjoaia se află actualmente în construcție o mi­­crohidrocentrală, la o putere de 5 000 de wați, care va constitui sursa energetică a taberei pionierești. Constructorii sunt pio­nierii de la Casa pionierilor și șoimilor natiiei din Cluj-Napoca, conduși de mais­trul instructor Andrei Juean. Un pasionat al noului La Teremia Mare — județul Timiș — sătenii au început să-și construiască insta­lații de biogaz in variante de 10 și 25 mm. Primarul, Heinz William, este un vrednic și pasionat gospodar care a dat primul exemplu. Din inițiativa lui s-a realizat o instalație de biogaz in incinta primăriei ca și la el acasă, folosind gunoiul de grajd si resturi vegetale. Instalația propriu zisă nu este complicată, problema „cheie" se dovedește a fi rezervorul de depozitare care să fie mai ușor manevrabil Realiza­rea pe aceste sisteme neclasice, a cantității de energie necesară atit pentru încălzirea casei cit și pentru prepararea hranei ar conduce pe de o parte la economisirea carburanților clasici, iar pe de alta la rezolvarea unei probleme mereu dificile : aprovizionarea cu butelii la sate.

Next