Magazin, iulie-decembrie 1985 (Anul 28, nr. 27-52)
1985-07-06 / nr. 27
Ar trebui să începem cu o întrebare : este întotdeauna ferul atît de vechi pe cît pare ? Un proverb spune că nevoia învață pe om. Asigurarea pieselor de schimb și a subansamblelor pentru mașini constituie peste tot în lume o problemă. A fost o vreme cind așteptai piesa de la întreprinderea producătoare și o puneai la loc. Dar, este, oare, economic ? Nici cele mai dezvoltate economii nu mai aruncă ceea ce poate fi recondiționat. Pentru că exploatarea resurselor minerale devine tot mai costisitoare, iar piesele răspîndite pe unde vrei și nu vrei constituie adevărate „mine“ de suprafață. S-a declanșat o adevărată „ofensivă“ a recondiționări, a prelungirii duratei de viață a pieselor. Recondiționarea a apărut ca deziderat al eficienței economice. Pentru că înseamnă, în primul rînd, economie de metal, dar și de prelucrări, deci de energie. A devenit unanim recunoscut faptul că a recondiționa este mult mai ieftin decit a face din nou. Procesul de producție al unei piese este reluat dintr-o anumită fază apoi devine una nouă, dacă trece prin mina unui bun gospodar și bun meseriaș, în asemenea piese, cu un anume grad de uzură, sînt incorporate importante cantități de materiale, energie, manoperă și deloc neglijabile sînt și cheltuielile de transport. Ceea ce pînă mai ieri spuneam că este „bun de aruncat“, astăzi, cu puțină muncă și inteligență este utilizat mult timp și încă în condiții de fiabilitate. A arunca era o chestiune de mentalitate. Acum, fiecare piesă provenită din dezmembrări este examinată și numai după aceea se hotărăște soarta ei. Cind la cuptoarele oțelăriilor erau aduse, uneori, piese aproape noi, oțelarii își puneau fireasca întrebare : oare aceste piese sînt așa de uzate, nicit nu mai pot fi reparate ? Acum, ceea ce constituia „fier vechi“ este o viitoare piesă de schimb. Industria recondiționării și-a pus la punct procedee moderne de lucru : metalizarea, sudarea prin puncte, cromarea sau nichelarea axelor, încărcarea cu arc electric sub flux, placarea, bucșarea, acoperiri cu jet de plasmă, suduri cu fasciculi de electroni, depuneri în arc sunt. Metalizarea, acea metodă prin care piesa este „mitraliată“ cu jet de metal incandescent, a devenit ceva curent în industria recondiționării. Se obține o duritate a pieselor egală cu cea inițială. Acum, buna și economicoasa deprindere a recondiționării a cuprins — lucru lăudabil — toată țara. Dar nu trebuie să uităm începuturile. De multă vreme la întreprinderea de transport București există un colectiv care are o activitate de pionierat în acest domeniu. Nu numai că aici se recondiționează piese uzate de multă vreme, dar I.T.B. a oferit altora tehnologii moderne de recondiționare , pentru combinată siderurgice, pentru fabrici de ciment. Specialiștii de la I.T.B. au fost printre primii în țară care au pus la punct recondiționarea arborilor cotiți la motoarele Diesel. La această oră, în domeniul recuperărilor, putem vorbi deja de o adevărată experiență tehnică. Un domeniu unde fertilitatea ideilor a găsit un teren bun. Dacă cauciucurile, uleiurile, pot avea o nouă utilizare, și piesele pot căpăta a doua viață. Recondiționarea pieselor de schimb a devenit și o condiție esențială a eliminării importurilor. Recondiționarea n-a apărut din senin. Sînt întreprinderi care fără să bată prea multă monedă pe aceasta, de ani de zile practică recondiționarea, conștiente fiind că numai în felul acesta pot să țină utilajele în bună stare de funcționare. Un exemplu remarcabil îl constituie întreprinderea de utilaj greu pentru construcții București care, cu mulți ani în urmă, avea foarte multe utilaje din import pentru care nu existau piese de schimb. " „însănătoșirea" metalului la I.U.G.C. Pentru această întreprindere, alternativele erau acestea : ori să cumpere pe valută piese de schimb, ori să caseze utilajele. S-a recurs la a treia variantă : recondiționarea. Iar activitatea din acei ani de pionierat a prins bine acum pentru utilajele românești, care constituie majoritatea dotărilor întreprinderii. Discutăm cu inginerul șef NICOLAE RUSU. — Cit reprezintă activitatea industrială In întreprindere ? — Peste 575 milioane lei , confecții de echipamente la utilajele noastre și confecții piese. Recondiționările, valoric reprezintă 330 milioane lei. — Sînt la îndemina oricui recondiționările ? — Aceste tehnici n-ar trebui să lipsească din nici un atelier mare sau mic, oriunde se pot face acum recondiționări. Tehnici există foarte multe. La I.U.G.C. recondiționarea, în aproape 15 ani de aplicare, a adus mari avantaje economice. Concret , în 1972 se recondiționau 382 de repere iar valoarea pieselor era de 7 milioane lei. în 1980 numărul reperelor a crescut la 803. Planul prevedea ca valoarea pieselor recondiționate să fie de 113 milioane lei. în 1984 s-au recondiționat 2 325 repere fiind „vindecate“ peste 100 000 de piese de diferite mărimi. — Cit reprezintă cheltuielile din valoarea unei piese noi ? — O pătrime. Eficiența pe ansamblu a activității de recondiționare este impresionantă dacă luăm în calcul numărul mare de piese care pot fi refolosite. — Cu rezistă un arbore cotit recondiționat ? — Arborii de la tractoare S 1500 de pildă, se metalizează și rezistă un ciclu. Se aduc la cota normală și sînt aproape noi. Mai recondiționăm arborii de la motoarele autoscreperelor, excavatoarelor „Nobas“, chiar și de la motoare General Motors. — Cit valorează un arbore de la General Motors, „însănătoșit“ ? — 28 000 lei. Cu 1 500—2 000 de lei îl facem nou. Recondiționarea s-a impus la noi și pentru faptul că avem uneori piese-unicat. — Dintr-un utilaj propus casării cite repere se recuperează ? — Circa 150 de repere principale, unele avînd greutăți de 300—400 kg. Halele I.U.G.C. au devenit un fel de „salvare“ pentru piesele care altădată erau trimise la cimitirele de mașini. Se recondiționează chiar și chiulase. S-a ajuns la concluzia că se poate aplica sudură la temperaturi înalte, urmînd o prelucrare. Se recondiționează chiulase prin două metode : in cuptoare și sudură la cald și sudură la rece cu electrozi speciali. O chiulasă de motor D105 are mare valoare. Și se recondiționează circa 30 într-o lună. S-a ajuns cu unele dintre ele la cicluri de reparații capitale. — Sînt piese care nu se pot recondiționa ? — Nu. La noi, dacă nu recondiționăm o piesă înseamnă că un utilaj stă și asta costă mult. — Recondiționarea afectează în vreun fel parametri funcționali ai pieselor supuse acestei operații. — Dimpotrivă. Fiecare piesă recondiționată probează calitățile constructive și de fiabilitate ale unei piese noi. La piesele de la anumite excavatoare 80 la sută sînt numai recondiționări. Gîndiți-vă că trebuie să recondiționăm piese pentru 170 tipuri de utilaje. Sau altfel spus, trebuie să procurăm piese pentru 170 de tipuri de utilaje ceea ce este foarte greu. Așa că recondiționarea este cel mai bun lucru. O zicală spune să nu cauți comoara in ograda vecinului că s-ar putea să fie în propria ta curte. Și asta o știu foarte bine și Vlad Iordan, mecanic, Gheorghe Badea, Dumitru Udă sau Ion Vălean, specialist în metalizare. Ei au găsit „comoara“. Acești oameni, specialiști de înaltă clasă, execută lucrări de mare valoare economică, intervenții asemănătoare unei chirurgii in metal. Acești oameni minunați, acești 250 de oameni din bazele de reparații ale I.U.G.C. au făcut din recondiționări o adevărată comoară. Am prezentat activitatea exemplară a acestei întreprinderi în domeniul recondiționărilor, metodă care reduce consumul de metal, de energie, și implicit o reducere a prețului de cost. Practic aici puține piese ajung la fier vechi. Casarea utilajelor a devenit o acțiune prin care se pot cîștiga milioane de lei. Prin închiderea drumului spre depozitele de fier vechi, viața pieselor de schimb se prelungește de 2—3 ori. Am căutat cu privirea în locurile de depozitare a fierului vechi. Numai tablă ruginită. Eventuale piese, subansamble, lipsesc. Iată un fapt care nu mai merită să fie criticat : I.U.G.C. a devenit o întreprindere care nu poate să-și facă planul de metale vechi. Pentru că mai totul se recondiționează. Recuperarea unor mari valori materiale se reflectă în scăderea continuă a cheltuielilor materiale de producție pentru că la I.U.G.C. s-a pus mult suflet pentru prelungirea vieții pieselor, la realizarea cărora s-au incorporat importante cantități de metal și o apreciabilă forță de muncă. O industrie a recondiționării Se știe că întreprinderile de industrializare a sfeclei de zahăr au perioade fixe pentru reparații. Erau destule unități de acest gen care pînă nu de mult așteptau să primească piese noi. „Industria recondiționării“ a pătruns și aici, astfel nicit nu se apelează nici măcar la un șurub de la alții, cum este cazul întreprinderii pentru industrializarea sfeclei de zahăr Oradea, unde s-au recondiționat piese de schimb în atelierul propriu, în proporție de 150 la sută față de cit se planificase. O piesă complicată, cum ar fi melcul de la presa de borhot a fost recondiționată în întreprindere. Una nouă ar fi costat 18 000 lei. Se recondiționează aici și carcase de la diferite tipuri de pompe, agregate foarte scumpe dar și dificil de procurat. La I.M.M.R. Pașcani, recondiționarea este o activitate prioritară reprezentând o pondere de circa 50 milioane lei anual. Practic orice material rulant poate fi recondiționat. Un domeniu unde nevoia de piese de schimb este permanentă îl constituie schelele petroliere. La Videle, de pildă, se recondiționează curent pompe de adîncime (cam 500 pe lună), unități de pompare, pompe de noroi (una nouă costă pînă la 130 000 lei — și recondiționarea doar 5 000 lei). Dar, cel mai important, la schela Videle s-a realizat un stand de recondiționat material tubular — cam 10 000 m.l. pe lună. Numeroase sonde sînt echipate cu astfel de tuburi, în loc de 7,8 milioane lei cut s-ar fi cheltuit cu un astfel de tubing, recondiționarea a costat doar 1,6 milioane lei. La schela de extracție Moșoaia se recondiționează pistoane cromate, supape, piese pentru unități de pompe, furtunuri rotary, capete hidraulice, aparate pentru măsurat debitele. Și la schelele de extracție Țicleni se „refortifică“ utilajele cu ajutorul recondiționărilor. La Combinatul de îngrășăminte chimice „Azomureș“ din Tîrgu Mureș, instalația de melamină și fabrica de materiale fotosensibile au neîncetat nevoie de piese de schimb. Și acestea există datorită recondiționărilor. Recondiționarea este la loc de cinste și la Combinatul de îngrășăminte chimice din Turnu Măgurele, mai ales în ceea ce privește piesele din import. Un schimbător de căldură cu grafit de la instalația de acid fosforic costă peste două milioane lei, recondiționarea, doar 200 000 lei. La întreprinderea metalurgică de metale neferoase Baia Mare, tehnologiile „recondiționării“ au fost adaptate nevoilor proprii. Aici, necesarul de piese de schimb este asigurat în proporție de 90—95 la sută de „industria recondiționării“. Și asta în bani înseamnă circa 24 milioane lei anual. Un singur exemplu : valțurile uscătorului instalației de fabricare a pantaților de sodiu au o valoare mare — 500 000 lei bucata — și merită cu prisosință recondiționate. „Policlinica"... auto Un domeniu unde recondiționarea face pași mari este cel al autovehiculelor. „Sănătatea“ motoarelor, mai ales, nu poate fi menținută fără piese de schimb, pe care trebuie să le ai și la timp. Exact ca omul bolnav, căruia trebuie să-i dai un medicament la vreme, fără să umbli după el prin farmacii. „Medicamentele“ motoarelor le poți avea în „farmacia“ proprie , un depozit de piese recondiționate. La I.R.A. Craiova, 60 la sută din piesele auto folosite la reparații sînt recondiționate. La I.T.A. Brașov, un colectiv specializat numai în recondiționări — i se spune chiar „atelierul de reparat ansamble auto“ (A.R.A.) are la acest capitol o producție lunară de 600 000 lei, valoarea a 50 la sută din piesele care ar trebui cumpărate. Chiar și piesele autoturismelor „Dacia“ pot fi recondiționate : planetare, bloc motor, punte spate, radiatoare, arcuri spirale și multe altele. Dacia Service din Timișoara are o bogată experiență în metalizare și recondiționarea unor subansamble de autoturism (blocuri, motor, axe cu came, chiulase, port-fuzete etc.). Un bloc motor recondiționat îl costă pe automobilist cu 1600 lei mai puțin. O planetară nouă costă 2100 lei. Una recondiționată doar 800 de lei. Cel mai important lucru realizat prin recondiționare , industria este scutită să fabrice piese noi, iar în plus se face economic de materii prime (fontă, plumb, alamă, aluminiu, oțeluri speciale). O mențiune aparte pentru „Policlinica“ Metalock, metodă introdusă prin „Prodcomplex“ Tîrgu Mureș. Este vorba de un procedeu de reparare la rece a pieselor de mașini, cu ajutorul unor cleme laminate dintr-un aliaj special sub forma unor lobi multipli, care se introduc in cavități de aceeași formă, prelucrate cu scule pneumatice, apoi clemele se ștemuiesc. Piese (chiar foarte mari) considerate pierdute, au putut fi recondiționate prin această metodă, care are și avantajul că reparația se poate face pe loc, fără să fie necesară transportarea piesei, iar uneori nu este necesară nici demontarea ei. în unele cazuri (cum ar fi spațiile de răcire ale motoarelor și compresoarelor mari) se pot repara fisuri inaccesibile prin metode obișnuite. Echipa de la „Prodcomplex“ face o adevărată chirurgie în metal. Iar „chirurgii“ se pot mîndri că au reparat ■cel mai mare strung din țară, motoare de nave etc. Cind te gîndești că 90 la sută ■din ceea ce au reparat cei de la Tîrgu Mureș avea soarta fierului vechi și o imagine clară a ceea ce înseamnă industria recondiționării. PETRE MIHAI BĂCANU Imaginile foto redau două aspecte din vasta acțiune de recuperare ce se desfășoară la I.U.G.C. București.