Magazin, iulie-decembrie 1985 (Anul 28, nr. 27-52)

1985-07-06 / nr. 27

Ar trebui să începem cu o întrebare : este întotdeauna­­ ferul atît de vechi pe cît pare ? Un proverb spune că nevoia în­vață pe om. Asigurarea pieselor de schimb și a subansamblelor pentru mașini consti­tuie peste tot în lume o problemă. A fost o vreme cind așteptai piesa de la între­prinderea producătoare și o puneai la loc. Dar, este, oare, economic ? Nici cele mai dezvoltate economii nu mai aruncă ceea ce poate fi recondiționat. Pentru că ex­ploatarea resurselor minerale devine tot mai costisitoare, iar piesele răspîndite pe unde vrei și nu­­ vrei constituie adevărate „mine“ de­ suprafață. S-a declanșat o ade­vărată „ofensivă“ a recondiționări, a pre­lungirii duratei de viață a pieselor. Recon­­diționarea a apărut ca deziderat al efi­cienței economice. Pentru că înseamnă, în primul rînd, economie de metal, dar și de prelucrări, deci de energie. A devenit unanim recunoscut faptul că a recondiționa este mult mai ieftin decit a face din nou. Procesul de producție al unei piese este reluat dintr-o anumită fază apoi devine una nouă, dacă trece prin mina unui bun gospodar și bun me­seriaș, în asemenea piese, cu un anume grad de uzură, sînt incorporate impor­tante cantități de materiale, energie, ma­noperă și deloc neglijabile sînt și chel­tuielile de transport. Ceea ce pînă mai ieri spuneam că este „bun de aruncat“, astăzi, cu­ puțină muncă­­ și inteligență este utilizat mult timp și încă în condiții de fiabilitate. A arunca era o chestiune de mentalitate. Acum, fiecare piesă prove­nită din dezmembrări este examinată și numai după aceea se hotărăște soarta ei. Cind la cuptoarele oțelăriilor erau aduse, uneori, piese aproape noi, oțelarii își pu­neau fireasca întrebare : oare aceste piese sînt așa de uzate, nicit nu mai pot fi re­parate ? Acum, ceea ce constituia „fier vechi“ este o viitoare piesă de schimb. Industria recondiționării și-a pus la punct procedee moderne de lucru : me­talizarea, sudarea prin puncte, cromarea sau nichelarea axelor, încărcarea cu arc electric sub flux, placarea, bucșarea, aco­periri cu jet de plasmă, suduri cu fasci­culi de electroni, depuneri în arc sunt. Metalizarea, acea metodă prin care piesa este „mitraliată“ cu jet de metal incan­descent, a devenit ceva curent în industria recondiționării. Se obține o duritate a pieselor egală cu cea inițială. Acum, buna și economicoasa deprindere a recon­diționării a cuprins — lucru lăudabil — toată țara. Dar nu trebuie să uităm în­ceputurile. De multă vreme la întreprin­derea de transport București există un colectiv care are o activitate de pionie­rat în acest domeniu. Nu numai că aici se recondiționează piese uzate de multă vreme, dar I.T.B. a oferit altora tehnologii moderne de recondiționare , pentru com­binată siderurgice, pentru fabrici de ci­ment. Specialiștii de la I.T.B. au fost printre primii în țară care au pus la punct recondiționarea arborilor cotiți la motoa­rele Diesel. La această oră, în domeniul recuperări­lor, putem vorbi deja de o adevărată ex­periență tehnică. Un domeniu unde ferti­litatea ideilor a găsit un teren bun. Dacă cauciucurile, uleiurile, pot avea o nouă utilizare, și piesele pot căpăta a doua viață. Recondiționarea pieselor de schimb a devenit și o condiție esențială a elimi­nării importurilor. Recondiționarea n-a apărut din senin. Sînt întreprinderi care fără să bată prea multă monedă pe aceasta, de ani de zile practică recondi­­ționarea, conștiente fiind că numai în fe­lul acesta pot să țină utilajele în bună stare de funcționare. Un exemplu remar­cabil îl constituie întreprinderea de uti­laj greu pentru construcții București care, cu mulți ani în urmă, avea foarte multe utilaje din import pentru care nu existau piese de schimb. " „însănătoșirea" metalului la I.U.G.C. Pentru această întreprindere, alternati­vele erau acestea : ori să cumpere pe va­lută piese de schimb, ori să caseze utila­jele. S-a recurs la a treia variantă : re­­condiționarea. Iar activitatea din acei ani de pionierat a prins bine acum pentru utilajele românești, care constituie ma­joritatea dotărilor întreprinderii. Discutăm cu inginerul șef NICOLAE RUSU. — Cit reprezintă activitatea industrială In întreprindere ? — Peste 575 milioane lei , confecții de echipamente la utilajele noastre și confec­ții piese. Recondiționările, valoric repre­zintă 330 milioane lei. — Sînt la îndemina oricui recondițio­­nările ? — Aceste tehnici n-ar trebui să lipseas­că din nici un atelier mare sau mic, oriunde se pot face acum recondiționări. Tehnici există foarte multe. La I.U.G.C. recondiționarea, în aproape 15 ani de aplicare, a adus mari avantaje economice. Concret , în 1972 se recondiționau 382 de repere iar valoarea pieselor era de 7 milioane lei. în 1980 numărul reperelor a crescut la 803. Planul prevedea ca valoa­rea pieselor recondiționate să fie de 113 milioane lei. în 1984 s-au recondiționat 2 325 repere fiind „vindecate“ peste 100 000 de piese de diferite mărimi. — Cit reprezintă cheltuielile din valoa­rea unei piese noi ? — O pătrime. Eficiența pe ansamblu a activității de recondiționare este impre­sionantă dacă luăm­­ în calcul numărul mare de piese care pot fi refolosite. — Cu­ rezistă un arbore cotit recondi­ționat ? — Arborii de la tractoare S 1500 de pildă, se metalizează și rezistă un ciclu. Se aduc la cota normală și sînt aproape noi. Mai recondiționăm arborii de la motoarele autoscreperelor, excavatoarelor „Nobas“, chiar și de la motoare General Motors. — Cit valorează un arbore de la Gene­ral Motors, „însănătoșit“ ? — 28 000 lei. Cu 1 500—2 000 de lei îl fa­cem nou. Recondiționarea s-a impus la noi și pentru faptul că avem uneori pie­­se-unicat. — Dintr-un utilaj propus casării cite repere se recuperează ? — Circa 150 de repere principale, unele avînd greutăți de 300—400 kg. Halele I.U.G.C. au devenit un fel de „salvare“ pentru piesele care altădată erau trimise la cimitirele de mașini. Se recondiționează chiar și chiulase. S-a ajuns la concluzia că se poate aplica sudură la temperaturi înalte, urmînd o prelucrare. Se recondițio­nează chiulase prin două metode : in cup­toare și sudură la cald și sudură la rece cu electrozi speciali. O chiulasă de mo­tor D105 are mare valoare. Și se recondi­ționează circa 30 într-o lună. S-a ajuns cu unele dintre ele la cicluri de repara­ții capitale. — Sînt piese care nu se pot recondi­ționa ? — Nu. La noi, dacă nu recondiționăm o piesă înseamnă că un utilaj stă și asta costă mult. — Recondiționarea afectează în vreun fel parametri funcționali ai pieselor su­puse acestei operații. — Dimpotrivă. Fiecare piesă recondi­ționată probează calitățile constructive și de fiabilitate ale unei piese noi. La piesele de la anumite excavatoare 80 la sută sînt numai recondiționări. Gîndiți-vă că tre­buie să recondiționăm piese pentru 170 tipuri de utilaje. Sau altfel spus, trebuie să procurăm piese pentru 170 de tipuri de utilaje ceea ce este foarte greu. Așa că recondiționarea este cel mai bun lucru. O zicală spune să nu cauți comoara in ograda vecinului că s-ar putea să fie în propria ta curte. Și asta o știu foarte bine și Vlad Iordan, mecanic, Gheorghe Badea, Dumitru Udă sau Ion Vălean, spe­cialist în metalizare. Ei au găsit „comoa­ra“. Acești oameni, specialiști de înaltă clasă, execută lucrări de mare valoare economică, intervenții asemănătoare unei chirurgii in metal. Acești oameni minu­nați, acești 250 de oameni din bazele de reparații ale I.U.G.C. au făcut din re­­condiționări o adevărată comoară. Am prezentat activitatea exemplară a acestei întreprinderi în domeniul recondi­­ționărilor, metodă care reduce consumul de metal, de energie, și implicit o redu­cere a prețului de cost. Practic aici puține piese ajung la fier vechi. Casarea utila­jelor a devenit o acțiune prin care se pot cîștiga milioane de lei. Prin închiderea drumului spre depozitele de fier vechi, viața pieselor de schimb se prelungește de 2—3 ori. Am căutat cu privirea în locurile de depozitare a fierului vechi. Numai tablă ruginită. Eventuale piese, subansamble, lipsesc. Iată un fapt care nu mai merită să fie criticat : I.U.G.C. a devenit o întreprindere care nu poate să-și facă planul de metale vechi. Pentru că mai totul se recondiționează. Recuperarea unor mari valori materiale se reflectă în scăd­erea continuă a cheltuielilor materiale de producție pentru că la I.U.G.C. s-a pus mult suflet pentru prelungirea vieții pieselor, la realizarea cărora s-au incor­porat importante cantități de metal și o apreciabilă forță de muncă. O industrie a recondiționării Se știe­­ că întreprinderile de industria­lizare a sfeclei de zahăr au perioade fixe pentru reparații. Erau destule unități de acest gen care pînă nu de mult așteptau să primească piese noi. „Industria recon­diționării“ a pătruns și aici, astfel nicit nu se apelează nici măcar la un șurub de la alții, cum este cazul întreprinderii pentru industrializarea sfeclei de zahăr Oradea, unde s-au recondiționat piese de schimb în atelierul propriu, în proporție de 150 la sută față de cit se planificase. O piesă complicată, cum ar fi melcul de la presa de borhot a fost recondiționată în între­prindere. Una nouă ar fi costat 18 000 lei. Se recondiționează aici și carcase de la diferite tipuri de pompe, agregate foarte scumpe dar și dificil de procurat. La I.M.M.R. Pașcani, recondiționarea este o activitate prioritară reprezentând o pon­dere de circa 50 milioane lei anual. Prac­tic orice material rulant poate fi recon­diționat. Un domeniu unde nevoia de piese de schimb este permanentă îl constituie sche­lele petroliere. La Videle, de pildă, se re­condiționează curent pompe de adîncime (cam 500 pe lună), unități de pompare, pompe de noroi (una nouă costă pînă la 130 000 lei — și recondiționarea doar 5 000 lei). Dar, cel mai important, la schela Videle s-a realizat un stand de recondi­ționat material tubular — cam 10 000 m.l. pe lună. Numeroase sonde sînt echipate cu astfel de tuburi, în loc de 7,8 milioane lei cut s-ar fi cheltuit cu un astfel de tu­bing, recondiționarea a costat doar 1,6 mi­lioane lei. La schela de extracție Moșoaia se re­condiționează pistoane cromate, supape, piese pentru unități de pompe, furtunuri rotary, capete hidraulice, aparate pentru măsurat debitele. Și la schelele de extrac­ție Țicleni se „refortifică“ utilajele cu ajutorul recondiționărilor. La Combinatul de îngrășăminte chimice „Azomureș“ din Tîrgu Mureș, instalația de melamină și fabrica de materiale foto­­sensibile au neîncetat nevoie de piese de schimb. Și acestea există datorită recon­­diționărilor. Recondiționarea este la loc de cinste și la Combinatul de îngrășăminte chimice din Turnu Măgurele, mai ales în ceea ce privește piesele din import. Un schimbă­tor de căldură cu grafit de la instalația de acid fosforic costă peste două milioane lei, recondiționarea, doar 200 000 lei. La întreprinderea metalurgică de me­tale neferoase Baia Mare, tehnologiile „recondiționării“ au fost adaptate nevoilor proprii. Aici, necesarul de piese de schimb este asigurat în proporție de 90—95 la sută de „industria recondiționării“. Și asta în bani înseamnă circa 24 milioane lei anual. Un singur exemplu : valțurile uscătorului in­stalației de fabricare a pantaților de sodiu au o valoare mare — 500 000 lei bu­cata — și merită cu prisosință recondi­ționate. „Policlinica"... auto Un domeniu unde recondiționarea face pași mari este cel al autovehiculelor. „Sănătatea“ motoarelor, mai ales, nu poate fi menținută fără piese de schimb, pe care trebuie să le ai și la timp. Exact ca omul bolnav, căruia trebuie să-i dai un medicament la vreme, fără să umbli după el prin farmacii. „Medicamentele“ motoarelor le poți avea în „farmacia“ proprie , un depozit de piese recondițio­nate. La I.R.A. Craiova, 60 la sută din pie­sele auto folosite la reparații sînt recon­diționate. La I.T.A. Brașov, un colectiv specializat numai în recondiționări — i se spune chiar „atelierul de reparat ansam­­ble auto“ (A.R.A.) are la acest capitol o producție lunară de 600 000 lei, valoarea a 50 la sută din piesele care ar trebui cumpărate. Chiar și piesele autoturismelor „Da­cia“ pot fi recondiționate : planetare, bloc motor, punte spate, radiatoare, arcuri spi­rale și multe altele. Dacia Service din Timișoara are o bogată experiență în me­talizare și recondiționarea unor subansam­ble de autoturism (blocuri, motor, axe cu came, chiulase, port-fuzete etc.). Un bloc motor recondiționat îl costă pe automo­bilist cu 1600 lei mai puțin. O planetară nouă costă 2100 lei. Una recondiționată doar 800 de lei. Cel mai important lucru realizat prin recondiționare , industria este scutită să fabrice piese noi, iar în plus se face economic de materii prime (fontă, plumb, alamă, aluminiu, oțeluri speciale). O mențiune aparte pentru „Policlinica“ Metalock, metodă introdusă prin „Prod­­complex“ Tîrgu Mureș. Este vorba de un procedeu de reparare la rece a pieselor de mașini, cu ajutorul unor cleme laminate dintr-un aliaj special sub forma unor lobi multipli, care se introduc in cavități de aceeași formă, prelucrate cu scule pneu­matice, apoi clemele se ștemuiesc. Piese (chiar foarte mari) considerate pierdute, au putut fi recondiționate prin această metodă, care are și avantajul că repara­ția se poate face pe loc, fără să fie ne­cesară transportarea piesei, iar uneori nu este necesară nici demontarea ei. în unele cazuri (cum ar fi spațiile de răcire ale motoarelor și compresoarelor mari) se pot repara fisuri inaccesibile prin metode obișnuite. Echipa de la „Prodcomplex“ face o adevărată chirurgie în metal. Iar „chirurgii“ se pot mîndri că­ au reparat ■cel mai mare strung din țară, motoare de nave etc. Cind te gîndești că 90 la sută ■din ceea ce au reparat cei de la Tîrgu Mureș avea soarta fierului vechi și o imagine clară a ceea ce înseamnă indu­stria recondiționării. PETRE MIHAI BĂCANU Imaginile foto redau două aspecte din vasta acțiune de recuperare ce se des­fășoară la I.U.G.C. București.

Next